Șlefuitori de visuri – Cristina Chiriac

Fake news nu e un fenomen de ignorat! Nu sunt doar „știri false” pe care le ignori și mergi mai departe. Se comportă precum un virus: intră în relații, îți schimbă deciziile, îți hrănește fricile și îți colorează privirea asupra oamenilor, până ajungi să reacționezi la umbre, nu la adevăr. În episodul acesta din Șlefuitori de visuri, alături de Adrian Măniuțiu, am ales să vorbim exact despre lucrurile care, de obicei, se spun pe jumătate. Despre cum ne influențează fake news-ul viața, dar și despre ce înseamnă să rămâi lucid într-o lume care te împinge constant spre reacții, nu spre gândire. Iar Adrian vine cu un stil mai așezat, mai mult pe construcție, chiar dacă, uneori, partea constructivă „se servește” mai greu.Și, pentru mine, aici e miza: să nu ne mințim frumos. Să nu ne furăm singuri căciula. Pentru că uneori, exact asta facem: împingem “sub preș” lucrurile care ne dor: neștiința, rușinea, fragilitatea, frustrarea, și apoi ne mirăm că trăim tensionați. Episodul acesta are și o poveste personală care mi-a rămas în minte: începutul anilor 2000, Germania. Din 9 examene, 8 picate. Un sistem competitiv în care valoarea nu ți-o dă trecutul, ci prezentul și felul în care poți să te măsori cu el, fără să cauți scuze.Vorbește și despre joburile „de jos” care l-au format: hamal, barman și despre bursa mică, rară, care te obligă să devii creativ, disciplinat, orientat spre soluții. Iar când ajungi la fragmentele despre lipsuri, se simte în voce un adevăr pe care nu îl poți cosmetiza: „n-am ce mânca” și „nimic nu motivează mai mult în viață decât sărăcia și foamea”. Nu e o pledoarie pentru suferință. E o radiografie sinceră a felului în care greul te poate împinge să nu abandonezi.Spre final, discuția se duce spre mirajul succesului, spre performanță (care e rară și se numără „pe degete”), și spre întrebarea care pe mine mă interesează cel mai mult: ce facem cu timpul care trece fără să înaintăm? Ce fel de lideri alegem? Și de ce leadershipul autentic pare atât de greu de găsit?Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră: https://www.youtube.com/channel/UCmUWoe-OIfrovL5tNJ6wfqw#SlefuitoriDeVisuri #CristinaChiriac #AdrianManutiu #FakeNews #Adevar #Dezinformare #GandireCritica #Leadership #Succes #Disciplina #Cariera #Motivatie #Romania #PodcastRomania

Există întâlniri care nu încep cu o prezentare, ci cu o recunoaștere. În episodul acesta din Șlefuitori de visuri, o avem ca invitată pe Mihaela Tatu - o întâlnire limpede, în care rămân la suprafață valorile, cele care te țin drept când se schimbă platourile, trendurile și regulile jocului. Mihaela vorbește despre începuturi și despre felul în care valorile, odată așezate, nu mai au nevoie de aplauze ca să stea în picioare. Spune direct că reinventarea, în cazul ei, n-a fost un plan de imagine, ci o adaptare la vremuri, la schimbări, la realitatea care te împinge să o iei de la capăt fără să dramatizezi. Și da, recunoaște frica - frica financiară, frica de a părăsi un loc de muncă „sigur”, frica de a intra din nou într-un spațiu în care audiența ajunge să fie vânată cu orice preț. Nu vorbește despre succes ca despre o vitrină, ci despre muncă, disciplină, ajustări și decizii care te schimbă pe dinăuntru.Mihaela nu romantizează nimic. Povestește și despre oboseală, presiune, și despre faptul că, uneori, îți ia timp să găsești un loc unde abilitățile tale sunt cu adevărat dorite. Vorbim despre răbdare, valoarea testată cel mai dur, și despre cum lipsa răbdării cu tine și cu ceilalți te poate costa ani, dacă nu te oprești la timp.Mihaela are o luciditate care nu menajează: observă ușurința cu care rostim vorbe grele despre oameni, felul în care judecăm, ridiculizăm, etichetăm. Și, de aici, ajungem la recunoștință, la smerenie, la rușinea de a munci și la nevoia de a-ți depăși condiția prin experiențe, nu prin încrâncenare.Despre educație, dezvoltare personală și despre presiunea tăcută pe care o trăim, mai ales ca mame, atunci când simțim că „nu le putem avea pe toate”. E un episod care nu promite rețete, dar îți lasă ceva mai bun: un fel de claritate calmă, care rămâne cu tine mult după ce se termină.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră: https://www.youtube.com/channel/UCmUWoe-OIfrovL5tNJ6wfqw

În noul episod Șlefuitori de visuri, deschid o conversație care nu e despre „lucruri vechi”, ci despre rădăcini, identitate și felul în care construim viitorul atunci când nu ne rușinăm de trecut. Alături de mine este Oana Zaharia, Manager al Institutului Național al Patrimoniului, un om care poartă zilnic pe umeri o responsabilitate frumoasă: să păstreze, să protejeze și să traducă pentru noi sensul patrimoniului, de la clădiri și cetăți, până la obiceiuri, cântece, meșteșuguri și tot ce ne ține împreună, la nivelul comunității.Pornim de la întrebarea pe care o aud des, uneori cu ironie: „La ce ne trebuie patrimoniu?” Ajungem rapid la un adevăr simplu: fără educație culturală, e aproape imposibil să le cerem oamenilor să protejeze ceva ce nu cunosc și nu simt ca fiind al lor. Vorbim despre diferența dintre patrimoniul material și cel imaterial, despre cum limbajul de specialitate poate deruta copiii și despre motivele pentru care e nevoie de practică, nu doar de teorie. Vorbim și despre tensiunea dintre autentic și fake, dintre lucrul manual și tentația consumerismului. Este un episod care arată cum cultura poate să vină spre tine, în loc să fie ceva la care ajungi rar, și cum proiectele de comunicare pot crea punți reale către generațiile tinere. Rămâne, poate, cea mai importantă idee: o țară fără cultură nu-și poate înțelege traiectoria viitorului. Spune-mi în comentarii: ce loc, tradiție sau meșteșug simți că ne definește?Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră:    / @Șlefuitoridevisuri-cristina  

În acest episod Șlefuitori de visuri, o am alături de mine pe Amb. Simona-Mirela Miculescu, Ambasador extraordinar și plenipotențiar, Delegat Permanent al României pe lângă UNESCO, prima femeie din istoria diplomatică a României căreia i s-a oferit rangul diplomatic de ambasador în 2002 și fostă Președintă a Conferinței Generale a UNESCO. Vorbește deschis despre parcursul ei ca despre o colecție de experiențe care au format caracter, dar și despre alegerea de a transforma ce a acumulat într-un model de mentorat pentru tinerele care aspiră la această profesie. Ne povestește despre cât de dificil a fost pentru femei să se afirme într-un sistem construit mult timp pe alte repere și despre realitatea pe care puțini o spun cu adevărat: diplomația cere efort, disciplină, rezistență și, adesea, sacrificii personale. Doamna Miculescu vorbește cu recunoștință despre sprijinul familiei, despre echilibrul fragil dintre misiune și viața de acasă.De ce se vorbește atât de puțin despre diplomație și ce înseamnă, de fapt, munca din spatele reflectoarelor? Comparațiile pe care le face sunt memorabile: discreția ca instrument de lucru, diplomații ca „soldați ai păcii”, iar diplomația ca proces care netezește tensiunile și transformă conflictul în dialog. Vorbim despre realizările sale notabile precum mobilizarea comunității internaționale pentru digitalizarea Arhivelor UNESCO, despre patrimoniu, despre obiecte și gesturi care rămân, despre ia ca identitate vie și despre ce presupune, concret, înscrierea unui dosar în patrimoniul UNESCO. Un episod care îți lasă sentimentul că diplomația, atunci când e făcută cu caracter, devine o formă de grijă pentru oameni, cultură și viitor.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră: https://www.youtube.com/channel/UCmUWoe-OIfrovL5tNJ6wfqw#SlefuitoriDeVisuri #CristinaChiriac #SimonaMiculescu #Lider #Leadership #Romania #2026 #UNESCO #Diplomatie #Cultura #podcast #podcastromanesc #podcastinspirational #povestideviata #digitalizare #patrimoniu #promovareaRomaniei

În acest episod Șlefuitori de visuri, deschidem o conversație profundă despre pace, responsabilitate și iubirea de patrie, alături de General-locotenent Iulian Berdilă, locțiitor pentru operații și instrucție al Șefului Statului Major al Apărării. Pacea nu este spectaculoasă. O trăim zilnic, fără să ne întrebăm ce eforturi o susțin și cine plătește, în tăcere, prețul ei. Purtăm o discuție cu multă umanitate, despre ce înseamnă să îți dedici viața apărării celorlalți. Vorbim despre jurământul făcut nu pentru tine, ci pentru oameni, despre frica purtată pentru cei pe care îi conduci și despre curajul care nu înseamnă lipsa fricii, ci capacitatea de a merge mai departe în ciuda ei.Episodul atinge teme sensibile: experiențele din teatrele de operații din Irak și Afganistan, momentele care marchează definitiv un om, lecțiile de leadership trăite, nu citite, dar și povești personale despre rolul de părinte, despre încredere și responsabilitate.Privim și spre generația de astăzi, spre schimbările profunde observate în modul în care tinerii se raportează la valori, identitate și apartenență, dar și spre poziția României într-o lume complicată, într-un cerc de aliați și parteneri care au încredere în noi.Este un episod despre adevăr, despre costul invizibil al păcii și despre ce putem face, fiecare dintre noi, pentru ca României să îi fie bine. Un dialog care nu promite răspunsuri simple, dar care pune întrebările care contează.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră:    / @Șlefuitoridevisuri-cristina  

În prima zi a anului, la Șlefuitori de visuri, vă invităm să urmăriți o conversație profundă despre curaj, business, responsabilitate și viitor, alături de Daniela Marișcu, antreprenoare într-un domeniu vital, dar prea puțin vizibil: industria apei.Vorbim despre ce se întâmplă atunci când alegi să construiești într-un domeniu dificil și într-un context în care inovația ajunge, de multe ori, înaintea vremurilor sale. Aducem în discuție realități rareori spuse cu voce tare: faptul că multe femei susțin, din poziții invizibile, funcționarea infrastructurii de apă, despre cât de nișată este industria în zona privată, dar și despre rolul apei ca formă de agrement, de reconectare și de echilibru emoțional într-o societate tot mai obosită. De la piscine și parcuri acvatice, până la tratare, epurare și platforme digitale inteligente pentru managementul apei, urmărim parcursul unui business care a crescut odată cu asumarea responsabilității față de o resursă vitală. Un business construit cu răbdare, cu viziune și cu respect față de comunitățile pe care le deservește.Dar ce se întâmplă atunci când idei cu potențial global sunt dezvoltate într-un spațiu care nu le poate susține pe deplin? Daniela vorbește cu sinceritate despre această tensiune, despre limitele impuse de context și despre lupta de a le depăși fără a pierde sensul și direcția.Dezbatem și zona personală: sacrificiile invizibile, micile reproșuri care rămân, dar și lecțiile de iubire necondiționată pe care copiii le oferă. Se discută despre parteneriate, încredere, eșecuri care nu distrug relații și despre ce înseamnă, în esență, să fii om.Episodul se încheie cu un mesaj simplu și puternic: nu trebuie să fii lider ca să faci bine. Este suficient să nu întorci spatele, să recunoști reușita celuilalt și să lași recunoștința să circule mai departe. Un episod-manifest pentru început de an. Despre sens, responsabilitate și visuri care merită șlefuite.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră:    / @Șlefuitoridevisuri-cristina  

În ziua de Crăciun, la Șlefuitori de visuri, deschidem o conversație care nu vorbește despre aparențe, performanță sau succes exterior, ci despre ceea ce contează cu adevărat atunci când se face liniște: sufletul. Alături de Răzvan Dincă, lider vizionar, speaker internațional și ghid pentru o viață echilibrată, vă invit să vizionați un episod despre introspecție, vindecare și reconectare cu iubirea, credința și sensul personal.Discuția pornește de la energia feminină ca energie a iubirii, a blândeții și răbdării și ajunge, firesc, la rănile nevăzute pe care le purtăm cu toții, indiferent dacă suntem femei sau bărbați. Vorbim despre cum ne construim ziduri de protecție, despre traumele care ne îndepărtează de Dumnezeu și de noi înșine, dar și despre curajul de a coborî în vulnerabilitate pentru a ne regăsi. Răzvan își deschide propria poveste de viață, marcată de pierderi dureroase, rebeliune, întrebări fără răspuns și momente-limită în care credința a devenit singurul sprijin.Este un episod despre întuneric și lumină, despre iertare ca formă de eliberare, despre ieșirea din rolul de victimă și despre puterea comunității, fie ea feminină sau masculină. Despre leadershipul în iubire, despre fraternitate și despre felul în care putem construi împreună, dincolo de ego, competiție sau frică. Un dialog sincer, profund și necesar, care amintește că țelul suprem al vieții nu este să acumulăm, ci să avem grijă de suflet și să învățăm să dăruim.Un episod care se ascultă în tihnă, cu inima deschisă, exact așa cum se cuvine în ziua de Crăciun.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră:    / @Șlefuitoridevisuri-cristina  

n acest episod din Șlefuitori de visuri, stăm de vorbă cu Tatian Diaconu, vicepreședinte CONAF, antreprenor în Real Estate & Urban Regeneration, despre România așa cum este ea astăzi, despre tranziție, responsabilitate și despre ce înseamnă să construiești pe termen lung într-o lume care se schimbă constant.Discuția pornește de la nevoia reală de dialog și predictibilitate în mediul de business și ajunge, firesc, la o reflecție profundă asupra felului în care România s-a transformat din anii ’90 până acum. Vorbim despre lecțiile învățate în afara țării, despre diferențe de mentalitate, muncă și productivitate, dar și despre așteptările pe care le avem, uneori nerealiste, de la stat, de la administrație și, poate cel mai important, unii de la alții.Vorbim despre responsabilitatea socială, privită nu ca un instrument de imagine sau ca o consecință a succesului financiar, ci ca o alegere profund personală, care spune cine ești cu adevărat. Tatian Diaconu vorbește deschis despre greșeli, despre oameni, despre importanța echipei și despre convingerea că resursa fundamentală într-un business e reprezentată de oamenii potriviți.Episodul capătă o dimensiune emoțională puternică atunci când discutăm despre impactul educației antreprenoriale asupra copiilor și tinerilor, despre șansele reale oferite acolo unde, de multe ori, nu există un sprijin familial sau un context favorabil. Povestea unui copil aflat într-o situație dificilă de viață, care și-a regăsit sensul prin educație și mentorat, prin participarea la Maratonul pentru Educație Antreprenorială - o inițiativă dezvoltată de Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) - devine o dovadă clară a faptului că succesul adevărat se măsoară în ceea ce lași în urmă.În final, vorbim despre viitor: despre optimism, despre intuiție și decizii, despre etică în business și despre motivele reale pentru care România nu trebuie să se simtă inferioară. Un episod onest, profund și necesar, despre ce putem construi împreună atunci când alegem dialogul, responsabilitatea și implicarea autentică.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră: https://www.youtube.com/channel/UCmUWoe-OIfrovL5tNJ6wfqw

În acest episod Șlefuitori de Visuri, stau de vorbă cu Daniela Gavankar, psihopedagog și om cu o lumină rară, așa cum puțini mai întâlnim. Din prima clipă în care am descoperit-o, am simțit că vorbește despre lucrurile grele ale vieții cu o simplitate care dezarmează. Despre adevăr și rușine, despre nevoia noastră de iubire și despre rănile invizibile pe care generația noastră le poartă în tăcere.Daniela spune un lucru care mi-a rămas în inimă: „Suntem o generație de oameni foarte obosiți.” Obosiți de perfecționism, de frică, de încercarea de a nu greși, de încercarea de a arăta lumii că suntem „bine”.Am crescut cu mame care au fost dure nu pentru că nu ne-au iubit, ci pentru că și pe ele le-a crescut frica. Am intrat în viață nedezvoltate emoțional, învățate să bifăm, să demonstrăm, să nu cerem ajutor. De aceea, astăzi, când privim în oglindă, nu de puține ori ne întrebăm: „Cum am ajuns aici? Și de ce, dacă am tot ce trebuie, simt golul acesta în interior?”Vorbim despre rușinea femeilor din generația noastră, rușinea de a nu ști cum să ne creștem copiii, rușinea de a nu fi „gospodina perfectă”, rușinea trecutului nostru, rușinea familiilor noastre, rușinea de a cere ajutor. Daniela ne arată cu delicatețe că, de fapt, rușinea ne ține departe de noi. Am atins un alt subiect sensibil, dar foarte important: autismul. Daniela ne explică ce înseamnă lipsa contactului vizual, ce înseamnă recuperarea și de ce părinții trebuie să fie atenți la detalii mici, care fac diferența. Am vorbit despre relația cu mamele noastre, despre rana generațională a fricii, despre deconectarea profundă în care trăim ca societate. Despre câtă violență, neîncredere și frustrare se revarsă astăzi în social media, semn că lipsa de iubire devine o pandemie invizibilă.Și, poate cel mai emoționant, Daniela ne vorbește despre drumul ei: 10 ani de terapie personală, ani în care a învățat să își dea singură ceea ce i-a lipsit în copilărie, să se privească altfel, să nu mai trăiască doar în putere, ci și în echilibru.Acest episod este o invitație la sinceritate. La întoarcerea către propriul adevăr. La ceea ce Daniela numește atât de frumos „regăsirea de sine”, singura forță reală a unei femei.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră:    / @Șlefuitoridevisuri-cristina  

În acest episod din Șlefuitori de visuri, am avut privilegiul de a sta de vorbă cu una dintre cele mai luminoase, disciplinate și sensibile artiste din România: Iana Novac. O femeie care respiră muzică, trăiește prin emoție și își construiește cariera pe o singură fundație: adevăr. Uneori aspru, alteori tandru, dar mereu curat.Deși ne știm de ani buni, întâlnirea de astăzi are ceva unic. Poate pentru că, în sfârșit, Iana și-a deschis nu doar glasul, ci și inima în fața celor care ne urmăresc. Poate pentru că, dincolo de vocea care umple săli întregi, publicul descoperă aici femeia care muncește neobosit, mama care a învățat să se lase iubită, artista care nu urcă pe scenă dacă nu e „curată pe interior”, un principiu pe care l-a primit ca moștenire spirituală de la maestrul Eugen Doga.Iana vorbește despre începuturi, despre lupta de a aduce pop-opera în România, despre porțile care s-au închis și despre cele pe care le-a deschis singură. Despre copilăria cu ore nesfârșite la pian, despre perioada trupei ASIA, despre succes, dar și despre vulnerabilitatea care îi protejează sensibilitatea artistică.Dezvăluie amintiri neștiute despre maestrul Eugen Doga, despre forța lui interioară și despre visul pe care Iana îl pregătește acum să îl împlinească în memoria lui.Iar dincolo de carieră, Iana ne povestește despre iubire, despre Tavi, omul care i-a devenit soț, profesor, echilibru și destin. O conversație cu lumină, cu profunzime și cu adevăr. Una în care talentul și vulnerabilitatea se împletesc firesc, într-o poveste care atinge și inspiră.Vă invit să ascultați cu sufletul deschis. Pentru că, uneori, ca să șlefuiești un vis, trebuie doar să-l lași să se audă.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră, provoacă și oferă direcție celor care vor să lase ceva în urmă.    / @Șlefuitoridevisuri-cristina  

În acest episod din Șlefuitori de visuri, îl am alături pe Marius Ghenea, antreprenor în serie, investitor, mentor și unul dintre oamenii care au pus efectiv bazele antreprenoriatului modern în România. Un om care a trecut prin toate etapele posibile ale tranziției economice din ultimii 30 de ani și care a înțeles, poate mai bine decât oricine, că succesul adevărat nu vine niciodată peste noapte.Discuția noastră începe cu un moment pe cât de spectaculos, pe atât de puțin conștientizat atunci: primul lui milion. Un milion care, în anii ’90, nu însemna lux sau opulență, ci libertatea de a-ți trasa propriul drum. Marius vorbește cu o sinceritate dezarmantă despre acel timp în care nu realizase încă faptul că intrase într-o categorie pe care alții o visează toată viața. Pentru el, milionul nu a fost o destinație, ci o eliberare de grijile materiale și începutul unei perioade intense de muncă.Am vorbit despre un subiect rar abordat: celebrarea performanței. Marius explică de ce, în cultura noastră, antreprenorii tind să fie nemulțumiți, critici cu propria creștere și, de multe ori, incapabili să își recunoască reușitele. Vorbește despre echipă, despre recunoștință, despre responsabilitatea pe care o ai atunci când ești motorul unui business și despre momentele în care celebrarea este, de fapt, alinierea oamenilor care au contribuit împreună.Disecăm realitatea antreprenoriatului românesc: un peisaj plin de potential, dar fragmentat de taxe imprevizibile, decizii politice bruște, digitalizare insuficientă și o lipsă cronică de predictibilitate. Marius vorbește cu luciditatea omului care a trăit toate reformele, toate ajustările și toate schimbările făcute fără studii de impact, fără analiză, fără consultări reale. Marius vorbește și despre antreprenoriatul feminin, explică de ce femeile pornesc cu dezavantaje obiective și culturale, dar și cum modelele feminine puternice ale ultimilor ani au schimbat traiectorii întregi. Povestește despre experiența lui în CONAF, despre cum valorile importante, precum colaborarea și diversitatea, construiesc afaceri sustenabile, nu stereotipurile.Invitatul nostru vorbește și despre greșeli, vinovăție și lecțiile pe care nu le-ar mai repeta. Despre acel timp pe care nu îl recuperezi niciodată, despre echilibrul fragil dintre viața personală și viața profesională, despre momentele în care a realizat că a spus „da” prea des, că s-a împărțit între prea multe proiecte, că a încercat să fie peste tot. Este un episod pentru toți cei care trăiesc în România și vor să înțeleagă mai bine cum funcționează economia, cum se simte presiunea fiscală, unde se blochează inițiativele, ce ar trebui să facă statul și de ce antreprenorii sunt, în ciuda tuturor dificultăților, oamenii care țin această țară în mișcare.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care inspiră, provoacă și oferă direcție celor care vor să lase ceva în urmă. https://www.youtube.com/channel/UCmUWoe-OIfrovL5tNJ6wfqw

În fiecare episod din Șlefuitori de visuri încerc să aduc mai aproape de voi oameni care schimbă România în moduri pe care nu le vedem întotdeauna la prima vedere. Oameni care nu caută lumina reflectoarelor, dar care o aprind acolo unde întunericul pare greu de străbătut. În episodul de astăzi o am alături pe Dana Nuță, Fondator al Asociației AbilityHub, un om care de 13 ani lucrează cu una dintre cele mai vulnerabile categorii ale societății noastre: persoanele cu dizabilități.Într-o țară în care aproape 1 milion de oameni trăiesc cu o formă de dizabilitate, puțini ajung cu adevărat să fie văzuți. De cele mai multe ori, ei apar doar în statistici, iar uneori nici acolo. Dana lucrează zilnic cu aceste realități invizibile, cu povești de viață în care curajul, durerea și speranța se împletesc în moduri care îți schimbă percepția despre ce înseamnă, cu adevărat, să fii puternic.În dialogul nostru, Dana vorbește cu sinceritate despre modul în care societatea privește dizabilitatea: etichetele care apasă, prejudecățile care rănesc, lipsa de empatie care izolează. Și, în același timp, despre oamenii care reușesc, în ciuda tuturor obstacolelor, să își construiască o viață demnă și frumoasă. Despre cei care își găsesc primul loc de muncă, care își cumpără prima saltea nouă, care prind curaj să meargă la un interviu sau să creadă că merită mai mult.Poveștile pe care le împărtășește Dana ne arată un adevăr pe care îl uităm prea des: că pentru unii oameni, „normalitatea” pe care noi o trăim firesc este un vis îndepărtat. Și că schimbarea începe cu pași mici, cu un om care îți oferă încredere, cu o comunitate care te primește, cu o șansă oferită la momentul potrivit.Am vorbit despre legislație, despre companii, despre provocările zilnice ale unei echipe care încearcă să pună în mișcare un sistem întreg. Dar, mai ales, am vorbit despre inimă. Despre acel loc în care responsabilitatea se întâlnește cu iubirea de oameni și devine motorul unei misiuni uriașe.Acest episod este un reminder puternic că România poate fi mai bună dacă reușim să ne uităm mai atent unii la alții. Dacă învățăm să vedem dincolo de aparențe. Și dacă alegem, măcar din când în când, să întindem o mână celor pe care viața i-a încercat poate mai mult decât pe noi.Vă invit să ascultați această conversație cu sufletul deschis. S-ar putea ca după ea să priviți lumea puțin diferit.Mulțumesc că sunteți aici și că duceți mai departe poveștile oamenilor care schimbă România.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri aici https://www.youtube.com/channel/UCmUWoe-OIfrovL5tNJ6wfqw

În cadrul noului episod al podcastului Șlefuitori de visuri, am avut bucuria și onoarea de a sta față în față cu o femeie pe care o admir profund: Otilia Sava – avocat, fost secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale și Președinta Asociației Alături de Eroi. O femeie care și-a pus viața în slujba recunoștinței și a transformat respectul pentru eroii României într-o misiune care continuă și astăzi, cu aceeași dăruire.Povestea Otiliei începe cu un sertar plin de nume – 21.500 de veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial. O listă rece, administrativă, care s-a transformat prin curajul ei într-o poveste vie. A redat demnitate acelor oameni și i-a făcut vizibili, după decenii de tăcere. Dincolo de funcții și legi, a reușit să redea României un adevăr: că eroismul nu moare niciodată, atâta vreme cât cineva îl ține minte.Otilia ne vorbește despre Ziua Veteranilor din Teatrele de Operații, 11 noiembrie și despre simbolul bujorului, floarea națională a României care unește civili și militari într-un gest simplu, dar plin de semnificație: recunoștința. Otilia ne-a povestit despre femeile medic care au salvat vieți pe front, despre bătrânii de peste 100 de ani care s-au stins cu inima plină pentru că „armata și-a amintit de ei”, despre emoția întâlnirilor în care istoria prinde din nou viață.Dar dincolo de istorie, discuția noastră este o lecție despre spiritul românesc. Despre cum o armată devine puternică prin oamenii ei, despre cum încrederea se reconstruiește doar prin educație, și despre cum dragostea de țară se învață, se simte, se practică. Într-o vreme în care ne-am pierdut reperele și ne-am obișnuit să trăim în neîncredere, Otilia ne amintește că „eu sunt țara, tu ești țara, fiecare dintre noi este o parte din coloana vertebrală a acestui neam.”Iar când vorbim despre feminitate și putere, Otilia rămâne un exemplu rar. O femeie care a reușit să rămână dreaptă într-un sistem complicat, care nu a cedat compromisurilor și care a înțeles că demnitatea nu se negociază. „Am ales datoria – pentru că e singura care rămâne”, spune ea, cu o sinceritate care atinge sufletul.Un episod despre curaj, sacrificiu și lumină. Despre dragostea de țară care se transmite din generație în generație. Despre femei care ridică istoria în picioare și o fac să bată din nou – în inima fiecăruia dintre noi.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care te inspiră să-ți urmezi propriul drum, aici https://www.youtube.com/channel/UCmUWoe-OIfrovL5tNJ6wfqw

În acest nou episod al podcastului Șlefuitori de visuri, stăm de vorbă cu Hildegard Brandl, arhitect și antreprenor care a transformat fiecare proiect într-o declarație despre curaj, frumusețe și echilibru între lumi, culturi și valori.Hildegard, care construiește cu mintea unui arhitect și cu inima unui visător, a trăit în Germania, în Venezuela și ajuns să muncească în România după ce a fost invitată să colaboreze la un proiect local. Deși inițial planul era temporar, experiența și oamenii de aici au convins-o să rămână. Într-o conversație sinceră și plină de profunzime, Hildegard vorbește despre copilăria în care făcea machete din spaghete pentru că nu avea materiale și despre disciplina din Germania care i-a oferit încredere în sine. Revenirea în România i-a arătat însă altceva: un „elefant roz pe orizont”, adică o realitate imprevizibilă, dar plină de potențial. De atunci, a învățat să transforme stresul în oportunitate și să vadă frumosul chiar și acolo unde pare imposibil.Hildegard Brandl a realizat proiecte în peste 15 orașe din România, semnând campusuri universitare și clădiri de referință, iar pasiunea ei pentru arhitectură a devenit o formă de a educa, de a inspira și de a contribui la binele comun. Pentru ea, antreprenoriatul feminin este mai mult decât un traseu profesional, „este o șansă extraordinară pentru femei să ajungă rapid la plăcere.”Un dialog despre instinct, curaj, perseverență și plăcerea de a construi o lume mai bună. Te invităm să redescoperi România prin ochii unei femei care știe că visurile devin realitate doar atunci când sunt trăite cu pasiune și disciplină.Descoperă și alte episoade Șlefuitori de visuri, conversații care te inspiră să-ți urmezi propriul drum, aici    / @Șlefuitoridevisuri-cristina  

În noul episod al podcastului „Șlefuitori de visuri”, Bianca Poptean, psiholog și mamă a doi băieți, vorbește despre suferință, iubire, moștenire emoțională și despre drumul anevoios de la durere la vindecare. Un episod care te face să respiri altfel, să privești viața cu mai multă blândețe și să înțelegi că uneori, adevărata putere se naște din cele mai grele încercări.Povestea Biancăi este una despre curajul unei mame care a refuzat să renunțe. După ce a adus pe lume un copil născut prematur, de doar 900 de grame, i s-a spus că nu va supraviețui, sau că, dacă va trăi, va rămâne toată viața într-un scaun cu rotile. Însă dragostea, credința și încăpățânarea unei mame au învins toate prognosticurile medicale. Dincolo de povestea emoționantă a maternității și a speranței, Bianca vorbește despre propria transformare. Despre felul în care, în încercarea de a-și salva copilul, a ajuns să se salveze pe sine. A înțeles că, pentru a putea fi un sprijin real, trebuie mai întâi să fie ea însăși bine. Că nu poate fi mamă, femeie, psiholog sau sprijin pentru ceilalți dacă nu își vindecă propriile răni. A învățat să spună „nu” fără vină, să pună limite, să se reconecteze cu propriul trup, cu emoțiile ei și cu liniștea din interior.Bianca povestește cum durerea, frica, chiar și bolile, se pot transmite din generație în generație, prin memorie celulară. Ce au trăit bunicii și străbunicii noștri ne modelează, fără să știm, reacțiile, alegerile și limitele. Dar mai important decât descoperirea acestor legături este faptul că ele pot fi vindecate. Prin conștientizare, prin acceptare, prin iertare. Prin simplul gest de a ne onora strămoșii și de a le recunoaște viața, cu tot ce a fost în ea: bucurii, greșeli, dureri sau iubiri.Descoperă mai multe despre cum putem rupe lanțul suferinței moștenite, despre puterea recunoștinței și despre importanța de a ne vedea pe noi înșine ca pe o verigă a unui neam de supraviețuitori. Pentru că, așa cum spune ea, „în fiecare dintre noi există acea genă venită de la strămoșii noștri, gena supraviețuirii”.Urmărește episodul complet pe canalul Șlefuitori de visuri și lasă-te atins de o poveste în care vindecarea începe întotdeauna cu un singur pas: acela de a privi cu sinceritate în interior și de a alege, conștient, să fim bine https://www.youtube.com/channel/UCmUWoe-OIfrovL5tNJ6wfqw

Există episoade care ating, vindecă și te fac să te oprești puțin din ritmul vieții ca să asculți cu inima. Vă invităm să urmăriți un episod Șlefuitori de Visuri sensibil și plin de suflet, în care vulnerabilitatea poartă chipul curajului.Invitata mea, Cristina Bîcîilă, Directorul General al Asociației Ateliere Fără Frontiere, este un om care a învățat să transforme fiecare încercare într-o lecție și fiecare eșec într-un nou început. De la anii timizi petrecuți la recepția Coca-Cola, unde își învingea anxietățile pas cu pas, până la conducerea organizației Ateliere Fără Frontiere, drumul ei este o poveste despre perseverență, echilibru și încrederea în oameni.A pornit într-o lume corporatistă, apoi a trecut printr-un eșec dureros odată cu afacerea de familie, o brutărie deschisă cu speranță, dar închisă cu pierderi. Experiența aceea a învățat-o ce înseamnă umilința, dar și puterea de a o transforma în înțelepciune. A mers mai departe cu aceeași demnitate și dorință de a înțelege oamenii, de a le fi aproape, de a construi punți acolo unde alții văd ziduri.Astăzi, prin Ateliere Fără Frontiere, Cristina oferă o a doua șansă persoanelor vulnerabile. Este locul unde oamenii își redobândesc demnitatea și încrederea, unde munca devine terapie, iar comunitatea, sprijin.Dincolo de proiectele sociale, Cristina vorbește cu luciditate despre importanța educației financiare, despre greutatea începutului, despre nevoia de a-ți recâștiga încrederea în tine. După bursa din Statele Unite, s-a întors mai puternică și mai împăcată, convinsă că românii au resurse uriașe de creativitate, inițiativă și bunătate.În acest episod vorbim despre umanitate. Despre cum se nasc emoțiile adevărate atunci când alegi să vezi, să asculți și să nu judeci. Cristina a întâlnit povești care dor, dar care, în același timp, dau sens vieții — mame minore, tineri fără sprijin, oameni care plâng atunci când primesc o șansă.Pentru ea, binele nu este o misiune, ci o datorie morală.„Șlefuitori de visuri” înseamnă exact asta: oameni care nu renunță, chiar și atunci când totul pare imposibil. Cristina Bîcîilă este unul dintre ei, un om care face binele cu discreție, putere și o imensă iubire de oameni.Urmărește episodul complet pe canalul Șlefuitori de visuri și lasă-te atins de o poveste care vindecă https://www.youtube.com/channel/UCmUWoe-OIfrovL5tNJ6wfqw00:00 – Intro Cristina Bîcîilă03:27 – Ce înseamnă categoriile de persoane vulnerabile06:50 – Parcursul educațional și începuturile la Coca-Cola07:17 – Anxietate și rușinea primelor experiențe07:33 – Lecția ieșirii din zona de confort07:50 – Primii pași în antreprenoriat10:50 – Povestea fabricii de pâine a familiei13:43 – Lecția umilinței și înțelegerea oamenilor14:02 – Nopți în brutărie și eșecul financiar15:50 – Studiul de piață – prima lecție de business16:30 – Bursa în SUA și transformarea personală18:16 – Cum și-a recâștigat încrederea în sine20:46 – Lecțiile învățate din America24:41 – Puterea de a lucra cu și pentru oameni26:12 – Antreprenoriatul social la Ateliere Fără Frontiere28:38 – Proiectele cu impact32:07 – Cum ajung persoanele vulnerabile în programe35:42 – Educația financiară și greutatea începutului41:50 – Povești care emoționează și schimbă vieți43:12 – Să ieșim din propriile bule – lecția umanității44:35 – Despre mamele minore și vina nedreaptă48:46 – Oamenii vulnerabili care nu renunțăUrmărește-ne online ⬇️Facebook: https://www.facebook.com/cristinachiriac.roInstagram: https://www.instagram.com/cristinachiriac.ro/TikTok: https://www.tiktok.com/@cristinachiriac.ro#cristinachiriac #podcast #cristinabiciila #atelierefarafrontiere #persoanevulnerabile #Economiesocială #antreprenoriatsocial #persoanevulnerabile #leadershipfeminin#povestideviata

Într-o lume în care cuvântul „verde” e rostit tot mai des, dar adesea fără profunzime, acest episod Șlefuitori de visuri ne invită să descoperim esența sustenabilității alături de Raluca Fișer, Președinte Green Revolution și una dintre cele mai coerente voci ale dezvoltării durabile din România.Discuția începe firesc: Ce înseamnă, de fapt, să trăiești sustenabil? Vorbim despre pașii mici care pot schimba o societate întreagă, despre risipă, despre bani aruncați „pe geam” atunci când irosim hrană sau energie și despre responsabilitatea de a ne gândi nu doar la ziua de azi, ci și la generațiile care vin.Facem o radiografie lucidă a vulnerabilităților României: poluarea aerului, casele neizolate, traficul sufocant și lipsa unei educații ecologice autentice. Dincolo de critică, Raluca propune soluții și vorbește cu pasiune despre proiecte care au schimbat orașe: sistemele de bike-sharing, evenimentele Green Report și inițiativele de economie circulară.Aflăm de ce „nu tot ce e verde e neapărat bun”, cum se construiește o cultură a bunului-simț ecologic și ce înseamnă responsabilitatea socială în antreprenoriat. Sunt pagini de viață, nu doar teorie, în care se vorbește despre curaj, perseverență și modestia pasului mărunt făcut zilnic, dar cu sens.Dacă ești interesat despre cum putem transforma sustenabilitatea într-un mod de a fi, de la felul în care alegem să consumăm, să trăim și să ne raportăm la lume, acest episod merită ascultat cu mintea deschisă și cu inima pregătită pentru schimbare. Un episod care nu te lasă indiferent, pentru că vorbește, în fond, despre singura resursă cu adevărat prețioasă: viitorul nostru comun.Abonează-te pentru mai multe povești ca aceasta: https://www.youtube.com/@Șlefuitoridevisuri-Cristina00:00 – Intro Raluca Fișer02:33 – Nu tot ce e verde e neapărat bun03:26 – Definiția sustenabilității și de ce contează04:17 – Politica pașilor mărunți și exemple concrete din viața de zi cu zi05:11 – Risipa: bani aruncați pe geam și lecții despre consum06:22 – Criza energiei și raționalizarea în Europa07:11 – Despre libertate, ipocrizie și educație ecologică07:54 – Amintiri din perioada raționalizării: frigul din copilărie09:20 – Echilibrul dintre confort și responsabilitate10:11 – Radiografia vulnerabilităților României la capitolul sustenabilitate11:41 – Poluarea, deșeurile și amprenta de carbon12:16 – Case neizolate, fonduri europene și soluții pierdute13:56 – Poluarea aerului: suntem într-un top negativ14:21 – Trafic, pierderi economice și nesimțirea urbană16:38 – Cât de des ne întrebăm dacă putem merge pe jos?17:14 – Autobuze electrice, transport public și soluții reale18:16 – Pantaloni, tocuri și bicicletă – un manifest pentru mișcare19:14 – Lecții din Canada și Japonia despre parcări21:01 – Educație și schimbare prin pași mărunți21:17 – De la bike sharing la Green Revolution23:13 – Generațiile tinere și “ADN-ul verde” al olandezilor24:22 – Educația ecologică în școli26:56 – De ce s-a întors Raluca Fișer în România27:31 – 1,4 milioane de oameni pe bicicletele Green Revolution29:22 – Indicatori de performanță și impact real31:16 – Despre Green Report36:22 – Companiile românești care merită premiul pentru impact real38:28 – Mașinile electrice: între mit și realitate40:06 – 10 întrebări cu „da” sau „nu”42:09 – Ce a descoperit Raluca în discuțiile cu primăriile45:11 – Clasa politică, frustrare și lipsă de profesionalism47:11 – Cum găsim colaboratori chiar și printre politicieni48:31 – Responsabilitatea socială a antreprenorilor49:31 – Tips-uri pentru impact sustenabil în business51:06 – Lecția finală: să trăim mai bine, prin bun-simț și echilibruUrmărește-ne online ⬇️Facebook: https://web.facebook.com/cristinachiriac.roInstagram: https://www.instagram.com/cristinachiriac.ro/TikTok: https://www.tiktok.com/@cristinachiriac.ro#cristinachiriac #ralucafiser #slefuitoridevisuri #podcast #greenrevolution #romaniaverde #sustenabilitate #transportpublic #poluare

În noul episod Șlefuitori de Visuri, îl avem ca invitat pe Ionuț Bonoiu, fost redactor-șef la Forbes România, în prezent Head of Context & Clarity la Termene.ro. Cu peste 25 de ani de muncă printre cifre și oameni, a inițiat BusinessPedia, „enciclopedie vie” a poveștilor de afaceri românești — un loc unde istoria economică, cultura și valorile negustorilor de altădată se întâlnesc cu realitățile mediului de business contemporan.Ionuț vorbește despre începuturile fără pretenții de „mare jurnalist”, despre disciplina documentării și despre curajul de a spune adevărul chiar și atunci când nu dă bine în titluri. Asta e prima lecție: demnitatea profesională nu se negociază.Într-o epocă în care avem acces la tot, dar pierdem adesea contextul, el adună povești și întâmplări care, puse una lângă alta, conturează o hartă vie. Am traversat apoi Bucureștiul ca pe o carte mare deschisă - când înțelegi evoluția unei clădiri, înțelegi, de fapt, ce lasă în urmă și cum se transformă moștenirea. A doua lecție: valoarea crește când o hrănești cu memorie, nu doar cu bani.Ionuț vorbește și despre cicluri în antreprenoriatul românesc, despre curajul instinctiv al primilor ani, apoi organizarea, planificarea și viziunea celor care au urmat. Unele afaceri au dispărut, altele s-au ridicat tocmai pentru că au știut să crească oameni. A treia lecție: succesul se măsoară în ceea ce rămâne în picioare când fondatorul nu mai e în prim-plan. În cultura organizațională, în transferul dintre generații, în felul în care știi să spui „ajut” fără să ceri nimic înapoi.La final, rămâne această întrebare simplă, dar grea: vrem o Românie care doar supraviețuiește sau una care se ridică prin bun-simț, educație și responsabilitate? Eu aleg, de fiecare dată, poveștile bine spuse. Poveștile care onorează adevărul, nu stridența, cele care ne țin mintea limpede și inima dreaptă. Ascultă episodul până la capăt și ia cu tine ce ți se potrivește: poate un detaliu, poate o regulă veche a negustorilor, poate promisiunea de a mentora. Așa se fac lucrurile care rămân. Abonează-te pentru mai multe povești ca aceasta:    / @Șlefuitoridevisuri-cristina  

În acest episod al podcastului Șlefuitori de visuri, am bucuria de a sta de vorbă cu Narcisa Lecușanu, campioană a handbalului românesc și internațional, un nume sinonim cu perseverența și performanța. O poveste de viață aparte, marcată de provocări și reușite, de sacrificii și victorii.Dincolo de medalii și titluri obținute pe terenurile marilor competiții, se află povestea unei fete din Bacău care a crescut într-o familie în care dragostea a fost mai puternică decât lipsurile.În acest episod, Narcisa vorbește cu emoție despre visurile ei de copil și despre hotărârea care a dus-o pe cele mai înalte trepte ale performanței sportive. Ne povestește cum handbalul a apărut în viața ei, cum și-a dorit mereu să ajungă în Germania și ce însemna pentru o tânără româncă să descopere mentalitatea occidentală după anii de comunism. Împărtășește amintiri despre antrenorii care au format-o, despre sacrificiile pe care le-a făcut pentru a juca la cel mai înalt nivel și despre puterea de a rămâne disciplinată chiar și atunci când viața o punea la încercare.Vorbim și despre eforturile din planul personal, despre cum a învățat să îmbine sportul cu educația, despre momentele în care a fost aproape să renunțe și despre dorul de adrenalina competițiilor. Însă ceea ce impresionează cel mai mult este modul în care vorbește despre familie: despre dragostea necondiționată primită în copilărie, despre rolul de mamă, despre priorități și echilibru.Narcisa reușește să transmită acea emoție inconfundabilă pe care doar un sportiv de elită o poate trăi – momentul în care știi că reprezinți o întreagă țară. Sunt clipe care rămân adânc întipărite și care definesc sensul unei cariere de campion.Atingem multe teme sensibile, precum retragerea din sport, dilemele vieții personale și profesionale, dar și importanța de a construi o carieră dublă pentru a nu rămâne descoperit după finalul activității sportive. Narcisa vorbește deschis despre momentele de cumpănă, despre operații și accidentări, dar și despre forța de a merge mai departe și de a inspira generațiile următoare.Vă invit să ascultați și să descoperiți cum un copil crescut într-o familie modestă a devenit un simbol al handbalului mondial, dar mai ales un exemplu de curaj, disciplină și umanitate. Abonează-te pentru mai multe povești ca aceasta: https://www.youtube.com/@Șlefuitoridevisuri-Cristina

În acest episod al podcastului Șlefuitori de visuri îl am ca invitat pe Răzvan Vasile, un om cu o poveste de viață fascinantă și plină de contraste. Sportiv, mindset coach, pescar, fondator al proiectului ParentX, Răzvan și-a trăit tinerețea între România și Australia, unde a construit comunități, a organizat evenimente și a experimentat atât succesul, cât și momentele de cumpănă. Însă, dincolo de titlurile profesionale sau realizările vizibile, ceea ce m-a impresionat la el este capacitatea de a vorbi cu vulnerabilitate despre propria experiență de părinte, despre greșeli, traume și transformări. Discuția noastră începe cu tema educației și a felului în care viitorul copiilor nu mai poate fi redus la note bune sau la un drum școlar impecabil. Succesul nu se măsoară în diplome, ci în capacitatea de a fi prezent, echilibrat și conștient de valorile care te ghidează. În experiența lui, cea mai mare nevoie a copiilor de astăzi nu este o programare strictă sau un drum neted, ci părinți maturi emoțional, care au înțeles că un copil învață mai ales prin oglindire. Am vorbit deschis despre greșelile inevitabile pe care orice părinte le face, despre legătura dintre traume și resursele noastre interioare. În viziunea lui Răzvan, traumele nu sunt obstacole definitive, ci copiii interiori care cer să fie văzuți, ascultați și integrați. Doar prin asumare, conștientizare și iertare putem transforma durerea în putere.Vorbim și despre ideea de succes, pe care Răzvan o definește ca o armonie între ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci. Succesul înseamnă o viață trăită în integritate, în acord cu valorile și principiile personale. Și totuși, trăim într-o lume care ne fură atenția și ne otrăvește cu stres, perfecționism și comparații inutile. Antidotul? Recunoștința, iubirea, iertarea și disciplina de a alege ceea ce este esențial pentru noi.Acest episod este o invitație la reflecție și la curaj. Curajul de a spune „nu”, de a-ți asuma imperfecțiunile, de a-ți recunoaște traumele și de a-ți întreba copilul, dar și pe tine însuți: „Tu ce vis ai?” Abonează-te pentru mai multe povești ca aceasta: https://www.youtube.com/@Șlefuitoride....