Revista presei internaționale

Presa internațională a reacționat imediat după ce Uniunea Europeană a desemnat Corpul Gardienilor Revoluției din Iran (IRGC) drept organizație teroristă. Prin această mișcare, UE deschide cadrul pentru alte măsuri restrictive la adresa republicii islamice, spun comentatorii. Deutsche Welle notează că această mișcare simbolică este un  răspuns la reprimarea brutală a protestelor din Iran. Între timp, Bruxelles-ul a impus, de asemenea, sancțiuni împotriva a 15 oficiali iranieni și a altor șase „entități”. Mișcarea, așteptată, vine după ce Franța și Italia au declarat că vor sprijini măsura, după ce anterior s-au opus acesteia. Franța, în special, a ezitat să desemneze IRGC drept grupare teroristă din cauza îngrijorărilor legate de modul în care acest lucru i-ar afecta pe europenii deținuți în Iran. Franța este, de asemenea, dornică să mențină relații diplomatice cu Teheranul. Le Figaro este de părere că măsura va spori presiunea asupra regimului de la Teheran. În 2023, Parlamentul European îndemnase deja cele 27 de state membre să adauge IRGC pe această listă neagră în urma represiunii asupra mișcării ”Femeie, Viață, Libertate”. Fără niciun rezultat. Citeste siMărturii din Iran: „Și-au masacrat propriul popor”; medici arestați pentru că au tratat răniți FirstPost notează la rândul său că Uniunea Europeană pune acum Garda Revoluționară din Iran pe lista grupărilor teroriste, alături de Al-Qaeda și Hamas. Această desemnare este un răspuns direct la rolul IRGC ca principal motor al represiunii dar și ca element esențial în  „axa rezistenței” care desfășoară acțiuni destabilizatoare din străinătate. Această „includere pe lista neagră” este mai mult decât simbolică. Prin adăugarea IRGC pe lista organizațiilor teroriste, UE declanșează un cadru cuprinzător pentru alte măsuri restrictive. După cum amintește Euronews, IRGC a fost înființată în 1979 după Revoluția Iraniană, fiind însărcinată cu asigurarea supraviețuirii Republicii Islamice și dejucarea oricăror semne de rebeliune. Corpul și-a extins enorm puterile de-a lungul timpului și controlează acum aspecte ale politicii, economiei și societății din Iran, devenind practic un „stat în stat”. Citeste siCrimă instituțională, doliu interzis și tăcere forțată: calvarul familiei unei tinere ucise în Iran Se estimează că deține între 125.000 și 190.000 de soldați, cu unități armate, marine și aeriene, sub comanda supremă a liderului suprem Ali Khamenei. Întrebat dacă includerea pe lista neagră ar putea pune în pericol contactele diplomatice dintre Europa și Iran, Kallas a spus că „aceste riscuri au fost calculate”. Ministrul olandez de externe, David van Weel, a declarat că, dacă Teheranul ar alege să întrerupă canalele diplomatice ca represalii, acest lucru ar fi în „împotriva interesului lor”. Și, după cum subliniază Washington Examiner, mișcarea Europei, de mult timp luată în considerare, va pune o nouă presiune asupra Iranului, deoarece economia sa se confruntă deja cu dificultăți sub greutatea sancțiunilor internaționale. Rămâne însă neclar ce va decide Trump cu privire la utilizarea forței, deși a amenințat că o va folosi ca răspuns la uciderea demonstranților pașnici și cu privire la posibile execuții în masă.

Întrebarea apare în presa internațională, după recentele declarații ale președintelui american. Forțele Statelor Unite ar putea, într-adevăr, lovi ținte strategice. Sau pot fi doar un mijloc de presiune înaintea unor negocieri, apreciază comentatorii. Axios citează surse potrivit cărora Trump nu a luat încă o decizie finală cu privire la posibilitatea de a ataca Iranul. Se așteaptă ca acesta să decidă după ce va organiza mai multe consultări în această săptămână și va primi mai multe opțiuni militare. El a declarat că o rezolvare diplomatică este încă posibilă, adăugând că iranienii ”vor să facă o înțelegere.” După cum analizează Newsweek, ”comentariile lui Trump sugerează perspectiva unor negocieri cu Teheranul, care ar include probabil retragerea din Iran a întregului uraniu îmbogățit, plafonarea rachetelor sale cu rază lungă de acțiune și încetarea sprijinului acordat aliaților din regiune”. Citeste siTurcia recomandă SUA să nu atace Iranul și să negocieze pentru a pune capăt conflictelor Times of Israel citează analiști potrivit cărora ”printre opțiuni se numără atacuri asupra instalațiilor militare sau atacuri țintite împotriva conducerii din jurul liderulului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, în încercarea de a dărâma sistemul care a condus Iranul de la Revoluția Islamică din 1979. Teheranul a declarat în trecut că va viza Israelul și ținte militare americane din Orientul Mijlociu dacă Trump ar ordona atacuri”. CNN informează însă că   ”țări din regiune, inclusiv aliații SUA, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, au avertizat recent că nu vor permite ca spațiul lor aerian să fie folosit pentru nicio acțiune militară împotriva Iranului. Emiratele, care găzduiesc forțe militare americane la o bază din Abu Dhabi, au declarat că nu vor oferi niciun sprijin logistic nici pentru acțiuni militare împotriva Iranului”.   The Week încearcă decodificarea retoricii lui Trump în raport cu realitatea militară. ”Ceea ce rămâne neclar este dacă Trump se referea la o nouă desfășurare sau doar la o rebranduire a uneia existente. Deși remarcile sale sugerau un nou val de forță militară, dovezile disponibile indică sosirea grupului de atac al portavionului USS Abraham Lincoln. Portavionul cu propulsie nucleară transportă aproape 5.000 de marinari și câteva zeci de avioane de vânătoare și reprezintă unul dintre cele mai formidabile instrumente de proiecție a puterii americane. Citeste siIran: O lună de la începutul revoltei, bilanţul uman este uriaş Rapoartele din mass-media indică faptul că acest grup de atac este „flota masivă” la care s-a referit Trump, menită să fie folosită „doar în cazul în care” diplomația eșuează sau tensiunile se intensifică. Nu a existat nicio confirmare independentă a unui al doilea grup de portavioane care se îndreaptă spre regiune, ceea ce sugerează că limbajul președintelui ar fi putut fi deliberat ambiguu, conceput pentru a spori presiunea psihologică”. Iar Le Monde privește către Iran, constatând că o stare de șoc colectiv s-a instaurat după represiune. ”Chiar dacă internetul rămâne în mare parte întrerupt, câteva breșe permit populației să evalueze violența fără precedent dezlănțuită asupra protestatarilor: zeci de mii de morți, arestări în masă, spitale sub supraveghere, închisori supraaglomerate”.

”Mama tuturor acordurilor comerciale”. Așa a numit președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, documentul semnat cu India, la New Delhi. Comentatorii subliniază importanța strategică a acordului semnat de Uniunea Europeană. „În lumea de astăzi, dominată de confruntarea dintre China și Statele Unite, puterile de mijloc au o singură strategie posibilă: să caute alianțe în afara acestor doi monștri care vor să le maltrateze. (...) Exact asta își propun astăzi Europa și India”, sintetizează comentatorul rețelei de radio RTL. Le Point  notează că „acest acord comercial este susținut de un parteneriat de securitate și apărare semnat simultan marți dimineață. Într-un context geopolitic tensionat, UE urmărește să își reducă dependența de China prin diversificarea lanțurilor sale de aprovizionare către India”. (Sursa: Toute l’Europe). Potrivit analizei ziarului austriac Der Standard, „Există o narațiune pe care partidele de dreapta și extremă dreaptă din Europa o exploatează și care este acum susținută și de Casa Albă. Se spune cam așa: UE se îndreaptă spre colaps. (...) Prin acordul UE- India și acordul finalizat cu Mercosur, Europa își găsește noi aliați și noi piețe. În același timp, oferim o narațiune alternativă la cea promovată de Trump: cooperarea poate produce câștigători. Opuneți-vă mai ferm adversarilor Europei, adresați-vă prietenilor: așa pot funcționa lucrurile în această nouă ordine mondială.” (Sursa: Eurotopics). Citeste siO zonă de liber-schimb de 2 miliarde de persoane: UE semnează un vast acord comercial cu India Times of India salută la rândul său „un pas semnificativ pentru exporturile indiene, într-un moment în care țara încearcă să se îndepărteze de Statele Unite, în urma impunerii de către președintele Trump a unor tarife de 50%”. The Guardian amintește că ”India, cea mai mare țară din lume, cu o populație de 1,4 miliarde de locuitori, este, de asemenea, una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din lume și este pe cale să devină a patra cea mai mare economie în acest an, potrivit Fondului Monetar Internațional. Acordul este unul dintre cele mai cuprinzătoare semnate vreodată de India, iar Narendra Modi a subliniat că acesta reprezintă aproximativ o treime din comerțul global, numindu-l cel mai mare acord de liber schimb din istorie”. Și o atenționare de la Süddeutsche Zeitung: „Democrații europeni nu ar trebui să-și facă iluzii. Guvernul prim-ministrului Narendra Modi urmărește o politică de genul ”India pe primul loc”, pe care o vinde drept ”naționalism cultural”, bazată pe valorile tradiționale hinduse. (...) Modi și președintele Vladimir Putin se înțeleg bine. India cumpără petrolul ieftin al lui Putin. Iar în septembrie, 65 de soldați indieni au participat la un exercițiu militar în Rusia. Europenilor s-ar putea să nu le placă toate acestea, dar a ridica toate aceste probleme nu va fi de ajutor în acest moment. (...) Prelegerile și aroganța postcolonială ar fi contraproductive. India este un gigant  și nu va permite nimănui să o minimalizeze.” (Sursa: Eurotopics).

Ce se întâmplă în America? Presa internațională consideră că moartea lui Alex Pretti, bărbatul ucis de forțele ICE în Minneapolis, reprezintă un punct de cotitură în mandatul lui Donald Trump. Dar metoda lui Trump își are admiratorii săi și în Franța. The Wall Street Journal crede că moartea lui Alex Pretti „este cel mai grav incident de până acum și devine un dezastru moral și politic pentru președinția lui Trump”. Ziarul consideră că „este timpul ca ICE să ia o pauză în Minneapolis”. La rândul său, The Washington Post vede „un punct de cotitură în al doilea mandat al președintelui Donald Trump” și se întreabă în ce măsură, ”dacă Trump nu își schimbă singur cursul, republicanii din Congres ar putea să-l salveze de el însuși”. (Sursa: Courrier International).   ”Da, este fascism”, citim în The Atlantic. ”Până de curând, credeam că este un termen care trebuie evitat. Dar acum, asemănările sunt prea multe și prea puternice pentru a fi negate”.   Die Zeit, citat de Eurotopics, își exprimă îngrijorarea: „Există persoane care vorbesc despre contra-violență. ... Despre grupuri armate de stânga din Statele Unite care se pregătesc de luptă. Acestea sunt momente amețitoare. Un președinte care nu cunoaște granițe. Bărbați mascați care nu sunt responsabili în fața nimănui. Un oraș care ripostează cu demnitate și solidaritate. Și un număr mic de activiști radicali de stânga care nu mai par legați de principiul non-violenței. Acest tip de situație, atât de complexă și periculoasă, este ceea ce numim o furtună perfectă.” ”O demonstrație de forță nu înlocuiește legitimitatea”, notează la rândul său publicația greacă Liberal. Când aplicarea legii seamănă cu un raid militar, când folosirea forței este mai degrabă un reflex decât o ultimă soluție, guvernul nu „aplică” ordinea. Ci creează rezistență”. (Sursa: Eurotopics). Libération observă că, în Franța, există figuri de extremă dreapta gata să imite ICE și metodele lui Trump:   ”De la Marion Maréchal la Eric Zemmour, mai multe personalități vor să importe deportările în masă și raidurile poliției americane de imigrare, a căror brutalitate uneori mortală nu o condamnă. De pildă, Marion Maréchal, al cărei partid Identitate-Libertăți (IDL) este un aliat al Reuniunii Naționale și care a declarat luni, la France Inter, că președintele american demonstrează „că voința politică poate triumfa asupra tehno-birocrației”.   Eric Zemmour, președintele Reconquête, consideră că sistemul lui Trump ”va trebui adaptat structurilor franceze, dar va trebui să fim nemiloși”, a afirmat el la BFM. Deloc surprinzător, influencerul de extremă dreapta Damien Rieu, care este și asistent parlamentar și fost membru al mișcării Generation Identity, dizolvată din cauza rasismului și violenței sale, a publicat duminică o postare lungă în care laudă statisticile ICE, citând surse guvernamentale americane. Sutele de mii de arestări și deportări - în ciuda faptului că ignoră numeroasele eșecuri rasiste - îl entuziasmează în mod clar. La fel și cele „1,9 milioane” de „plecări voluntare” ale străinilor, o cifră neverificabilă provenită din propaganda lui Trump.

Tensiunea crește în Minneapolis, capitala statului Minnesota după ce Alex Pretti, un american în vârstă de 37 de ani, a fost ucis sâmbătă de agenți federali anti-migrație. Orașul este zguduit de câteva săptămâni de proteste împotriva prezenței agenților federali, la mai puțin de trei săptămâni de la moartea lui Renee Good, o americancă împușcată mortal de un agent. Comentatorii se arată îngrijorați de posibilitatea escaladării protestelor, în timp ce Donald Trump acuză o tentativă de insurecție. „Anxietate, epuizare și tensiune crescândă”, relatează Minnesota Star Tribune. Împușcăturile au amplificat tensiunile care au crescut de când agenții federali au lansat o intensificare a măsurilor de control în Minnesota. Time notează că  ”împușcăturile au loc la o zi după ce mii de oameni au ieșit vineri pe străzile din Minnesota, închizând afaceri și încetând lucrul, într-un protest de masă împotriva represiunii administrației Trump privind imigrația în acest stat. Demonstrația ”ICE afară din Minnesota: Ziua Adevărului și Libertății”, organizată de lideri comunitari, membri ai clerului și sindicate, a cerut o întrerupere economică de tipul „fără muncă, fără școală, fără cumpărături”. În postarea sa de sâmbătă după-amiază, Trump i-a acuzat pe primarul din Minneapolis, Jacob Frey, și pe guvernatorul Walz de incitare la insurecție”. Citeste siSUA: Evenimentele din Minneapolis cresc riscul producerii unei noi paralizii bugetare Newsweek transmite că ”demonstrațiile au izbucnit în Minneapolis, New York, Washington și Los Angeles, cu oameni înfruntând temperaturile sub zero grade din Minnesota pentru a se confrunta cu agenții federali. Înregistrările video cu martori care au circulat online par să-l arate pe Pretti ținând un telefon în loc de o armă, deși nicio înregistrare video nu arată clar dacă avea o armă de foc în mână în momentul împușcăturilor. Secretarul pentru Securitate Internă, Kristi Noem, a declarat că Pretti a încercat să „împiedice o operațiune de aplicare a legii” și a întrebat de ce era înarmat, deși nu a spus dacă a scos sau a fluturat o armă”. ”Teroare de stat” Ziarul francez La Croix observă că ”tragedia, produsă în circumstanțe care încă necesită clarificări, a declanșat noi adunări la Minneapolis, în ciuda unor temperaturi de -20°C. Dar în Congres se așteaptă ca furia democraților să se manifeste în zilele următoare: aceștia ar putea bloca adoptarea unui proiect de lege bugetar în Senat, care include finanțarea Departamentului de Securitate Internă, care controlează ICE, împingând țara spre o închidere parțială începând cu 31 ianuarie”. Citeste siFoștii președinți Bill Clinton şi Barack Obama fac apel la americani să ia atitudine după evenimentele din Minneapolis Editorialistul ziarului The New York Times consideră că ”după ultimele trei săptămâni de brutalitate din Minneapolis, nu mai este posibil să spunem că administrația Trump încearcă pur și simplu să guverneze această țară. Încearcă să ne mențină într-o stare de frică permanentă - o frică de violență de care unii ar putea, la un moment dat, să scape, dar în care nimeni nu va fi vreodată cu adevărat în siguranță. Aceasta este acum noua noastră realitate națională. Teroarea de stat a sosit”. Le Figaro vede un oraș Minneapolis ”în pragul insurecției”. Potrivit ziarului, ”protestatarii și-au exprimat adesea temerile că demonstrațiile ar putea escalada în revolte, oferind administrației Trump un argument pentru a trimite armata invocând controversata Lege a Insurecției. În orașul în care a murit George Floyd, un bărbat afro-american ucis de un ofițer de poliție în timpul unei arestări în 2020, situația ar putea deveni rapid explozivă”.

Amenințările lui Donald Trump și tensiunile geopolitice pe care acestea le-au generat au făcut loc incertitudinii, constată presa internațională. În urma discuțiilor purtate la Davos cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, președintele Donald Trump a retras amenințarea sa de a impune tarife punitive țărilor europene. Cei doi cei doi lideri au convenit asupra unui cadru pentru un acord privind Groenlanda. Nimeni nu știe însă cum va arăta acest acord. ”Alarma privind amenințarea lui Trump la adresa Groenlandei lasă loc incertitudinii”, titrează The Wall Street Journal. ”Lipsa de claritate deschide posibilitatea ca haosul din ultimele zile, care a zdruncinat piețele și a pus la încercare diplomația transatlantică, să revină în viitorul apropiat. Întrebat joi dacă SUA vor achiziționa Groenlanda, Trump nu a exclus complet această posibilitate”. Potrivit analizei SkyNews, ”ne aflăm din nou în poziția în care ne aflam săptămâna trecută, când miniștrii de externe danez și groenlandez s-au întâlnit cu echipa lui Trump. Aceștia au convenit atunci să formeze un „grup de lucru” pentru a găsi o cale de mijloc. Așadar, ce urmează? Este probabil un fel de aranjament similar bazelor militare britanice din Cipru. Acestea ar deveni teritoriu american, dar suveranitatea Groenlandei ar rămâne neschimbată. Citeste siAmenințările lui Trump la adresa Groenlandei, un bumerang pentru America ”Pasul înapoi al lui Trump din Groenlanda aduce o ușurare, dar calea de urmat este neclară”, consideră ziarul irlandez The Irish Times. ”Forma exactă a oricărui acord nu a fost imediat clară, iar dl Rutte, care s-a întâlnit cu dl Trump la Forumul Economic Mondial de la Davos, a declarat că nu au discutat dacă Groenlanda va rămâne în mâinile daneze. El a declarat joi în fața unui panel că au discutat despre cum ar trebui NATO să apere cel mai bine Arctica împotriva Rusiei și Chinei”. O oportunitate Comentând pasul înapoi făcut de Donald Trump, ziarul spaniol El Mundo este de părere că Europa ar trebui să vadă aceasta ca pe o oportunitate: „Acest gest indică o dorință de negociere care contrastează cu retorica conflictuală de până acum. Cu toate acestea, acest progres este însoțit de semne îngrijorătoare. Cu câteva ore mai devreme, Trump a reafirmat un dispreț intolerabil față de Europa, exprimat în trei puncte cheie: interesul său strategic pentru insula arctică, intenția sa de a impune o pace nedreaptă Ucrainei și lipsă de respect față de NATO. Europa trebuie să considere cadrul unui acord privind Groenlanda ca pe o oportunitate de a-și consolida poziția strategică, nu ca pe o garanție a stabilității. Caracterul impredictibil al lui Trump îndeamnă la prudență.” (Sursa: Eurotopics) Frankfurter Allgemeine Zeitung găsește că ”tonul lui Trump amintește de gangsterii din filmele cu mafioți. Oricine judecă discursurile președintelui SUA după conținutul lor factual a căzut deja în plasa șmecheriei sale. Donald Trump, de fapt, pune la încercare respectul de sine al celorlalți”. În timp ce ziarul francez Libération notează că,   ”spre deosebire de echipa din jurul președintelui american, liderii Bătrânului Continent își cunosc istoria pe de rost. Nimeni nu a uitat că la München, în 1938, pentru a evita războiul, Franța și Regatul Unit, încurajate de Statele Unite, au cedat în fața Germaniei naziste. Știm ce s-a întâmplat apoi”.  

Presa internațională a reacționat imediat după discursul președintelui Donald Trump de la Forumul Economic Mondial de la Davos. Cele mai multe publicații remarcă afirmațiile liderului de la Casa Albă cum că nu are de gând să folosească forța în pentru preluarea Groenlandei. Alții însă au descoperit numeroase inexactități în discurs. Trump exclude folosirea forței pentru a prelua Groenlanda și solicită „negocieri imediate” pentru obținerea acesteia, titrează Business Insider. Potrivit revistei Time, comentariile vin pe fondul unei campanii prelungite a lui Trump de anexare a insulei, care este un teritoriu semi-autonom al Danemarcei. Der Spiegel rezumă astfel discursul președintelui american: ”Superlative pentru sine, critici la adresa aliaților, fantezii despre o „Cupolă de Aur”: Donald Trump a vorbit timp de aproape două ore la Forumul Economic Mondial. El a adresat o amenințare nedisimulată europenilor”. Iar Le Point concluzionează: „Escrocherie verde”, „sinucidere” culturală, ultimatum pentru Groenlanda și umilință pentru Emmanuel Macron: Donald Trump a transformat miercuri platforma de la Davos într-un tribunal împotriva Bătrânului Continent.   CNN a verificat afirmațiile din discurs și a descoperit o avalanșă de afirmații false. În afară de faptul că a numit-o de mai multe ori ”Islanda”, Trump s-a referit în repetate rânduri la Groenlanda ca la „o bucată de gheață”. Deși Groenlanda este înghețată, nu este o simplă bucată de gheață; este o vastă masă de uscat unde trăiesc peste 56.000 de oameni. Trump nu a menționat populația locală, care se opune în mod covârșitor unei preluări americane.   Trump a remarcat corect că SUA au construit instalații militare în Groenlanda în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Danemarca era ocupată de Germania nazistă. Dar Groenlanda nu a fost niciodată o posesiune americană pe care să o „returneze”.   Cât privește faptul că Statele Unite nu au câștigat nimic de pe urma NATO, acest lucru pur și simplu nu este adevărat – chiar dacă lăsăm la o parte argumentele conform cărora SUA au obținut importante beneficii militare, economice și politice de pe urma existenței alianței. NATO a venit în apărarea SUA după atacurile teroriste al-Qaeda din 11 septembrie 2001. Apoi, Trump a vorbit despre investițiile de „18 trilioane de dolari” pe care susține că le-a obținut în primul său an de mandat. Această cifră este fictivă; propriul site al Casei Albe indică o cifră de „9,6 trilioane de dolari” și chiar și această cifră este extrem de umflată. Un loc de desfășurare, două discursuri – cum l-a umilit Mark Carney pe Donald Trump la Davos – citim în The Conversation:  ”Discursul lui Carney a fost bine primit atât acasă, cât și în întreaga lume. Viziunea sa despre cum „puterea legitimității, integrității și regulilor va rămâne importantă dacă alegem să le folosim împreună” a oferit, de asemenea, o viziune pozitivă într-o perioadă întunecată. Trump a spus că nu va folosi „o forță excesivă” pentru a achiziționa Groenlanda. Dar, în timp ce Trump și-a prezentat marea viziune de a proteja și prețui bogații și de a alinia națiunile pentru a îndeplini voința Americii, el a fost în contrast puternic cu Carney”.

Presa internațională comentează inițiativa președintelui Donald Trump de constituire a Consiliului pentru Pace. Conceput inițial pentru a supraveghea procesul de pace în Gaza, sub mandat ONU, Consiliul capătă atribuții mult mai extinse. Washingtonul nu își ascunde dorința de a crea o alternativă la Națiunile Unite, cred comentatorii. Trump creează un „club diplomatic cu bilete care costă 1 miliard de dolari fiecare”, titrează The Wall Street Journal. Ziarul francez La Croix descrie astfel rolul pe care Donald Trump se pregătește să-l joace în fruntea acestui consiliu: ”Mandatul său seamănă cu o formă de președinție pe viață. El poate „numi un succesor” „oricând” și poate fi înlocuit doar în caz de „demisie voluntară” sau „incapacitate” stabilită în unanimitate de „consiliul executiv” al organizației, format la propria sa discreție. Deși deciziile sunt luate de „majoritatea statelor membre”, fiecare cu „un vot”, acestea sunt, de asemenea, „supuse aprobării președintelui”, ceea ce, de facto, îi acordă lui Donald Trump drept de veto, deoarece acesta controlează și agenda”. Iar Libération este de părere că, prin ”așa-numitul său Consiliu pentru Pace, Donald Trump vrea să privatizeze ordinea internațională. Fundamental, obiectivul declarat de „pacificare” și „reconstrucție” a Gazei nu poate justifica o metodă care slăbește mecanismele democratice existente, deja fragile, și normalizează ideea că un singur lider, un „om puternic” cu ambiții hegemonice, poate crea un regim cvasi-internațional à la carte, cu taxe de intrare și putere discreționară”. The Independent constată că deja se ridică întrebări cu privire la finanțare și transparență. Analiștii notează că statutul oferă puține detalii despre modul în care vor fi utilizate fondurile. Un comentariu al publicației The Atlantic a sugerat că această lipsă de claritate i-ar putea face pe liderii mondiali interesați să se întrebe unde anume vor merge banii lor. ”Rapoartele din mass-media au menționat că, dincolo de contribuțiile financiare substanțiale pentru calitatea de membru permanent, statutul acordă președintelui o mare marjă de manevră în ceea ce privește invitațiile și reînnoirile, ceea ce întărește îngrijorările criticilor cu privire la autoritatea concentrată și supravegherea limitată”, mai scrie The Independent. ”Invitarea Rusiei în Consiliul pentru Pace este un cadou pentru Vladimir Putin - dar va dezgusta Ucraina”. Este constatarea comentatorului rețelei de televiziune Sky News. ”Consiliul este menit să supravegheze în Gaza un armistițiu, adică exact ceea ce nu a reușit Donald Trump să intermedieze în Ucraina. Această invitație nu va face decât să amplifice suspiciunile tot mai mari ale Europei că, atunci când vine vorba de negocieri de pace, Washingtonul favorizează puternic Moscova. Pentru domnul Putin, este un cadou - încă un pas spre ieșirea din izolarea internațională și spre reabilitare”. După cum transmite televiziunea australiană ABC, rămâne de văzut dacă Consiliul Păcii va deveni un mecanism autentic pentru reconstrucția Gazei sau o structură paralelă de putere care să conteste ONU. Expertul consultat de rețeaua de televiziune crede că lumea ar trebui „să aștepte și să vadă” cine se va alătura pentru a vedea dacă ar putea fi un mecanism eficient.

Presa europeană dar și cea americană reacționează după ultimele mesaje ale președintelui Donald Trump. El a amenințat opt state membre ale Uniunii Europene cu taxe vamale. De asemenea, i-a trimis o scrisoare premierului norvegian în care reproșează țării că nu i-a acordat premiul Nobel și spune că nu se mai consideră responsabil pentru promovarea păcii. Amenințările lui Trump, reprezintă ”o provocare pentru Europa”, scrie ziarul italian La Stampa, citat de Eurotopics. „Pentru a obține Groenlanda, Donald Trump pune Europa în genunchi - sau invers: Groenlanda îi oferă lui un pretext pentru a pune Europa în genunchi. Tarifele anunțate împotriva a opt aliați europeni sunt o palmă brutală peste față. Motivele invocate sunt copilărești și inexacte din punct de vedere istoric. ... Dacă acesta este un test de forță, Europa trebuie să fie suficient de puternică pentru a-l confrunta și să nu se ferească de el.” Courrier International reia o analiză a revistei germane Der Spiegel, care subliniază că relațiile transatlantice sunt dezechilibrate. Acest lucru este valabil mai ales pentru Germania, care nu are arsenal nuclear și este puternic dependentă de Statele Unite pentru apărarea sa. Republica Federală este „periculos de dependentă” de America”, scrie revista. Citeste siTrump încununează eforturile de 70 de ani ale Moscovei: bulversarea NATO Dar poate Donald Trump să impună tarife doar anumitor state membre UE? Acest lucru este imposibil, explică Le Figaro. ”În practică, software-ul vamal american include doar un singur câmp „UE” pentru toate produsele originare din Bătrânul Continent. Diferențierea taxelor vamale pentru produsele provenite din doar opt țări ar fi o sarcină incredibil de complexă. Mai ales că piața unică europeană ar putea face ca orice tarife diferențiate să fie ineficiente. Un produs care ar fi impozitat mai mult la ieșirea din Franța ar putea tranzita Belgia pentru a evita tarife mai mari. Dacă Statele Unite ar lua în considerare țara de fabricație mai degrabă decât țara de expediere, nivelul ridicat de integrare a industriei europene în anumite sectoare ar face ca aceste suprataxe să fie foarte neclare”. Comentând scrisoarea lui Trump către Norvegia, The Atlantic crede că ar trebui să fie ”picătura care umple paharul”. Și se întreabă dacă, de data aceasta, republicanii vor interveni.   ”Se pot observa multe lucruri despre acest document. Unul este gramatica copilărească, inclusiv majusculele ciudate. Altul este înțelegerea superficială a istoriei. Donald Trump nu a pus capăt la opt războaie. Groenlanda este teritoriu danez de secole. Există multe „documente scrise” care stabilesc suveranitatea daneză în Groenlanda, inclusiv unele semnate de Statele Unite. În al doilea mandat, Trump nu a făcut nimic pentru NATO. Dacă membrii europeni ai NATO au început să cheltuiască mai mult pentru propria apărare, asta se datorează amenințării pe care o simt din partea Rusiei”. Și Deutsche Welle desființează argumentele lui Trump potrivit cărora Groenlanda nu ar aparține Danemarcei:  ”Primii coloniști nordici au ajuns în Groenlanda în secolul al X-lea. Diverse documente legale, începând cu 1814, delimitează Groenlanda ca parte a Danemarcei. O hotărâre a unei instanțe internaționale din 1933 a declarat că întreaga insulă este proprietatea Danemarcei, și nu a Norvegiei, iar în 1953 a fost integrată în Regatul Danemarcei”

Acordul comercial UE-Mercosur a fost semnat sâmbătă, cu prilejul vizitei președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen în Paraguay. Iată câteva reacții, din presa europeană și sud-americană. Potrivit Euronews, susținătorii acordului - conduși de Germania și Spania - susțin că UE are nevoie de noi legături comerciale, deoarece SUA își închid piața, iar China urmărește o politică comercială din ce în ce mai agresivă. Oponenții, în frunte cu Franța, spun că acordul amenință fermierii europeni expunându-i la o concurență neloială din partea importurilor din America Latină. Deși s-a opus acordului, Franța a obținut o clauză de salvgardare care permite reintroducerea tarifelor dacă importurile din Mercosur cresc cu peste 5% în sectoarele sensibile. Le Monde observă că, în ciuda controversei, acordul de liber schimb va avea un impact economic limitat. Implementarea sa este prevăzută a fi foarte graduală, conținând totodată mai multe garanții. Dar cum se vede acordul din perspectiva presei sud-americane? Courrier International a realizat un grupaj pe această temă. Ziarul brazilian Gazeta do Povo notează că, în timp ce fermierii și crescătorii de animale din Europa sunt îngrijorați de influența tot mai mare a agroindustriei braziliene, „sectoarele europene cu valoare adăugată mare vor face același lucru în Brazilia. Potrivit ziarului brazilian, acordul ar trebui să oblige companiile braziliene  să se modernizeze, să își îmbunătățească productivitatea și să se adapteze la standardele europene exigente de calitate. După cum subliniază ziarul argentinian Clarin, „Unele sectoare ar putea avea de pierdut dacă nu reușesc să își îmbunătățească competitivitatea. În special, activitatea industrială cea mai puțin competitivă, întreprinderile mici și cu costuri ridicate, sectorul metalurgic și mecanic”. Potrivit analizei El País America, principala destinație pentru carnea de vită argentiniană rămâne de departe China, unde se exportă anual 400.000 de tone - de patru ori mai mult decât maximul permis în cadrul acordului de liber schimb cu Europa. Deși crescătorii de animale argentinieni sunt „optimiști” în ceea ce privește beneficiile acordului comercial, ei nu depind de acesta. În cazul în care tratatul se „blochează”, ei vor avea în continuare „oportunitatea de a-și spori prezența pe alte piețe”. „Nimic nu este roz”, conchide revista uruguayană Brecha. În timp ce guvernul așteaptă „rezultate pozitive”, iar „sectorul privat consideră acest lucru ca un pas important în integrarea internațională a țării”, sindicatele de stânga avertizează asupra riscurilor „generării unei noi faze de dezindustrializare și a revenirii la o economie bazată pe sectorul primar”.

Întâlnirea danezo-americană de la Washington, s-a încheiat miercuri fără a se ajunge la un acord. Presa internațională încearcă să înțeleagă noua situație, pe măsură ce aliații europeni ai Danemarcei trimit trupe în Groenlanda. Euronews transmite că   ”trupe europene începeau să sosească în Groenlanda chiar în timp ce discuțiile dintre SUA și Danemarca  eșuau. Pe străzile din Nuuk, steaguri groenlandeze roșu-alb fluturau în vitrinele magazinelor, pe balcoanele apartamentelor și pe mașini și autobuze, într-o demonstrație de unitate națională”.     Un diplomat european a declarat pentru Politico că obiectivul acestei desfășurări este de a „arăta că Danemarca și principalii săi aliați și-ar putea spori prezența în Arctica” pentru a demonstra „capacitatea lor de a opera în condițiile unice” ale regiunii, „în beneficiul securității europene și transatlantice”. Pentru La Monde, ”decizia țărilor europene de a desfășura simbolic un exercițiu militar comun cu Danemarca pe teritoriul autonom al Groenlandei este de lăudat. Tensiunea este opera unui singur om, Donald Trump. Insistând cu încăpățânare asupra cuceririi insulei prin orice mijloace, președintele Statelor Unite demonstrează o iresponsabilitate culpabilă și condamnabilă. Este regretabil că nimeni din cercul său apropiat nu are voința, sau mai degrabă curajul, să-i spună acest lucru”. Ziarul danez Politiken, citat de Eurotopics, consideră desfășurarea trupelor europene pe insulă ca fiind un act în primul rând simbolic: „Desigur, situația dramatică a făcut ca țări NATO, precum Suedia, Norvegia și Germania să trimită acum trupe în mod simbolic în Groenlanda pentru a arăta că acesta este mai mult decât un simplu conflict între Statele Unite și Regatul Danemarcei. Acest lucru creează, de asemenea, diviziuni interne în cadrul NATO. Cu toate acestea, în realitate, membrii europeni ai NATO vor protesta cel mult cu voce tare, dar nu vor lua niciodată măsuri împotriva Statelor Unite. Ei sunt conștienți că propria lor securitate în relația cu Rusia ar fi în pericol dacă ar pierde protecția nucleară oferită de SUA.” Citeste siPoate UE apăra Groenlanda prin articolul 42.7? În Italia, La Repubblica observă că  ”UE analizează dacă poate fi activat articolul 42 din Tratatul UE, care prevede asistență militară reciprocă. Prin urmare, provocarea americană pare deja să capete dimensiuni militare – o situație complet neașteptată, cu consecințe imprevizibile.” (Sursa. Eurotopics) Există trei abordări pe care Europa le poate adopta față de Trump, crede The Economist: „a-l dezumfla, a-l descuraja și a-i distrage atenția. Deocamdată, prioritatea este de a dezumfla preocupările domnului Trump demonstrând că presupusele sale griji pot fi rezolvate în cadrul juridic existent”. În privința descurajării, ”există discuții aprinse la Bruxelles și în alte părți despre suspendarea unor elemente ale acordului comercial recent încheiat între Uniunea Europeană și America sau despre impunerea unei restricții asupra firmelor sale de tehnologie. Ultima speranță este ca domnul Trump să fie distras. Poate că odată ce euforia cauzată de operațiunea din Venezuela se va risipi, va găsi altceva de care să-și facă griji.” (Sursa. Eurotopics)

Acesta este titlul seriei speciale propuse de revista franceză Courrier international. Aceasta reia, la început de an, o serie de articole definitorii pentru politica americană a anului 2025. Și premonitorii pentru 2026. După cum noteză Courier International, ”Donald Trump a subminat metodic fundamentele democrației americane de la revenirea sa la Casa Albă, acum un an. Această derivă autoritară este însoțită de o revoluție culturală. Pregătit meticulos, al doilea său mandat poartă amprenta intelectualilor și activiștilor cu idei radicale. Deportări în masă de migranți, epurări violente în administrația federală, atacuri asupra universităților, instituțiilor culturale, educației, mass-media… Nimic nu scapă furiei președintelui. Dar „a face America din nou măreață” nu este atât de simplu. Și îndoielile încep să apară chiar și în tabăra Maga: dificultățile economice persistă, iar afacerea Epstein și-a lăsat amprenta”. Revista reia analiza ziarului The New York Times  cu privire la intențiile președintelui Trump de a rescrie istoria.   ”Pe 4 iulie, Statele Unite vor sărbători cea de-a 250-a aniversare a Declarației de Independență (4 iulie 1776), iar versiunea istoriei care va fi celebrată s-ar putea să nu fie chiar aceeași ca în aniversările anterioare. De la revenirea la Casa Albă, Donald Trump pare obsedat de acest moment. În martie 2025, a emis un ordin executiv, intitulat „Restaurarea adevărului și rațiunii în istoria americană”, care reflectă dorința sa de a-și impune narațiunea națională”.   Pe aceeași temă Courrier international reia și articolul din The Atlantic care constată că „În ajunul acestei aniversări, ideile universale din textele noastre fondatoare par să-și fi pierdut influența asupra multor americani, în special asupra celor mai tineri. Trăim într-un stat autoritar, iar întrebarea este: Cum am ajuns aici? Cum ne-am permis să ajungem aici? Pentru că nu este ceva ce ni se impune. Ni-l impunem singuri.” Într-o altă analiză, Le Monde vorbește despre strategia militară americană în Venezuela, Groenlanda, Iran... În spatele retoricii marțiale a lui Trump, Washingtonul conturează o abordare alcătuită din atacuri țintite și operațiuni simultane, cu riscul de a-și depăși capacitățile militare: ”Operațiunea americană din Venezuela - un aliat de lungă durată al Rusiei - a consolidat într-adevăr perimetrul pe care Statele Unite îl consideră acum parte a securității lor naționale. Procedând astfel, deschiderea acestui nou teatru de operațiuni a pus și mai mult presiune pe forțele armate americane deja puternic desfășurate în întreaga lume. Această strategie ridică multe semne de întrebare, mai ales că, chiar înainte de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie 2025, numeroși ofițeri au avertizat în mod regulat cu privire la angajamentul lor excesiv, în special în domeniul naval”.

Presa internațională prefațează vizita la Washington a miniștrilor de externe danez și groenlandez. Aceștia vor fi primiți astăzi la Casa Albă de vicepreședintele american JD Vance și de secretarul de stat Marco Rubio. Poate diplomația să oprească planurile lui Trump? – se întreabă comentatorii. După cum amintește The Hill, tensiunile au crescut între Washington, Danemarca și Groenlanda în această lună, în contextul în care președintele Donald Trump și administrația sa insistă asupra acestei probleme. ”Casa Albă ia în considerare o serie de opțiuni, inclusiv forța militară, pentru a achiziționa vasta insulă arctică. Trump și-a reiterat argumentul conform căruia SUA trebuie să „ia Groenlanda”, pentru a împiedica Rusia și China să o facă”. ”Un atlantist fervent, Danemarca a trimis trupe în sprijinul americanilor, în Irak și Afganistan”, notează Le Figaro. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Donald Trump să amplifice și mai mult îngrijorările daneze și groenlandeze, declarând că va prelua teritoriul arctic „într-un fel sau altul”. ”Confruntat cu criticile americane la adresa angajamentului său militar împotriva Rusiei și Chinei, pe care Washingtonul îl consideră insuficient, guvernul danez a subliniat recent că a investit aproape 1,3 miliarde de euro pentru a-și consolida prezența militară în Arctica. Citeste siProiectul „Iceworm”: rachete nucleare americane sub ghețurile Groenlandei Pentru ministrul danez de externe, întâlnirea de miercuri ar trebui „să mute întreaga discuție (despre Groenlanda), care nu s-a atenuat (...), într-o sală de ședințe, unde să ne putem privi în ochi și să discutăm problemele existente”. Potrivit analizei Bloomberg, Groenlanda se confruntă cu o săptămână decisivă care i-ar putea modela viitorul. Europa reacționează ”Îngrijorările i-au obligat pe liderii europeni să elaboreze rapid o strategie. Un grup de țări europene, condus de Marea Britanie și Germania, discută planuri pentru o prezență militară în Groenlanda pentru a-i arăta lui Trump că acest continent ia în serios securitatea arctică. Germania va propune înființarea unei misiuni comune NATO numite „Arctic Sentry” pentru a proteja regiunea arctică, potrivit unor persoane familiarizate cu planurile. Misiunea  lansată acum un an pentru a proteja infrastructura critică din Marea Baltică, ar servi drept model”. Evenimentele sunt urmărite cu atenție în Canada, o altă țară aflată în vizorul lui Donald Trump. În aceste condiții CBC, canalul public al radioteleviziunii canadiene, se întreabă dacă diplomația poate să oprească planurile lui Trump pentru Groenlanda. ”O delegație bipartizană a Congresului SUA se îndreaptă spre Copenhaga la sfârșitul acestei săptămâni, într-o încercare de a demonstra solidaritate cu Danemarca. Senatorul democrat Chris Coons conduce călătoria a cel puțin nouă membri ai Congresului, inclusiv senatorul republican Thom Tillis. Grupul va fi la Copenhaga vineri și sâmbătă și se va întâlni cu înalți oficiali guvernamentali danez și groenlandez și cu lideri de afaceri. Coons a declarat luni că delegația dorește să transmită un mesaj că „înțelegem valoarea parteneriatului pe care îl avem de mult timp cu ei și nu încercăm în niciun fel să ne amestecăm în discuțiile lor interne despre statutul Groenlandei””.

În Iran, protestele împotriva regimului sunt în creștere, iar regimul teocratic este supus unei presiuni tot mai mari. Comentatorii se întreabă cât de aproape suntem, de fapt, de căderea regimului de la Teheran. Și, mai ales, care ar putea fi alternativa. Cât timp mai poate rezista conducerea de la Teheran? „Drumul spre căderea regimului nu este un sprint, ci un maraton”, estimează revista germană Focus. Le Monde vorbește despre amploarea represiunii. Morga din Kahrizak, la sud de Teheran, era plină de cadavre după mai multe zile de proteste. Videoclipuri încărcate pe rețelele de socializare în ciuda întreruperii internetului, arată numeroase cadavre îngrămădite în depozitul centrului criminalistic și aliniate în curte. Ziarul libanez L’Orient-Le Jour, preluat de Courrier International, a discutat Nader Hashemi, specialist în Iran la Universitatea Georgetown, despre intervenția militară invocată de președintele american. „Donald Trump este înconjurat de șoimi care îl încurajează, convinși că ar putea slăbi regimul sau chiar ar putea provoca prăbușirea acestuia”, explică el. Însă scenariul dominant rămâne concentrat pe ținte strategice, cum ar fi lansatoarele de rachete și instalațiile nucleare încă active, „care sunt principalele preocupări strategice ale Washingtonului”, clarifică specialistul. Administrația republicană este însă divizată, relatează CNN.  Unii oficiali se tem că „atacurile militare ar putea slăbi protestele și ar putea mobiliza poporul iranian în spatele guvernului sau ar putea provoca Iranul să riposteze cu forță militară”. O figură controversată France Info se întreabă dacă Reza Pahlavi, fiul fostului șah este o alternativă credibilă pentru Iran. ”La 65 de ani, el reprezintă speranța pentru unii iranieni. Reza Pahlavi avea doar 18 ani când tatăl său, Mohammad Reza Shah, a fost înlăturat de la putere. De atunci, Reza Pahlavi trăiește în exil în Statele Unite. În 2023, a fost în Israel și s-a întâlnit cu Benjamin Netanyahu. Aceasta contribuie la transformarea lui într-o figură controversată în Iran. Însă Reza Pahlavi suferă și din cauza amintirii poliției politice și a dictaturii exercitate de tatăl său. Reza Pahlavi și-a exprimat dorința de a se întoarce curând în Iran, odată ce revoluția iraniană, spune el, va triumfa”. Disidentul iranian Mostafa Tajzadeh trimite un mesaj din celula sa din celebra închisoare Evin. Mesajul este preluat de publicația iraniană Iran Emrooz, citată de Courrier International. El spune că, în Iran, „clerul trebuie să returneze puterea poporului”. A sosit momentul ca toți cei care aspiră la un Iran prosper, liber și independent să ceară în unanimitate separarea instituțiilor religioase de cele politice”. Însă situația este complicată, avertizează Corriere della Sera, citat de Eurotopics:  „Cel mai important protector al regimului a fost întotdeauna corpul Gardienilor Revoluției, o «armată» paralelă, cu propria marină, divizie de rachete și servicii de informații. Grupul și-a construit o bază de putere proprie și unii observatori nu exclud posibilitatea ca într-o zi să-i înlocuiască oficial pe clerici. Conform unei alte interpretări, ei sunt cei care, practic, «îi țin ostatici pe ayatollahi».”

Întrebarea revine în presa internațională după protestele care au cuprins mai multe orașe americane, în urma incidentului din Minneapolis. Tot mai mulți comentatori acuză serviciul federal de imigrație, ICE, că a devenit o forță paramilitară în slujba administrației. După cum notează The Atlantic, ”în ultimele opt luni, Donald Trump a trimis valuri de agenți federali în „orașe sanctuar” conduse de democrați, prezentând operațiunile ca pe niște episoade dintr-un reality show itinerant al MAGA. Locurile vizate de președinte tind să devină locuri temporare de protest - și produc material pentru canalele de socializare ale administrației sale, bazate pe meme-uri. Presiunea neobosită asupra ICE pentru a intensifica deportările i-a lăsat pe ofițeri în impas. În aceste condiții, agenți epuizați și o mișcare de protest prin blocaje cu mașinile creează un moment extrem de periculos pe străzile din SUA”. Potrivit revistei Time, ”protestele au loc în contextul în care un nou sondaj sugerează că sprijinul public pentru ICE este în scădere. Un sondaj YouGov realizat în aceeași zi cu uciderea lui Good a constatat că 52% dintre respondenți dezaprobă acum, într-o mai mică sau mai mare măsură, modul în care ICE își gestionează activitatea, comparativ cu 39% care o aprobă, mai mult sau mai puțin. Citeste siIncidentul din Minneapolis, văzut prin memoria istorică a unui european Aproximativ 44% dintre adulți au aprobat protestele recente împotriva ICE, potrivit sondajului, care a chestionat peste 2.600 de adulți din SUA. În februarie anul trecut, la începutul operațiunii de deportare în masă a președintelui Donald Trump, YouGov raporta un rating net de aprobare de +16 pentru ICE, care a scăzut la -14 în noiembrie”. ”Prin uciderea lui Renee Nicole Good în Minneapolis, ICE a vizat toți americanii”, titrează The New York Times:   Împușcată de un agent al Serviciului de Imigrare și Control Vamal (ICE) pe 7 ianuarie în Minneapolis, Renee Nicole Good a devenit un simbol al abuzurilor comise de agențiile federale de aplicare a legii. Fie că sunt cetățeni sau imigranți, toți americanii sunt acum guvernați de oameni care cred că viața este un privilegiu acordat de autorități și că moartea este o pedeapsă dreaptă pentru neascultare. În mintea unor republicani, Renee Good a devenit rapid întruchiparea tuturor acelor mame insuportabile care militează împotriva acțiunilor ICE și de care ar vrea să scape. Administrația actuală pune bazele unui stat polițienesc atotputernic. Într-un astfel de sistem, relația dintre cetățeni și guvern se transformă într-o cerere constantă de supunere.     El País  observă că „în spatele acestei represiuni se află Stephen Miller, un rasist fanatic și adjunct al șefului de cabinet al Casei Albe. Sub conducerea sa ideologică, ICE a trecut de la a fi o agenție civilă de aplicare a legii la o forță paramilitară. Încrederea în instituții este subminată, statul de drept este ignorat, iar utilizarea forței letale împotriva civililor este normalizată. Violența instituțională împotriva imigranților înseamnă că statul poate trata pe oricine definește drept «celălalt» cu o extremă duritate. Moartea lui Renee Good este un avertisment: atunci când legea este aplicată inegal și violent, încetează să mai fie lege.”

Întrebarea revine în presa internațională după protestele care au izbucnit în Iran la sfârșitul lunii decembrie. Ca și în cazul altor mișcări de protest, regimul adoptă o linie dură. Reprimarea violentă a făcut zeci de victime în rândul civililor, dar au existat pierderi și de partea forțelor guvernamentale. Comentatorii cred că de data aceasta, protestele din Iran sunt diferite de cele precedente. Los Angeles Times amintește că prăbușirea monedei naționale, rialul, a dus la o criză tot mai accentuată. Prețurile la carne, orez și alte alimente de bază pentru masa iraniană sunt în creștere. Națiunea se confruntă cu o rată anuală a inflației de aproximativ 40%. În decembrie, Iranul a introdus un nou nivel de prețuri pentru benzina subvenționată la nivel național, crescând prețurile unora dintre cei mai ieftini combustibili din lume și punând presiune suplimentară asupra populației. Protestele au început mai întâi cu comercianții din Teheran, înainte de a se extinde. Potrivit experților citați de ziarul britanic Daily Express regimul „s-ar putea prăbuși în câteva săptămâni” ”Intransigentul regim islamic a mai fost zguduit de proteste și înainte,  dar de data aceasta ar putea fi diferit. În ciuda faptului că regimul crește salariile armatei și forțelor de securitate, acestea sunt încă destul prost plătite, iar acum trebuie să iasă în stradă și să-i suprime pe cei care ar putea fi membri ai familiei, frați, surori și prieteni. O eventuală dezertare a oricăror oficiali guvernamentali de rang înalt, în special din forțele de securitate și armată, s-ar putea dovedi destul de gravă. Acum există o presiune suplimentară asupra vieții oamenilor din cauza banilor care merg către militarism și expansionism și sprijinirea grupurilor din Yemen, Liban și Irak. Oamenii au scandat deschis pe străzi, cerând încetarea cheltuirii banilor pentru houthii din Yemen și milițiile din Liban. Oamenii strigă ”Cheltuiți bani pentru noi!” ”Axa” se clatină La rândul său, Euronews constată că alianțele Iranului sunt slăbite: „Axa Rezistenței care a crescut în importanță în anii de după invazia condusă de SUA din 2003 și ocupația ulterioară a Irakului, se clatină. Israelul a zdrobit Hamas în războiul devastator din Fâșia Gaza. Hezbollah, gruparea militantă șiită din Liban, și-a văzut conducerea de top ucisă de Israel. O ofensivă fulger din decembrie 2024 l-a răsturnat pe aliatul și clientul fidel al Iranului în Siria, președintele Bashar Assad. Rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au fost, de asemenea, loviți de atacuri aeriene israeliene și americane. Acum, aliatul Maduro, se află în custodia SUA”. Time notează că  ”avertismentele reînnoite ale lui Trump au adăugat tulburărilor o dimensiune internațională. Operațiunea Midnight Hammer, atacul american asupra instalațiilor nucleare iraniene din iunie anul trecut și acțiunile recente ale Washingtonului în Venezuela au conferit amenințărilor lui Trump o nouă credibilitate, spun analiștii. Protestele au scos la iveală fracturi profunde -  iar răspunsul, atât din partea Teheranului, cât și a Washingtonului ar putea modela traiectoria Iranului pentru anii următori”. Dar, după cum avertizează Le Monde, „amenințările lui Trump cu o intervenție militară, precum și declarațiile de solidaritate cu poporul iranian făcute de Mossad și Benjamin Netanyahu, în cele din urmă ar putea fi de folos regimului islamic: acesta poate acuza toate figurile opoziției că sunt agenți ai SUA și Israelului.”

Întrebarea revine puternic în presa internațională după ce președintele american Donald Trump și-a reiterat amenințările cu preluarea insulei. Mai mulți lideri europeni și-au exprimat opoziția față de această mișcare. Dar semnalul lui Trump trebuie luat în serios, avertizează comentatorii. Săptămânalul german Die Zeit concluzionează: „Am intrat în era neoimperialismului. Până acum, sarcina principală a UE a fost de a-l descuraja pe imperialistul rus Vladimir Putin. Acum trebuie să învețe cât mai repede posibil să-l descurajeze și pe imperialistul Donald Trump.” (Sursa: Eurotopics). Le Monde consideră că anexarea forțată a insulei ar da o lovitură fatală Alianței Nord-Atlantice:  ”Ar fi o victorie răsunătoare acordată Rusiei lui Vladimir Putin de către Statele Unite ale lui Donald Trump, fără a costa Moscova nici măcar o dronă. Europenii trebuie să se bazeze pe aliații lor rămași din Congresul SUA și pe o opinie publică americană covârșitor de angajată în relația transatlantică pentru a restabili un pic de bun simț. Este în interesul tuturor”.   Forbes remarcă faptul că secretarul de stat Marco Rubio spune că Trump încă speră să cumpere Groenlanda, acest lucru fiind de preferat în locul acțiunii militare, în timp ce prim-ministrul danez avertizează că un atac riscă să pună capăt alianței NATO. La rândul său, partidul de guvernământ din Groenlanda, Demokratia, a declarat încă din martie 2025 că insula nu este de vânzare. Acum vom vedea dacă Europa este pregătită să-și apere suveranitatea, conchide Le Figaro: „Donald Trump ar putea considera Groenlanda o pradă ușoară. Suveranitatea Danemarcei? Un aliat docil înarmat cu arme americane pe care nu le poate folosi fără acordul Washingtonului. Așadar, Europa este cea care se confruntă acum cu o provocare. Momentul adevărului se apropie: în urma tarifelor unilaterale și a subjugării NATO, Europa se confruntă acum cu testul suprem.” Financial Times explică de ce amenințările lui Trump ar trebui luate în serios: „În primul rând, pentru că ar fi ușor.  Ar dura o oră sau două și nu ar risca victime americane. Rezistența danezilor ar fi sinucigașă. În al doilea rând, adăugarea Groenlandei la portofoliul său ar fi profitabilă. Anexarea ar fi bine primită de ideologii MAGA, deoarece ar ucide NATO dintr-o singură lovitură.” Pentru Foreign Policy, anexarea Groenlandei s-ar putea transforma într-o catastrofă strategică. ”O încercare a Statelor Unite de a revendica insula ar putea scăpa rapid de sub control. Iar pentru cei care consideră alianța cu Statele Unite drept cel mai mare atu în această perioadă de tensiuni geopolitice crescânde, punerea în pericol a acestei alianțe ar fi o manevră sinucigașă, fără precedent în istoria modernă”. Comentând capturarea petrolierului-fantonă rusesc Bella 1 sau Marinero în Atlanticul de Nord, The New York Times consideră că ”această evoluție adâncește confruntarea dintre Statele Unite și Rusia. Americanii urmăreau petrolierul de săptămâni întregi, după ce acesta a încercat să evite o blocadă parțială din jurul Venezuelei”. Politico notează că preluarea navei Bella este un semn clar că administrația intenționează să mențină presiunea asupra Venezuelei. ”Administrația a lucrat pentru a impune un embargou asupra navelor sancționate ca parte centrală a campaniei de presiune de când Garda de Coastă a SUA a abordat în decembrie nava Skipper, care purta pavilion rusesc”.

Operațiunea americană soldată cu răpirea liderului venezuelean Nicolas Maduro a reprezentat, fără îndoială, subiectul numărul unu al începutului de an. Presa internațională analizează situația. Le Monde notează că răpirea lui Nicolas Maduro este o demonstrație de forță a lui Donald Trump și un mesaj transmis întregii lumi. Deși pretextul intervenției este lupta împotriva narco-terorismului, Donald Trump nu a ascuns că obiectivul principal este accesul la resursele de petrol ale Venezuelei. Pentru ziarul francez Libération, ”Donald Trump se preface a fi polițist, dar nu este altceva decât un incendiator. Președintele american duce o cruciadă ideologică și egoistă, în timp ce pune ochii pe petrolul Venezuelei. O democrație nu ar trebui să facă asta”. ”Dreptate în Venezuela”, este titlul pe care îl regăsim în The Washington Post: ”Milioane de oameni din întreaga lume, mai ales în Venezuela, au sărbătorit  căderea dictatorului Nicolás Maduro. Ceea ce s-a întâmplat la Caracas a fost o reamintire clară a faptului că toate capacitățile militare, de informații și cibernetice ale Americii sunt de neegalat”. De partea sa, The New York Times, denunță un atac „ilegal și prost gândit”, ale cărui consecințe s-ar putea dovedi dezastruoase. Ziarul amintește că, în timpul primului mandat al lui Donald Trump, Washingtonul a organizat un joc de război pentru a simula înlăturarea lui Maduro. Rezultatul: „Haosul și violența erau susceptibile să cuprindă Venezuela”. Pentru ziarul italian Avvenire, definiția „America pe primul loc” este exact ceea ce Donald Trump susține că este. ”Și, de acum, aceasta include și atacarea unei țări străine pentru a obține acces la petrolul acesteia. Iar revista americană The Atlantic consideră că atacul reprezintă ”cea mai îndrăzneață decizie de politică externă luată de Trump în oricare dintre mandatele sale - mai semnificativă decât asasinarea lui Qassem Soleimani, comandantul Gărzii Revoluționare Iraniene, în 2020. Mai îndrăzneață chiar decât atacul asupra instalațiilor nucleare iraniene de anul trecut. Dar decizia rămâne una incoerentă: facțiunea MAGA a Partidului Republican denigrează schimbările de regim. Maduro a fost un lider autoritar și o pacoste pentru poporul venezuelean. Dar cum putem înțelege acest gest? America este dispusă să arunce bombe asupra instalațiilor nucleare iraniene și să-l răpească pe un dictator, dar nu vrea să continue să ofere fonduri pentru apărarea Ucrainei, chiar dacă acest lucru nu pune în pericol niciun soldat american. O interpretare a politicii externe „America First” este ca o stație intermediară între izolaționismul propriu-zis și neo-conservatorism: administrația Trump intervine acolo unde poate face acest lucru cu ușurință și fără consecințe imediate. Dar evită angajamentele pe termen lung ”.

Rusia a promis că va riposta după ce a acuzat Ucraina că a lansat atacuri cu drone asupra reședinței lui Vladimir Putin, situată între Moscova și Sankt Petersburg. Kievul a respins aceste acuzații. Iar președintele Trump, care încearcă să medieze un acord de pace și-a exprimat furia la vestea presupuselor atacuri. Deci, ce urmează? – se întreabă comentatorii. Trump este „foarte furios”, titrează Forbes, notând că președintele american a insistat că „nu este momentul potrivit. Una e să fii ofensiv, pentru că ei sunt ofensivi. Cu totul altceva e să-i ataci casa”, a declarat liderul de la Casa Albă The Moscow Times observă însă că este neobișnuit ca o declarație referitoare la un posibil atac cu drone să vină de la ministrul de externe, Serghei Lavrov. ”De obicei, Ministerul Apărării din Rusia și autoritățile regionale raportează despre atacurile cu drone ucrainene, nu ministrul de externe. Chiar dacă incidentul va fi confirmat, tot nu ar fi prima dată când dronele ucrainene ajung în zone în care locuiește Putin”. ”Va deraia acest lucru discuțiile de pace?” – se întreabă First Post. ”Existența acestei proprietăți de lux a fost dezvăluită în 2021 de aliații lui Alexei Navalnîi, celebrul lider al opoziției, care a murit în închisoare în 2024. Mulți observatori ai relației Rusia-Ucraina cred că atacurile cu drone, care ar fi avut loc la o zi după ce Zelenski s-a întâlnit cu Trump, ar putea deraia discuțiile de pace în curs și că Kievul nu ar câștiga nimic din aceste atacuri”. Un complex balnear, un lansator de rachete și o vilă secretă Newsweek notează că  ”asigurarea unui acord mult așteptat privind Ucraina ar fi un moment crucial pentru Trump, autoproclamat mediator global. Acesta crede că Putin vrea să pună capăt războiului și pune presiune pe Kiev să facă compromisuri dureroase. Însă aliații Kievului se îndoiesc în legătură cu adevărata dorință de pace a Moscovei și cred că Kremlinul vrea să amâne sau să saboteze complet fragilul proces pentru a putea continua lupta și a ocupa mai mult teritoriu ucrainean, înșelându-l pe Trump”. Dar ce se află în zona presupus atacată? Le Figaro descrie această reședință. ”Acolo se află un complex balnear, un lansator de rachete și o vilă secretă. Oficial, Vladimir Putin are șase reședințe prezidențiale, legate de funcția sa, și se spune că se bucură de aproape tot atâtea proprietăți private, deși nicio informație nu este complet certă. Moscova acuză Ucraina că a vizat această reședință extraordinară din Valdai. Proprietatea aparține nu doar Federației Ruse, ci și în mod privat unei companii deținute de un apropiat al liderului de la Kremlin. Pe cele 150 de hectare aparținând Federației Ruse au fost construite depozite, garaje, hangare, pensiuni și, foarte probabil, vehiculele de lansare a rachetelor care au generat atâtea discuții vara trecută. Imaginile din satelit publicate în august 2025 de Radio Europa Liberă au dezvăluit prezența a 12 vehicule blindate antiaeriene ceea ce ar arăta că reședința este probabil unul dintre spațiile de locuit preferate ale președintelui rus”.

Presa internațională continuă să analizeze urmările reuniunii de duminică de la Mar-a Lago, unde s-au întâlnit delegațiile conduse de președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski. Scepticismul își face loc tot mai mult în abordările comentatorilor. ”Războiul fie se termină, fie continuă la nesfârșit”,  concluzionează CNN, analizând rezultatele întâlnirii la vârf de duminică. ”Întâlnirea, care s-a încheiat fără niciun anunț major, a părut mai degrabă să sublinieze dificultățile. Și exact restul de 10% se dovedește a fi atât de dificil de rezolvat, un fapt la care Zelenski a părut să facă aluzie. Principalele puncte de blocaj includ soarta centralei nucleare și chestiunile privind teritoriile. Trump a sugerat că este mai bine să se acorde concesiile teritoriale acum, înainte ca Rusia să invadeze din nou”. Pentru Le Monde, ”calea către pace dintre Rusia și Ucraina rămâne incertă. Deși președinții american și ucrainean s-au felicitat duminică în fața presei, perspectiva unui acord, la aproape patru ani de la începutul războiului, pare încă îndepărtată”. La Figaro reia declarația președintelui Volodimir Zelenski potrivit căreia Statele Unite au oferit Ucrainei garanții de securitate „robuste” pentru o perioadă de 15 ani, cu posibilitatea de reînnoire. Președintele ucrainean dorește însă ca durata garanțiilor de securitate oferite de Statele Unite să fie prelungită, sugerând perioade de 30 până la 50 de ani pentru a asigura protecția țării sale. Niciun progres Kyiv Independent amintește că garanțiile de securitate au fost unul dintre subiectele discutate în timpul întâlnirii de la Mar-a-Lago, care s-a încheiat fără niciun progres. Zelenski a descris garanțiile discutate cu Trump ca fiind „puternice”, adăugând însă că „deocamdată, acestea nu sunt permanente”. Potrivit El Pais, ”avansul lent, dar constant al forțelor rusești din ultimele săptămâni indică faptul că Putin, în ciuda sancțiunilor, a unei economii aflate în pragul recesiunii și a numărului mare de victime din rândul trupelor sale, încă nu pare pregătit să accepte o soluție diplomatică. Kremlinul nu a respins deschis planul și continuă să solicite negocieri suplimentare în timp ce atacurile sale persistă. Putin insistă asupra cerințelor sale cu privire la ceea ce consideră a fi „cauzele profunde” ale războiului”. The New York Times consideră că „principalul obstacol” în calea încheierii războiului este măsura în care ”președintele rus Vladimir Putin este sau nu dispus să semneze un acord-cadru de pace propus de Kiev și de negociatorii șefi ai domnului Trump”. Cu toate acestea, „nu există nicio indicație că Rusia este pregătită să negocieze serios”. Pentru La Stampa, „impresia generală este că președintele ucrainean a plecat de la Mar-a-Lago cu mâinile goale”. „Poate că a câștigat timp”, pentru că Donald Trump „a exclus orice termen limită” pentru ajungerea la un acord. Dar „războiul continuă, negocierile continuă, iar pacea rămâne o perspectivă îndepărtată”. (Sursa. Courrier International).