Revista presei internaționale

Este întrebarea la care încearcă să răspundă presa internațională. Partidul Likud al premierului în exercițiu Beniamin Netanyahu a obținut cele mai multe voturi, dar fără a putea forma o majoritate. Iar opoziția are nevoie de sprijinul partidelor arabe pentru a guverna. Nu sunt excluse noi alegeri, cred unii comentatori. ”Alegerile au fost privite, în mare măsură, ca un referendum asupra lui Netanyahu”, transmite publicația americană The Hill. Potrivit expertului citat de această publicație,   ”Netanyahu și Eisenkot nu au opinii semnificativ diferite în ceea ce privește ofensiva împotriva Hamas și a grupării Hezbollah din Liban. De asemenea, ambii adoptă o poziție dură față de Iran, așa că politica externă a Israelului va rămâne, cel mai probabil, stabilă. Constituirea definitivă a guvernului israelian ar putea dura săptămâni întregi. Iar dacă niciun partid nu reușește să formeze o coaliție de guvernare, Israelul s-ar putea confrunta cu perspectiva unor noi alegeri”.   Irish Examiner notează că ”au fost primele alegeri desfășurate în Israel de la 7 octombrie 2023, când luptători conduși de Hamas au ucis 1.200 de persoane și au luat 251 de ostatici - atacuri care au spulberat sentimentul de securitate al țării și au aruncat-o într-un război în Gaza, Liban și Iran. Războiul din Gaza, care a pus teritoriul respectiv la pământ și a dus la moartea a 74.000 de palestinieni, a izolat tot mai mult Israelul pe scena internațională, provocând o schimbare decisivă a opiniei publice globale împotriva sa – inclusiv în rândul celui mai apropiat aliat al său, Statele Unite. Citeste siAlegeri Israel | "Partidele arabe vor decide cine va forma Guvernul, într-o turnură aproape ironică a sorții" (expert) Netanyahu însuși este vizat de un mandat emis de Curtea Penală Internațională de la Haga pentru crime de război – acuzații pe care el le califică drept absurde –, iar în Israel se confruntă cu acuzații de corupție, pe care le respinge, susținând că fac parte dintr-o conspirație a „sistemului”. Viziunea sa, bazată pe un naționalism evreiesc intransigent, pe susținerea colonizării teritoriilor palestiniene ocupate și pe disprețul față de orice critică externă, a devenit acum, în mod ferm, curentul dominant în Israel”. Ziarul italian La Stampa, citat de Eurotopics observă că „președintele Isaac Herzog trebuie să decidă cine are cele mai mari șanse de a forma un guvern, ținând cont, totodată, de două curente majore în opinia publică: cei îngroziți de masacrul din 7 octombrie și cei – proveniți în bună parte din rândul minorității arabe – care sunt la fel de șocați de distrugerea Fâșiei Gaza. Să aducă aceste două tabere la un numitor comun va fi sarcina lui Eisenkot, în cazul în care va primi mandatul.” Iar Die Zeit amintește că ”în faza finală a campaniei sale, prim-ministrul a difuzat imagini generate cu ajutorul inteligenței artificiale, înfățișând un nor în formă de ciupercă deasupra Tel Avivului. Mesajul său: ori eu, ori apocalipsa. Acest comportament excesiv, această tendință de a ignora complet orice prudență, nu poate decât să dăuneze Israelului – la fel cum ar dăuna oricărei alte țări. Benjamin Netanyahu a reușit, totuși, să mobilizeze o susținere considerabilă pentru retorica sa apocaliptică. Dar nu o majoritate.” (Sursa. Eurotopics).

Președintele finlandez Alexander Stubb și premierul norvegian Jonas Gahr Støre au purtat marți o discuție telefonică cu președintele rus Vladimir Putin, un gest care a luat prin surprindere presa internațională. Comentatorii încearcă acum să-i descifreze semnificațiile. Ziarul grec Proto Thema vede în această convorbire ”o mișcare diplomatică neobișnuită, într-un moment în care majoritatea liderilor vest-europeni și-au limitat drastic contactele cu Moscova de la începutul invaziei rusești în Ucraina” După cum transmite Euronews, ”apelul a avut loc la inițiativa celor doi lideri nordici. Ulterior, aceștia au purtat discuții cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski”. Mișcarea ”semnalează o disponibilitate tot mai mare a Europei de a interacționa direct cu Moscova pentru a pune capăt războiului din Ucraina”. ”Finlanda și Norvegia fac presiuni asupra lui Putin pentru pace”, titrează Kyiv Post. ”Potrivit declarației oficiale, liderii au vorbit în numele țărilor lor, nu în numele Europei în ansamblu”. Politico notează că   ”Stubb și Støre sunt prieteni apropiați și discută frecvent; ei s-au aflat împreună la Helsinki pentru conversația cu Putin. Potrivit unei declarații a biroului președintelui finlandez, cei doi lideri au dorit să-i transmită direct liderului rus că vor continua să sprijine Ucraina și că negocierile de pace trebuie reluate, având în vedere reuniunile planificate la Abu Dhabi. De asemenea, ei i-au comunicat liderului rus că au un interes comun în ceea ce privește stabilitatea regiunii Mării Baltice și a Marelui Nord”.   Agenția germană DPA amintește că ”Stubb și Støre s-au întâlnit săptămâna trecută, la Oslo, cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski și cu mediatorul american Steve Witkoff. Ulterior, Witkoff a călătorit la Moscova pentru a purta discuții cu Putin. În timpul întâlnirii, ambele părți au convenit reluarea discuțiilor trilaterale dintre Rusia, Ucraina și SUA privind încheierea războiului declanșat de Moscova în urmă cu mai bine de patru ani. Discuțiile, coordonate de SUA, urmează să aibă loc luna viitoare la Abu Dhabi, însă, până în prezent, nu a fost stabilită o dată exactă. Liderii europeni speră să se alăture negocierilor, Moscova semnalând recent deschidere față de participarea acestora. Finlanda și Norvegia, ambele având graniță cu Rusia, au sprijinit Ucraina, depunând totodată eforturi pentru a pune capăt războiului. Stubb a descris conversația drept „sinceră și substanțială”. Publicația europeană Raporteur observă scepticismul Danemarcei cu privire la discuțiile cu Putin:  ”Europa ar trebui să rămână unită și să vorbească pe o singură voce”, a declarat Mette Frederiksen, prim-ministrul danez. Ea s-a declarant sceptică în privința acestei inițiative norvegiene și finlandeze. RTE Irlanda amintește că relațiile dintre Ucraina și Statele Unite au devenit din nou tensionate, după ce Donald Trump a anunțat pe neașteptate un acord cu Rusia privind motorina. Ucraina a reacționat cu consternare, Iar în Le Figaro citim că  Rusia a anunțat marți expedierea unor încărcături suplimentare de combustibil către Statele Unite, o a patra navă urmând să plece miercuri.

Presa internațională comentează pe larg victoria Listei Studenților în alegerile legislative din Serbia. Jurnaliștii își pun întrebări despre felul în care această mișcare civică eterogenă va reuși să livreze o guvernare funcțională. De asemenea, sunt analizate relațiile cu Rusia și Uniunea Europeană. Ziarul francez Les Echos notează, citând un analist politic local, că scrutinul a căpătat aspectul unui „referendum privindu-l pe Vučić”. Alegerile au înregistrat o prezență masivă la urne. Aleksandar Vučić însuși „a trebuit să aștepte două ore” înainte de a-și exprima votul. Euronews vede un adevărat ”cutremur politic”, în Serbia:   „Lista Studenților se confruntă acum cu sarcina mult mai dificilă de a transforma o mișcare de protest într-o structură politică funcțională. Victoria sa este una istorică. Însă victoriile istorice marchează adesea începutul celei mai dificile etape”.   BBC amintește că  ”totul a început pe 1 noiembrie 2024, când o copertină din beton s-a prăbușit în fața gării din Novi Sad – al doilea oraș ca mărime din Serbia –, provocând moartea a 16 persoane. Tragedia a fost percepută ca un simbol al corupției generalizate. Inițial, Vučić a încercat să-i laude pe protestatari, descriindu-i drept „bine intenționați”, însă, pe măsură ce se apropiau alegerile, i-a acuzat că încearcă să „doboare” Serbia. Chiar și după ce și-a recunoscut înfrângerea, duminică seara, el a lansat acuzația nefondată că aceștia ar fi beneficiat de sprijinul unor „țări europene” – pe care nu le-a nominalizat – și al „statului paralel” american”. Citeste siMișcarea Studenților câștigă alegerile din Serbia, Vucic își recunoaște înfrângerea Agenția UPI amintește că   ”sub guvernarea lui Vučić, Serbia a menținut relații strânse cu Rusia. Lista Studenților a promovat în campanie menținerea poziției Serbiei de a nu impune sancțiuni Rusiei. Dar și-a exprimat, de asemenea, susținerea pentru integritatea teritorială a Ucrainei. Victoria ar putea semnala, de asemenea, o apropiere de Uniunea Europeană, deși Lista Studenților s-a angajat să mențină relațiile tradiționale ale Serbiei cu Rusia”.   Publicația germană Die Zeit nu uită să sublinieze că ”Serbia a fost singura țară europeană, în afară de Belarus, care nu a adoptat sancțiunile UE împotriva Rusiei. Agenții și influencerii ruși se pot deplasa aproape liber prin Serbia – se pare că, uneori, chiar și în timp ce se află în drum spre a comite acte de sabotaj în state membre ale UE, precum Germania. Citeste siSerbia post Vučić: UE nu este pe deplin convinsă și nici pregătită Instituțiile media de propagandă, aliniate cu guvernul lui Vučić, au denigrat UE, prezentând în același timp Rusia și China într-o lumină pozitivă. UE vede o acum oportunitate pentru un nou început. Înalți oficiali ai UE au felicitat Lista Studenților și și-au exprimat deschiderea către o cooperare strânsă”. Ziarul ungar Népszabadság  consideră că prin ”schimbarea de sistem din Ungaria, de pe 12 aprilie, Budapesta a dat un exemplu Belgradului. Rezultatul este o veste proastă pentru Vladimir Putin. Și încă o palmă: înainte de alegerile din Ungaria l-a susținut pe Orbán, în Serbia l-a susținut pe Vučić. În niciuna dintre aceste ocazii, alegătorii nu l-au ascultat.”

Protestele continuă în Europa și în întreaga lume. Și chiar dacă motivele specifice pot fi diferite, există un element comun: prezența masivă a tinerilor. Așadar, de ce a ieșit în stradă Generația Z? Presa internațională analizează situația. CNN caută să explice de ce Generația Z se află în fruntea protestelor europene:    ”Este o izbucnire generală de frustrare pentru o generație de tineri care se tem că nu vor avea aceleași oportunități ca părinții lor. Pe lângă educație și locuințe, protestele indică o piață a muncii din ce în ce mai incertă, unde inteligența artificială afectează în mod disproporționat locurile de muncă de nivel de bază precum și criza climatică - iată terenul pentru această explozie de furie a Generației Z”.   ”Tinerii din ziua de azi cresc sub o presiune intensă și adesea suprapusă, într-o măsură mai mare decât în ​​generațiile anterioare”, notează și The Conversation. ”Succesul este din ce în ce mai mult încadrat ca o responsabilitate individuală, în timp ce traseele educaționale au devenit mai competitive. În același timp, rețelele de socializare pot amplifica procesele de comparare socială, punând realizările, aspectul și stilul de viață al tinerilor sub un control public constant. Preocupările economice adaugă un alt nivel de presiune. Creșterea costurilor vieții, studiile universitare de nivel terțiar și incertitudinea cu privire la viitoarea ocupare a forței de muncă se numără printre cele mai mari preocupări ale tinerilor”. Fără o ideologie comună Corriere della Sera observă că ”într-o lume atât de fragmentată, haotică și măcinată de conflicte, asaltată de forțe opuse, tinerii, de la toate latitudinile, par să aibă ceva în comun. Nu este o ideologie comună, ci mai degrabă protestele dezvăluie contradicțiile inerente ale unor modele politice și economice extrem de diferite. În Statele Unite, generația din Gaza a devenit generația Mamdani, numită după primarul socialist al orașului New York. Citeste siFranţa: Zi de manifestaţii uriaşe, fără incidente majore (Reportaj FOTO & AUDIO) În Franța, tinerii se ciocnesc cu forțele de ordine pentru a protesta împotriva declinului învățământului public. Tinerii spanioli luptă pentru dreptul la locuință. În India, și-au dat un nume provocator: „gândacii de bucătărie”. În China, în cele din urmă, revolta tinerilor este tăcută, exprimată prin refuzul de a munci sau prin respingerea căsătoriei. Acesta este spiritul tinereții. Un nou val de proteste generaționale cuprinde lumea. Nu este primul și cu siguranță nu este ultimul. De ce se revoltă Generația Z? – subiectul preocupă și rețeaua tv Al-Jazeera. ”Din Franța până în India, tinerii ies în stradă din cauza inegalității tot mai mari, a serviciilor publice deficitare și a perspectivelor sumbre de viitor. Deși contextul diferă de la o țară la alta, nemulțumirile legate de inegalitate se află în centrul actualului val de proteste. Această inegalitate are două dimensiuni: una ține de clasă, iar cealaltă de generație”.

Sondajele indică un eșec al Partidului Republican la alegerile de la jumătatea mandatului din Statele Unite. Iar comentatorii se întreabă cum va reacționa Donald Trump. ”Președintele Donald Trump nu se va retrage fără zgomot dacă alegerile de la jumătatea mandatului se vor dovedi a fi un dezastru pentru republicani – așa cum este de așteptat”, spune pentru Daily Beast biograful său de lungă durată, Michael Wolff.   ”Trump va reacționa exact așa cum a făcut-o după alegerile prezidențiale din 2020 – o situație care a escaladat, în cele din urmă, până la asaltul asupra Capitoliului din 6 ianuarie. Va ști exact ce are de făcut a doua zi”, a spus Wolff. „Pentru el, este esențial să atragă cât mai multă atenție posibil.” The Independent scrie că membrii personalului de la Casa Albă se pregătesc pentru o posibilă „reacție violentă” a președintelui Donald Trump, care ar putea începe să demită membri ai Cabinetului în cazul în care republicanii pierd controlul asupra Camerei Reprezentanților și al Senatului. CNN citează declarații ale unor oficiali din administrație, consilieri și aliați, potrivit cărora cei din interior sunt „tot mai convinși că pierderile semnificative ale republicanilor vor declanșa remanieri majore de personal la nivelul întregului guvern”. Raportul adaugă că atmosfera sumbră a creat un „amestec toxic de luptă pentru putere și acuzații preventive” în cadrul aripii de vest (West Wing) a Casei Albe. Citeste siAlegerile de la jumătatea mandatului: Ce se întâmplă de fapt în data de 3 noiembrie? Una dintre autoarele raportului, Kristen Holmes, a oferit detalii suplimentare într-o discuție la CNN, marți seara, afirmând: „La Casa Albă, spiritele sunt extrem de încinse”. Potrivit unei ample analize din revista The New Yorker, după alegeri, ”Trump va mai avea suficient timp pentru a provoca noi daune. El este întruchiparea capriciilor și a acceselor sale de furie; indiferent de schimbările din Congres, este probabil să continue să sfideze legea. (…) Ceea ce pare să prețuiască cel mai mult în ultima vreme este umilirea dușmanilor săi și, mai presus de toate, acumularea unei averi uriașe. De la a doua sa învestitură,  familia Trump și acoliții săi au acționat cu toată viclenia comercială a familiei Corleone; Casa Albă le servește drept paravan. Dar Vladimir Putin și-a propus, de multă vreme, să ironizeze Statele Unite pentru ipocrizia lor. „Nu sunteți cu nimic mai buni decât noi” – acesta a fost mesajul său, dar și paravanul sub care a înăbușit vocile critice din propria țară și a călcat în picioare libertățile unei Ucraine independente. Citeste siTrump atinge niveluri record de impopularitate în toate sondajele de opinie   Când Trump amenință Groenlanda și Canada, sau când facilitează, în interes propriu, o fuziune în mass-media, el nu face decât să confirme teza lui Putin. Când giganții din tehnologie se aliniază docil la ceremonia de învestire a lui Trump și îi finanțează balul, Putin zâmbește. Cine suntem noi să-i ținem lecții despre oligarhie? Acesta este spiritul epocii definite de Putin și Trump: în politică, moralitatea este pentru naivi; tot ce contează sunt interesele”.