Revista presei internaționale

Întrebarea revine în presa internațională după protestele care au izbucnit în Iran la sfârșitul lunii decembrie. Ca și în cazul altor mișcări de protest, regimul adoptă o linie dură. Reprimarea violentă a făcut zeci de victime în rândul civililor, dar au existat pierderi și de partea forțelor guvernamentale. Comentatorii cred că de data aceasta, protestele din Iran sunt diferite de cele precedente. Los Angeles Times amintește că prăbușirea monedei naționale, rialul, a dus la o criză tot mai accentuată. Prețurile la carne, orez și alte alimente de bază pentru masa iraniană sunt în creștere. Națiunea se confruntă cu o rată anuală a inflației de aproximativ 40%. În decembrie, Iranul a introdus un nou nivel de prețuri pentru benzina subvenționată la nivel național, crescând prețurile unora dintre cei mai ieftini combustibili din lume și punând presiune suplimentară asupra populației. Protestele au început mai întâi cu comercianții din Teheran, înainte de a se extinde. Potrivit experților citați de ziarul britanic Daily Express regimul „s-ar putea prăbuși în câteva săptămâni” ”Intransigentul regim islamic a mai fost zguduit de proteste și înainte,  dar de data aceasta ar putea fi diferit. În ciuda faptului că regimul crește salariile armatei și forțelor de securitate, acestea sunt încă destul prost plătite, iar acum trebuie să iasă în stradă și să-i suprime pe cei care ar putea fi membri ai familiei, frați, surori și prieteni. O eventuală dezertare a oricăror oficiali guvernamentali de rang înalt, în special din forțele de securitate și armată, s-ar putea dovedi destul de gravă. Acum există o presiune suplimentară asupra vieții oamenilor din cauza banilor care merg către militarism și expansionism și sprijinirea grupurilor din Yemen, Liban și Irak. Oamenii au scandat deschis pe străzi, cerând încetarea cheltuirii banilor pentru houthii din Yemen și milițiile din Liban. Oamenii strigă ”Cheltuiți bani pentru noi!” ”Axa” se clatină La rândul său, Euronews constată că alianțele Iranului sunt slăbite: „Axa Rezistenței care a crescut în importanță în anii de după invazia condusă de SUA din 2003 și ocupația ulterioară a Irakului, se clatină. Israelul a zdrobit Hamas în războiul devastator din Fâșia Gaza. Hezbollah, gruparea militantă șiită din Liban, și-a văzut conducerea de top ucisă de Israel. O ofensivă fulger din decembrie 2024 l-a răsturnat pe aliatul și clientul fidel al Iranului în Siria, președintele Bashar Assad. Rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au fost, de asemenea, loviți de atacuri aeriene israeliene și americane. Acum, aliatul Maduro, se află în custodia SUA”. Time notează că  ”avertismentele reînnoite ale lui Trump au adăugat tulburărilor o dimensiune internațională. Operațiunea Midnight Hammer, atacul american asupra instalațiilor nucleare iraniene din iunie anul trecut și acțiunile recente ale Washingtonului în Venezuela au conferit amenințărilor lui Trump o nouă credibilitate, spun analiștii. Protestele au scos la iveală fracturi profunde -  iar răspunsul, atât din partea Teheranului, cât și a Washingtonului ar putea modela traiectoria Iranului pentru anii următori”. Dar, după cum avertizează Le Monde, „amenințările lui Trump cu o intervenție militară, precum și declarațiile de solidaritate cu poporul iranian făcute de Mossad și Benjamin Netanyahu, în cele din urmă ar putea fi de folos regimului islamic: acesta poate acuza toate figurile opoziției că sunt agenți ai SUA și Israelului.”

Întrebarea revine puternic în presa internațională după ce președintele american Donald Trump și-a reiterat amenințările cu preluarea insulei. Mai mulți lideri europeni și-au exprimat opoziția față de această mișcare. Dar semnalul lui Trump trebuie luat în serios, avertizează comentatorii. Săptămânalul german Die Zeit concluzionează: „Am intrat în era neoimperialismului. Până acum, sarcina principală a UE a fost de a-l descuraja pe imperialistul rus Vladimir Putin. Acum trebuie să învețe cât mai repede posibil să-l descurajeze și pe imperialistul Donald Trump.” (Sursa: Eurotopics). Le Monde consideră că anexarea forțată a insulei ar da o lovitură fatală Alianței Nord-Atlantice:  ”Ar fi o victorie răsunătoare acordată Rusiei lui Vladimir Putin de către Statele Unite ale lui Donald Trump, fără a costa Moscova nici măcar o dronă. Europenii trebuie să se bazeze pe aliații lor rămași din Congresul SUA și pe o opinie publică americană covârșitor de angajată în relația transatlantică pentru a restabili un pic de bun simț. Este în interesul tuturor”.   Forbes remarcă faptul că secretarul de stat Marco Rubio spune că Trump încă speră să cumpere Groenlanda, acest lucru fiind de preferat în locul acțiunii militare, în timp ce prim-ministrul danez avertizează că un atac riscă să pună capăt alianței NATO. La rândul său, partidul de guvernământ din Groenlanda, Demokratia, a declarat încă din martie 2025 că insula nu este de vânzare. Acum vom vedea dacă Europa este pregătită să-și apere suveranitatea, conchide Le Figaro: „Donald Trump ar putea considera Groenlanda o pradă ușoară. Suveranitatea Danemarcei? Un aliat docil înarmat cu arme americane pe care nu le poate folosi fără acordul Washingtonului. Așadar, Europa este cea care se confruntă acum cu o provocare. Momentul adevărului se apropie: în urma tarifelor unilaterale și a subjugării NATO, Europa se confruntă acum cu testul suprem.” Financial Times explică de ce amenințările lui Trump ar trebui luate în serios: „În primul rând, pentru că ar fi ușor.  Ar dura o oră sau două și nu ar risca victime americane. Rezistența danezilor ar fi sinucigașă. În al doilea rând, adăugarea Groenlandei la portofoliul său ar fi profitabilă. Anexarea ar fi bine primită de ideologii MAGA, deoarece ar ucide NATO dintr-o singură lovitură.” Pentru Foreign Policy, anexarea Groenlandei s-ar putea transforma într-o catastrofă strategică. ”O încercare a Statelor Unite de a revendica insula ar putea scăpa rapid de sub control. Iar pentru cei care consideră alianța cu Statele Unite drept cel mai mare atu în această perioadă de tensiuni geopolitice crescânde, punerea în pericol a acestei alianțe ar fi o manevră sinucigașă, fără precedent în istoria modernă”. Comentând capturarea petrolierului-fantonă rusesc Bella 1 sau Marinero în Atlanticul de Nord, The New York Times consideră că ”această evoluție adâncește confruntarea dintre Statele Unite și Rusia. Americanii urmăreau petrolierul de săptămâni întregi, după ce acesta a încercat să evite o blocadă parțială din jurul Venezuelei”. Politico notează că preluarea navei Bella este un semn clar că administrația intenționează să mențină presiunea asupra Venezuelei. ”Administrația a lucrat pentru a impune un embargou asupra navelor sancționate ca parte centrală a campaniei de presiune de când Garda de Coastă a SUA a abordat în decembrie nava Skipper, care purta pavilion rusesc”.

Operațiunea americană soldată cu răpirea liderului venezuelean Nicolas Maduro a reprezentat, fără îndoială, subiectul numărul unu al începutului de an. Presa internațională analizează situația. Le Monde notează că răpirea lui Nicolas Maduro este o demonstrație de forță a lui Donald Trump și un mesaj transmis întregii lumi. Deși pretextul intervenției este lupta împotriva narco-terorismului, Donald Trump nu a ascuns că obiectivul principal este accesul la resursele de petrol ale Venezuelei. Pentru ziarul francez Libération, ”Donald Trump se preface a fi polițist, dar nu este altceva decât un incendiator. Președintele american duce o cruciadă ideologică și egoistă, în timp ce pune ochii pe petrolul Venezuelei. O democrație nu ar trebui să facă asta”. ”Dreptate în Venezuela”, este titlul pe care îl regăsim în The Washington Post: ”Milioane de oameni din întreaga lume, mai ales în Venezuela, au sărbătorit  căderea dictatorului Nicolás Maduro. Ceea ce s-a întâmplat la Caracas a fost o reamintire clară a faptului că toate capacitățile militare, de informații și cibernetice ale Americii sunt de neegalat”. De partea sa, The New York Times, denunță un atac „ilegal și prost gândit”, ale cărui consecințe s-ar putea dovedi dezastruoase. Ziarul amintește că, în timpul primului mandat al lui Donald Trump, Washingtonul a organizat un joc de război pentru a simula înlăturarea lui Maduro. Rezultatul: „Haosul și violența erau susceptibile să cuprindă Venezuela”. Pentru ziarul italian Avvenire, definiția „America pe primul loc” este exact ceea ce Donald Trump susține că este. ”Și, de acum, aceasta include și atacarea unei țări străine pentru a obține acces la petrolul acesteia. Iar revista americană The Atlantic consideră că atacul reprezintă ”cea mai îndrăzneață decizie de politică externă luată de Trump în oricare dintre mandatele sale - mai semnificativă decât asasinarea lui Qassem Soleimani, comandantul Gărzii Revoluționare Iraniene, în 2020. Mai îndrăzneață chiar decât atacul asupra instalațiilor nucleare iraniene de anul trecut. Dar decizia rămâne una incoerentă: facțiunea MAGA a Partidului Republican denigrează schimbările de regim. Maduro a fost un lider autoritar și o pacoste pentru poporul venezuelean. Dar cum putem înțelege acest gest? America este dispusă să arunce bombe asupra instalațiilor nucleare iraniene și să-l răpească pe un dictator, dar nu vrea să continue să ofere fonduri pentru apărarea Ucrainei, chiar dacă acest lucru nu pune în pericol niciun soldat american. O interpretare a politicii externe „America First” este ca o stație intermediară între izolaționismul propriu-zis și neo-conservatorism: administrația Trump intervine acolo unde poate face acest lucru cu ușurință și fără consecințe imediate. Dar evită angajamentele pe termen lung ”.

Rusia a promis că va riposta după ce a acuzat Ucraina că a lansat atacuri cu drone asupra reședinței lui Vladimir Putin, situată între Moscova și Sankt Petersburg. Kievul a respins aceste acuzații. Iar președintele Trump, care încearcă să medieze un acord de pace și-a exprimat furia la vestea presupuselor atacuri. Deci, ce urmează? – se întreabă comentatorii. Trump este „foarte furios”, titrează Forbes, notând că președintele american a insistat că „nu este momentul potrivit. Una e să fii ofensiv, pentru că ei sunt ofensivi. Cu totul altceva e să-i ataci casa”, a declarat liderul de la Casa Albă The Moscow Times observă însă că este neobișnuit ca o declarație referitoare la un posibil atac cu drone să vină de la ministrul de externe, Serghei Lavrov. ”De obicei, Ministerul Apărării din Rusia și autoritățile regionale raportează despre atacurile cu drone ucrainene, nu ministrul de externe. Chiar dacă incidentul va fi confirmat, tot nu ar fi prima dată când dronele ucrainene ajung în zone în care locuiește Putin”. ”Va deraia acest lucru discuțiile de pace?” – se întreabă First Post. ”Existența acestei proprietăți de lux a fost dezvăluită în 2021 de aliații lui Alexei Navalnîi, celebrul lider al opoziției, care a murit în închisoare în 2024. Mulți observatori ai relației Rusia-Ucraina cred că atacurile cu drone, care ar fi avut loc la o zi după ce Zelenski s-a întâlnit cu Trump, ar putea deraia discuțiile de pace în curs și că Kievul nu ar câștiga nimic din aceste atacuri”. Un complex balnear, un lansator de rachete și o vilă secretă Newsweek notează că  ”asigurarea unui acord mult așteptat privind Ucraina ar fi un moment crucial pentru Trump, autoproclamat mediator global. Acesta crede că Putin vrea să pună capăt războiului și pune presiune pe Kiev să facă compromisuri dureroase. Însă aliații Kievului se îndoiesc în legătură cu adevărata dorință de pace a Moscovei și cred că Kremlinul vrea să amâne sau să saboteze complet fragilul proces pentru a putea continua lupta și a ocupa mai mult teritoriu ucrainean, înșelându-l pe Trump”. Dar ce se află în zona presupus atacată? Le Figaro descrie această reședință. ”Acolo se află un complex balnear, un lansator de rachete și o vilă secretă. Oficial, Vladimir Putin are șase reședințe prezidențiale, legate de funcția sa, și se spune că se bucură de aproape tot atâtea proprietăți private, deși nicio informație nu este complet certă. Moscova acuză Ucraina că a vizat această reședință extraordinară din Valdai. Proprietatea aparține nu doar Federației Ruse, ci și în mod privat unei companii deținute de un apropiat al liderului de la Kremlin. Pe cele 150 de hectare aparținând Federației Ruse au fost construite depozite, garaje, hangare, pensiuni și, foarte probabil, vehiculele de lansare a rachetelor care au generat atâtea discuții vara trecută. Imaginile din satelit publicate în august 2025 de Radio Europa Liberă au dezvăluit prezența a 12 vehicule blindate antiaeriene ceea ce ar arăta că reședința este probabil unul dintre spațiile de locuit preferate ale președintelui rus”.

Presa internațională continuă să analizeze urmările reuniunii de duminică de la Mar-a Lago, unde s-au întâlnit delegațiile conduse de președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski. Scepticismul își face loc tot mai mult în abordările comentatorilor. ”Războiul fie se termină, fie continuă la nesfârșit”,  concluzionează CNN, analizând rezultatele întâlnirii la vârf de duminică. ”Întâlnirea, care s-a încheiat fără niciun anunț major, a părut mai degrabă să sublinieze dificultățile. Și exact restul de 10% se dovedește a fi atât de dificil de rezolvat, un fapt la care Zelenski a părut să facă aluzie. Principalele puncte de blocaj includ soarta centralei nucleare și chestiunile privind teritoriile. Trump a sugerat că este mai bine să se acorde concesiile teritoriale acum, înainte ca Rusia să invadeze din nou”. Pentru Le Monde, ”calea către pace dintre Rusia și Ucraina rămâne incertă. Deși președinții american și ucrainean s-au felicitat duminică în fața presei, perspectiva unui acord, la aproape patru ani de la începutul războiului, pare încă îndepărtată”. La Figaro reia declarația președintelui Volodimir Zelenski potrivit căreia Statele Unite au oferit Ucrainei garanții de securitate „robuste” pentru o perioadă de 15 ani, cu posibilitatea de reînnoire. Președintele ucrainean dorește însă ca durata garanțiilor de securitate oferite de Statele Unite să fie prelungită, sugerând perioade de 30 până la 50 de ani pentru a asigura protecția țării sale. Niciun progres Kyiv Independent amintește că garanțiile de securitate au fost unul dintre subiectele discutate în timpul întâlnirii de la Mar-a-Lago, care s-a încheiat fără niciun progres. Zelenski a descris garanțiile discutate cu Trump ca fiind „puternice”, adăugând însă că „deocamdată, acestea nu sunt permanente”. Potrivit El Pais, ”avansul lent, dar constant al forțelor rusești din ultimele săptămâni indică faptul că Putin, în ciuda sancțiunilor, a unei economii aflate în pragul recesiunii și a numărului mare de victime din rândul trupelor sale, încă nu pare pregătit să accepte o soluție diplomatică. Kremlinul nu a respins deschis planul și continuă să solicite negocieri suplimentare în timp ce atacurile sale persistă. Putin insistă asupra cerințelor sale cu privire la ceea ce consideră a fi „cauzele profunde” ale războiului”. The New York Times consideră că „principalul obstacol” în calea încheierii războiului este măsura în care ”președintele rus Vladimir Putin este sau nu dispus să semneze un acord-cadru de pace propus de Kiev și de negociatorii șefi ai domnului Trump”. Cu toate acestea, „nu există nicio indicație că Rusia este pregătită să negocieze serios”. Pentru La Stampa, „impresia generală este că președintele ucrainean a plecat de la Mar-a-Lago cu mâinile goale”. „Poate că a câștigat timp”, pentru că Donald Trump „a exclus orice termen limită” pentru ajungerea la un acord. Dar „războiul continuă, negocierile continuă, iar pacea rămâne o perspectivă îndepărtată”. (Sursa. Courrier International).

Presa internațională a reacționat imediat după declarațiile președinților Donald Trump și Volodimir Zelenski, de la sfârșitul reuniunii de duminică de la Mar-a-Lago. Perspectivele păcii rămân neclare, în pofida declarațiilor optimiste, sunt de părere comentatorii. Președinții Trump și Zelenski susțin că au făcut „progrese semnificative” către „încheierea războiului”, titrează Le Monde. ”Președintele ucrainean a anunțat o viitoare întâlnire cu omologul său american și „liderii europeni” în ianuarie pentru a „finaliza toate” chestiunile discutate în timpul întâlnirii din Florida”. CNN transmite că deși președintele Trump și-a exprimat încrederea privind apropierea păcii, el a subliniat că problemele rămân extrem de complexe și a refuzat să ofere un calendar ferm pentru momentul în care acestea ar putea fi rezolvate. Frankfurter Allgemeine Zeitung crede că acum se pot face progrese suplimentare. Potențiale concesii teritoriale sunt parte din discuții, dar Ucraina ar trebui să obțină „beneficii economice semnificative”. Cu puțin timp înainte, Kremlinul anunțase că Trump și președintele rus Vladimir Putin îndemnau Ucraina să ia o decizie rapidă cu privire la regiunea Donbas. Trump și Putin cred, de asemenea, că un armistițiu propus de UE și Ucraina ar prelungi conflictul. ”Întrebat despre controlul asupra centralei nucleare de la Zaporijia, ocupată de Rusia, Trump a spus că Putin este deschis să colaboreze cu Ucraina”, remarcă The New York Times. Însă nu este clar la ce se referea Trump. Ucraina a declarat în repetate rânduri că nu va coopera cu Rusia în operarea comună a instalației. Iar Rusia are un motiv întemeiat pentru a nu bombarda centrala - trupele sale o ocupă deja. Fără termen limită The Moscow Times, publicație supusă sancțiunilor Kremlinului, notează că la fel ca atunci când Zelenski s-a întâlnit ultima dată cu Trump în octombrie, președintele rus Vladimir Putin a vorbit telefonic cu liderul american, cu puțin timp înainte. Trump și-a exprimat imediat o nouă speranță de a colabora cu Moscova. Tonul optimist reînnoit al lui Trump vine în ciuda scepticismului larg din Europa cu privire la intențiile lui Putin, după ce Rusia a efectuat un alt bombardament masiv asupra capitalei ucrainene Kiev, chiar în timp ce Zelenski se îndrepta spre Florida. După cum comentează Kyiv Independent, Trump a oferit o perspectivă vagă asupra discuțiilor privind un plan de pace revizuit în 20 de puncte, spunând că războiul s-ar putea „fie să se încheie, fie să se prelungească mult timp, cu mult mai multe victime”. De asemenea, el a spus că nu există un termen limită pentru ajungerea la un acord de pace și a adăugat că este de părere că atât liderii ruși, cât și cei ucraineni își doresc un acord. Trump a respins o întrebare despre garanțiile de securitate pentru Ucraina ca fiind „stupidă”, dar a continuat spunând că se va ajunge la un acord de securitate solid cu o implicare semnificativă a țărilor europene. De asemenea, el a susținut că Ucraina va vedea „beneficii economice mari” după ce se va ajunge la un potențial acord.

Negocierile de la Miami privind războiul din Ucraina s-au încheiat fără mari semne de progres diplomatic. Și iată că, în acest timp, presa din Statele Unite dezvăluie o serie de conflicte la vârf în cadrul diplomației americane cu privire la abordarea negocierilor cu Rusia. Călătorii bruște și încălcări ale securității: diplomația conflictuală dintre Steve Witkoff și Marco Rubio pe tema relației Rusia-Ucraina – iată titlul de pe pagina rețelei de televiziune NBC News. Aceasta transmite că, ”secretarul de stat Marco Rubio s-a confruntat cu o criză diplomatică tot mai mare, după scurgerea de informații privind un plan de pace susținut de SUA, condus de trimisul președintelui Donald Trump, Steve Witkoff. Planul era perceput ca fiind puternic în favoarea Rusiei în detrimentul Ucrainei. Rubio urma să participe la discuții de pace cu oficiali ucraineni în Elveția, dar Witkoff plecase mai devreme, într-o mișcare pe care unii oficiali au perceput-o ca fiind o tentativă de a-l întrece”. Witkoff nu le-a comunicat planurile sale de călătorie lui Rubio sau altor oficiali ai Departamentului de Stat, au declarat cele trei surse, pentru NBC News. Citeste siMai este de încredere negociatorul american Steve Witkoff? ”Această mișcare părea menită să-i permită lui Witkoff să negocieze cu Ucraina într-un mod pe care el îl considera potrivit. În cele din urmă, Rubio a ajuns la Geneva, asigurându-se că Witkoff nu se va întâlni cu oficialii ucraineni fără el”, mai susțin sursele citate de NBC News. Daily Beast amintește că ”Marco Rubio a fost umilit în repetate rânduri după ce trimisul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff, a acționat pe la spatele secretarului de stat pentru a purta negocieri cruciale de politică externă. Episodul de la Geneva nu a fost singura ocazie în care Witkoff a părut să-l ignore pe Rubio. În aprilie, Rubio urma să călătorească la Paris pentru discuții privind Ucraina, doar pentru ca echipa sa să descopere că Witkoff aranjase deja o întâlnire individuală cu președintele francez Emmanuel Macron fără a-l invita pe secretarul de stat. Rubio a cerut să participe la întâlnire, dar ministerul francez de externe a declarat că decizia necesita aprobarea lui Witkoff. Consilierii lui Rubio s-au chinuit apoi să ajungă la Witkoff o perioadă de timp”. Ukrainska Pravda notează că, ”dincolo de divergențele privind eforturile de pace în Ucraina, Witkoff s-a confruntat și cu Rubio și cu oficiali ai Departamentului de Stat cu privire la abordarea sa în materie de securitate, în special în timpul călătoriilor sale în Rusia. Potrivit a trei oficiali americani, unii membri ai administrației Trump au pus la îndoială oportunitatea ca Witkoff să folosească avionul său privat pentru a zbura la Moscova, mai ales având în vedere lipsa comunicațiilor securizate. Departamentul de Stat a inițiat o analiză în luna mai, după care Witkoff a primit securitate suplimentară și un sistem securizat de comunicații mobile pentru a fi utilizat în avionul său. Dar există încă îngrijorări că Witkoff nu folosește în mod constant sistemul securizat de comunicații guvernamentale, potrivit unui oficial american și unei surse informate.”

Aproximativ 30.000 de susținători ai mișcării MAGA s-au adunat de joi până duminică la Phoenix, Arizona pentru AmericaFest. A fost prima mare conferință organizată de Turning Point, după uciderea fondatorului mișcării, Charlie Kirk. Însă această reuniune anuală a conservatorilor americani a scos la iveală certurile interne din cadrul mișcării pro-Trump, observă comentatorii. „Liderii conservatori au schimbat insulte, dezvăluind diviziuni profunde” pe teme variate precum „teoriile conspirației, antisemitismul și întrebarea cine aparține Americii”, observă The New York Times, citat de Courrier International. „Problemele care divizează mișcarea includ „renașterea antisemitismului, prevalența teoriilor conspirației și apariția conceptului de «nativi americani» și ceea ce înseamnă acest concept - considerat de unii conservatori non-albi un mesaj rasist abia disimulat”. Potrivit The Guardian, ”unitatea observată în anii precedenți a fost pusă sub semnul întrebării de nemulțumiri interpersonale și dezacorduri cu privire la cât de mare ar trebui să fie umbrela conservatorismului și ce tipuri de gândire conservatoare ar putea să cuprindă”. Ostilitățile au început încă de joi, odată cu intervenția influentului Ben Shapiro, cofondator al publicației media conservatoare The Daily Wire, care a susținut că mișcarea MAGA este în „pericol grav” din cauza „șarlatanilor”, „escrocilor” și „profitorilor”, relatează Axios. Shapiro a atacat mai multe figuri conservatoare de top, inclusiv prezentatorii de talk-show-uri Megyn Kelly și Tucker Carlson, influencer-ul Candace Owens și Steve Bannon, fostul strateg politic al lui Donald Trump. Potrivit Axios, mișcarea MAGA, „atât de unită în timpul campaniei electorale a președintelui Trump și în mare parte federată” în urma uciderii lui Charlie Kirk, este în mod clar „prinsă într-o luptă deschisă pentru putere” în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2028. ”Febrilă și divizată, dreapta populistă americană se gândește deja la era post-Trump”, observă Le Monde. Aceasta ”nu are nicio legătură cu costul vieții, care este totuși principala preocupare a opiniei publice. În cadrul bulei MAGA se ridică două întrebări fundamentale. Prima privește Israelul, care ocupă un loc disproporționat în mintea publicului și a actorilor politici. A doua întrebare, conexă, privește însăși definiția mișcării populiste naționaliste americane, această coaliție eterogenă formată în urma lui Donald Trump. Pentru a dăinui, trebuie să fie incluzivă sau exclusivă? Doi termeni ireconciliabili”. Politico remarcă faptul că vicepreședintele JD Vance a încercat să treacă peste furtuna MAGA de la Turning Point. ”Discursul său de la Centrul de Convenții Phoenix a fost punctul culminant al unui festival de un weekend întreg pentru 30.000 dintre cei mai înfocați susținători ai președintelui Donald Trump. Dar până duminică, o mare parte a weekendului a fost umbrită de o schismă în interiorul partidului”. După cum transmite Fox News, Erika Kirk și-a declarat susținerea pentru JD Vance în rolul de „moștenitor aparent” al MAGA. ”Sprijinul acordat de către Turning Point, o organizație deosebit de influentă în rândul conservatorilor mai tineri, i-ar putea oferi lui Vance un impuls major în cazul în care acesta va decide să candideze la președinție în alegerile din 2028”.

Departamentul de Justiție din Statele Unite a început publicarea dosarelor Epstein. Însă publicarea documentelor, în mare parte cenzurate, stârnește mai degrabă nemulțumiri, remarcă presa internațională. Comentatorii analizează, de asemenea, și situația de după decizia Consiliului European de vineri privind finanțarea Ucrainei. După cum titrează Le Monde, publicarea stârnește frustrare și critici. ”Sub presiune, Departamentul de Justiție al SUA a început de vineri să publice mii de documente din ancheta care îl vizează pe infractorul sexual Epstein. În timpul campaniei sale din 2024, Donald Trump a promis transparență completă în această chestiune, dar timp de luni de zile după alegerea sa, nu și-a respectat promisiunea, calificând afacerea drept o „farsă” orchestrată de opoziția democrată, spre disperarea bazei sale MAGA, obsedate de scandal”. ”Frustrarea este palpabilă în rândul victimelor”, transmite CNN.  „Suntem foarte dezamăgiți. De ce nu putem pur și simplu să dezvăluim numele care ar trebui dezvăluite?”, s-a plâns una dintre victime, Marina Lacerda, care nu înțelegea de ce atâtea nume erau șterse. „Sistemul i-a trădat pe supraviețuitori”, a denunțat Gloria Allred, avocata mai multor victime, citată de CNN. Pentru The New York Times, documentele demonstrează existența unei „clase Epstein”. ”Republicani, democrați, oameni de afaceri, diplomați, filantropi, guru, academicieni, membri ai familiilor regale, avocați proeminenți… Ce aveau ei în comun?  Apartenența la o elită, o clasă conducătoare caracterizată de nomadismul la 10.000 de metri altitudine, cetățenia globală și călătoriile frecvente la Dubai”. Citeste siDesecretizarea dosarului Epstein, o înfrângere pentru Trump A pierdut sau a câștigat Uniunea Europeană prin decizia de a finanța Ucraina având la bază bugetul comun și nu activele rusești înghețate? Iată o altă temă comentată în presa internațională. The Conversation notează că, având în vedere relațiile dintre Bruxelles și Kiev și dintre Washington și Moscova, acordul privind finanțarea UE pentru Ucraina, în ciuda defectelor sale și a nervozității pe care a provocat-o în cadrul UE, reprezintă o piatră de hotar semnificativă în ceea ce privește dobândirea de către UE a unui control sporit asupra securității sale viitoare. Dar nu este o baghetă magică care rezolvă problemele mai ample ale Europei de a-și găsi locul și de a-și defini rolul într-o nouă ordine internațională. The Guardian notează că acordul a scos încă o dată la iveală diviziunile profunde din procesul decizional al UE și a subliniat cât de mult mai este de parcurs pentru a crea o Europă pe deplin unită, care să poată acționa eficient și decisiv într-o lume ostilă. Însă blocul a reușit să încheie un acord pentru un scop existențial important. Analiștii au sugerat că este posibil chiar să fi găsit o nouă cale de urmat. Aceasta a fost totuși o „înțelegere uriașă pentru UE”.

Presa internațională analizează situația din Venezuela după ce președintele Statelor Unite a anunțat o blocadă maritimă împotriva petrolierelor supuse sancțiunilor. Obiectivul declarat este combaterea traficului de droguri. Dar comentatorii văd aici interesul pentru petrolul venezuelean sau, mai mult, răsturnarea regimului Maduro. ”Petrol, sancțiuni și război. Blocada americană asupra Venezuelei amintește de conflictele trecute”, titrează Business Standard. ”Situația a readus în discuție comparațiile cu intervențiile americane din trecut, unde presiunea economică, sancțiunile și controlul asupra resurselor energetice au precedat acțiunile militare. Pe măsură ce tensiunile cresc între cele două națiuni, cresc și temerile că blocada ar putea să nu rămână o măsură economică, ci actul de deschidere al unei posibile confruntări mai ample”. Potrivit ABC News, ”SUA au în prezent 11 nave de război în Caraibe - cele mai multe din ultimele decenii - dar chiar și cu o prezență militară sporită, nu ar fi suficient pentru a institui o blocadă în sensul tradițional, care implică închiderea completă a coastei unei țări și ar fi fost, practic, o declarație de război. Anunțul lui Trump ar putea fi un precursor al confiscării mai multor petroliere. Oficialii spun că Venezuela este implicată într-o rețea ilicită de transport petrolier care susține organizații teroriste și este folosită pentru transportul de petrol între țara sud-americană și Iran. Această blocadă își propune să „sufoce sursele de finanțare ale regimului venezuelean”, susține El País America. Ziarul notează că „liderii chaviști depind de vânzarea de petrol către China pentru a eluda sancțiunile economice impuse de Statele Unite”. Demonstrație de forță The Irish Times observă că ”administrația Trump a declarat timp de luni de zile că această campanie are ca scop oprirea traficului de droguri către SUA, însă șefa de cabinet, Susie Wiles, a părut, de asemenea, să confirme într-un interviu publicat marți pentru Vanity Fair că această acțiune face parte dintr-o campanie de înlăturare a lui Maduro”. CNN consideră că, potrivit spuselor președintelui Donald Trump, un atac terestru asupra Venezuelei ar putea avea loc „în curând”. ”El spune aceasta de la mijlocul lunii septembrie. În acest timp, a insinuat public sau a promis direct acțiuni militare americane pe uscat de cel puțin 17 ori, conform unei analize a aparițiilor sale. Amenințarea retorică a președintelui a fost susținută de o demonstrație masivă de forță în regiune, inclusiv aproximativ 15.000 de soldați americani și peste o duzină de nave de război, plus cel puțin 12 atacuri lansate împotriva presupuselor nave cu droguri din Caraibe”. Întrebându-se dacă ar trebui să ne temem de o creștere bruscă a prețurilor petrolului, Le Figaro explică faptul că ”firmele  chineze, în special rafinăriile independente, cumpără țiței venezuelean cu reduceri de 30% sau mai mult, adesea prin transferuri de la o navă la alta în largul coastei Malaeziei pentru a ocoli sancțiunile. Această strategie permite Venezuelei să își mențină exporturile în ciuda restricțiilor americane. Rafinăriile chineze, în special cele independente, depind de țițeiul venezuelean la preț redus pentru a-și menține marjele de profit.”

Presa europeană analizează interdicția privind vehiculele noi cu motoare cu ardere internă după 2035. Opiniile sunt împărțite. Unii comentatori regretă scăderea ambițiilor climatice ale Pactului Verde European. Alții consideră că este un pas către creșterea competitivității economiei europene. „Comisia Europeană a cedat în sfârșit presiunilor din sectorul auto”, revizuind în jos „propunerea emblematică a Uniunii Europene (UE) pentru reducerea emisiilor de carbon”, observă El País. Politico nu se arată surprins: „La puțin peste doi ani de la adoptarea sa, interdicția planificată de Uniunea Europeană privind mașinile pe benzină pentru 2035 este moartă. Călăii săi: Germania, țara care găzduiește cea mai mare industrie auto europeană, și Partidul Popular European (PPE), o familie politică de centru-dreapta, pro-business, care îi include pe Ursula von der Leyen și cancelarul german Friedrich Merz.” Ziarul francez cu profil de afaceri Les Echos este, însă, încântat: „Deși Europa poate fi dogmatică, iată că legislatorii ei nu sunt nici surzi, nici orbi. În sfârșit, au ascultat și și-au dat seama că acumularea de reglementări, care reprezintă o povară pentru companii în general și pentru producătorii de automobile, agricultori, sectorul imobiliar și bancar în special, riscă să dăuneze economiei noastre, competitivității producătorilor și puterii de cumpărare a consumatorilor”. Critici din partea ziarului belgian critică Le Soir: „Acest lucru se datorează pur și simplu faptului că Europa a ratat o transformare industrială istorică și a căzut victimă orbirii sale strategice și negării realității ecologice. De asemenea, mișcarea este susținută de politicieni și lobbyiști care vor să o protejeze, dar devin complici la declinul său.” Oricum ar fi, tot China iese în avantaj, constată ziarul german Der Tagesspiegel: „Beijing continuă extinderea mobilității electrice, așa cum a decis Partidul Comunist în anii 2000. Statul chinez profită de oportunitatea de a-i elimina pe producătorii auto occidentali de pe piață, cu expertiza sa în domeniul bateriilor, materiile prime și startup-urile auto subvenționate – și cu cât jucătorii consacrați devin mai nesiguri, cu atât China va fi mai încrezătoare. China câștigă în ambele cazuri. Dacă producătorii germani vor începe să investească din nou în motoarele cu ardere internă, chinezii își vor consolida avantajul competitiv în e-mobilitate. Dacă se vor concentra mai mult pe mașinile electrice, dependența lor de materiile prime și de prelucrarea bateriilor în China va crește.” Și pentru ziarul francez Libération, decizia ridică semne de întrebare. ”Cel mai bine vândut model hibrid plug-in în Europa în acest an este chinezesc, BYD Seal U, iar China este liderul mondial în domeniul extensiilor de autonomie. Într-un studiu publicat în iulie, ONG-ul Transport & Environment a calculat că vehiculele cu extensii de autonomie au o autonomie electrică medie de 185 de kilometri și, odată ce bateria este descărcată, consumă în medie 6,4 litri la 100 de kilometri, la fel ca un SUV convențional pe benzină”.

Presa internațională analizează afirmațiile optimiste ale președintelui Trump, după negocierile de la Berlin. Comentatorii remarcă rolul jucat în negocieri de cancelarul Friedrich Merz, dar își mențin abordarea rezervată cu privire la răspunsul Rusiei. Potrivit Reuters. ”liderii europeni au convenit că orice decizie privind potențialele concesii teritoriale ucrainene față de Rusia va putea fi luată doar după ce vor fi instituite garanții de securitate solide, care ar trebui să includă o forță multinațională condusă de Europa. Subliniind ceea ce consideră garanții de securitate necesare, declarația a precizat că Ucraina ar trebui să își poată menține forțele armate la aproximativ 800.000 de oameni pentru a putea descuraja conflictul. În plus, Europa ar trebui să coordoneze o forță multinațională”. Le Monde crede că „va fi, totuși, dificil să se obțină un armistițiu până la Crăciun, mai ales că armata rusă continuă să mențină presiunea militară pe teren”. ABC News observă că ”în ciuda faptului că oficialii americani au oferit o analiză mai optimistă, Zelenski a declarat în raportul său că discuțiile cu SUA „nu au fost simple, ci productive”. Se pare că Kremlinul vede lucrurile diferit, constată Der Spiegel. ”Rusia a respins în repetate rânduri propunerile de încetare a focului sau de armistițiu. „Vrem pace. Nu vrem un încetare a focului pentru a oferi Ucrainei un răgaz și a pregăti continuarea războiului”, a declarat purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov, citat de agențiile de știri. ”Merz dă dovadă de curaj” Revista britanică The Spectator își menține, la rândul ei, abordarea rezervată: „Găzduirea acestei runde de diplomație de tip navetă poate fi considerată un moment triumfător pentru cancelarul Friedrich Merz, care devine figura centrală în eforturile Europei de a rămâne relevantă în discuția despre viitorul Ucrainei și securitatea pe continent. Cu toate acestea, nimic din toate acestea nu garantează că orice s-a discutat va fi și acceptabil pentru Kremlin sau, pe scurt, că va aduce conflictul mai aproape de o soluție. (...) Problema Rusiei, indiferent de rezultatul discuțiilor de la Berlin, nu dă semne că va dispărea prea curând.” La rândul său, Corriere della Sera  remarcă rolul jucat de Friedrich Merz: „Într-o săptămână care va redefini ordinea europeană – spre bine și spre rău – care fie îi va oferi un răspuns lui Trump, fie va confirma rolul insignifiant al Europei în Marele Joc, cancelarul dă dovadă de curaj. Ca să folosim un termen din poker, a mizat totul. A mizat totul pe succesul a trei acorduri: negocierile de pace, utilizarea activelor rusești și acordul Mercosur, care vizează crearea unei piețe comune cu America Latină și cei 700 de milioane de locuitori ai săi (cu o aluzie la protecționismul lui Trump). Acesta ar fi un succes răsunător: un politician german de top care poate face diferența. Și astfel, poate ocupa o poziție care a rămas vacantă în ultimii ani.”

Iată mărturisirea jurnalistului american Alexander Hurst, editorialist la The Guardian. Acesta este alarmat de alunecarea spre extrema dreaptă în Statele Unite sub Donald Trump. Pe de altă parte, grupurile federaliste – și ideea de Statele Unite ale Europei - câștigă tot mai mult teren printre tinerii europeni. În sfârșit, comentatorii încearcă predicții legate de negocierile de la Berlin privind stoparea războiului din Ucraina. ”Săptămâna trecută, un senator republican din statul meu natal, Ohio, Bernie Moreno, a introdus un proiect de lege privind cetățenia unică. Dacă va fi adoptat, m-ar putea priva de cetățenia americană, deoarece sunt și francez”, scrie editorialistul în The Guardian. ”Și, în timp ce Bernie Moreno vrea să mă forțeze să aleg între cele două pașapoarte, Washingtonul încearcă, de asemenea, să impună o dilemă Europei: supunere totală sau ruptură diplomatică. Când am ales naționalitatea franceză, am ales și cetățenia europeană. Pentru mine, nu este un spațiu birocratic condus de tehnocrați, ci un spațiu al libertății cognitive. Renunțarea activă la cetățenia americană pe care am dobândit-o prin naștere ar însemna renunțarea la oamenii, locurile și poveștile care contează pentru mine. Ceea ce refuz să fac. Renunțarea la cetățenia franceză pe care am ales-o este, de asemenea, exclusă. Dacă Statele Unite îmi vor retrage într-o zi cetățenia americană din cauza cetățeniei mele franceze, așa să fie”. ”Uitați de extrema dreaptă. Copiii vor niște State Unite ale Europei” – este titlul pe care îl citim în Politico. ”Pe rețelele de socializare, generația viitoare exprimă mai multă solidaritate europeană decât a văzut continentul în ultimele decenii. Majorități puternice ale europenilor din toate grupele de vârstă favorizează acum o securitate și o apărare mai profund integrate, conform sondajului Eurobarometru din 2025. Și sunt indicii că, departe de a exista într-un vid online, această explozie de sentimente pro-UE, determinată de tineri, poate contribui și la câștigarea alegerilor. Rob Jetten, centristul în vârstă de 38 de ani care a câștigat recent în alegerile olandeze, este unul dintre aceștia, în opinia unor tineri federaliști. Un partid paneuropean numit Volt Europe, și-a extins semnificativ prezența de la lansarea sa în 2017. Alte grupuri pro-federaliste sau paneuropene raportează creșterea numărului de membri. De exemplu, Ave Europa, un grup federalist fondat în martie a acestui an”. Vorbind despre negocierile de pace de la Berlin, Frankfurter Rundschau speră ca  „Germania și celelalte state ale UE să convingă SUA să nu folosească activele rusești înghețate pentru propriile interese economice în Ucraina. (...) Ar putea chiar să-i facă pe negociatorii americani să vadă că Putin are ambiții imperialiste. El nu gândește economic, motiv pentru care strategia americană a-l atrage prin acorduri profitabile nu funcționează.” (Sursa: Eurotopics) Giorgia Meloni trebuie să înceteze să rămână indecisă, cere fostul comisar UE Paolo Gentiloni în La Repubblica: „Până acum, linia prim-ministrului a fost: lucrăm pentru a promova armonia între Europa și Statele Unite, căutând să reconciliem afinitatea noastră ideologică cu Trump și identitatea noastră europeană. Dar, evident, se pune singură la colț cu această poziție. Situația ar putea forța Italia să ia partea cuiva. Foarte curând.” (Sursa: Eurotopics)

Presa europeană analizează consecințele presiunilor lui Donald Trump la adresa Ucrainei, pentru a accepta un plan de pace dezavantajos. Consecințele ar fi devastatoare – și nu doar pentru Ucraina, cred comentatorii. De asemenea, este analizată și cererea președintelui american, adresată Ucrainei, de organizare a alegerilor pe timp de război. ”Donald Trump a realizat ceea ce Stalin a visat și ceea ce Xi Jinping și Vladimir Putin au plasat în centrul proiectelor lor imperiale: dezintegrarea Occidentului, distrugerea ordinii mondiale din 1945”. Este concluzia sumbră a unei analize propuse de ziarul francez Le Figaro. ”Planul de pace fals al Statelor Unite și negocierile purtate cu Rusia pentru a forța Ucraina să se predea necondiționat, chiar dacă nu a pierdut războiul, urmate de publicarea de către Administrația Trump, pe 4 decembrie, a „Strategiei de Securitate Națională”, un preludiu al unei redistribuiri semnificative a forțelor americane staționate în Europa, marchează mult mai mult decât un punct de cotitură geopolitic; ele reprezintă o ruptură istorică. Ele semnalează sfârșitul Occidentului, care a dominat lumea de la sfârșitul secolului al XV-lea până la începutul secolului al XXI-lea”, mai scrie Le Figaro. În ziarul german Süddeutsche Zeitung, citat de Courrier International, filosoful german Jürgen Habermas consideră că doar continuarea integrării europene va permite Bătrânului Continent să se descurce într-un joc geopolitic în care Statele Unite ale lui Trump alunecă spre autoritarism, Occidentul se fracturează și apar noi puteri. Problema este că această opțiune este mai puțin probabilă ca niciodată, având în vedere renașterea forțelor naționaliste în Europa. ”Statele membre estice ale UE, cele care au aderat mai recent, sunt primele care solicită o consolidare a armamentului european, dar, pe de altă parte, sunt și cele mai puțin dispuse să își limiteze puterile naționale. Prin urmare, inițiativa ar trebui să vină din partea țărilor occidentale, care constituie nucleul UE – chiar dacă acest lucru ar însemna să se lipsească de sprijinul guvernului naționalist al Giorgiei Meloni. În practică, având în vedere slăbiciunea actuală a Franței, inițiativa ar trebui să vină în principal din partea Germaniei, care s-ar putea baza pe proiectul Apărării Europene Comune”, scrie ziarul german. Presa europerană comentează și cererea lui Donald Trump adresată Ucrainei privind organizarea de alegeri. Dar sunt posibile alegeri în timp de război? ”Oamenii nu pot vota din pivnițe și ruine”, crede publicația poloneză Polityka, preluată de Eurotopics. Citeste siZelenski solicită reforme pentru a permite alegeri sub legea marțială „În orașe, acest lucru ar putea fi parțial posibil. Dar există sate care au fost izolate de lume, lăsate fără electricitate sau apă, cu oameni care trăiesc în pivnițe și ruine, concentrați doar pe cum să supraviețuiască încă o zi. Orice observator ar pune la îndoială, pe bună dreptate, astfel de alegeri.” Publicația germană Tagesschau consideră că alegerile pot avea loc doar în timpul unui armistițiu. ”Alegerile nu pot fi democratice sau corecte atâta timp cât  candidații nu pot apărea în public în siguranță, dacă secțiile de votare rămân închise din cauza alertelor de raiduri aeriene. Dacă sute de mii de oameni din tranșee sunt excluși. Un armistițiu - exact asta cere președintele SUA Trump de mult timp. Și Ucraina este dispusă la fel de mult timp, dar Rusia nu. Acum Trump are datoria să convingă Kremlinul.”

Este Europa o civilizație în declin, așa cum spune Donald Trump? Și, mai ales, cum poate deveni mai puternică? Sunt întrebări care îi preocupă pe comentatori, după lansarea strategiei de securitate a Statelor Unite. Pentru Le Monde, ”publicarea acestui document ar putea avea măcar un oarecare merit, dacă va ajuta la scoaterea, în sfârșit, a unui număr considerabil de lideri europeni din negarea în care sunt înrădăcinați în prezent. Ocupantul Casei Albe nu greșește atunci când denunță cu dispreț tergiversările și ezitările lor. Cu o astfel de administrație americană, autonomia strategică nu mai este o opțiune, ci o obligație. Căci trebuie să înțelegem adevăratele sale intenții atunci când pretinde că vrea să „corecteze” traiectoria europeană. Obiectivul este în mod clar de a rupe Uniunea Europeană în douăzeci și șapte de bucăți, lipsite de forța pieței unice. Donald Trump își dorește o Europă redusă la o pradă a intereselor economice americane, începând cu cele ale giganților tehnologici”. Ziarul italian La Repubblica publică un manifest semnat de numeroase personalități politice: „Ca și în 1950, trebuie să ne concentrăm asupra unei probleme cruciale: crearea unui sistem european comun de apărare bazat pe o uniune politică consolidată. Doar o Europă mai federală poate face față acestor provocări și poate asigura respectarea valorilor și drepturilor noastre fundamentale - cu excepția cazului în care suntem pregătiți să-l acceptăm pe Trump ca autoritate politică globală într-un parteneriat ambivalent cu Putin și Xi Jinping”. (Sursa: Eurotopics) Distrugerea creativă Laureat al Premiului Nobel, Philippe Aghion, explică în El País cum ar putea Europa să devină autosuficientă din punct de vedere economic: „Profund dependentă de tehnologiile avansate fabricate în alte părți și incapabilă să genereze creșterea necesară pentru a-și finanța obiectivele strategice și datoriile viitoare, Europa este un exemplu de manual al importanței distrugerii creative – răsturnarea firmelor mai puțin productive de către noii competitori inovatori. (...) IA ar putea fi un motor puternic al tipului de distrugere creativă care, în cele din urmă, conduce creșterea în timp. (...) Promovarea distrugerii creative și a inovației revoluționare în Europa va necesita, de asemenea, politici complementare pentru a ajuta lucrătorii să se relocheze din sectoarele mai puțin dezvoltate către cele mai avansate și pentru a compensa pierderile pe termen scurt din cauza reformelor structurale. În acest scop, am pledat pentru un model de «flexi-securitate» în stil danez, în care statul acoperă salariile lucrătorilor disponibilizați în timp ce aceștia urmăresc recalificarea și reangajarea. O revoluție industrială condusă de IA nu cere nimic mai puțin.” De partea sa, The Conversation consideră că ”civilizația europeană nu face implozie”, așa cum susține Donald Trump: ”Este adevărat, însă, că o astfel de civilizație necesită resurse financiare, politice și de apărare. Acestea erau odată cumpărate ieftin de un aliat care nu mai vrea să subvenționeze modul de viață al Europei. Este timpul pentru o strategie de securitate europeană. Și una al cărei mesaj, pe scurt, este că europenii sunt pregătiți să conducă și să prospere în climatul geopolitic schimbat al secolului XXI”.

Este o idee bună interzicerea accesului tinerilor sub 16 ani pe platformele sociale? Legea a intrat deja în vigoare în Australia. În Franța, Emmanuel Macron și-a reafirmat miercuri intențiile privind protejarea minorilor de efectele rețelelor de socializare. El dorește să instaureze un ”majorat digital” în Franța. În același timp, presa europeană comentează cazul uneia dintre cele mai mari bănci de spermă care se presupune că a furnizat gameți masculini purtători ai unei gene cancerigene. ”Macron vrea să urmeze exemplul Australian”, notează Les Echos. ”O măsură ambițioasă pentru protejarea minorilor, dar una care va trebui să depășească obstacolele legale și să-i convingă pe tineri. Prin urmare, va fi necesară găsirea unei interpretări care să facă textele franceze și europene compatibile. Și va fi necesar să se răspundă la orice potențiale întrebări de drept constituțional privind libertatea de exprimare”. Iar Le Monde constată că platformele scapă, în mare măsură de legea presei din 1881 care guvernează mass-media tradițională. Această discuție este menită să conducă la „decizii concrete” până la începutul anului 2026. Comentând decizia luată în Australia, The Irish Times crede că „reacția platformelor de socializare afectate, inclusiv Facebook, Instagram, TikTok, Snapchat și YouTube, va fi de un interes deosebit. Citeste siDupă Facebook, și TikTok blochează conturile celor cu vârsta sub 16 ani Printre proprietarii acestor platforme se numără unele dintre cele mai mari și mai puternice corporații din lume, cum ar fi Meta și Alphabet. (...) Pe măsură ce Irlanda și alte state ale UE analizează ce să facă, Australia va fi un  test important.” Revista germană Der Spiegel nu se arată convinsă:   „Dacă le îngreunați sau chiar le faceți imposibil accesul tinerilor la rețelele de socializare, îi privați parțial de participarea socială. Această dezbatere nu poate fi rezolvată peste noapte – și probabil va ajunge în curând în instanță. ... Bine intenționat este contrar cu bine făcut. Soluțiile democratice necesită o dezbatere socială în care cei afectați, în acest caz copiii și tinerii, să fie și ei ascultați.”   Televiziunea publică francofonă din Belgia, RTBF, vorbește despre scandalul băncii de spermă care ar fi pus în pericol aproape 200 de copii. Este un „scandal european în domeniul sănătății. Cel puțin 120 dintre cei 197 de copii identificați ar putea să nu fi fost încă supuși screeningului. Este o lipsă critică de monitorizare a donărilor de spermă în Europa. Nicio organizație, nicio administrație supranațională nu asigură urmărirea donărilor și nici nu oferă informații în cazul unei probleme genetice majore, care uneori se manifestă abia la zece sau douăzeci de ani de la nașterea copiilor.” Deutsche Welle relatează suferința unei femei, victimă fără să știe a acestei nefericite încercări. „Când telefonul ei a început să sune într-o dimineață de iunie, nu avea nicio idee că vestea pe care urma să o primească o va arunca pe ea și pe fiica ei adolescentă într-un vârtej de programări medicale, teste și frică. «A fost un șoc; nu-mi puteam da seama ce era de făcut.»”

Donald Trump își continuă atacurile la adresa Europei, de data aceasta în interviul acordat ediției europene Politico. În acest timp, comentatorii observă că negocierile de pace în Ucraina sunt într-un punct mort, iar China urmărește, în tăcere, evenimentele. ”Cel mai influent om din Europa crede că Europa e plină de ratați” – iată cum rezumă Politico afirmațiile lui Donald Trump din interviul acordat acestei publicații. ”Prea multă imigrație, prea multă criminalitate, prea multe discuții fără scop, prea multă slăbiciune. A fost un flux constant de critici, insulte și avertismente pe care Trump le-a prezentat drept sfaturi constructive menite să ajute Europa „în decădere” să prevină un declin fatal. Era clar că atunci când Trump spunea „Europa”, avea de fapt în minte o distincție critică. Europa de Vest este ținta mâniei sale. În opinia sa, cele mai mari țări ale sale și cele mai cunoscute capitale ale lor devin gropi de gunoi sufocate de imigranți. Sadiq Khan, de exemplu, este zugrăvit drept ”un primar oribil. incompetent, vicios și dezgustător.” Trump a spus că doar imigrația necontrolată a făcut ca Sadiq  Khan să ajungă să fie ales. În schimb, a avut lucruri generoase de spus despre liderul maghiar Viktor Orbán și președintele turc Recep Tayyip Erdoğan pe care îl consideră dificil, dar colaborează bine cu el. Între timp, el a avut și cuvinte frumoase pentru Polonia pentru limitarea imigrației. Trump crede că acum este momentul ca Zelenski să negocieze sfârșitul războiului pentru că îl „pierde”. Dacă unii lideri europeni vor să-l ajute să continue să lupte până când câștigă, ”atunci, să-l susțină” – dar să nu să se uite către Statele Unite pentru a duce povara. ”Vasali” Comentând strategia americană de securitate și ultimele declarații ale lui Tump, ziarul francez Ouest-France observă că  ”europenii sunt tratați din ce în ce mai mult ca vasali în mintea lui Donald Trump: Răspunsul nostru trebuie să fie la fel de crucial ca acest atac. Vrem să devenim vasali (ai Washingtonului) sau să ne lăsăm atacați (de Moscova) fără să opunem rezistență? Sau vrem să ne definim propria sferă de influență? Este important să rămânem calmi - dar să nu reacționăm deloc ar fi jenant.” În acest timp, Kyiv Post constată că ”negocierile de pace au devenit un drum spre nicăieri. Practic, Trump își dorește o victorie rapidă. Nu este cu adevărat preocupat să înțeleagă factorii principali ai conflictului - de fapt, pare să fie influențat în această etapă de narațiunea rusească. Acest lucru reflectă, probabil, opiniile celor din MAGA. Dar și campania de dezinformare de succes dusă de Rusia de-a lungul multor ani în rândul extremei drepte populiste din SUA”. Iar Deutsche Welle vede cum, în acest context, China rămâne tăcută. Ea menține legături strânse cu Moscova și își cântărește interesele strategice. ”Beijingul revendică Taiwanul și nu a exclus utilizarea forței pentru a realiza „reunificarea”. De când Rusia a lansat invazia, atât Taiwanul, cât și China au monitorizat îndeaproape evoluția conflictului. Norma pe care am avut-o în ultimii 70 de ani în relațiile internaționale este că nu există modificări teritoriale prin forță militară. Întrebarea este: ce se întâmplă dacă se încalcă această normă?”

Guvernele statelor membre ale Uniunii Europene au aprobat luni o serie de prevederi menite a înăspri regulile privind migrația. Printre altele, se prevede o simplificare a deportărilor și o creștere a numărului de cazuri în care migranții ilegali pot fi reținuți. Primele comentarii au apărut deja în presa internațională. ”Țările UE susțin represiunea migrației pe fondul creșterii extremei drepte, titrează” Politico. ”Noi măsuri vor permite statelor să trimită solicitanții de azil în străinătate pentru procesarea cererilor. Aceasta survine pe fondul unei neliniști publice tot mai accentuate legate de migrație, într-o mișcare menită să contracareze extrema dreaptă și să revizuiască modul în care capitalele îi tratează pe nou-veniți”. AP comentează că ”între membrii UE există de mult timp o dezbatere aprinsă cu privire la  migrație. De la creșterea numărului de solicitanți de azil în Europa, acum un deceniu, dezbaterea publică pe această temă s-a schimbat, iar partidele de extremă dreapta au câștigat putere politică. Politicile UE privind migrația s-au înăsprit, iar numărul solicitanților de azil a scăzut de la niveluri record. Citeste siImigrația românilor în Marea Britanie a scăzut drastic în ultimii cinci ani Președintele SUA, Donald Trump, a criticat dur, în ultimele zile, politicile UE privind migrația, ca parte a unei noi strategii de securitate națională care îi prezintă pe aliații europeni ca fiind slabi”. Ziarul francez La Croix notează că măsurile s-au luat  ”sub impulsul Danemarcei, care deține președinția rotativă a Uniunii Europene și pledează de mult timp pentru o politică de imigrație mai strictă.   Printre puținii sceptici se numără Franța, care pune la îndoială legalitatea și eficacitatea unora dintre aceste măsuri. De asemenea, Spania nu este convinsă de „centrele de returnare”, deja testate de mai multe țări, dar fără un succes real. Dar aceste măsuri beneficiază de sprijinul clar al dreptei și extremei drepte, care și-au unit forțele în Parlamentul European săptămâna trecută pentru a da aprobarea inițială. Și aici, ideea este de a acționa rapid, mulți europarlamentari și lideri pledând pentru adoptarea lor finală la începutul anului viitor”.   Financial Times informează că ”reprezentanții guvernelor au convenit, de asemenea, asupra unei liste la nivelul UE a țărilor desemnate drept „sigure”, inclusiv Bangladesh, Columbia, Egipt, India, Kosovo, Maroc sau Tunisia. Aceasta va permite agențiilor de azil să proceseze mai rapid cererile persoanelor din aceste țări și, eventual, să le respingă mai ușor. Activiștii au avertizat că unele dintre aceste țări nu sunt sigure, de exemplu, guvernul autoritar al Tunisiei i-a închis pe oponenții politici, a reprimat societatea civilă, ca și pe imigranți. Dar noile reguli ar permite desemnarea unei țări drept „sigură” chiar dacă UE recunoaște o parte a teritoriului său ca fiind nesigură. Diferitele acte legislative trebuie încă negociate cu Parlamentul European înainte de a putea intra în vigoare.

Critici ample în presa europeană după festivitatea tragerii la sorți a grupelor Cupei Mondiale de Fotbal 2026. Trump a luat locul fotbalului, spun comentatorii. Și aceasta, cu concursul șefului FIFA, Gianni Infantino. Presa internațională analizează și noua strategie națională de securitate a Statelor Unite, publicată la sfârșitul săptămânii trecute. Divorțul este finalizat, în așteptarea partajului bunurilor. Strategia americană de securitate națională ia la țintă europenii și își cruță adversarii, sintetizează Le Monde. The Economist vorbește despre ”Strategia sumbră și incoerentă de politică externă a lui Donald Trump. Aliații ar putea intra în panică; despoții o vor aclama”. După cum subliniază și Financial Times, documentul „critică aliații tradiționali ai Americii, fără a critica Rusia”. Politico vede cum Donald Trump a lansat o cruciadă pentru a converti politica europeană la cauza sa. Întrebarea este dacă centriștii europeni, aflați în dificultate, au puterea sau voința de a-l opri. ”America singură” – titrează The Times of India. ”În esență, strategia oferă o politică externă de retragere, înfășurată în limbajul resurecției naționale, cu accent pe economia internă și suveranitate”. ”Noua strategie a lui Trump promite o schimbare de la un rol global la unul regional”, titrează The Japan Times. Ziarul japonez observă o modernizare a Doctrinei Monroe, ”veche de două secole, prin care Statele Unite, pe atunci tinere, declarau America Latină interzisă puterilor rivale, apoi Europei”. Potrivit Vox,  ”America vede o nouă ciocnire a civilizațiilor — cu liberalii europeni. Conform noii strategii de securitate națională a lui Trump, America a terminat-o cu „promovarea democrației”... cu excepția Europei”. ”Bomboane de aur pentru copilaș” ”Trump câștigă premiul pentru pace de la FIFA – dar există vreo șansă de o revizuire la VAR?” – întreabă The Guardian, vorbind despre ceremonia tragerii la sorți a grupelor Cupei Mondiale 2026. ”Lideri străini precum Keir Starmer și Benjamin Netanyahu au învățat în ultimul an că a-l flata pe Trump este ca și cum ai hrăni un copilaș cu bomboane de aur. Cu cât este mai flagrant, cu atât funcționează mai bine. Acum, datorită lui Infantino, Trump a fost în centrul scenei. Istoria chiar rimează. Benito Mussolini a folosit Cupa Mondială din 1934 din Italia pentru a promova un imperiu roman renăscut. Înainte de fiecare meci, echipa italiană executa „salutul roman”. Il Duce a creat chiar și un trofeu special, „Coppa del Duce”, care era de șase ori mai mare decât trofeul oficial Jules Rimet al Cupei Mondiale”. „Trump, Trump și doar Trump”, critică ziarul spaniol El Mundo. ”Eroul tragerii la sorți de vineri nu a fost fotbalul”. Pentru Süddeutsche Zeitung, FIFA „se prosternează în fața lui Trump”. Ziarul german, citat de Courrier International, face referire la alegerea locației pentru tragerea la sorți, Centrul Kennedy, „un fost centru cultural independent și acum guvernat de Donald Trump”. Ziarul elvețian Le Temps rezumă astfel: ”într-o ceremonie cinică, uimitor de lungă, unde grotescul a concurat cu vulgarul, Gianni Infantino i-a înmânat lui Trump un trofeu impunător «în numele miliardelor de fotbaliști din lume». Iar Donald Trump nu a râs...”

„Nu trebuie să lăsăm Ucraina și pe Volodimir singuri cu acești tipi.” Acesta este titlul din revista Der Spiegel care ilustrează conținutul unui dialog purtat de președintele francez Emmanuel Macron cu mai mulți lideri europeni. Remarcile ilustrează ruptura care persistă între Europa și Washington cu privire la planul de pace al lui Donald Trump, observă comentatorii. ”Oare negociatorii lui Trump ascultă în primul rând de Rusia?” – se întreabă Der Spiegel. Revista germană informează că a obținut transcrierea unei conferințe telefonice de criză la care au participat Emmanuel Macron, cancelarul german Friedrich Merz, secretarul general al NATO Mark Rutte, președintele finlandez Alexander Stubb, președintele ucrainean Volodimir Zelenski și alții. „Există posibilitatea ca SUA să trădeze Ucraina în problema teritoriului fără claritate privind garanțiile de securitate”, ar fi declarat Macron, potrivit Der Spiegel, adăugând că există „un mare pericol” pentru Zelenskiy. Der Spiegel a relatat că Palatul Élysée a negat că Macron ar fi vorbit despre vreo trădare. „Președintele nu a folosit aceste cuvinte”, a declarat biroul lui Macron, potrivit Der Spiegel. Politico observă că  apelul a avut loc după ce administrația Trump a difuzat un plan de pace în 28 de puncte - elaborat, se pare, de trimisul Kremlinului, Kirill Dmitriev și reprezentanții americani Witkoff și Kushner . Planul a fost criticat de Ucraina și aliații europeni ca fiind prea favorabil Rusiei și a declanșat negocieri frenetice la Geneva. Publicația germană Focus notează că șefii de stat și de guvern din UE au fost în mare măsură de acord în evaluările lor în timpul videoconferinței, care se spune că a avut loc luni. „Nu trebuie să-i lăsăm pe Ucraina și pe Volodimir singuri cu acești tipi”, ar fi avertizat președintele finlandez Alexander Stubb. Potrivit The Independent, ”remarcile lui Macron au scos la iveală ruptura care persistă între Europa și Washington cu privire la modul de a pune capăt conflictului”. NBC News transmite că există îngrijorări că Trump, care pare să aibă uneori o relație mai caldă cu Putin decât cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, ar putea susține propunerile de pace ale Rusiei, în încercarea de a pune capăt războiului cât mai curând posibil. Le Figaro analizează declarația lui Vladimir Putin potrivit căreia, dacă Europa își dorește un conflict militar, Rusia este pregătită să lupte chiar acum”.   Însă în cultura rusă, un conflict nu necesită neapărat recurgerea la mijloace militare, explică cercetătorul Dimitri Minic, consultat de ziarul francez. Rusia a dezvoltat și testat numeroase pârghii care îi permit să implementeze teoria eludării. Prin mijloace non-militare se înțeleg mijloace politice, diplomatice, psihologic-informaționale, tehnico-informaționale, financiare și culturale, precum și utilizarea migranților. Această listă nu este exhaustivă. Prin metode și mijloace militare indirecte, armata rusă include utilizarea forțelor speciale, neregulate și paramilitare; activitățile subversive ale serviciilor speciale - prin spionaj, sabotaj, asasinate și terorism; activități de descurajare strategică prin demonstrarea forței și prezenței militare convenționale și nucleare - exerciții, desfășurări și teste de arme - precum și utilizarea sub acoperire, nerecunoscută, a violenței armate directe.