Revista presei internaționale

Teheranul și Washingtonul au convenit în ultimul moment asupra unui armistițiu de două săptămâni. Aceasta, după ce președintele american amenința că „o întreagă civilizație va muri” dacă Iranul nu va redeschide Strâmtoarea Ormuz. Comentatorii își exprimă însă rezervele cu privire la un posibil acord pe termen lung. ”O remiză costisitoare”, conchide Le Figaro. ”Încetarea focului a prevenit o escaladare și ar trebui să contribuie la reducerea tensiunilor. Dar nu rezolvă totul. Negocierile, programate să înceapă vineri, promit să fie dificile. Cele cincisprezece propuneri americane și cele zece puncte cerute de Iran sunt, în prezent, în mare parte incompatibile. Potrivit presei americane, care citează oficiali iranieni, Teheranul cere garanții că Iranul nu va mai fi atacat, încetarea atacurilor israeliene împotriva Hezbollah în Liban și ridicarea tuturor sancțiunilor. În schimb, Iranul ar ridica blocada Strâmtorii Ormuz, dar ar impune o taxă de tranzit de aproximativ 2 milioane de dolari pe navă, pe care ar împărți-o cu Omanul, situat de cealaltă parte a strâmtorii”. Citeste siCum a salvat o civilizaţie întreagă Pakistanul? Și The Wall Street Journal consideră că ”mai este mult de parcurs până când Washingtonul și Teheranul vor ajunge la un acord solid și durabil. Fiecare parte încearcă să pună capăt acestui conflict în propriile condiții. Reconcilierea acestor poziții rămâne o sarcină dificilă”. Cotidianul spaniol El Pais titrează: „Trump își păstrează puterea: Iranul, inițiativa”. „Simplul fapt că Teheranul poate pune pe masă condiții precum retragerea trupelor americane din regiune (...), sau controlul, într-un fel sau altul, al trecerii prin Ormuz (...) plasează regimul într-o poziție de forță, cu revendicări maxime, similare cu cele pe care a putut să le formuleze înainte de aceste 40 de zile de bombardament”, subliniază ziarul, care estimează că Washingtonul nu și-a atins „în niciun fel” obiectivele militare în Iran. Este prea devreme pentru a trage concluzii în acest moment, crede și BBC. „O națiune care odinioară se autointitula o forță pentru stabilitate la nivel global zguduie acum fundamentele ordinii internaționale. Citeste siFiecare îşi revendică victoria, Statele Unite în primul rând. A câştigat cineva? Trump a lansat o amenințare dramatică și a obținut rezultatul dorit. Dar armistițiul este o amânare, nu o soluționare permanentă. Costul pe termen lung al cuvintelor și acțiunilor președintelui și al războiului în general nu a fost încă evaluat pe deplin.” Iar cercetătorul în domeniul fascismului Timothy Snyder avertizează în paginile ziarului elvețian  Tages-Anzeiger asupra consecințelor amenințărilor lansate de Donald trump. ”După cum știe orice istoric al atrocităților în masă, nu există «doar cuvinte». Noțiunea de a ucide o civilizație întreagă, odată rostită, rămâne»... Responsabilitatea aparține în primul rând republicanilor. Se înșală dacă ei cred că pot pur și simplu să-l lase pe acest președinte fără a suferi consecințe și fără a-i impune limite. Iar Europa se înșală dacă încă mai crede că are un aliat în SUA. Ce urmează după amenințarea cu genocidul?”, întreabă istoricul citat de ziarul elvețian. (Sursa: Eurotopics).

Ce se va întâmpla în Ungaria? Presa internațională analizează situația țării, cu puține zile înainte de alegerile din 12 aprilie. Comentatorii constată că premierul în funcție, Viktor Orban, aflat al doilea în sondaje, este puternic susținut de Rusia și Statele Unite. The Guardian analizează afirmațiile Belgradului și Budapestei, privind tentativa de sabotare a conductei Balkan Stream. Potrivit lui Mujtaba Rahman, directorul general pentru Europa al Eurasia Group, o firmă de consultanță în risc politic, totul „pare o amenințare aparent convenabilă de acțiune teroristă”. Acuzațiile sunt „concepute pentru a stârni și mai multă teamă de acțiuni militare împotriva Ungariei, pentru care Ucraina va fi, fără îndoială, învinovățită.” Ziarul britanic amintește că ”Fidesz încercearcă să-i convingă pe alegători că războiul din Ucraina reprezintă o amenințare profundă pentru țară și că Orbán este cel mai bine plasat pentru a gestiona acest risc, în timp ce Magyar și partidul său, Tisza, îndeamnă alegătorii să se concentreze pe stagnarea economică, serviciile sociale deteriorate și corupție”. Citeste siBomba din Serbia, un posibil ”steag fals” în alegerile din Ungaria Euractiv notează că ”Orban alimentează atmosfera anti-ucraineană înaintea votului din Ungaria. El a încercat să-l prezinte pe principalul rival, Magyar, drept „marioneta” UE și a Ucrainei. Analiștii susțin că Rusia îl ajută  pe Orban să îndepărteze dezbaterile de problemele principale care au propulsat partidul liderului opoziției, Péter Magyar, în fruntea sondajelor. Experții susțin că există, de asemenea, dovezi ale încercărilor continue ale Rusiei de a influența alegătorii maghiari în perioada premergătoare alegerilor, inclusiv prin utilizarea de deepfake-uri și de dezinformări”. ”Un vânt de îngrijorare bate prin capitalismul de cumetrie al lui Viktor Orban”, constată Le Monde:   ”Companiile care au prosperat pe piețele publice de când Fidesz a venit la putere în 2010 își văd prețurile acțiunilor scăzând pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare din 12 aprilie. Pe lângă pesimismul institutelor de sondare, Viktor Orban trebuie acum să se confrunte și cu cel al pieței bursiere. Semn că piețele par să parieze din ce în ce mai mult pe o înfrângere a premierului naționalist maghiar în alegerile parlamentare”.   Iar Euronews vorbește despre sprijinul semnificativ pe care actualul premier ungar îl primește de pe cealaltă parte a Atlanticului. Președintele american Donald Trump l-a susținut pe Orbán - un aliat european cheie al său. La sfârșitul lunii martie într-un mesaj video, Trump a afirmat că Orban este un „lider puternic care luptă pentru țara și poporul său”. Citeste si"În Ungaria, alegerile din 12 aprilie nu sunt doar o competiţie internă, ci şi parte a unui joc geopolitic mai vast" Între timp, vicepreședintele american JD Vance a venit în Ungaria marți pentru a-l susține pe Orbán. Nu este prima dată când un membru al administrației Trump susține un partid sau un politician european care se confruntă cu alegeri. În februarie 2025, Vance s-a întâlnit cu lidera partidului de extremă dreapta AfD, Alice Weidel, în timpul unei vizite la München, cu nouă zile înainte de alegerile din Germania, dar a omis în mod intenționat să se întâlnească cu cancelarul de atunci, Olaf Scholz”.

Dronele ucrainene au bombardat terminalul petrolier aflat lângă portul Novorossiisk de la Marea Neagră. Kievul încearcă să reducă exporturile rusești, pentru a nu lăsa Moscova să profite de creșterea prețurilor, în urma războiului din Orientul Mijlociu. Potrivit publicației The Moscow Times, acesta este „cel mai recent atac asupra infrastructurii vitale pentru veniturile energetice ale Moscovei”. Kyiv Independent notează că Novorossiisk a devenit o bază cheie pentru Flota Rusiei de la Marea Neagră, după ce numeroase nave au fost relocate în urma atacurilor repetate ale Ucrainei asupra Crimeei ocupate. În plus, terminalul petrolier este unul dintre principalele puncte de vânzare pentru exporturile de petrol rusesc pe mare, alături de instalațiile Ust-Luga și Primorsk de la Marea Baltică, pe care forțele ucrainene le-au atacat de mai multe ori în ultimele două săptămâni. Ucraina a atacat anterior terminalul pe 2 martie, avariind infrastructura din port, precum și nave militare și mijloace de apărare aeriană, a declarat o sursă din cadrul Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) pentru Kyiv Independent. Citeste siKremlinul anunță că discuțiile de pace dintre Rusia și Ucraina sunt momentan suspendate, deoarece SUA și-au schimbat prioritățile Conform Bloomberg, loviturile ucrainene ”au adus exporturile maritime ale Rusiei la cel mai scăzut nivel din ultimele două luni, în martie. Exporturile de petrol au scăzut cu 43% în săptămâna 22-29 martie. Doar 22 de petroliere au fost închiriate în această perioadă, cu 15 mai puține decât în ​​săptămâna precedentă. „Rusia are o fereastră perfectă de oportunitate pentru a ataca Europa și a urmări prăbușirea NATO” Iată ce declară pentru Le Figaro Carlo Masala, profesor la Universitatea Bundeswehr. ”Scenariul este mai probabil astăzi decât era acum un an și jumătate, în principal pentru că Statele Unite au dat o lovitură majoră Articolului 5 (din Carta NATO) atunci când au amenințat Danemarca cu utilizarea forței pentru a ocupa Groenlanda. Această încercare a fost văzută în Rusia ca un semn clar că Statele Unite nu mai sunt angajate în securitatea Europei. Citeste siDonald Trump: Ultimatumul pentru Iran care se încheie marți este final Secretarul adjunct al Apărării din SUA, Elbridge Colby, ne-a spus chiar că trebuie acum să asigurăm apărarea convențională pentru Europa. Ceea ce nu mi-aș fi putut imagina este că Trump va ajuta Rusia în Ucraina. Mai mult, președintele SUA le semnalează rușilor că Articolul 5 nu mai este ceva ce americanii prețuiesc. Acest lucru întărește percepția rusă că NATO nu va putea răspunde dacă Rusia atacă”. Profesorul spune că încă îi este greu că creadă că rușii sunt gata să deschidă un al doilea front în mijlocul unui război. ”Dar dacă aș fi rus, aș vedea că Statele Unite sunt preocupate de Iran, epuizându-și stocurile de arme de acolo În consecință, s-a deschis o fereastră de oportunitate. În ultimele zile, au apărut online organizații misterioase care proclamă o Republică Liberă Narva, un oraș de graniță estonian pe care îl descriu în analizele mele ca pe o țintă ideală”.

Pilotul american care dispăruse de vineri, după ce Iranul a doborât avionul de vânătoare F-15, a fost salvat în noaptea de sâmbătă spre duminică. Donald Trump a amintit Teheranului că ultimatumul său de a „redeschide Strâmtoarea Ormuz” a expirat în 48 de ore. Comentatorii analizează eforturile președintelui american de a ieși din război. Potrivit Le Figaro, în timpul operațiunii, avioane americane au deschis focul asupra convoaielor iraniene pentru a le alunga. Pe măsură ce forțele speciale se apropiau a avut loc un schimb de focuri, dar luptele nu s-au extins. „Este prima dată, în memoria militară, când doi piloți americani au fost salvați separat, în adâncul teritoriului inamic”, a declarat un expert citat de ziarul francez. La rândul său, Iranul susține că a doborât un alt avion american în timpul operațiunilor de salvare, precum și două elicoptere de atac Black Hawk. După cum notează ziarul portughez Público, „găsirea pilotului” ar fi fost „un atu major pentru Iran. Simpla posibilitate ca acesta să fie luat ostatic amintește de criza ostaticilor din 1979, în apogeul Revoluției Islamice care l-a răsturnat pe șahul Mohammad Reza Pahlavi, când un grup de studenți a luat cu asalt ambasada americană din Teheran și a ținut captivi 52 de americani” timp de 444 de zile”. Dar cum se poate pune capăt războiului? The New York Times observă cum președintele Trump a pariat că puterea de foc americană ar putea intimida Iranul și l-ar putea convinge să se supună. Până acum, liderii iranieni nu au fost dispuși să renunțe. Nici președintele Trump, nici secretarul Apărării, Pete Hegseth, nu au putut explica cum se va încheia războiul. În timp ce The New Yorker vorbește despre viziunea distorsionată a lui Donald Trump și Pete Hegseth asupra războiului din Iran ”Cei doi bărbați și-ar putea dori să trăiască într-o lume în care oricine aruncă cele mai multe bombe primește ce își dorește”. I se spune ce vrea să audă Revista Time intră în culisele încercărilor lui Trump de a ieși din război. ”Președintele a început multe dimineți recente vizionând videoclipuri compilate de oficiali militari despre succesele de pe câmpurile de luptă, potrivit unui oficial de rang înalt al administrației. Însă potrivit a două surse de la Casa Albă, există îngrijorări că, de fapt, consilierii îi ofereau președintelui o perspectivă pozitivă, spunându-i lui Trump ce voia să audă în loc de ce avea nevoie să audă. Mai ales în ceea ce privește riscurile politice și economice. Administrația se confruntă acum cu o provocare acrobatică: găsirea unei rampe de ieșire fără a părea că a realizat prea puțin”. The Atlantic analizează eșecul administrației Trump în materie de intelliegnce: ”Comunitatea serviciilor de informații a fost precisă și consecventă în judecățile sale de dinainte de război cu privire la faptul că regimul iranian nu se pregătea să utilizeze o armă nucleară; nu avea rachete balistice capabile să ajungă în Statele Unite. Iar ca răspuns la un atac militar american, Iranul era capabil să atace țările vecine din Golful Persic și să încerce să închidă Strâmtoarea Hormuz, precipitând o criză economică globală. Toate acestea erau cunoscute înainte de război și i-au fost prezentate președintelui Trump”.

Președintelui Donald Trump îi va fi greu să scoată Statele Unite din NATO. Dar europenii se tem deja că un mare rău a fost făcut, observă presa internațională. Comentatorii vorbesc și despre dimensiunea geopolitică a misiunii lunare Artemis. Potrivit FirstPost, Trump nu se poate retrage unilateral din NATO. Decizia este în mâinile Congresului. Acest lucru vine după ce SUA a adoptat în 2023 o lege care interzicea președintelui să „suspende, să înceteze, să denunțe sau să retragă” calitatea de membru NATO fără implicarea Congresului. Interesant este că Rubio, care era pe atunci senator, a fost co-autor al legii. Experții spun că decizia ar putea ajunge în cele din urmă în fața Curții Supreme.Și, deși Curtea Supremă l-a favorizat recent pe Trump, de data aceasta de aici ar putea pune instanța de partea Congresului. Politico notează că ”oficialii europeni se tem că Trump ar putea încerca o altă tactică: să rămână în alianță, dar să priveze NATO de atenția la nivel înalt și de resurse militare. Îngrijorarea europenilor este că retorica lui Trump a făcut deja NATO lipsit de sens”. Citeste siRobert Lupițu: Avem de gestionat o relație complicată cu Donald Trump, pentru urmatorii 3 ani cât este la Casa Albă| Timpul nu este de partea sa Iar The Guardian amintește că ”Vladimir Putin nu și-a ascuns dorința de a destrăma NATO sau de a o decupla de SUA – un rezultat care ar putea lăsa vecinii est-europeni ai Rusiei expuși unor viitoare agresiuni din partea Kremlinului. NATO – așa cum este – nu este deloc un „tigru de hârtie”. Dar pare semnificativ faptul că Trump îl invocă pe Putin atunci când îl descrie ca atare”. Vorbind despre misiunea lunară Artemis, aflată în plină desfășurare, comentatorii atrag atenția asupra dimensiunii geopolitice a programului. Potrivit revistei de specialitate Space, ”scopul mai amplu al programului Artemis este dublu: stabilirea unei prezențe sustenabile pe suprafața Lunii și demonstrarea normelor SUA în spațiul lunar prin intermediul Artemis, o cursă împotriva Chinei la suprafața lunară. Observatorii de lungă durată ai programului Artemis își amintesc probabil că termenul limită inițial pentru aselenizare era 2024. Acesta a fost stabilit în martie 2019, când vicepreședintele american de atunci, Mike Pence, a anunțat lansarea programului”. Citeste siDumitru Prunariu: Misiunea Artemis 2 deschide un nou curs al explorării spaţiale Iar The Conversation consideră că ”misiunea este o etapă premergătoare trimiterii de astronauți pe Lună, până în 2028. China are propriul program care vizează o misiune cu echipaj complet pe suprafața lunară până în 2030. Scopul geopolitic al prezenței pe Lună este de a fi acolo mult timp. Luna se poate compara cu Antarctica, unde SUA și aliații săi au influență în parte pentru că pot pune 3.000 de oameni pe gheață în fiecare vară. Regulile sunt făcute de oamenii care apar. Dacă China ar întrece SUA pe Lună, atunci China ar impune toate standardele și normele de operare”. Aceasta înseamnă că este important să crească rata de zbor către suprafața lunară prin construirea capacității de a trimite mai mult de o misiune cu echipaj uman pe an”

Ar putea Donald Trump să părăsească NATO, așa cum a afirmat el în interviul acordat ziarului britanic Daily Telegraph? Presa internațională analizează chestiunea. În același timp, comentatorii își exprimă dubii serioase cu privire la afirmațiile lui Donald Trump potrivit cărora ar fi schimbat deja regimul din Iran. Expertul consultat de postul de televiziune francez TF1 atenționează că Statele Unite „nu au făcut nicio cerere oficială de asistență din partea țărilor membre NATO”. Până acum, Trump „a trimis doar tweet-uri”, în marja unui „război construit în jurul unor cascadorii media”. Și chiar dacă ar face o cerere – subliniază un alt expert - este foarte puțin probabil ca NATO să ofere sprijin cât timp ”Statele Unite sunt, de fapt, inițiatorul conflictului, alături de Israel, oricât de vulnerabile sunt ele la un răspuns iranian”. Time consideră că, având în vedere Legea de autorizare a apărării naționale din 2024, ar fi destul de greu pentru Trump să retragă SUA din NATO și ar putea exista consecințe . „Dacă există contractori ai NATO care ar putea pierde bani din cauza retragerii SUA, acesta ar fi un prejudiciu economic care le-ar oferi potențial dreptul de a da administrația în judecată”, afirmă un expert citat de Time. În plus, subliniază acesta, însăși ideea unei ieșiri a SUA erodează încrederea, coeziunea și credibilitatea apărării colective: „Repetata punere sub semnul întrebării a alianței de către Trump slăbește descurajarea, zguduie planificarea securității europene și încurajează adversarii.” Referindu-se la afirmațiile lui Trump potrivit cărora ar fi schimbat deja regimul de la Teheran, revista americană își exprimă îndoiala. Mai degrabă asistăm la „o transformare în interiorul regimului, una care îl face însă și mai radical”. Potrivit analizei CNN,   ”Trump ar putea să-și încheie războiul, dar restul lumii ar putea plăti prețul. Dacă războiul se va încheia cu controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, Teheranul va obține o victorie strategică. Și probabil ar încerca să-și monetizeze noua poziție prin impunerea de taxe pentru petrolierele care tranzitează ruta. Acest lucru ar oferi venituri pentru reconstrucția programelor militare, de rachete și chiar nucleare. Dar chiar și așa, ar putea fi un final preferabil pentru președinte, deoarece orice încercare de a redeschide strâmtoarea prin forță ar risca pierderi mari în SUA și ar prelungi războiul într-un mod care ar submina și mai mult autoritatea sa politică erodată pe plan intern”.   Le Figaro constată la rândul său că deja, ”Strâmtoarea Ormuz nu mai este problema lui Trump. După mai bine de o lună, economia mondială este zguduită iar conflictul, care a provocat mii de morți, nu dă semne de dezescaladare”. The Atlantic observă că ”Trump prezintă schimbarea de regim ca pe un semn al progresului în război. El semnalează - poate în speranța de a calma piețele petroliere - că Statele Unite au obținut deja o victorie importantă. Dar schimbarea de regim nu s-a produs, de fapt. Deși atacurile americane și israeliene au eliminat lideri iranieni cheie, înlocuitorii lor fac încă parte din sistemul existent”.

Presa internațională trage semnalul de alarmă: criza energetică se agravează, pe măsură ce războiul din Orientul Mijlociu continuă. Și nicio parte a lumii nu este scutită. Pe măsură ce conflictul din Orientul Mijlociu continuă, economia globală se confruntă cu o perioadă de incertitudine – iar facturile la energie sunt așteptate să crească, ceea ce va duce la creșterea costului vieții, rezumă HuffPost EuObserver  constată că ”până în prezent, statele membre UE acționează pe cont propriu prin reduceri de impozite, control al prețurilor, subvenții specifice și reguli de piață. Rezultatul este un cocktail de politici, dintre care unele contribuie la scăderea cererii, în timp ce majoritatea altora riscă să o împingă mai sus, chiar dacă se profilează o lipsă de aprovizionare”. Și publicația franceză La Tribune  atrage atenția că Europa se confruntă cu o reducere a stocurilor de motorină și kerosen. ”Directorul executiv al Shell, avertiza săptămâna trecută cu privire la posibile penurii de energie încă din aprilie, referindu-se la combustibilul pentru avioane, motorina și benzina ca fiind printre primele produse afectate”. Citeste siCoordonare europeană privind prețurile energiei ”Asia va avea cel mai mult de suferit din cauza crizei energetice generate de războiul din Iran”, avertizează ziarul din Singapore The Straits Times, citând o firmă de analiză. ”Continentul nu are suficiente resurse energetice proprii pentru a acoperi deficitul”. Potrivit experților citați de ziar, ”nu va fi suficient nici pentru China nici pentru țările mari precum Filipine sau Indonezia. Deci este o adevărată criză energetică”, spun experții. Nu cumva Norvegia ar putea fi cheia? Potrivit analizei revistei Nature, războiul din Iran remodelează peisajul energetic ”Pe măsură ce prețurile cresc și guvernele se grăbesc să răspundă, criza subliniază o nevoie urgentă de a regândi securitatea energetică. În primul rând, producătorii de petrol și gaze din Golf trebuie să își diversifice rutele comerciale pentru a reduce dependența de blocaje. Sunt necesare și alte infrastructuri portuare, de conducte și de  depozitare. Toate acestea vor costa sute de miliarde de dolari. Dar povara financiară nu ar trebui să fie pusă exclusiv pe seama statelor producătoare. Și consumatorii globali ar trebui să contribuie, pentru a asigura reziliența fluxurilor comerciale pe termen lung”. Iar revista franceză L’Express întreabă dacă nu cumva Norvegia ar putea fi cheia pentru a depăși criza gazului în Europa:    ”Șocurile geopolitice recente nu au făcut decât să consolideze rolul strategic al acestui vecin nordic. În urma invaziei rusești în Ucraina, Norvegia a adus deja Europei un serviciu valoros, permițându-i să depășească mai rapid dependența de gazele din Est. În calitate de principal furnizor al UE, exporturile sale au crescut de la 79,5 miliarde de metri cubi (m3) în 2021 la 97,2 miliarde anul trecut, conform celor mai recente date ale Comisiei. Aceasta reprezintă o treime din nevoile Europei”.  

Președintele Donald Trump a invocat posibilitatea preluării Insulei Krarg din Golful Persic, generând astfel o nouă creștere a prețului petrolului. Dar comentatorii își exprimă rezervele cu privire la câștigurile strategice ale unei asemenea operațiuni, oricum riscante. Între timp, în tabăra MAGA, opțiunea pro-război pare să câștige teren. Potrivit unei analize publicate de Le Figaro, ”capturarea insulei Kharg ar priva Iranul de o parte semnificativă din veniturile sale și ar reprezenta o provocare majoră pentru o economie iraniană deja afectată de sancțiuni și război. Cu toate acestea, nu ar ridica blocada Strâmtorii Ormuz și ar putea exacerba impactul economic prin reducerea suplimentară a exporturilor de petrol”. Și expertul citat de Time atrage atenția că ”dacă SUA ar ataca și distruge infrastructura energetică a insulei, probabil ar invita la represalii iraniene masive asupra infrastructurii energetice a statelor arabe din Golful Persic, dincolo de ceea ce am văzut până acum”. BBC consideră că și dacă ar cuceri insula, ”SUA s-ar confrunta apoi cu problema menținerii poziției. Un scenariu comparabil ar fi Insula Șerpilor din Marea Neagră, pe care Rusia a ocupat-o la începutul invaziei sale la scară largă din februarie 2022, doar pentru a fi alungată de focul constant de hărțuire din partea ucrainenilor. Orice ocupație americană îndelungată a teritoriului iranian ar fi, de asemenea, nepopulară în SUA, inclusiv în rândul unor susținători ai președintelui Trump, care l-au ales parțial pe baza promisiunii de a nu se mai implica niciodată în astfel de conflicte”. Dar iată că o schimbare radicală a avut loc la CPAC, conferința conservatorilor americani susținători ai lui Donald Trump, constată Courrier International. ”Reuniunea anuală, unde Trump denunțase de mult intervenționismul, s-a concentrat anul acesta pe justificarea operațiunilor militare din Iran”. The New York Times relatează că dezbaterea a avut loc la reuniunea din 25- 28 martie, lângă Dallas. S-a votat cu boabe de fasole aruncate în borcane pentru a măsura sprijinul pentru conflict - „și în cea mai mare parte a evenimentului, numărătoarea a fost strânsă”. Până când un ”aflux masiv de boabe” în borcanul „da”, s-a produs de seara până în zori și a înclinat balanța. „Măsluit sau nu”, acest sondaj pare să ilustreze sprijinul pentru opțiunea militară în rândul activiștilor trumpiști, mai scrie The New York Times. Politico raportează o „diviziune generațională” vizibilă nu doar în rândul activiștilor, ci și în rândul influencerilor conservatori și chiar în Casa Albă. Astfel, „unii tineri loialiști din tabăra MAGA și-au exprimat o nemulțumire profundă și chiar furie față de decizia administrației Trump de a reaprinde conflictul în Orientul Mijlociu”.

Pregătește Pentagonul operațiuni terestre în Iran?  Presa internațională analizează opțiunile Washingtonului, la o lună de la începerea războiului. Demonstrațiile masive contra lui Trump și incidentul religios de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim atrag de asemenea interesul comentatorilor. „Pentagonul se pregătește să desfășoare operațiuni terestre în Iran timp de câteva săptămâni”, dezvăluie The Washington Post. „În ultimele zile, administrația Trump a oscilat între a afirma că războiul se apropie de sfârșit și amenințarea că îl va intensifica”. Cert este însă că, în ultimele zile, încă 3.500 de marinari și pușcași marini au sosit în Orientul Mijlociu, scrie The Wall Street Journal:  ”Aceasta îi oferă noi opțiuni militare lui Donald Trump.Trupele sunt echipate cu o varietate de echipamente - nave de asalt amfibii, avioane de vânătoare, elicoptere. Ele pot îndeplini diferite tipuri de misiuni atât de distincte, încât sunt adesea numite «bricegele elvețiene» ale armatei.” Mai multe publicații, printre care Deutsche Welle și The Independent reiau declarațiile președintelui parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, care a acuzat SUA că ”vorbește despre negocieri în public, în timp ce plănuiește o invazie terestră în privat”. Oficialul iranian a fost indicat recent de presa internațională drept posibilul interlocutor al Statelor Unite în cursul negocierilor. S-a împlinit deja o lună de la declanșarea războiului. ”Un război necontrolat pentru Donald Trump”, constată Libération. ”Lipsit de obiective precise și de un calendar clar, șeful Casei Albe navighează, alternând între amenințări și negocieri”. În acest timp mitingurile „Fără regi” au atras mari mulțimi în SUA și Europa, constată Associated Press. Cântărețul Bruce Springsteen a fost cap de afiș în Minnesota. Potrivit CBS, manifestări au avut loc din Europa în America Latină și Australia. Țările cu monarhii constituționale numesc protestele „Fără tirani”. ”La Roma, mii de oameni au mărșăluit cu scandări sfidătoare îndreptate către premierul Giorgia Meloni, al cărui guvern conservator a eșuat în referendumul său pentru eficientizarea sistemului judiciar, pe fondul criticilor că acesta reprezintă o amenințare la adresa independenței instanțelor” Numeroase reacții după ce patriarhul latin al Ierusalimului, Pierbattista Pizzaballa, și custodele Țării Sfinte, părintele Francesco Ielpo, au fost împiedicați de poliția israeliană să intre în Biserica Sfântului Mormânt în Duminica Floriilor. A fost „prima dată în secole” când conducătorii Bisericii au fost împiedicați să participe, transmite Euronews. Patriarhia Latină a Ierusalimului a denunțat un „precedent grav”, în timp ce ”guvernul israelian a precizat că a dat instrucțiuni pentru toate locurile sfinte, prin care a precizat că adunările în masă nu vor fi posibile din cauza riscului atacurilor aeriene iraniene”. Incidentul „ignoră sensibilitățile a miliarde de oameni din întreaga lume”, scrie La Repubblica, preluând o declarație a șefei guvernului italian, Giorgia Meloni.  De asemenea, ministerul de externe l-a convocat pe ambasadorul israelian, mai notează ziarul. Iar în Le Figaro citim că premierul Macron și-a declarat „sprijinul deplin” pentru Patriarhul latin al Ierusalimului.

Un juriu american a decis miercuri că Instagram și YouTube provoacă dependență și sunt responsabile pentru problemele de sănătate mintală de care a suferit o tânără din California în timpul adolescenței. Această hotărâre istorică ar putea crea un precedent pentru mii de procese similare și ar putea deschide calea unor reglementări legale, spun comentatorii. Decizia „ar putea schimba rețelele de socializare”, crede The Atlantic. ”Cele două companii au fost obligate să plătească 3 milioane de dolari reprezentând daune compensatorii. Dar aici nu este vorba despre bani.  Verdictul va determina și alte companii să urmărească procese similare împotriva companiilor de tehnologie (și sunt mii de cazuri sunt deja în curs de soluționare). Aceasta va putea duce la modificări ale designului aplicațiilor de socializare”. National Public Radio observă că ”este pentru prima dată când un juriu a considerat că aplicațiile de socializare ar trebui tratate ca produse periculoase, concepute pentru a exploata creierul în curs de dezvoltare al copiilor și adolescenților.” The Wall Street Journal își manifestă îngrijorarea . „Meta și Google cheltuiesc deja sute de miliarde de dolari anul acesta pe inteligența artificială, ceea ce ar putea avea efecte sociale pozitive, cum ar fi accelerarea tratamentelor împotriva cancerului”. Acest verdict este „o victorie pentru reclamanți, dar nu și pentru copii sau pentru societate”. În ce privește războiul din orientul Mijlociu, presa internațională observă că în timp ce președintele SUA promovează presupuse negocieri cu Iranul, Departamentul Apărării a ordonat desfășurarea a câteva mii de soldați de elită. Iar un deznodământ al războiului rămâne greu de identificat. CNN transmite că ”aliații din Golf și Europa sunt din ce în ce mai îngrijorați de lipsa de impuls în negocierile pentru a pune capăt conflictului sau chiar a stabili un armistițiu. Deși se fac eforturi pentru o întâlnire între cele două părți, sursele spun că este puțin probabil ca aceasta să aibă loc în curând. Spectrul unei acțiuni militare continue din partea SUA și a Israelului planează asupra potențialelor discuții. Între timp, Teheranul se percepe ca deținând un instrument cheie pe care nu îl avea înainte de izbucnirea războiului: controlul virtual asupra Strâmtorii Ormuz”. ”Bine ați venit în lumea fantastică a lui Donald Trump, cel mai mare președinte din istoria Statelor Unite” , citim în Le Monde. Apropiindu-se de nisipurile Golfului Persic, Donald Trump a căzut victimă unui fenomen comun în aceste ape: mirajul. Deziluzia și declarațiile contradictorii ale președintelui american privind conflictul din Iran maschează o întrebare cheie: cum să punem capăt războiului? Iar The New York Times informează că republicanii din Congres sunt din ce în ce mai îngrijorați de modul în care administrația Trump a gestionat războiul din Iran. Întrebările lor legate de obiective și costuril, inclusiv dacă vor fi necesare trupe terestre, rămân fără răspuns. Frustrarea lor vine la aproape o lună după ce tocmai republicanii i-au acordat președintelui Trump o largă libertate de a purta război.

Ultimatumul emis de Donald Trump  pentru ca Iranul să redeschidă Strâmtoarea Ormuz este pe cale să se încheie, după ce termenul a fost prelungit cu cinci zile. Un model de acum obișnuit în diplomația online a lui Trump, spun comentatorii. Liderul de la Casa Albă a invocat negocieri cu Iranul, pe care Teheranul le neagă.  Presa internațională evaluează situația. The Independent consideră că ”Iranul a expus limitele puterii lui Trump. O „pauză” de cinci zile a oferit un răgaz sistemului militar descentralizat al Iranului și lui Trump șansa de a reflecta asupra modului de a ieși din mlaștina pe care i-a pregătit-o Teheranul”. ”Va face Trump o înțelegere cu Iranul?” – întreabă The Spectator Australia:  ”Mișcarea lui Trump ar putea fi însemna mai multe lucruri: înșelăciune strategică, gestionarea prețurilor la energie, un calcul greșit sau capitulare. Toate aceste explicații au ieșit la suprafață simultan, niciuna nu a putut fi confirmată. Structura de guvernare a Iranului nu este doar politică. Sistemele construite pe legitimitate religioasă nu dispar pur și simplu sub presiunea externă. Se adaptează. Martiriul și rezistența se pot intensifica. Și dacă o nouă autoritate este percepută ca fiind impusă din exterior, ea moștenește acea rezistență. Chiar și succesul înseamnă complicații”. Iran International vede în invocarea de către Trump a negocierilor un mesaj adresat și rangurilor inferioare iraniene. ”Prin faptul că nu indică un partener, Trump îi determină pe toți cei din Teheran să se întrebe cine este în contact cu Washingtonul. Dacă încep să creadă că unii dintre liderii lor lucrează în secret pentru a găsi o cale de ieșire, cei de mai jos își vor pierde încrederea și vor fi mai înclinați să dezerteze”. Potrivit analizei ziarului The Wall Street Journal, ”chiar dacă Trump ar permite Iranului să mențină controlul asupra Strâmtorii Ormuz, sub presiunea alegătorilor sau a piețelor, acordul probabil nu ar dura mult, potrivit mai multor analiști și diplomați. Situația nu ar fi acceptabilă pentru mulți dintre clienții care cumpără energie de la Iran - nici măcar China și cu siguranță nu India și Japonia. (...) Citeste siPakistanul înaintează Iranului o propunere americană pentru a pune capăt războiului. Iranul refuză propunerea Chiar și pentru Statele Unite, o astfel de umilință l-ar împinge în cele din urmă pe Trump sau pe altcineva să se întoarcă pentru a încerca să remedieze situația.” Dar cine câștigă? Le Figaro îl numește pe Igor Secin, aflat la conducerea gigantului petrolier Rosneft ”Acest apropiat al lui Putin controlează principala pârghie a puterii și influenței Rusiei, în timp ce conflictul din Iran permite Moscovei să-și refinanțeze efortul de război. Incapabil în prezent să atingă obiectivele militare în Ucraina, liderul de la  Kremlin a slăbit economia țării sale. Asta până când Donald Trump a lansat operațiunea împotriva Iranului”. Iar CNN privește către giganții chinezi ai mașinilor electrice.   ”Producătorii chinezi se confruntă cu o concurență acerbă și cu o creștere economică încetinită pe plan intern. Acum, pe măsură ce vehiculele electrice chinezești devin mai ieftine, benzina devine tot mai scumpă. Această combinație va accelera probabil expansiunea globală a industriei în special în rândul națiunilor asiatice, cele mai afectate de deficitul de combustibil”.  

Lumea se află în pragul unei crize energetice de proporții. Este avertismentul lansat de numeroși analiști, care compară situația cu marele șoc petrolier din 1973. Între timp, unii traderi obțin mari câștiguri la bursă. Ziarul francez cu profil economic Les Echos vede în blocarea Strâmtorii Ormuz „un act de terorism economic împotriva tuturor țărilor lumii”. ”Giganții energetici trag semnalul de alarmă. Secretarul american pentru energie, Chris Wright, încearcă să liniștească publicul, spunând că criza va fi temporară. Directorii sunt mult mai puțin siguri”. Al Jazeera compară actuala situația cu șocul petrolier din 1973, când țările arabe au impus un embargou pentru susținătorii Statelor Unite și Israelului. ”În 1973, țările s-au confruntat cu o lipsă combinată de 4,5 milioane de barili de petrol pe zi, aproximativ 7% din oferta globală la acea vreme. Astăzi, este blocat transportul a peste 20 de milioane de barili de petrol pe zi - aproximativ o cincime din consumul global de petrol”. First Post notează că ”în timp ce embargoul din 1973 a vizat anumite țări, iar criza din 1979 a fost determinată de instabilitatea regională, închiderea Strâmtorii Ormuz afectează toate națiunile care depind de piețele energetice globale. Acest impact universal face ca gestionarea crizei să fie mai dificilă. Poate cel mai important, structura economiei globale s-a schimbat dramatic din anii 1970. Lanțurile de aprovizionare moderne funcționează pe principiul „just-in-time”, lăsând puțin loc pentru perturbări. Petrolul este acum un factor critic nu numai pentru transport, ci și pentru producția unei game largi de bunuri, inclusiv îngrășăminte și produse petrochimice”. Financial Times observă cum ”traderii au plasat pariuri petroliere în valoare de 580 de milioane de dolari” cu 15 minute înainte de postarea lui Donald Trump de pe rețelele de socializare privind discuțiile cu Iranul. Citeste siCum mișcă Donald Trump piețele doar prin declarații Mai multe fonduri speculative au remarcat că a fost unul dintre numeroasele exemple din ultimele luni de tranzacții mari efectuate înainte de anunțurile oficiale ale guvernului SUA. Un trader de la un fond speculativ important a declarat că aceste  tranzacții au fost neobișnuit de sincronizate. Un alt manager de portofoliu a declarat că o serie de tranzacții mari și oportune au creat un „nivel de frustrare în rândul investitorilor”. După cum relatează și CNBC ”momentul a atras atenția traderilor, în special având în vedere absența unui catalizator evident în momentul în care au avut loc” și faptul că ”s-au câștigat mulți bani doar câteva minute mai târziu”. Dar problema lui Donald Trump este că nu poate ajunge repede la dezamorsarea conflictului, scrie The Times citat de Eurotopics. „Chiar dacă va fi dusă cu succes, dezescaladarea va ridica multe semne de întrebare cu privire la ce s-a realizat prin începerea războiului. Pentru regimul iranian, va fi important din punct de vedere tactic să nu deschidă strâmtoarea până când nu se va încheia o înțelegere completă, pentru a părea victorios în fața opiniei interne și pentru a obține asigurări credibile împotriva unor noi atacuri.”

Președintele Donald Trump a amânat cu cinci zile ultimatumul adresat Teheranului. El a invocat discuții ”productive” cu partea iraniană. Piețele s-au liniștit pentru moment, dar scopul precis al Washingtonului rămâne în ceață, sunt de părere comentatorii. Mesajul lui Trump a fost „probabil cel mai conciliant de la începutul Operațiunii Epic Fury”, observă BBC. Totuși, „câteva întrebări importante rămân fără răspuns”, iar ”scopul precis” al discuțiilor invocate ”rămâne necunoscut”. „Nu este clar ce fel de discuții ar putea avea loc sau cine ar putea juca rolul de mediator”, adaugă The New York Times. Anunțul a liniștit temporar piețele și „i-a oferit președintelui un respiro, deoarece conflictul a trimis unde de șoc în economia globală (...) Președintele Trump are acum timp până vineri - un termen limită care ar putea fi probabil prelungit - pentru a găsi o modalitate de a redeschide Strâmtoarea Ormuz (...) Și dacă negocierile eșuează”, va avea la dispoziție resurse militare suplimentare prin desfășurarea a mii de pușcași marini aflați în drum spre Orientul Mijlociu. Citeste siApariția USS Tripoli, semnul că Trump declanșează invazia terestră în Iran? Potrivit Le Monde, președintele SUA a relatat luni pe rețeaua sa de socializare, TruthSocial, că discuțiile dintre Statele Unite și Iran au fost „foarte bune și productive”, fără a specifica detaliile acestora. De cealaltă parte agenția iraniană de știri Tasnim, se bucură că „Donald Trump a dat înapoi în fața credibilității amenințărilor militare iraniene împotriva infrastructurii vitale”. Un înalt oficial iranian din domeniul securității a spus, potrivit agenției, că „de la începutul războiului și până acum, au fost trimise mesaje de la anumiți mediatori către Teheran, la care răspunsul clar a fost că țara va continua să se apere până când va obține descurajarea necesară”. Turcia, Egiptul și Pakistanul au transmis mesaje între Statele Unite și Iran în ultimele zile, într-un efort de dezescaladare a conflictului, relatează Axios, citând o sursă americană. Înalți oficiali din cele trei țări au purtat discuții separate cu trimisul Casei Albe, Steve Witkoff și cu ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a declarat sursa. O sursă informată despre planurile de război ale Israelului a declarat pentru Reuters că Washingtonul a ținut Israelul la curent cu discuțiile sale cu Teheranul și că Israelul este probabil să urmeze exemplul Statelor Unite în suspendarea atacurilor asupra centralelor electrice și a infrastructurii energetice iraniene. Această evoluție vine după ce președintele american Donald Trump a declarat că va amâna atacurile planificate asupra siturilor energetice ale Iranului cu cinci zile, în urma a ceea ce a descris ca fiind discuții productive cu Teheranul.

Iranul a lansat rachete balistice asupra unei baze militare americane și britanice din Oceanul Indian. Israelul declară că atacurile Iranului „se vor intensifica semnificativ”, în timp ce Trump vorbește despre o „reducere” a forțelor armate din Orientul Mijlociu. Presa internațională analizează evenimentele. După cum observă NBC News, ”distanța la care s-a aflat tentativa de atac ar putea indica faptul că Iranul are capacități pentru lovituri la distanță lungă pe care le-a negat anterior, baza fiind la aceeași distanță de Iran ca o mare parte din Europa Centrală. Nu este clar, însă, dacă rachetele transportau o sarcină utilă sau cât de departe ar putea ajunge cu adevărat un astfel de atac, deoarece niciuna dintre rachete nu și-a atins ținta”. Le Figaro notează că simplul fapt că Iranul a încercat să atace la o asemenea distanță confirmă faptul că aceasta deține rachete balistice capabile să lovească mult dincolo de sfera sa de influență regională. ”Cu alte cuvinte, Teheranul poate viza baze occidentale chiar și în zone foarte îndepărtate, departe de Orientul Mijlociu”. După cum relatează Times of Israel, ”rachete cu o astfel de rază de acțiune ar plasa cea mai mare parte a Europei Occidentale în raza de acțiune a arsenalului de rachete al Iranului. Iranul a declarat până acum că are o limită autoimpusă pentru programul său de rachete balistice de  2.000 de kilometri. Cu toate acestea, oficialii americani au susținut de mult timp că programul spațial al Iranului i-ar putea permite să construiască rachete balistice intercontinentale”. O bază strategică După cum transmite Euronews, Diego Garcia este cea mai mare insulă din arhipelagul Chagos, baza de aici fiind amplasată strategic în Oceanul Indian. ”Deși teritoriul se află sub suveranitate britanică, baza este operată de SUA și are o infrastructură critică, inclusiv o pistă lungă pentru a găzdui bombardiere mari și un port natural adânc, potrivit pentru submarine nucleare și nave de război. Baza găzduiește o prezență militară semnificativă, subliniind rolul său în securitatea globală. Statele Unite staționează permanent acolo bombardiere strategice B-52 și B-1 și găzduiește, de asemenea, Escadrila 15 de Supraveghere Spațială pentru monitorizare prin satelit. Citeste siSurpriza și îndrăzneala Iranului. De ce ar trebui să fie îngrijorată Europa (Interviu) Prezența britanică, deși limitată ca număr, menține autoritatea administrativă și supravegherea juridică internațională asupra tuturor operațiunilor lansate de pe atol”. Iranul ar putea „destabiliza” Marea Roșie și Strâmtoarea Bab al-Mandab dacă SUA atacă Insula Kharg, a declarat o sursă militară, transmite BBC. Strâmtoarea Bab al-Mandab - cunoscută și sub numele de Poarta Lacrimilor - este un canal lat de 32 km care se află între Yemen, pe Peninsula Arabică, și Djibouti și Eritreea, pe coasta africană. Traseul duce până la Canalul Suez. Iar ziarul libanez L’Orient-Le Jour constată că în actualul context, Țările din Golf sunt împinse să exploreze noi alianțe și rute comerciale. Arabia Saudită și-a activat astfel conducta petrolieră Est-Vest, care leagă Golful de Marea Roșie prin portul Yanbu, permițându-i să ocolească complet Strâmtoarea Hormuz. Acest coridor ar putea deveni o axă strategică care leagă Oceanul Indian de Marea Mediterană, transformând echilibrul geopolitic și economic.

În urma atacului israelian asupra masivului zăcământ de gaze South Pars al Iranului, Teheranul a lansat miercuri atacuri de represalii împotriva infrastructurii din Qatar și Arabia Saudită. Războiul din Orientul Mijlociu intră astfel într-o fază și mai periculoasă, potrivit presei internaționale. „Escaladarea atacurilor asupra infrastructurii petroliere și gaziere din Golful Persic aruncă războiul [din Orientul Mijlociu] într-o nouă fază periculoasă, care ar putea agrava criza globală a aprovizionării cu energie”, rezumă The Wall Street Journal. Potrivit analizei Financial Times, amploarea exactă a repercusiunilor economice va depinde de răspunsurile la patru întrebări complexe: - Cât va dura această pauză? - Vor reveni rapid livrările la volumul lor obișnuit după reluarea producției? - Vor fi rezervele strategice ale țărilor suficiente până atunci? - Și în ce măsură vor putea alte țări producătoare să compenseze absența gazului lichefiat qatarez? ” Vorbind despre pericolele unui ”război al gazelor”, Le Monde notează că șase țări, inclusiv Franța și Regatul Unit, declară că sunt „gata să contribuie” la securizarea Strâmtorii Ormuz. Citeste si"Singura țară care câștigă extraordinar din acest război este Rusia" (Interviu) Pe lângă Paris și Londra, Germania, Italia, Olanda și Japonia au condamnat joi atacurile Iranului asupra infrastructurii energetice din Golf și au declarat că sunt „gata să contribuie la eforturile necesare pentru a garanta securitatea trecerii prin strâmtoare”, potrivit unei declarații comune. ”Suferința de la pompă este doar începutul!” Time vorbește despre impactul războiului asupra consumatorilor americani:  ”Având în vedere numărul limitat de rute alternative disponibile, economia globală se confruntă cu un scenariu de rezerve în scădere și prețuri din ce în ce mai ridicate. Suferința de la pompă este doar începutul. Familiile americane care își planifică vacanța de primăvară și de vară se vor confrunta cu un șoc atunci când vor căuta zboruri. La magazinul alimentar, daunele se vor resimți de două ori: mai întâi mai rapid, urmare a creșterii prețurilor la motorină și apoi, luni mai târziu, pe măsură ce șocul prețurilor la îngrășăminte își face loc în lanțul de aprovizionare agricolă. Pentru familiile americane obișnuite, impactul războiului din Iran nu va fi o singură creștere a prețurilor, ci mai degrabă o serie continuă de șocuri care le vor lovi portofelele la fiecare pas”. ”Va însemna această criză o întoarcere la Rusia?” – întreabă CNN. Criza actuală a determinat unele apeluri către Uniunea Europeană de a reconsidera interdicția totală a importurilor de gaze naturale prin conducte din Rusia, care urmează să intre în vigoare anul viitor. O astfel de mișcare pare însă puțin probabilă. Totuși, războiul se află acum în a treia săptămână, iar strâmtoarea Ormuz probabil nu se va redeschide în viitorul apropiat. Chiar și o „întrerupere relativ scurtă” a strâmtorii, care durează patru săptămâni, ar putea face ca prețurile europene ale gazelor naturale să crească cu aproximativ 20% , transmite CNN, citând o firmă de analiză a datelor.

Din Asia până în Europa, criza energetică determinată de blocarea Strâmtorii Ormuz ridică o întrebare: nu cumva dependența de hidrocarburi a devenit prea periculoasă? Alternativele nu au fost nicicând mai avantajoase, sunt de părere comentatorii. Criza energetică se simte acut în India, relatează Nikkei Asia: ”India se numără printre cele mai vulnerabile țări asiatice în cazul în care conflictul și blocada maritimă vor continua. Aproximativ 50% din importurile sale de țiței tranzitează această strâmtoare, și circa 89% din aprovizionarea sa cu gaz petrolier lichefiat”. Potrivit revistei Time, ”analiștii au avertizat că Pakistanul riscă pierderi economice și mai mari dacă își continuă războiul cu Afganistanul, pe fondul perturbărilor energetice continue cauzate de războiul din Orientul Mijlociu. Pakistanul a încercat să-și stabilizeze economia în ultimii ani prin reforme în cadrul unui program de salvare de 7 miliarde de dolari al Fondului Monetar Internațional, dar obligațiunile țării denominate în dolari se îndreaptă spre cea mai abruptă scădere lunară din ultimii trei ani”. Dar va duce războiul din Iran cu adevărat la o reorientare globală către energia regenerabilă? – întreabă The Independent: ”Comisarul pentru energie al Uniunii Europene, Dan Jørgensen, a anunțat o strategie de investiții în energie curată de 75 de miliarde de euro, solicitând UE să își ia în propriile mâini viitorul energetic. În India, care, împreună cu restul Asiei de Sud, depinde în mod special de importurile de energie din Orientul Mijlociu, prim-ministrul Narendra Modi a descris criza ca pe o lecție pentru cea mai populată națiune a lumii despre necesitatea de a fi independentă”. În acest context, editorialistul ziarului The Indian Express consideră că Asia nu mai trebuie să trăiască sub amenințarea crizelor energetice: ”Costurile alternativei nu au fost niciodată mai mici. Argumentul pentru amânare nu a fost niciodată mai slab. Ceea ce lipsește nu este tehnologia, nici finanțele și nici dovezile. Ceea ce lipsește este voința politică de a înceta să mai tratăm următoarea criză ca pe ceva temporar și să punem capăt definitiv acestui ciclu. Amenințarea nu va dispărea de la sine”, notează editorialistul indian. Iar un reportaj Euronews arată cum ”revoluția energiei regenerabile din Spania menține facturile la energie scăzute chiar și în condițiile în care prețurile la gaze cresc vertiginos. Spania nu folosea deloc energie pe bază de cărbune în august 2025. O diferență considerabilă față de acum doar 10 ani, când cărbunele reprezenta un sfert din energia Spaniei. Spre deosebire de turbinele eoliene și panourile solare, care se cumpără și se instalează o singură dată, petrolul și gazele trebuie achiziționate continuu, prețurile fiind supuse unor șocuri imprevizibile, cum ar fi războiul. Astfel că facturile la energie din Spania sunt printre cele mai mici din Europa”.

Presa internațională explică semnificațiile eliminării de către forțele israeliene a lui Ali Larijani, secretarul Consiliului suprem de securitate națională, și Reza Soleimani, șeful aparatului represiv al Iranului. Comentatorii examinează situația dificilă în care se găsește emiratul Dubai. De asemenea, analizează refuzul europenilor față de cererea de sprijin lansată de Donald Trump. Ziarul israelian Haaretz spune despre Larijani că ”era considerat liderul de facto al regimului iranian în timpul războiului. El a fost vizat într-un adăpost sigur din Teheran, pe timpul nopții. El a fost ucis alături de comandantul forței de securitate internă a Iranului, Basij și cu alți oficiali de rang înalt”. După cum transmite CNBC, ”Larijani era considerat mâna dreaptă a fostului lider suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, ucis pe 28 februarie. Larijani a fost văzut ultima dată în public pe 13 martie, potrivit unui cont de socializare pe numele său, care a postat în acea zi o fotografie cu el participând la marșul de Ziua Quds din capitala Iranului, Teheran. O postare anterioară spunea că Iranul nu se teme de amenințările președintelui american Donald Trump”. Citeste siTrump, supărat pe NATO pentru că nu îl ajută să redeschidă Strâmtoarea Ormuz: „Nu mai dorim asistența țărilor NATO! Nu avem nevoie de ajutorul nimănui” The Guardian amintește că, ”în calitate de negociator șef al dosarului nuclear, el a jucat un rol cheie în conturarea relației Iranului cu puterile mondiale, susținând ulterior acordul din 2015. Adesea considerat un pragmatic în cadrul sistemului, el și-a întărit poziția în ultimele luni, pe măsură ce tensiunile cu Israelul și SUA au escaladat, iar eforturile diplomatice au eșuat”. În acest timp, ”îndrăznețul Dubai nu mai este un paradis al păcii”, după cum observă The Wall Street Journal, preluat de Courrier International.     ”Centru al afacerilor, țara expatriaților și destinație turistică majoră, Dubaiul și-a cultivat cu răbdare imaginea de stabilitate și prosperitate. Dar orașul nu mai poate ignora războiul de la ușă: emiratul nu este pregătit să se confrunte cu un conflict regional și cu o scurgere de capital. Elita bogată a Dubaiului simte un amestec de anxietate și resentimente față de Statele Unite, care au inițiat un conflict ce atârnă ca o sabie a lui Damocles”.     Privind către Europa, mesajul acesteia către Donald Trump a fost clar: ”nu vă ajutăm să securizați Strâmtoarea Ormuz”, sintetizează Politico. Trump a declarat pentru Financial Times în weekend că ar fi „foarte rău pentru viitorul NATO” dacă țările europene nu ar răspunde apelului său. Dar capitalele europene nu vor să se implice — și își doresc ca Trump să nu le mai întrebe”. În acest context, Le Monde vorbește despre ”nervozitatea și exasperarea lui Donald Trump, incapabil să organizeze o operațiune de deblocare a pasajului strategic. Acest Donald Trump, care și-a construit o parte din carieră pe tema partenerilor care abuzează de bunăvoința Statelor Unite”. Iar comentatorul CNN observă că ”Trump a insistat că nu are nevoie de ajutorul aliaților în Iran. Acum le cere acestora să intervină. El a insultat sacrificiile aliaților după care le-a cerut să se sacrifice din nou”.

Aliații Americii sunt reticenți în a se angaja în misiunea de escortă propusă de președintele Donald Trump pentru Strâmtoarea Ormuz. În acest timp, costurile războiului se acumulează, observă comentatorii presei internaționale. După cum precizează The Wall Street Journal, citând surse oficiale ”până în prezent nu au apărut angajamente ferme, dar Casa Albă intenționează să anunțe încă din această săptămână că mai multe țări au fost de acord să se alăture misiunii de escortă”. The Independent notează la rândul său că ”mai multe țări au respins până acum apelul, în ciuda îngrijorărilor crescânde cu privire la impactul închiderii strâmtorii asupra economiilor globale. În Regatul Unit se spune că miniștrii elaborează în schimb planuri de trimitere a unor drone de dragare a minelor în strâmtoare”. Analizând costurile războiului, The Boston Globe, notează că primele șase zile i-au costat deja pe contribuabilii americani 11,3 miliarde de dolari”. „Racheta Tomahawk care ar fi ucis zeci de eleve iraniene în sălile lor de clasă din Minab chiar în prima zi a războiului a costat 2,5 milioane de dolari. Administrația americană a indicat pe 13 martie că va investiga această chestiune, precizează Courrier International. Citeste siRadu Miruță, ministrul Apărării: Iranul ne amenință cu consecințe politice și juridice, nu militare În timp ce o analiză a France Info arată cum acest război amenință economia europeană, precum și strategia europeană față de Ucraina. ”Din 2022, Uniunea Europeană a mobilizat zeci de miliarde de euro pentru a sprijini Kievul. Dar dacă atenția politică, militară și bugetară se îndreaptă către Orientul Mijlociu, riscul dispersării resurselor este evident. În cercurile diplomatice, aceasta se numește efectul de eclipsă”. Instituții media ”nepatriotice” În acest timp, Donald Trump acuză instituțiile media americane de trădare, citim în The New Republic. Trump l-a lăudat pe comisarul Comisiei Federale de Comunicații, Brendan Carr, pentru că a pus sub amenințare „licențele unora dintre aceste organizații de știri considerate de președintele american ”corupte și extrem de nepatriotice”. ”Președintele atacă de mult timp instituțiile media, dar utilizarea acestei comisii ca armă în al doilea mandat al său adaugă motive de îngrijorare. Sub mandatul lui Carr,Comisia a atacat mai multe rețele TV, inclusiv NBC, ABC și CBS”. În sfârșit, Arabia Saudită ar putea găsi o cale de a ocoli blocada iraniană: o conductă de petrol de 1.200 de kilometri care transportă acum cea mai mare parte a exporturilor de petrol către Golf, notează site-ul web Middle East Eye. Însă portul Yanbu, de la Marea Roșie, unde se termină conducta, pare a fi depășit și rămâne vulnerabil la potențiale atacuri houthi. Până în prezent, houthii nu sunt implicați în  război. Un armistițiu fragil între houthii și Arabia Saudită a rezistat aproape trei ani. Experții susțin că houthii ar putea fi reticenți în a relua ostilitățile, dar rămân un atu pentru Iran.

Președintele SUA a făcut apel sâmbătă la țările care importă petrol să securizeze Strâmtoarea Ormuz, promițând asistența Washingtonului. El și-a exprimat speranța că mai multe țări, inclusiv Franța, vor trimite nave de război. Presa internațională analizează semnificația acestei cereri. După cum comentează The Washington Post, „Capacitatea Iranului de a amenința navele din strâmtoare cu drone și mine ieftine s-a dovedit a fi o sursă de frustrare pentru Trump”. The Wall Street Journal observă că solicitarea vine după ce joi, Donald Trump declara că operațiunile de escortă vor începe „foarte curând”. Însă, explică ziarul, „Statele Unite ezită să trimită nave de război în această strâmtoare care măsoară doar 34 km în punctul său cel mai îngust. Ofițerii navali cred că dronele și rachetele antinavă iraniene ar putea transforma strâmtoarea într-o «zonă a morții» pentru marinarii americani”. Aceasta în timp ce, așa cum notează First Post, ”companiile de transport maritim și piețele energetice globale au fost în alertă, pe măsură ce cresc îngrijorările că perturbările din strâmtoare ar putea afecta grav aprovizionarea globală cu combustibil”. Pe fondul acestei crize, „Rusia câștigă 150 de milioane de dolari în fiecare zi, iar Vladimir Putin culege roadele războiului din Iran”, constată Le Figaro. Această „surpriză divină” îi determină în prezent pe comentatorii ruși să-și umfle pieptul, enumerând o listă de beneficii – economice, militare și chiar geopolitice. Acțiunile improvizate ale lui Donald Trump, de la revenirea sa la putere contribuie chiar la delegitimizarea capacității Statelor Unite de a acționa ca arbitru în rezolvarea conflictelor”, mai citim în ziarul francez. Citeste siSUA descoperă utilitatea dronelor ucrainene, strâmtoarea Ormuz rămâne blocată The New York Times comentează astfel situația de pe piețele petroliere: ”ceea ce se întâmplă astăzi în Iran și în regiune ar putea avea consecințe de amploare și neprevăzute. Războiul l-ar putea încuraja și întări pe Vladimir Putin. La începutul lunii martie, Trump a relaxat unele restricții asupra exporturilor de petrol rusesc, care fuseseră impuse pentru a pune presiune pe Putin în războiul din Ucraina. Iar creșterea prețurilor petrolului va aduce, fără îndoială, beneficii economiei Rusiei, aflate în prezent în dificultate, și mașinii sale de război. Criza servește, de asemenea, ca o reamintire a cât de vulnerabile rămân lanțurile noastre critice de aprovizionare”. ”UE are foarte puține opțiuni pentru a limita impactul economic al războiului și pentru a preveni o recesiune”, avertizează The Conversation. UE importă cea mai mare parte a petrolului și gazelor sale, ceea ce înseamnă că, pe lângă creșterea prețurilor, accesul și aprovizionarea ar putea fi, de asemenea, limitate de războiul din Orientul Mijlociu. Partea bună, însă, este că Europa a înregistrat o scădere constantă a consumului general de energie și o creștere a producției de energie regenerabilă. Odată cu creșterea răspândirii mașinilor electrice și hibride, mulți consumatori vor fi protejați de impacturi imediate.

Aflate în dificultate în fața dronelor iraniene, Statele Unite se îndreaptă către Ucraina, care a învățat să contracareze aceste dispozitive la un cost mic, de la începutul invaziei rusești. În acest timp, presa internațională constată că Strâmtoarea Ormuz rămâne blocată, în pofida declarațiilor președintelui Trump. Politico observă că „răspunsul iranian, efectuat cu drone ieftine și ușor de produs, a scos în evidență o vulnerabilitate a Statelor Unite și a aliaților săi regionali”. Potrivit The New York Times, Republica Islamică a lansat peste 2.000 de astfel de drone de la începutul ofensivei israeliano-americane. Mici și ușor de ascuns, aceste drone iraniene sunt deosebit de ieftine: „între 20.000 și 50.000 de dolari”. Problema este că rachetele folosite pentru a le neutraliza „valorează câteva milioane de dolari”. În acest timp, Iranul exportă mai mult petrol ca niciodată prin Strâmtoarea Ormuz. China nu și-a pierdut apetitul pentru țițeiul iranian, pentru ea transporturile nefiind îngreunate, constată The Wall Street Journal. ”Controlul Republicii Islamice asupra acestei rute strategice de comerț cu hidrocarburi permite regimului islamic să își continue exporturile de țiței în ciuda atacurilor americane și israeliene”. O sursă consultată de ziar afirmă că ”șapte petroliere au încărcat țiței în largul coastei iraniene începând cu 28 februarie. Numai în ultimele șase zile, navele au „încărcat o medie de 2,1 milioane de barili de petrol iranian pe zi, mai mult decât cele 2 milioane de barili pe zi pe care Iranul le-a exportat în februarie”. (Sursa: Courrier International) De aceea, spune The Times, Iranul trebuie împiedicat să blocheze Strâmtoarea Ormuz. „Navele de război pot proteja petrolierele vulnerabile, dar costul ar putea fi enorm, chiar dacă s-ar putea aduna suficiente nave pentru escortă. O intensificare a bombardamentelor, în special asupra locurilor de unde Iranul încă lansează rachete și drone, ar avea sens. (...) Deocamdată, o mare parte a lumii se bazează pe petrolul și gazele din Golf. Artera prin care acestea curg trebuie să rămână deschisă.” (Sursa: Eurotopics) Citeste si„Mâna ascunsă” a lui Putin ajută probabil Iranul - ministrul apărării britanic El País privește către Cipru, aflat pe punctul de a-și pierde statutul de insulă sanctuar. ”Păstrată până acum departe de conflictele din Orientul Mijlociu, Cipru era considerată un paradis liniștit pentru mulți expatriați din Rusia, Israel și Regatul Unit. Dar de când o dronă iraniană s-a prăbușit într-o bază britanică din sudul insulei, aceștia nu se mai simt în siguranță. Situația nu este la fel de periculoasă ca în Dubai sau Qatar, spune directoarea unei firmei de consultanță cu sediul în Nicosia, capitala țării. Dar faptul că o dronă a reușit să se sustragă sistemului de apărare britanic a sporit incertitudinea. Și chiar dacă viața pare să decurgă normal în Limassol, pentru moment, rezidenții străini știu că se află la doar 200 de kilometri de Liban și 260 de kilometri de Israel”.