Evanghelia Veșnică

Aceasta este a treia parte despre visul evreiesc –Împărăția lui Israel. Vezi video aici: https://youtu.be/utOLC1NTN44

Podcastul evidențiază profeția rostită de Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul.

Tema „Visul evreiesc – Împărăția” este abordată în trei episoade. Acesta este al doilea. Vezi video aici: https://youtu.be/utOLC1NTN44

Tema „Visul evreiesc – Împărăția” este abordată în trei episoade, începând cu acesta. Vezi video aici: https://youtu.be/utOLC1NTN44

Vezi prelegerea video aici: https://youtu.be/Gxd_jI5hNH8 Seria de prelegeri, Pavel și Hristosul său (Hristos și apostolul Său), ne va conduce prin textul Scripturii la lumea în care Hristos se prezenta prin apostolul Său, iar apostolul predica evanghelia Hristosului său. Vom urmări lucrarea misionară a lui Pavel pentru a descoperi evanghelia pe care marele apostol al creștinismului o predicase în lucrarea sa și, în centru ei, așa cum dorea apostolul, pe Hristos răstignit. 

Vezi prelegerea video aici: https://youtu.be/Gxd_jI5hNH8 Seria de prelegeri, Pavel și Hristosul său (Hristos și apostolul Său), ne va conduce prin textul Scripturii la lumea în care Hristos se prezenta prin apostolul Său, iar apostolul predica evanghelia Hristosului său. Vom urmări lucrarea misionară a lui Pavel pentru a descoperi evanghelia pe care marele apostol al creștinismului o predicase în lucrarea sa și, în centru ei, așa cum dorea apostolul, pe Hristos răstignit. 

Vezi video aici: https://youtu.be/fb8rz_SgLOU

Vezi video aici: https://youtu.be/liKn9UVx1yQ În Geneza 22, Dumnezeu se jură pe Sine înaintea lui Avraam că Își va împlini promisiunile făcute patriarhului. De ce s-a jurat Dumnezeu? Descarcă documentul de aici: https://bit.ly/3Y6Edtz

Urmărește video aici: https://youtu.be/4ZkpeySOjjU Pentru a fi înțeleasă corect, Biblia trebuie citită având permanent în atenție narațiunea (povestea subiectul) care apare pe primele pagini ale Genezei și se continuă până la Apocalipsa. După ce apostolul Pavel L-a cunoscut pe Mântuitorul, el a început să nu mai privească mântuirea sa prin prisma legii și a legământului de la Sinai, ci prin legământul încheiat cu Avraam, despre care a spus că este confirmat „în Hristos” (Gal. 3:17, Sinodală, Vatoped, KJV etc.) Înțelegerea Bibliei depinde de metoda de studiu folosită (sau de lipsa acesteia). Însă Biblia nu ne oferă nici o metodă de studiu și nici nu ne dă instrucțiuni despre cum ar trebui să o citim. Deoarece există mai multe metode de studiu (sau nu există deloc) este numai normal ca și înțelegerea să difere de la metodă la metodă, de la om la om, și să justifice existența diverselor confesiuni, dar și a grupelor și bisericilor diferite din aceeași confesiune. Subiectul central al Bibliei, care-i compune narațiunea, legământul veșnic este mijlocul prin care taina evangheliei se deschide înaintea noastră ca înaintea lui Pavel. Click aici pentru document: https://bit.ly/3TRYcLg

Vezi video aici: https://youtu.be/g93htFdKDuY Pentru a rezolva problema păcatului încă din veșnicie, Dumnezeu a creat în sfatul Său tainic un legământ pe care avea să-l încheie cu omul. Acesta a fost vestit imediat după căderea în păcat a lui Adam și a fost încheiat cu Avraam. Descarcă documentul de aici: https://bit.ly/legamantulcelvesnic

Vezi video aici: https://youtu.be/_mwQWd4N6WM Prezentarea analizează relația dintre legământ, botez și biserică așa cum este înțeleasă, învățată și practicată în anumite biserici și invită ca subiectul să fie cercetat prin prisma legământului confirmat în Hristos. Descarcă documentul de aici: https://bit.ly/3XDQi9j

Mini-seria documentară Originea și istoria creștinismului și a bisericii continuă cu prezentarea fiecărei biserici care este recunoscută oficial în România. Pentru video accesează canalul YouTube sau atinge aici. Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi.

Urmărește video aici: https://youtu.be/JzTFH9HEBws După sute de ani de căutări teologice și politice, și tot atâta de decizii sinodale, creștinismul nu este încă stabil, ci chiar departe de stabilitate. Schismele din 431 și 451, care au separat creștinii semiți de greci, latini și barbari, precum și schisma din 1054/1204 dintre greci și latini și barbari au fost doar începutul unor prăpastii care s-au dezvoltat în creștinism. Punctul culminant al dezbinărilor a fost marcat de apariția Reformei Protestante care a dat naștere unor tradiții ca cea luterană, calvinistă, anglicană sau metodistă și care la rândul lor au generat o serie nesfârșită de clivaje creștine ce au dus la formarea a zeci de mii de biserici, dintre care unele prezente în România: Biserica Baptistă, Biserica Penticostală, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Biserica Evanghelică etc. Vezi detalii despre Conciliul de la Niceea:    • Originea și istoria creștinismului și...     • Originea și istoria creștinismului și...   Vezi detalii despre Filioque, un concept teologic care a alimentat schisma dintre Răsărit și Apus:    • Originea și istoria creștinismului și...   Urmărește și o dezbatere despre acest subiect:    • Reforma Protestantă: împliniri și neî...   Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica.

Urmărește video aici: https://youtu.be/ynJtZG6CSWY Rivalitatea mută, dar de lungă durată, dintre patriarhiile Romei și Constantinopului s-a intensificat la începutul secolului al XI-lea, având ca rezultat excomunicarea de către o legație papală a patriarhului Constantinopolului, Mihail Cerularie, care la rândul său i-a excomunicat printr-un sinod pe legații papali. Totuși, putem spune că anatemele din 1054 au trecut aproape neobservate de către contemporani, care au înțeles politica conflictelor interne corpului pastoral. Vezi aceasta în episodul 8 al seriei: Marea schismă – înainte de 1054 —    • Originea și istoria creștinismului și...   Clivajul produs în 1054 părea a putea fi reparat de diversele tentative diplomatice dintre Răsărit și Apus, dar niciuna nu a adus rezultatul dorit. Când Apusul s-a angajat în cruciade, exista din nou speranța unei reconcilieri. Însă o lovitură de palat la Constantinopol și o problemă de logistică militară la Veneția au condus armata celei de a patra cruciade să cucerească de două ori Constantinopolul. Urmărește un dialog despre ortodoxiile politice:    • Ortodoxii politice︱Dialog cu arhimand...   Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Urmărește video aici: https://youtu.be/vGDNVXzN494 Dezbinarea dintre Răsărit și Apus nu a început în 1054. Ea a existat de-a lungul istoriei creștine încă de când creștinismul era asociat cu metropolele Imperiului Roman. Localizată strategic în capitala Imperiului Roman și înzestrată cu oasele lui Petru și Pavel, biserica Romei, și episcopul ei, dezvoltau o biserică cu jurisdicție universală, nu doar spiritual, ci și politic. Constantinopolul nu a acceptat niciodată primatul papal. În cele din urmă, conflictele și parteneriatele între cele două tronuri spirituale ale Imperiului s-au încheiat prin schismă. „Într-o după-amiază de vară din anul 1054, în timp ce o slujbă era pe cale să înceapă în Biserica Sfintei Înțelepciuni (Hagia Sophia) din Constantinopol, cardinalul Humbert și alți doi legați ai Papei au intrat în clădire și s-au îndreptat spre sanctuar. Ei nu veniseră să se roage. Au așezat o bulă de excomunicare pe altar și au mărșăluit din nou afară. După ce a trecut prin ușa vestică, cardinalul și-a scuturat praful de pe picioare cu aceste cuvinte: „Dumnezeu să privească și să judece". Un diacon a ieșit în fugă după el în mare suferință și l-a rugat să ia înapoi Bula. Humbert a refuzat și acesta a fost aruncat în stradă. Acest incident a fost considerat în mod convențional ca fiind cel care a marcat începutul marii schisme dintre Răsăritul ortodox și Apusul latin. Dar schisma, așa cum recunosc acum în general istoricii, nu este cu adevărat un eveniment al cărui început poate fi datat cu exactitate. A fost ceva care s-a produs treptat, ca rezultat al unui proces lung și complicat, care a început cu mult înainte de secolul al XI-lea și nu s-a încheiat decât ceva timp după aceea.” – The Orthodox Church, Timothy Ware Vezi continuarea în episodul următor al seriei:    • Originea și istoria creștinismului și...   Urmărește un dialog despre ortodoxiile politice:    • Ortodoxii politice︱Dialog cu arhimand...   Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Urmărește episodul video aici: https://youtu.be/cfqbFVsGIoA Repetând cuvintele din scrisoarea 67 a lui Ciprian din Cartagina, care enunțau privilegiile episcopului, papa Pius al IX-lea a spus: „[...] episcopul este în Biserică și Biserica în episcop, iar cine nu este cu episcopul nu este în Biserică.” Nu trebuie nimeni să fie mirat de ce biserica se dezbină atât de ușor când apar conflicte între episcopi. Dacă biserica este în ei, atunci când ei rup comuniunea unul cu celălalt, biserica este supusă unei schisme. Ea suferă ori de câte ori este adusă în conflict de episcopi. Dar oare este biserica în episcop? Episodul curent aduce în atenție o formă de organizare bisericească folosită de împăratul Iustinian I pentru a stabiliza imperiul și biserica – Pentarhia. Aceasta consta în lucrarea comună a cinci scaune patriarhale: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim. Sistemul nu a funcționat și a creat lupte puternice între tronuri. Dacă pentarhia nu a funcționat, ce alt sistem de guvernare bisericesc poate să supraviețuiască și să nu acționeze ca o boală autoimună împotriva bisericii? Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Urmărește episodul video aici: https://youtu.be/DtHCWn3V9UM Nestorianismul este o hristologie dezvoltată în Siria și Asia Mică, care subliniază independența naturilor divină și umană ale lui Hristos și, de fapt, sugerează că acestea sunt două persoane. Astfel, în Isus se găsește două naturi (physis) și două persoane (hypostases). Nestorie a fost condamnat pentru această învățătură la Conciliul de la Efes. Hristologia sa era învățată de la un profesor al Școlii Teologice din Antiohia pe nume Teodor de Mopsuestia, foarte apreciat în Siria și în estul din afara granițelor Imperiului Roman. De aici și susținerea de care s-a bucurat Nestorie la Efes din partea episcopilor din est. Nestorius a fost anatemizat la cel de-al doilea Conciliu de la Efes din 431 și pentru că a denunțat folosirea titlului Theotokos („Purtătoare de Dumnezeu”) pentru Maria, insistând că acest lucru compromitea realitatea naturii umane a lui Hristos. Când susținătorii lui Nestorius s-au adunat ulterior la școala teologică din Edessa, aceasta a fost închisă prin ordin imperial (Zeno) în 489, iar o rămășiță nestoriană viguroasă a migrat în Persia, redeschizând școala la Nisibis. Despre aceste evenimente și primele două schisme ale creștinismului vei afla detalii în acest video. Putem afla cine este Hristos și fără a ne încurca folosind raționamente umane, așa cum s-a făcut în primele secole, studiind în mod simplu Scriptura:  • Despre Hristos   Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Vezi video aici: https://youtu.be/q0kUyIw2CYU Hotărârile de la Niceea în privința substanței lui Dumnezeu au continuat să fie contestate. Timp de încă 58 de ani creștinismul imperiului, în special Răsăritul, se confruntă cu ideologii ariene. Abia după venirea la tron a împăratului Teodosiu I, arianismul este lăsat fără putere. În aceea perioadă de 58 de ani curentele ariene dezvoltă câteva crezuri opuse crezului de la Niceea, dar în cele din urmă sunt învinse. Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Vezi video aici: https://youtu.be/w4bvLx5tUL4 Conciliul de la Niceea înseamnă mult mai mult decât formularea crezului care trebuia să oprească erezia ariană. Astăzi, înseamnă mai mult decât decizia bisericii cu privire la substanța și ipostazele lui Dumnezeu. După Niceea, creștinismul a fost altfel. Mai devreme, Galerius oprise persecuțiile, Constantin și Licinius conferiseră creștinismului un statut legal în imperiu, dar acum Constantin se introduce în afacerile bisericești dorind să clădească un imperiu creștin. Fundația bisericii, mesajul evangheliei, Hristos și neprihănirea Sa, devin parte din ceea ce erau aspirațiile imperiale atunci, precum și în secolele următoare. Așa să fi fost? Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica