Eurocronica

Apar tot mai multe dovezi ale încercărilor premierului ungar Viktor Orbán de a se orienta spre est și de a conecta Ungaria economic și politic la Rusia. Politico dezvăluie că Guvernul ungar a semnat în decembrie un acord menit a apropia și mai mult Ungaria de Rusia. Știrea a stârnit îngrijorare, inclusiv în Parlamentul European. Și aceasta, cu puține zile înaintea alegerilor din Ungaria. Potrivit Politico, este vorba despre un plan în 12 puncte care stabilește alinierea celor două guverne în domenii diverse precum combustibilul nuclear, educația și sportul. Textul, care nu a fost făcut public anterior, prevede printre altele consolidarea educației în limba rusă în Ungaria prin importul de profesori din Rusia, precum și deschiderea programelor de schimb pentru studenții absolvenți. Cele două părți au susținut ideea unui plan de acțiune 2026-2027 pentru o colaborare comună în domeniul sportului și culturii - chiar dacă Moscova a fost acuzată în mod constant că folosește evenimente culturale pentru a-și propaga narațiunile despre războiul din Ucraina și pentru a conferi legitimitate regimului Putin. Aceste dezvăluiri cresc îngrijorările după ce, recent, alte rapoarte de presă au arătat că Budapesta ar fi furnizat Moscovei detalii despre discuții cheie din interiorul instituțiilor europene. Europarlamentarul Nicu Ștefănuță, vicepreședintele grupului Verzilor, vorbește despre îngrijorările din interiorul legislativului european. Mai ales că din acest grup face parte și raportorul Parlamentului European în ce privește mecanismul pentru statul de drept în cadrul Bugetului multianual. Prin acest mecanism, Ungariei i-au fost blocate deja fonduri europene de miliarde de euro. Citeste siSzijjarto-Lavrov: trădare sau ceva normal? Europarlamentarul Nicu Ștefănuță explică situația. ”Eu sper ca maghiarii să aibă un rezultat corect, care să nu fie disputat, care să nu fie mai ales furat sau alterat. După mine, ceea ce s-a întâmplat în Ungaria în lunile acestea poate fi și un o avanpremieră pentru ceea ce se poate întâmpla în România în cazul unui guvern autocrat. Tot ceea ce am văzut, nu doar în ultimul mandat, ci în acești 16 ani a fost o consolidare fără limite a puterii, un control total, o alterare a regulilor democrației, o alterare a justiției, o alterare a presei. Foarte greu găsești presă liberă, independentă, care să nu aibă călușul guvernamental. Eu știu asta de la jurnaliștii maghiari. Nu îmi dau cu părerea. Citeste siPrizonieri și anomalii diplomatice în alegerile din Ungaria Ca european convins, nu consider că este normal ca un stat să pună mereu frână procesului european și nu consider deloc normal ca un stat european sau guvernul unui stat european să acționeze ca un proxy, ca o a cincea coloană pentru un inamic al Uniunii Europene, respectiv Rusia. Deci consider că este foarte, foarte important și cred că avem de învățat din ceea ce se întâmplă în Ungaria, indiferent de ceea ce se va întâmpla pe mai departe”.       Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Ucraina a lansat recent ”Cartea Albă”, un ghid pentru navigarea pe câmpul minat al propagandei rusești. Lucrarea este o istorie a rezistenței ucrainene în fața războiului hibrid dar și un avertisment pentru vecinii europeni. ”Cartea Albă”, lansată la Kiev este un adevărat manual de orientare creat în țara care a trăit decenii sub presiunea minciunilor rusești și mai mult de zece ani sub cea mai violentă formă de manifestare a acestora, notează ziariștii de la The Kiev Post. Lucrarea consacră expresia de „război cognitiv”, care ar trebui să înlocuiască ceea ce până acum numeam ”știri false” sau ”campanii de dezinformare” – în realitate, este ceva mult mai sofisticat. Rusia nu se limitează doar la răspândirea de minciuni. Încearcă în primul rând să modeleze cadrele prin care oamenii înțeleg evenimentele. Problema nu mai este doar falsitatea informațiilor. Este erodarea intenționată a capacității publicului de a interpreta informațiile în mod clar. Auzim adesea oameni care, sub asaltul minciunilor și al campaniilor de dezinformare sfârșesc prin a spune: ”nu mai știu ce să cred”. Acesta este scopul. Lumea democratică, sugerează autorii, nu se confruntă doar cu o bătălie pentru fapte, ci și pentru arhitectura gândirii în sine. Cartea arată cum au fost utilizate minciunile la scară largă: afirmații că Ucraina a plănuit atacuri asupra Donbasului, fantezii despre laboratoarele biologice americane, ideea că Ucraina este o „anti-Rusie” și încercarea recurentă de a portretiza statul ucrainean ca fiind ilegitim, fără lege, în colaps sau controlat în întregime din străinătate. Ideea nu este doar că aceste afirmații sunt false. Ci că sunt interconectate. Ele creează o viziune asupra lumii în care agresiunea arată ca apărare, ocupația ca eliberare, iar anihilarea ca o necesitate morală. Toate acestea nu sunt nici măcar simple minciuni menite să mențină credința rușilor în autorități  și să-I divizeze pe ucraineni. Citeste siExpert media, la RFI: Războiul Rusiei împotriva Ucrainei se bazează pe falsuri și dezinformare. R.Moldova a reușit să facă față acestor provocări Sunt narațiuni concepute pentru mai multe publicuri simultan: pentru a demoraliza ucrainenii, a deruta persoanele din afară, a fractura alianțele și a exploata sistemele informaționale deschise ale societăților democratice. Dezinformarea și influența rusească – notează autorii, „nu stau pe loc”. În momentul în care cercetătorii cred că le-au descris și structurat, aceste sisteme „au avansat deja, s-au strecurat, și-au schimbat forma, au găsit noi fisuri” prin care să influențeze societatea ucraineană și pe alții. Citeste siCriza energetică, ținta dezinformării: Cum acționează propaganda rusă în România și Moldova Cărțile nu opresc rachetele. Nu demantelează fermele de troli și nu sancționează propagandiștii. Dar fac ceva esențial numind sistemul suficient de clar încât alții să nu se mai poată preface că nu-l văd. Este un avertisment din prima linie a războiului informațional și o invitație către restul lumii democratice să înceteze să mai trateze propaganda ca pe un zgomot de fundal și de a începe să o trateze ca pe o armă extrem de periculoasă. Ucraina o știe de mult timp.   Cartea poate fi descărcată de aici  Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Un parlamentar rus, vicepreședintele Comisiei pentru Apărare, a cerut bombardarea porturilor din România și Bulgaria și a unei căi rutiere din Polonia. În acest timp, în ecosistemul media din jurul lui Călin Georgescu se vântură tot mai mult ideea unei intervenții rusești în România. Aleksei Juravliov este vicepreședinte al Comisiei pentru Apărare din Duma de Stat a Rusiei. El crede că lovirea porturilor maritime din România și Bulgaria și a unei șosele din Polonia ar împiedica aprovizionarea Ucrainei cu componentele pentru dronele care au afectat semnificativ producția rusă de petrol. Declarațiile deputatului au apărut în publicația rusă Lenta și au fost preluate de Rador și G4 Media. Declarația în sine nu trebuie să ne sperie. Oficialii ruși amenință adesea țările care sprijină Ucraina, tocmai pentru a instala frica în rândul populației și a inhiba deciziile politice de sprijin pentru Kiev. În plus, un vicepreședinte al unei comisii din Duma de Stat este încă foarte departe de centrul de decizie, care se află nicăieri altundeva decât la Kremlin sau, mai bine zis, acolo unde se găsește președintele Vladimir Putin. Într-o autocrație, adunarea parlamentară nu are nicio influență reală asupra politicilor. Acestea sunt dictate de sus în jos, nu invers. Dincolo de toate acestea, declarațiile parlamentarului rus au totuși darul de a pune tema pe agendă și de a o transfera astfel în mâinile puternicului aparat de propagandă. ”Trăiască Putin și Rusia ortodoxă” Iată însă că, în același timp, ideea unei intervenții izbăvitoare a Rusiei în România începe să prindă teren în ecosistemul de publicații și pagini de socializare din jurul lui Călin Georgescu. ”Am, așa, o presimțire că Rusia ne va scoate din rahatul în care ne-a băgat UE”, scrie un internaut pe o pagină de Facebook dedicată fostului candidat trimis acum în judecată. Postarea este  urmată de zeci și zeci de comentarii elogioase la adresa Rusiei și a președintelui Putin. ”Mai bine cu Putin decât cu acest sistem corupt”, scrie un alt participant la discuția online. ”Rușii ne-au mai scos de multe ori în istorie din rahatul în care ne-a băgat Vestul”, se exprimă altcineva. ”Cum e ceva, cum Rusia e vinovată, chiar ne prostesc din ochi”, vine un alt răspuns. Mai putem afla din animata conversație că ”BRICS este salvarea României” și mai putem găsi urări de genul ”Trăiască Putin și Rusia ortodoxă” – un mesaj decorat cu o mulțime de steaguri și inimioare tricolore. După care: ”Trăiască Rusia, Putin of power!”  cu fotografia liderului rus zâmbitor și, bineînțeles zeci și zeci de ”Doamne-ajută. Amin”. Aceste reacții din spațiul public vin după ce, acum câteva luni, presa dezvăluia existența unei campanii a Moscovei sub genericul ”Rusia nu este dușmanul meu”. Mii și mii de astfel de abțibilduri au fost lipite la vedere, în diferite orașe din România și din Republica Moldova. Și iată cum, în ecosistemul georgist, așteptările ca Donald Trump să intervină pentru răsturnarea puterii constituționale din România sunt înlocuite cu cele legate de Vladimir Putin.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Președintele american Donald Trump ar pregăti o ofensivă terestră în Iran. Dar care vor fi efectele asupra Europei, presupunând că SUA vor lansa efectiv o invazie terestră? Platforma Euractiv analizează situația. De fapt, nimeni nu știe cu adevărat care ar fi efectele, spun cei de la Euractiv. Un lucru este, însă, aproape sigur: o invazie terestră – care s-ar face probabil în coordonare cu aliații regionali, inclusiv Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – ar condamna aproape Europa la o perioadă prelungită de inflație combinată cu stagnare economică, cu prețuri și mai mari la petrol și gaze. Proiecția „de bază” a Băncii Centrale Europene, conform căreia războiul va duce la o creștere a inflației din zona euro la 2,6% și o scădere a creșterii la 0,9% în acest an, s-ar dovedi mult prea optimistă. Jacob Funk Kirkegaard, cercetător senior la Institutul Bruegel spune că efectele ar fi ”extraordinar de negative”. Iranul ar riposta probabil prin distrugerea instalației de gaze naturale lichefiate (GNL) Ras Laffan din Qatar – eliminând imediat o cincime din rezerva mondială de GNL. Prețurile petrolului ar crește, de asemenea. Philipp Lausberg, analist senior la Centrul European de Politici, consideră totuși că diversificarea aprovizionării cu energie a Europei în urma invadării la scară largă a Ucrainei, coroborată cu recenta extindere a capacității de export de GNL a SUA, ar face ca o invazie terestră a SUA  să fie mai puțin dăunătoare decât șocul energetic generat de războiul Rusiei declanșat în 2022. O accelerare a desindustrializării Cu toate acestea, Lausberg a avertizat că o invazie terestră ar putea provoca penurii de anumite produse petroliere rafinate, în special combustibil pentru avioane, pentru care companiile aeriene europene se bazează pe Golful Persic. Alte impacturi potențiale ale unui conflict prelungit sau în escaladare includ o accelerare a dezindustrializării Europei, în special în Germania, și o creștere a sprijinului pentru partidele populiste europene care cer guvernelor să ofere sprijin financiar gospodăriilor și întreprinderilor. Citeste siȘi totuși, cum va putea încheia Trump războiul din Iran? Guvernele UE, multe dintre ele având deja niveluri de îndatorare mult peste plafonul de 60% din PIB, s-ar confrunta, de asemenea, cu un compromis între protejarea gospodăriilor și disciplina fiscală – ceea ce, pe termen lung, ar putea chiar determina piețele să pună la îndoială stabilitatea financiară a zonei euro. În plus, investitorii ar putea, de exemplu, să considere că centrele de date AI, care consumă multă energie, devin nesustenabile din punct de vedere financiar, ceea ce ar duce la prăbușirea pieței bursiere din SUA – care se bazează în mare măsură pe exuberanța bazată pe AI. O invazie terestră ar putea să reprezinte începutul unui „proces de ocupație pe termen lung”, similar cu dezastruoasa invazie a Irakului condusă de SUA în 2003. Problema este cum vor fi scoase de acolo aceste trupe. Este o întrebare la care, din păcate, Trump ar putea fi nevoit să răspundă destul de curând, scrie Euractiv.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Retorica tot mai violentă a Casei Albe la adresa NATO îi pune pe aliații europeni în stare de alarmă. Statele de pe flancul nordic caută formate alternative, în cazul în care Articolul 5 nu va funcționa. „Amenințarea destrămării NATO, relaxarea sancțiunilor împotriva Rusiei, o criză energetică masivă în Europa, oprirea ajutorului pentru Ucraina și blocarea împrumutului acordat Kievului de către Orbán – toate acestea par a fi planul visat al lui Putin” Iată ce a postat joi pe rețeaua X premierul polonez Donald Tusk. Să nu uităm entuziasmul Kremlinului la auzul retoricii Casei Albe. „Adio, NATO”, a postat pe platforma X Kirill Dimitriev, șeful Fondului de Investiții al Rusiei și negociatorul principal al lui Vladimir Putin în relația cu SUA. Adăugați aici faptul că Moscova tocmai a adresat un ultimatum Ucrainei, pentru a se retrage total din Donbas, o regiune pe care armatele rusești nu o controlează în întregul ei. Cererea Rusiei este susținută, de altfel, cu multă fermitate, de Statele Unite. Citeste siEuropenii se îngrijorează: Trump a făcut deja ca NATO să fie lipsit de sens În această atmosferă sumbră, amintind de anii 1939-1940, Politico descrie cum săptămâna trecută, la Helsinki, 10 lideri europeni s-au întâlnit pentru o cină privată, fără oficialii și consilierii lor. Reuniunea a avut loc în atmosfera intimă a Muzeului Mannerheim, casa liderului finlandez din cel de-al Doilea Război Mondial, Gustaf Mannerheim. Un spațiu, așadar, plin de semnificații. Liderii unor țări precum Marea Britanie, Suedia, Finlanda și Norvegia au purtat o discuție sinceră despre starea deplorabilă a alianței transatlantice. În privat, oficialii recunosc că criticile neîncetate din partea SUA slăbesc inevitabil NATO, deoarece, în esență, alianța este o idee. Articolul 5 prevede că membrii vor fi pregătiți să apere orice membru atacat. În momentul în care această promisiune este pusă la îndoială, NATO își pierde puterea de descurajare împotriva agresiunii rusești. Astfel că oficialii europeni caută  acum structuri alternative pentru a se proteja împotriva prăbușirii NATO, mai notează Politico. Dar care ar putea fi acestea? Posibile structuri alternative Cina de la Helsinki – amintește Politico - a avut loc la sfârșitul unui summit al Forței Expediționare Comune (JEF), un grup de cooperare în domeniul apărării condus de britanici pentru țările din Europa de Nord. Organismul este conceput pentru a aduna rapid forțe pentru situațiile în care Articolul 5 al NATO nu ar funcționa. Citeste siMarea Britanie găzduiește un summit privind redeschiderea Strâmtorii Ormuz Ucraina a aderat deja la un acord de parteneriat consolidat cu JEF. Canada ar putea, de asemenea, să stabilească legături mai strânse cu grupul, a declarat un oficial. O altă variantă ar fi Parteneriatul Nordic de Cooperare în Domeniul Apărării (Nordefco), format din Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia. Ar mai fi chiar Uniunea Europeană. Articolul 42.7 din tratatul UE include o clauză de apărare reciprocă, iar un nou plan de securitate este așteptat în această vară. Să remarcăm, însă, că preocupările de securitate sunt intense pe flancul nordic, dar aproape inexistente pe cel sudic. Poate că ar fi cazul ca Bucureștiul să iasă din iluzii și să caute alternative.  Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

”Împreună suntem mai putertnici” – iată cum ar suna deviza Europei, în viziunea lui Enrico Letta, fost prim-ministru al Italiei între 2013 și 2014. Ulterior a devenit decanul Școlii de Afaceri Internaționale din cadrul Sciences Po Paris. Este președintele Institutului Jacques Delors și în septembrie 2023 a primit mandatul din partea instituțiilor europene pentru a elabora un Raport privind viitorul pieței unice. Intitulat „Mult mai mult decât o piață”, raportul a fost publicat în aprilie 2024 și subliniază necesitatea ca UE să-și extindă și să-și consolideze piața unică pentru a putea să facă față concurenței Chinei și a Statelor Unite. Enrico Letta a venit la București pentru a participa la conferința ”Romania Government Roundtable - South-east Europe’s Next Leap Forward”, organizată de publicația The Economist. Cum vedeți consecințele războiului din Orientul Mijlociu asupra României?  Războiul trebuie să se încheie cât mai curând posibil. Este o necesitate absolută, nu numai pentru că orice război aduce moarte, distrugere și toate aceste lucruri negative. Dar în acest caz, pentru că Europa a experimentat deja o creștere bruscă, neașteptată și vertiginoasă a prețurilor la energie. Aceasta a avut loc deja în anii 2022- 2023 și a lăsat pagube enorme în termeni de inflație, costuri și lipsă de competitivitate. Și este clar că o Europă care nu este suficient de integrată în piața unică a energiei - și aceasta face parte din raportul meu privind piața internă - plătește un preț ridicat. Atâta timp cât vor exista tensiuni insuportabile, precum cele care afectează în prezent prețurile la energie, există riscul ca prețurile să explodeze și inflația să crească. Mai mult, este posibil ca acest lucru să fie asimetric, așa cum a fost în 2022-2023, deoarece unele țări au spațiul fiscal necesar pentru a interveni și a reduce impactul creșterii prețurilor, în timp ce altele, nu. Și, în mod evident, creșterea asimetriei ar putea avea ca rezultat scăderea competitivității europene. Cred că criza din Iran este astăzi o criză existențială pentru redresarea competitivă a Europei, deoarece riscă să blocheze alegerile structurale pentru crearea pieței unice a energiei și, în același timp, obligă țările membre să intervină, dar numai câteva dintre ele pot face acest lucru, cele cu un spațiu fiscal mare. Germania este, evident, cel mai simplu exemplu. Citeste siEnrico Letta la RFI România: Războiul din Iran, o criză existențială pentru competitivitatea Europei (VIDEO) Ați spus odată că în Europa, piața unică este încă un șantier. Deci, avem obstacole. Unde sunt obstacolele? În statele membre, în sistemul decizional european, care este foarte complicat? Primul obstacol este lipsa de conștientizare a problemei. Opinia publică europeană nu este suficient de conștientă   Care este diagnosticul? Diagnosticul este lipsa de integrare în domenii-cheie pentru competitivitate: energie, conectivitate și piețe financiare. În aceste trei domenii, nu suntem o Europă, ci 27 de țări membre, total independente unele de altele, fiecare pentru sine. Și toate acestea înseamnă că nu avem dimensiunea, care vine doar din unitate. Aceasta, pentru a fi competitivi cu giganții lumii - există China, există India, există Statele Unite. Noi suntem 27, iar dacă rămânem 27, suntem prea mici. Asta este tot. Deci adevărata problemă este că nu suntem conștienți de asta.   Există domenii în care suntem cu un pas față de americani. Există Airbus în Europa. Nu poți spune că este spaniol sau portughez sau suedez. Este european, deci există unul, și este puternic și câștigă în fața americanilor. Fiecare națiune are propriul campion și în cele din urmă toate se duc la vale pentru că americanii sunt uniți pe piața financiară.   Diferența fundamentală este că dimensiunea companiilor americane este de opt ori, de șapte ori, de cinci ori mai mare față de cea a companiilor europene. De ce se întâmplă asta? Pentru că americanii au o singură piață financiară. Noi avem 27 de piețe financiare, în care îi obligă pe toți să fie prea mici.   Uitați-vă la ce se întâmplă astăzi cu inteligența artificială. Totul este american sau chinezesc. De ce este așa? Pentru că au avut capacitatea, datorită pieței lor financiare unice integrate, de a pune atât de mulți bani în această cursă. Și unii, și ceilalți ne-au învins. Noi avem 27 de piețe financiare, dar nu am fost capabili să le integrăm, așa că avem proiecte de inteligență artificială țară cu țară. Și vă puteți imagina cum se poate compara asta cu americanii și chinezii? Avem nevoie de fuziuni, integrări și extinderi. Așa că trebuie să le facem. Airbus este modelul pozitiv. Dacă nu o facem, pur și simplu, vom deveni o colonie a Statelor Unite în domeniul financiar și tehnologic.  Și vom fi o colonie a Chinei în domeniul producției. Uitați-vă la ceea ce se întâmplă astăzi cu mașinile, energia solară și tehnologia energiei regenerabile. Chinezii sunt capabili să producă la prețuri unitare mult mai mici, deoarece, în mod evident, dimensiunea țării le oferă posibilitatea de a face acest lucru, iar noi ajungem să cumpărăm numai produse chinezești. Dacă nu ne integrăm și nu ne extindem, riscăm să fim într-un declin continuu. Ce șanse are o țară ca România, o țară oarecum periferică în Uniunea Europeană, în această lume a marilor economii? Pentru moment, uitați-vă la ce s-a întâmplat cu România în acești 30 de ani. România este țara europeană care a crescut cel mai mult în raport cu trecutul său. România a avut performanțe excepționale. Datorită cui, până la urmă? Datorită faptului că a fost integrată în piața unică europeană. A fi parte a pieței unice europene îți oferă oportunități enorme.   Gândiți-vă la diferența dintre țările europene care au aderat la piața unică și țările europene care au decis să rămână în afară. Belarus, și Lituania, de exemplu, sunt două țări vecine. Când Lituania a aderat la Europa, erau la același nivel. Astăzi, Letonia este de 20 de ori mai bogată decât Belarus.   România a beneficiat mult de pe urma pieței unice. Dar viitorul poate fi de succes dacă această piață unică europeană crește într-adevăr în dimensiune și oferă posibilitatea pentru investiții în cercetare și inovare. Aceasta înseamnă reguli mai simple și am propus în raportul meu această idee a ”regimului 28”, adică un sistem de reguli care sunt aceleași peste tot pentru toate companiile, pentru a face totul mai simplu. Astăzi,  pentru a lucra în Italia, în Franța, în Suedia, o companie românească trebuie să schimbe complet regulile, pentru că sistemul de reguli de drept al afacerilor este diferit. Cel din Italia este diferit de cel din Franța, și așa mai departe. Este un haos total de reguli. Astăzi, România este o țară dinamică, cu o economie dinamică. Și aceste companii pot beneficia de piața unică. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, este evident că regulile trebuie să fie mult mai simple și mai unitare decât sunt astăzi. Dacă ați putea rescrie motto-ul Uniunii Europene, care ar fi acesta? Motto-ul? Cel mai bun este ”Împreună suntem mai puternici”. Acesta este cel mai important lucru. Este cel mai bun mod de a ne spune că merită să fim împreună. Împreună suntem mai puternici - și acesta este adevărul. Să ne uităm la ceea ce se întâmplă astăzi. Trump amenință țările europene, iar țările europene răspund împreună, la amenințarea taxelor vamale, de exemplu. Dacă am fi reacționat de la o țară la alta, nu am fi reușit, n-ar fi avut niciun sens. Dar când țările europene se guvernează împreună, oricine lansează o astfel de amenințare este obligat să dea înapoi. Deci este adevărat că dacă suntem împreună, suntem mult mai puternici.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Redacția în limba română a Europei Libere și-a încetat activitatea la 31 martie. Revenită în 2018, pe fondul intensificării propagandei ruse, Europa liberă părăsește România într-un context geopolitic extrem de complicat. Astăzi este prima zi în care Europa Liberă nu mai face parte din peisajul media din România. Este o pierdere. În anii în care a activat, redacția în limba română a Europei Libere a fost un reper al jurnalismului de calitate. La fel ca redacțiile în limba română ale BBC, Deutsche Welle sau RFI, Europa Liberă a menținut speranța pentru toți cei aflați cândva în spatele Cortinei de Fier. Aceste echipe au asigurat acces la informație, la dezbateri, la cultură și muzică de calitate pentru românii sufocați de propaganda regimului. Imediat după căderea comunismului, aceste posturi de radio din Occident s-au instalat la București, au adus standarde profesionale esențiale în perioada de tranziție către democrație și o economie de piață funcțională. După ce România a aderat la NATO și la Uniunea Europeană, în 2004 respectiv 2007, BBC și Europa Liberă și-au considerat misiunea îndeplinită – România se racordase la Occident. Iar redacțiile de la București ale Europei Libere și BBC s-au desființat. Europa Liberă a revenit la București în 2018, ca un răspuns la o propagandă rusească anti-occidentală și anti-UE în plină ascensiune. Anexarea Crimeei și declanșarea războiului din Donbas se produseseră deja de patru ani. Și tot patru ani aveau să mai treacă până când Vladimir Putin să lanseze invadarea la scară largă a Ucrainei și amenințarea la adresa întregii Europe. Propaganda Kremlinului lucrează cu motoarele turate Contextul european nu s-a schimbat de atunci. Rețelele de influență rusești chiar și-au intensificat activitățile în România, propaganda Kremlinului lucrează cu motoarele turate, războiul din Ucraina continuă, pericolul războiului planează asupra Europei. Retragerea Europei Libere, motivată de constrângeri bugetare, vine într-un moment în care Casa Albă își întețește presiunile la adresa Ucrainei, pentru a ceda Rusiei întreaga regiune Donbas, în schimbul garanțiilor de securitate. Între timp, Washingtonul pune tot mai mult sub semnul întrebării angajamentul său în cadrul NATO, nemulțumit că aliații europeni n-au sprijinit operațiunile militare americane în Orientul Mijlociu. Din toate acestea, observăm că plecarea din România a Europei Libere are loc acum în circumstanțe total opuse celor din 2008. Iar aceasta are legătură cu o schimbare radicală a orientării politice la Casa Albă. Citeste siStrategia de securitate a SUA, blândă cu Rusia, critică cu Europa Strategia de Securitate făcută publică la începutul anului arată cum administrația de la Washington va continua să se implice în Europa, de data aceasta de partea forțelor naționaliste și anti-UE, sprijinite de Moscova. În timp ce vehiculul inventat în timpul războiului rece, pentru a se opune expansiunii Moscovei, este parcat la depou. Să sperăm că nu pentru totdeauna.  Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

”Euro trebuie să fie un obiectiv pentru România”. Iată ce a spus președintele Nicușor Dan luni seara, în deschiderea evenimentului „The Economist - Romania Government Roundtable”. Dar unde ne aflăm în ipoteticul drum către moneda euro? Treizeci de secunde. Atât a durat argumentația președintelui Nicușor Dan cu privire la aderarea României la zona euro. O temă care pentru mult timp a intrat într-un con de umbră, dar care a revenit în atenție odată ce vecinii bulgari au făcut pasul spre moneda unică. Așadar, poate deveni aderarea la euro viitorul proiect de țară? Mai întâi, gradul de susținere publică. Un sondaj Eurobarometru publicat în decembrie 2025 indica un sprijin al românilor pentru moneda unică de 60%. Să spunem însă că nivelul se situează mult sub media europeană, de 74%. Sau de 80%, dacă ne referim doar la cetățenii din zona euro. Totuși, acest nivel de susținere este rezultatul informării și experiențelor personale . Nu a existat niciodată o campanie de informare la nivel național cu privire la aderarea la zona euro.  Dezinformări, însă, există. Dar de unde am pleca în drumul spre euro? Ei bine, de foarte jos, dacă privim la criteriile de aderare la moneda europeană. Inflația depășește cu mult pragul minim de 1,5%. Deficitul bugetar – mult peste nivelul maxim admis de 3% din PIB. Citeste siMugur Isărescu răsucește „cuțitul în rana” îndepărtării de zona euro Ratele dobânzilor depășesc cu mult mai mult de 2 puncte procentuale nivelurile minime din țările zonei euro. Doar datoria publică se află undeva aproape de nivelul maxim permis de 60% din PIB. Și trebuie spus că situația s-a înrăutățit mult în ultimii 10 ani. La sfârșitul lui 2016, la plecarea guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș, România se afla cel mai aproape de atingerea condițiilor pentru aderarea la euro. Guvernările care au urmat, pandemia, războiul din Ucraina și incertitudinile legate de războiul din Orientul Mijlociu au dus fiecare, la înrăutățirea parametrilor. De aici plecăm. Aceasta, în cazul în care cele 30 de secunde ale președintelui Nicușor Dan, de la conferința organizată de prestigioasa revistă The Economist, chiar se vor transforma într-un proiect de țară. Întrebarea este ce guvern și l-ar putea asuma.  Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

O delegație a Parlamentului European se va afla în vizită în China, de marți până joi. Este prima vizită de acest fel după opt ani, ceea ce ar putea marca sfârșitul unei perioade de ruptură. Comerțul și tehnologiile se află în mijlocul preocupărilor.   După cum informează Parlamentul European, vizita este menită să îmbunătățească înțelegerea de către legislatorii UE a sectorului tehnologic inovator din China și a dominației comerțului electronic. Totodată va fi examinat modul în care normele UE sunt respectate în practică. Ziarul din Hong Kong ”South China Morning Post” vede în această deplasare semnul cel mai clar de până acum că eforturile de lobby specifice ale Beijingului asupra membrilor europeni dau roade. Relațiile la acest nivel au fost blocate de ani de zile din cauza presiunilor provocate de pandemie și a sancțiunilor privind drepturile omului. În 2021, China anunța sancțiuni pentru patru membri ai Parlamentului European, precum și asupra subcomisiei sale pentru drepturile omului. O reacție la criticile aduse de europarlamentari față de tratamenul minorității uigure din China. În aceste condiții, Parlamentul European a oprit ratificarea unui controversat Acord global de investiții UE-China. La începutul lui mai 2025, Beijingul a retras sancțiunile, pentru ca cinci luni mai târziu, o delegație chineză să viziteze Parlamentul European. O mișcare venită într-un moment de maximă incertitudine pe piețele globale, ca urmare a politicilor comerciale dure luate de administrația Trump. Chiar și așa, în timpul acelei vizite, părțile s-au ciocnit pe teme spinoase, cum ar fi Rusia și Taiwanul. Acum, parlamentarii europeni întorc vizita. Ei vor merge la Beijing și Shanghai, unde se vor întâlni cu oficiali, autorități vamale și portuare,  membri ai legislativului și șefi de companii, inclusiv Shein, Temu și ByteDance, firme care se află toate în vizorul autorităților de reglementare din UE. Eurodeputatul german Engin Eroglu, membru al grupului Renew, a declarat pentru South China morning Post că „unii eurodeputați devin din nou oarecum mai deschiși la discuții cu China, având în vedere comportamentul guvernului SUA”. El a spus că deplasările au fost concepute pentru a „ieși din bula noastră europeană”, adăugând că pentru a „înțelege cu adevărat China, este necesar să fim pe teren și să obținem o imagine cuprinzătoare în diferite sectoare”. O preocupare majoră pentru europeni o reprezintă încălcările sistemice ale legislației UE și volumul mare de colete mici neconforme provenite de pe platforme online din afara UE, inclusiv din China. Mesajul pentru partea chineză va fi că toți comercianții, oriunde s-ar afla, trebuie să respecte normele UE privind siguranța produselor. China este al treilea partener comercial ca mărime al UE (după SUA și Regatul Unit) și al doilea în ceea ce privește comerțul cu mărfuri. Deficitul comercial al UE cu China a crescut, depășind 300 de miliarde de euro în 2024, În 2025, sistemul european Safety Gate a înregistrat peste 2.000 de alerte pentru produse originare din China.     Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Într-un interviu acordat Agenției Reuters. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat că Statele Unite continuă să-și condiționeze oferta de garanții de securitate de cedarea către Rusia a întregii regiuni Donbas. Aceste presiuni complică situația Ucrainei, într-un moment în care atenția lumii este concentrată pe Orientul Mijlociu. Prins în mlaștina din Orientul Mijlociu, președintele Statelor Unite se plânge că nu poate adăuga războiul Rusiei din Ucraina la lista celor opt conflicte pe care le-ar fi oprit. Și asta, dintr-un singur motiv: pur și simplu, Zelenski și Putin se urăsc. Între timp, negociatorii americani par să fi găsit soluția. Ei presează partea ucraineană să cedeze Rusiei întreaga regiune Donbas, ca o condiție pentru acordarea garanțiile de securitate pentru Kiev. Sa întâmplat la ultima rundă de negocieri din 21-22 martie. În schimb, americanii ar fi promis că transforma în paradis ceea ce va mai rămâne din Ucraina. Pentru Kiev însă, propunerea seamănă mai degrabă a coșmar. În interviul pentru Reuters, Zelenski a avertizat că o retragere ar compromite atât securitatea Ucrainei, cât și, prin extensie, a Europei, prin cedarea către Rusia a unor poziții defensive puternice. Pe câmpul de luptă din Donbas, Rusia a avansat lent de la începutul invaziei pe scară largă. Analiștii militari spun că, pentru a putea cuceri întreaga regiune, rușii ar avea nevoie de câțiva ani și de o cantitate semnificativă de forță umană și tehnică. Aceasta pentru că Dondasul include o așa-numită „centură de fortărețe” realizate de armata ucraineană după războiul declanșat de Rusia în 2014. Dacă Ucraina ar ceda fără luptă această regiune, așa cum îi cere acum Donald Trump, rezervele economisite, în oameni, bani și materiale ar rămâne la dispoziția lui Vladimir Putin. Plus zona puternic fortificată, pe care Kievul ar părăsi-o. Astfel că, până să construiască americanii paradisul făgăduit, ucrainenii și aliații lor europeni vor avea de ce să se teamă. Întărit de un curs al petrolului la cote ridicate, după intervenția americană din Golf, Vladimir Putin ar putea visa la mai mult. Sabotorii săi deja sunt instruiți în tabere din Serbia și entitatea sârbă din Bosnia pentru a face rău Europei. Propaganda rusă a lansat crearea unei așa-zise ”republici populare Narva” pe teritoriul Estoniei, o practică foarte asemănătoare cu cea folosită în Donbas în 2014. În Germania, Șeful Asociației Bundeswehr a atras atenția că atitudinea președintelui american Donald Trump, „pe care nu se poate conta”, combinată cu slăbiciunea militară a Europei, deschid condiții favorabile pentru ca Rusia să atace statele europene. Revenind la negocieri, RFI Ucraina reia dezvăluiri din ziarul Ukrainska Pravda, potrivit cărora de fiecare data, Rusia revine invocă acorduri care s-ar fi încheiat în Alaska, în august anul trecut. "Totul se reduce întotdeauna la ce spun americanii, de genul: "Ieșiți din Donbas și vom construi un paradis pentru voi, așa cum am convenit în Alaska", a spus sursa Ukrainska Pravda.

Cresc îngrijorările în Europa după dezvăluirile potrivit cărora Ungaria ar fi împărtășit Rusiei discuții sensibile din cadrul Consiliului European. Budapesta respinge acuzațiile, în timp ce Comisia Europeană își exprimă îngrijorarea și cere clarificări. Dar ce opțiuni au europenii pentru a sancționa Ungaria? Marja de acțiune pare limitată în acest moment. Portalul Eurotopics vorbește despre o ”axă Budapesta-Moscova”. Ziarul olandez De Telegraaf îl numește pe Viktor Orban ”șarlatan”. Antonio Costa, președintele Consiliului European, acuză ”șantajul” liderului de la Budapesta asupra întregii Uniuni Europene. Cancelarul germen Friedrich Merz a spus despre el că a violat principiile loialității între statele membre și a lovit în credibilitatea Uniunii Europene. Premierul Donald Tusk invocă un ”comportament rușinos”. Exemplele pot continua. Citeste siE3, E4, G5, NB8... și alte ”grupuri de încredere” în Europa Dar, dincolo de această stare de revoltă mocnită, ce pârghii au instituțiile și capitalele, în cazul în care un stat membru ar afecta în mod vădit interesele Uniunii și ar coopera deschis cu un adversar declarat al acesteia? Realitatea este că opțiunile nu sunt prea multe. Pur și simplu, Tratatele nu au prevăzut o asemenea situație. Pe scurt, dacă un stat poate părăsi Uniunea Europeană din proprie inițiativă, acesta nu poate fi exclus din organizație. Ce se poate face, totuși? Articolul 7 din Tratatul de la Lisabona lasă posibilitatea eliminării unui stat din mecanismele de decizie, prin pierderea dreptului de vot. Dar pentru aceasta este nevoie de o hotărâre în unanimitate în cadrul Consiliului, iar Viktor Orban a avut mereu cel puțin câte un aliat – că a fost vorba despre Polonia sau, acum, de Slovacia. Și poate ar mai fi și alții. Există apoi pârghii financiare. Din 2021 este în vigoare Mecanismul de condiționalitate privind statul de drept. Prin acest instrument, statele pot fi private de fonduri europene, cum s-a și întâmplat în trecut în cazul Poloniei și cum se întâmplă în cazul Ungariei. Citeste siSzijjarto-Lavrov: trădare sau ceva normal? În pofida unor probleme economice, amplificate acum de războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, măsura nu a fost de natură să potolească aplombul anti-european și pro-rus al lui Viktor Orban. Există, de asemenea, opțiuni politice. Mai precis, o izolare politică informală. De exemplu, statul respectiv va fi evitat în alianțele care se fac în Consiliu sau Parlament sau în discuțiile bilaterale – ceea ce deja se întâmplă. Potrivit rapoartelor de presă, de teamă ca discuțiile sensibile să nu ajungă la Moscova prin mijlocirea Budapestei, acestea se poartă în formate restrânse, departe de ochii și urechile lui Orban. Există însă voci care cer mai mult. În definitiv, Uniunea Europeană este o grupare de state suverane. Considerând Ungaria drept o amenințare  la adresa siguranței naționale, acestea pot lua măsuri politice în plan bilateral. Unii spun că problema ar putea fi rezolvată de la sine prin alegerile din 12 aprilie. Dar câștigătorul încă nu este sigur. Iar în cazul în care actuala opoziție nu ar obține majoritatea calificată îi va fi practic imposibil să disloce un sistem construit atent de Viktor Orban, timp de 16 ani.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

După ani de negocieri, Australia și Uniunea Europeană au semnat marți, la Canberra, un amplu acord de liber schimb. Documentul a fost semnat în timpul primei vizite a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Antipozi din actualul mandat. Dar în Europa, acordul este deja denunțat de sindicatele agricole. Semnarea acordului, după negocieri adesea aspre, vine într-un moment în care atât Uniunea Europeană cât și Australia se confruntă cu incertitudini sporite din cauza războiului din Orientul Mijlociu. Ambele încearcă să își diversifice piețele de export pentru a contracara presiunea din partea Statelor Unite și a Chinei. După cum remarcă EU Observer, acordul, aflat în curs de elaborare încă din 2018, a prins avânt pe măsură ce atât Bruxelles-ul, cât și Canberra au înțeles că trebuie să își reducă dependența de China și Statele Unite. După cum informează France Info, UE este în prezent al treilea partener comercial bilateral al Australiei și a doua cea mai mare sursă de investiții străine. Companiile europene au exportat bunuri în valoare de 37 de miliarde de euro. Principalele puncte de blocaj în negocieri au fost utilizarea de către Australia a indicațiilor geografice europene și accesul cărnii de vită australiene pe piața europeană. Vită, oaie, capră... Cota de carne de vită australiană permisă să intre în UE va crește de peste zece ori în următorul deceniu, deși va fi în continuare sub nivelul cerut de fermierii australieni. Doar o treime din cotă va fi aplicată în primii cinci ani, înainte de a intra în vigoare pe deplin. UE va autoriza, de asemenea, intrarea a 25.000 de tone de carne de oaie și capră australiană provenită de la animale hrănite cu iarbă, cu o implementare etapizată pe parcursul a șapte ani. Citeste siUn nou partener comercial privilegiat pentru UE: Australia Acordul va intra în vigoare după aprobarea de către Consiliul European. Bruxelles-ul, de partea sa, speră să evite o nouă reacție negativă din partea fermierilor, deja supărați de acordul comercial semnat la mijlocul lunii ianuarie cu țările Mercosur din America Latină. La rândul lor, producătorii europeni de automobile vor beneficia de creșterea pragului de impozitare a mașinilor de lux australiene pentru vehiculele electrice. Astfel, UE așteaptă să își crească cu 50% exporturile auto către Australia. De asemenea, așteaptă o creștere de 50% în sectorul produselor lactate. Potrivit Libération, principalele sindicate agricole din Europa denunță „concesiile inacceptabile” după acordul Mercosur. Grupul de lobby Copa-Cogeca, care reprezintă principalele sindicate europene, a condamnat totodată „impactul cumulat al acordurilor comerciale succesive”.    Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Diplomații din Uniunea Europeană caută căi pentru a exclude Ungaria din discuțiile sensibile, de teama scurgerilor de informații către Rusia. Mișcarea vine după ce ziarul american The Washington Post a dezvăluit că ministrul de externe ungar ar fi transmis ani la rând către Moscova informații din discuțiile cu ușile închise. Una dintre soluții o reprezintă grupurile închise de discuții. Acestea există de mai mult timp în Uniunea Europeană.   După apariția dezvăluirilor din The Washington Post, premierul polonez Donald Tusk a declarat că bănuia de mult timp jocul dublu al Budapestei, astfel că în reuniunile formale ale Consiliului European s-a limitat să vorbească strictul necesar și doar în momentele în care era absolută nevoie. Chestiunile sensibile rămân, așadar, a se discuta în formate mai restrânse, bazate pe încredere între parteneri. Cum ar fi E3, cunoscut și sub numele de „triumviratul UE”. Denumirea se referă la cooperarea trilaterală dintre Franța, Germania și Italia. Acest format a apărut în 2003, în negocierile cu Iranul privind activitățile sale nucleare. De atunci, E3 a evoluat pentru a aborda o gamă mai largă de probleme internaționale, inclusiv Siria, Africa și regiunea indo-pacifică. Un alt format este Triunghiul de la Weimar – între Germania, Franța și Polonia, numit după orașul german în care a avut loc prima întâlnire de acest gen, în 1991. Grupul a căpătat noi valențe odată cu aderarea Poloniei la Uniunea Europeană. Însă, potrivit unei analize Euractiv, scânteia care a provocat explozia subgrupurilor europene a venit pe 6 noiembrie 2024, a doua zi după ce Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din SUA pentru a doua oară. Citeste siSzijjarto-Lavrov: trădare sau ceva normal? În aceeași zi, ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, s-a grăbit să-l vadă pe omologul său francez, Sébastien Lecornu, la Paris, bântuit de perspectiva unui președinte american imprevizibil și de impactul asupra arhitecturii de securitate a Europei. Li s-au alăturat miniștrii apărării din Italia, Marea Britanie și Polonia – și așa a apărut Grupul celor Cinci (G5). Adică grupul statelor europene care alocă cel mai mult pentru apărare. Doar două săptămâni mai târziu, s-au alăturat Spania și diplomația UE, lansând ceea ce este acum cunoscut sub numele de „Weimar Plus”. Subgrupurile au continuat să se înmulțească de atunci. Așa-numita Coaliție a Voluntarilor a apărut ca un grup de aproximativ 30 de membri axat pe securitatea postbelică a Ucrainei. La scurt timp a apărut un cvartet informal  fără un nume oficial (dar cunoscut informal ca E4), care cuprinde Germania, Franța, Marea Britanie și Polonia. Să nu uităm nici Formatul Celor Opt Nordici-Baltici (NB8) care a jucat un rol semnificativ în integrarea statelor baltice în Uniunea Europeană. În ce măsură aceste grupuri informale – dar bazate pe încredere – contribuie la consolidarea Europei sau mai curând la fragmentarea ei rămâne de discutat. Să remarcăm însă absența României din toate aceste micro-formate – cu excepția cadrului mai larg al Coaliției de Voință pentru Ucraina.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Peste 150.000 de persoane au manifestat sâmbătă la Praga împotriva noului guvern al lui Andrej Babis. Protestele au vizat retragerea de către guvernul eurosceptic a sprijinului militar pentru Ucraina. De asemenea, a fost invocat un controversat proiect de lege menit a pune sub control societatea civilă. Legea ar obliga entitățile și persoanele cu legături străine să se înregistreze la stat. Criticii compară acest proiect lu legile privind „agenții străini” adoptate în țări precum Rusia și Ungaria. Controversatul proiect de lege ar obliga entitățile cu finanțare străină, parteneriate sau alte legături internaționale să își dezvăluie activitățile într-o bază de date publică supravegheată de Ministerul Justiției, relatează Euractiv. Nerespectarea acestei legi ar putea duce la sancțiuni financiare semnificative. Propunerea a fost elaborată de parlamentari legați de coaliția de guvernare condusă de prim-ministrul Andrej Babiš– formată din partidele de extremă dreapta ANO și SPD respectiv partidul populist Motoriștii. Această coaliție a fost formată după alegerile parlamentare din 2025. Susținătorii coaliției de guvernare descriu propunerea ca un instrument de transparență modelat pe Legea americană privind înregistrarea agenților străini (FARA), care impune persoanelor care fac lobby sau acționează în numele guvernelor sau entităților străine să își dezvăluie activitățile. Criticii resping însă comparația, deoarece propunerea cehă s-ar aplica oricui are finanțare sau legături străine - nu doar celor care acționează direct în numele unei puteri străine. După cum explică fostul ministru de externe Jan Lipavský - acum deputat al opoziției – potrivit legii americane, o conexiune străină generală nu este suficientă. „O persoană trebuie să acționeze în numele unei puteri străine clar definite”, a spus el. ”Un risc nejustificat” În schimb, proiectul ceh ar declanșa obligații de înregistrare bazate pur și simplu pe finanțare externă – inclusiv granturi, burse sau donații., prin urmare, măsura ar afecta categorii largi ale societății. Ar putea intra aici, de exemplu, cercetătorii care primesc finanțare UE, studenții cu burse internaționale sau persoanele implicate în dezbateri publice cu legături cu instituții străine. Astfel că universitățile și instituțiile de cercetare s-au alăturat, criticilor. Universitatea Masaryk a avertizat că, deși operațiunile de influență străină prezintă riscuri reale, proiectul de lege „nu numai că nu reușește să abordeze aceste amenințări, ci, dimpotrivă, creează un risc nejustificat de interferență gravă a statului în drepturi și libertăți”. Universitatea  se teme că stigmatizarea parteneriatelor străine ar putea dăuna mediului științific din Republica Cehă. După cum amintește Euractiv, și alte state s-au confruntat cu provocări juridice legate de acte normative asemănătoare. Legea privind transparența ONG-urilor din Ungaria a fost anulată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în 2020, în timp ce o legislație comparabilă din Slovacia a fost anulată de curtea constituțională a țării în 2025. Un proiect de lege similar a provocat deja proteste la scară largă în Georgia.    Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Extrem de interesant articolul recent apărut în revista franceză Le Grand Continent. Titlul ne provoacă, de la bun început: ”Erezia americană: ar trebui Peter Thiel ars pe rug?” Autorul articolului din prestigioasa revistă franceză este părintele Paolo Benanti, profesor la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, specializat în robotică, etică digitală și implicațiile acestora. El este consilierul Papei Leon pentru inteligență artificială. Articolul, lung și bazat pe o documentare vastă, analizează teoria socială a lui Peter Thiel, mogul tehnologic apropiat de Donald Trump, o teorie potrivit căreia modelul democrației este terminat. Pentru cine nu știe, Peter Thiel este patron al companiei Palantir, care dezvoltă platforme de integrare și analiză a datelor pentru agenții guvernamentale, armată și corporații. Produsele sale emblematice sunt Gotham (pentru informații și apărare) și Foundry (pentru uz comercial și civil). Thiel a jucat un rol decisiv în apariția PayPal, finanțarea Facebook, lansarea LinkedIn și a susținut ambițiile lui Elon Musk. Iar consilierul pontifical vorbește despre Mafia PayPal: un grup mic de indivizi cu legături puternice și o viziune comună, care reușesc să exercite o influență disproporționată asupra întregului sistem. Ce propun ei pentru lume? Să înlocuiască actuala democrație liberală, bazată pe vot și instituții democratice, cu o lume în care oamenii sunt controlați prin intermediul inteligenței artificiale, unde până și dorințele și aspirațiile ajung la dispoziția unui mic grup de moguli tehnologici. O ordine bazată pe controlul datelor, predicția algoritmică și gestionarea tehnocratică a maselor. O lume SF, înfiorătoare, care – spune părintele Benanti - nu are în ea nimic creștin. De fapt, este o erezie. Citeste siCompaniile care se îmbogățesc vertiginos de pe urma politicii migratorii a lui Trump Potrivit autorului, ceea ce a început ca o ambiție economică - crearea de monopoluri pentru a scăpa de concurență - a devenit o problemă politică pe măsură ce aceste platforme au atins proporții globale. Și aici apare adevărata lor dimensiune politică: dacă ființele umane sunt mașini imitative, dacă comportamentele pot fi induse și supravegheate, atunci cine controlează algoritmii controlează societatea. Și este cu atât mai înfiorător cu cât, pentru mulți adepți ai extremei drepte din lume și din România, Donald Trump și cei din jurul său ar fi niște adevărați salvatori ai creștinătății în fața decadenței societăților liberale. Consilierul Papei Leon spune nu doar că lucrurile stau exact pe dos, dar și că teoria mogulilor tehnologici grupați în jurul lui Donald Trump este prin excelență păgână.   Întregul articol poate fi consultat aici.

Uniunea Europeană își extinde aria acordurilor comerciale. Este un răspuns la politicile protecționiste, impredictibile, adoptate de Casa Albă, de la revenirea lui Donald Trump. Următorul partener privilegiat care se profilează pentru Europa este Australia. Uniunea Europeană și Australia urmează să încheie discuțiile privind un acord comercial la începutul săptămânii viitoare. Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a anunțat miercuri că va efectua o vizită în această țară în perioada 23-25 ​​martie. Ea se va întâlni cu prim-ministrul australian Anthony Albanese la Canberra. Comisarul pentru comerț, Maroš Šefčovič, este, de asemenea, așteptat să se alăture delegației, deși planurile s-ar putea schimba din cauza perturbărilor zborurilor în Orientul Mijlociu. Negocierile euro-australiene n-au fost lipsite de obstacole. La sfârșitul anului 2023, discuțiile se blocaseră, pe fondul dezacordurilor privind cotele pentru carnea de vită și miel sau taxa australiană pe mașinile de lux. Dar negocierile au fost relansate imediat după ce Donald Trump a impus anul trecut tarife comerciale ridicate pentru toate statele lumii. După cum comentează Politico, prin consolidarea legăturilor sale cu Australia, UE încearcă să se apropie de blocul comercial CPTPP, centrat pe Pacific. Din acord fac parte Australia,  Brunei,  Canada,  Chile,   Japonia,  Malaesia, Mexico,  Noua Zeelandă, Peru, Singapore, Vietnam. Marea Britanie a aderat, la rândul ei, acum trei ani. Într-o scrisoare adresată liderilor UE, von der Leyen a declarat că  acordul va facilita și accesul la materii prime critice - cum ar fi litiul, cobaltul, elementele de pământuri rare și hidrogenul - și va consolida prezența Europei într-una dintre cele mai dinamice regiuni economice din lume Uniunea Europeană și Australia doresc, de asemenea, să încheie un parteneriat de securitate și apărare, al cărui text este finalizat. Șefa diplomației UE, Kaja Kallas, va semna acordul însă nu se așteaptă să facă parte din actuala delegație. După cum comentează Euronews, un acord cu Australia ar avea o importantă greutate geopolitică într-o regiune în care rivalitatea cu China se intensifică. Acest acord ar constitui o nouă deschidere pentru UE după înțelegerile încheiate în ultimele luni cu India, Mexic, Elveția,  Indonezia sau blocul Mercosur. De la schimbarea politicii comerciale a Washingtonului, UE și-a diversificat rapid partenerii, Comisia subliniind că 83% din comerțul exterior al UE se desfășoară cu alte țări decât Statele Unite.    Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Comisarul european responsabil pentru Tineret, Cultură și Sport, Glenn Micaleff își exprimă îngrijorarea, pe fondul tensiunilor geopolitice în creștere. Într-o declarație pentru Politico, responsabilul european l-a criticat dur pe șeful FIFA Gianni Infantino, reproșându-i că mai are multe de făcut până la a putea garanta siguranța și securitatea fanilor care merg la Cupa Mondială din această vară. Micallef s-a întâlnit cu Infantino la Bruxelles luna trecută și l-a îndemnat pe liderul fotbalului mondial să ajute la protejarea fanilor. Comisarul spune acum că nu a mai existat nicio comunicare din partea FIFA, în ciuda faptului că UE și-a reiterat îngrijorările. „Acesta a fost primul și singurul meu schimb de replici cu președintele Infantino. I-am cerut să-i asigure pe cei care călătoresc la Cupa Mondială în ceea ce privește siguranța lor. Nu a existat niciun fel de răspuns ulterior”, a spus Micaleff. El afirmă că tensiunile geopolitice crescute din ultimele săptămâni ar necesita o reînnoire a asigurărilor pentru toți cei care călătoresc la Cupa Mondială. Mai ales că – spune comisarul european - una dintre gazdele acestui mare eveniment sportiv este parte într-un război. Ca răspuns, un purtător de cuvânt al FIFA a declarat că siguranța și securitatea sunt „prioritatea principală” a organizației, însă comisarul european consideră că ”există loc pentru mai multă claritate”. O altă problemă pentru comisarul european este chiar Consiliul pentru Pace al președintelui american Donald Trump. Mai precis, tendința lui Trump de a  marginaliza sistematic Națiunile Unite. Or, „FIFA are multe de răspuns în această privință”, a spus Micallef, referindu-se la parteneriatele forului fotbalistic cu organizații multilaterale precum UNESCO și UNICEF. Un purtător de cuvânt al FIFA a respins criticile, spunând că parteneriatul se aliniază cu mandatul de a dezvolta fotbalul și impactul său social. Dar preocupările lui Micaleff nu se limitează doar la fotbal. El i-a îndemnat pe liderii organismelor sportive să nu permită Rusiei să folosească sportul ca instrument de propagandă. Citeste si”Rusia a transformat sportul în armă” (Foreign Policy) Mesajul vine după ce atleții ruși au concurat recent la Jocurile Paralimpice sub steagul lor, dar Micallef a insistat că participarea țărilor aflate în război ridică preocupări legitime legate de siguranța publică.  „Sportul nu ar trebui niciodată folosit ca platformă pentru propagandă politică de către cei responsabili de războaiele de agresiune”, a adăugat el. Comisarul și-a exprimat și preocupările legate de încercarea NBA de a crea o ligă europeană de baschet. Planul NBA prevede lansarea unei competiții europene pe model american, cu membri permanenți.  În timp ce sportul european consideră esențial principiul promovării și retrogradării.  „Ligile închise nu sunt sustenabile pentru sportul european”, a spus Micallef, care a salutat dialogul pentru rezolvarea diferențelor dintre NBA și Euroliga de baschet.     Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Dezbaterea legii bugetului este însoțită de o confruntare politică acerbă între PSD și premierul Ilie Bolojan. Politicieni și comentatori vorbesc chiar despre un plan al PSD de înlăturare a șefului guvernului. Dar care ar fi consecințele în plan european ale unei crize politice la București? Am discutat cu europarlamentarul liberal Siegfried Mureșan, membru al grupului PPE. Siegfried Mureșan este raportorul Parlamentului European pentru bugetul multianual al Uniunii Europene. ”O eventuală destabilizare a prim-ministrului ar deteriora imediat relațiile României cu toți partenerii internaționali, cu cei care creditează România cu Comisia Europeană. Costurile vor fi imediate. România se va împrumuta în condiții mai dificile, la o rată mai mare a dobânzii. Și aceste lucruri le vom simți imediat, pentru că fiecare dintre noi ar trebui să rambursăm mai multă datorie publică. Dobânda va fi mai mare în cazul în care actori politici extremiști sau actori politici presupuși a fi pro-europeni, dar cu comportament extremist anti-sistem în momentul de față, ar destabiliza țara. Cred că s-a făcut un mic exces din noțiunea de stabilitate în România în ultimii ani și ca pretext, câteodată, pentru decizii politice în anul 2020, în anii 2023 2024. Dar în momentul de față, de stabilitatea politică a Guvernului depinde stabilitatea economică și financiară a României”. Dar sunt în pericol fondurile europene pentru Românie? Nu imediat, spune Siegfried Mureșan. Însă pagubele colaterale pot fi resimțite destul de repede, chiar în cazul fondurilor rămase din PNRR: ”Riscul imediat al pierderii de fonduri europene nu există. Însă, dacă criza politică ar fi generată de actori politici care doresc o creștere a deficitului, care doresc să sporească cheltuielile fără acoperire bugetară, atunci nu ne-am mai încadra în țintele de deficit asumate de Comisia Europeană față de Comisia Europeană. Am pierde încrederea Comisiei Europene și am risca reînceperea unei proceduri de suspendare de fonduri europene. Aceasta ar dura, însă am fi din nou într-o situație de defensivă, cu riscul chiar și pe absorbția din alte categorii de fonduri europene. Ne aflăm aproape de finalizarea PNRR-ului și avem nevoie de un guvern care să își îndeplinească angajamentele asumate față de Comisia Europeană pentru a absorbi cele 10 miliarde de euro care încă ne stau la dispoziție până la finalul lunii august. Un guvern care cheltuiește prea mult acum pierde încrederea Comisiei Europene și riscă reînceperea unei proceduri de infringement pe fonduri europene”, spune europarlamentarul Siegfried Mureșan.  Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Războiul din Iran a readus în discuție o problemă care devenise acută în timpul pandemiei: ce se întâmplă cu pachetele turistice care nu pot fi onorate din cauza unor evenimente neprevăzute? Un act normativ aprobat de Parlamentul European în ultima sa sesiune revizuiește normele privind pachetele de servicii de călătorie. Legislația ar urma să crească protecția turiștilor, în urma experiențelor pandemiei și a mai multor falimente importante. După cum informează Parlamentul European, directiva, deja convenită provizoriu cu statele membre ale UE, aduce clarificări despre călătoriile și serviciile care pot fi considerate un „pachet de servicii de călătorie”, pentru ca eventualele rambursări să poate fi efectuate integral către client. Legea introduce norme privind utilizarea voucherelor și stabilește condițiile în care clienții își pot anula planurile de călătorie fără costuri. Utilizarea voucherelor a fost larg răspândită în timpul pandemiei. Acum, practica va fi mai clar reglementată. Astfel, consumatorii vor avea dreptul să refuze un voucher și să solicite o rambursare în termen de 14 zile. Voucherele pot fi valabile pentru o perioadă de maximum 12 luni, iar clienților trebuie să li se ramburseze orice vouchere nefolosite integral sau parțial, precum și cele expirate. Mai mult, companiile nu pot limita alegerea serviciilor de călătorie pentru deținătorii de vouchere. Ce se întâmplă cu anularea călătoriilor, în caz de probleme majore? Clienții își pot anula planurile de călătorie fără taxe sau penalități în cazul unor evenimente inevitabile și extraordinare care au loc atât la punctul de plecare, la destinație sau oriunde au potențialul de a afecta în mod semnificativ călătoria. Cât de grave pot fi circumstanțele pentru a justifica anularea gratuită, se va determina de la caz la caz. De aceea, clienții sunt sfătuiți să urmărească recomandările oficiale de călătorie. Atunci când primesc o plângere, operatorii trebuie să confirme primirea în termen de 7 zile și să ofere un răspuns motivat în termen de 60 de zile. În cazul în care organizatorul călătoriei intră în faliment, clienții vor trebui să fie rambursați pentru serviciile anulate din garanția de insolvență în termen de 6 luni ( sau cel mult 9 luni pentru falimentele foarte complexe). Termenul standard de 14 zile pentru rambursări pentru anularea călătoriei va rămâne neschimbat. Consiliul trebuie să adopte acum legislația în mod formal. Țările UE vor avea la dispoziție 28 de luni de la data intrării în vigoare pentru a transpune noile norme în legislația națională și încă 6 luni pentru a începe aplicarea noilor dispoziții.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

O importantă dezbatere are loc în aceste zile în Finlanda – și anume dacă țara ar trebui să intre sub umbrela nucleară a NATO. Tema preocupă societatea finlandeză în contextul amenințării Rusiei. Și aceasta într-o țară care, prin tradiție, s-a ținut departe de opțiunea nucleară. Propunerea a fost difuzată spre consultare publică acum o săptămână. Conform legislației actuale – adoptată în 1987, în timpul neutralității finlandeze – sunt interzise importul, transportul, deținerea, fabricarea și detonarea dispozitivelor nucleare, ​​fără excepție - chiar și în caz de război. Vecinii nordici ai Finlandei - Suedia, Danemarca și Norvegia mențin interdicții pe timp de pace. Dar propunerea finlandeză merge mai departe, eliminând toate restricțiile, indiferent dacă vorbim despre pace sau război. Propunerea este deschisă comentariilor publice înainte de un vot în Parlament, a cărui dată încă nu a fost anunțată. Deocamdată, însă, Helsinki nu are planuri de a găzdui arme atomice pe teritoriul său. Dezbaterea, așadar, este în toi. Potrivit relatărilor presei finlandeze, reluate de Eurotopics, unul dintre argumentele favorabile este că umbrela nucleară va servi drept element de descurajare în fața amenințării ruse. Mai precis, de a crea un prag insurmontabil pentru orice invazie la adresa Finlandei. Citeste siRusia avertizează Finlanda că va fi mai vulnerabilă dacă va găzdui arme nucleare: „Începe să ne amenințe" Există însă și abordări mai nuanțate. Și anume că tema vine să servească Rusiei, tocmai pentru că divizează societatea. Cele mai mari partide din parlamentul finlandez au fost în mod tradițional unite pe principiile de bază ale politicii externe și de securitate Or, a menține acest front unit, este cea mai bună armă, tocmai pentru că Rusia ar exploata aceste dezacorduri. Pe de altă parte, într-o postare pe rețelele sociale, reluată de publicația rusă în exil Echo, expertul în aviație Vadim Lukașevici abia își poate stăpâni sarcasmul la adresa strategiei Kremlinului:   „În timp ce am consumat ani ocupându-ne de problema apropierii NATO de granițele noastre, dintr-o singură lovitură granița cu NATO s-a extins cu 1.340 km cu Finlanda. (...) Acesta a fost primul nostru succes strategic meticulos planificat al operațiunii militare din Ucraina. În ultimele zile, Finlanda și-a ridicat interdicția de a găzdui arme nucleare pe teritoriul său. (…) Un triumf care poate fi descris după cum urmează: timpul de zbor de pe teritoriul NATO la Sankt Petersburg a fost redus pentru rachetele balistice la 3-6 minute, iar pentru rachetele hipersonice la 1-2 minute.”     Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România