În care se citează pe Friedrich Nietzsche pentru a arăta adevărata față a naturalismului.
În care se explică contradicția sistemică cu privire la teoria neo-darwinistă.
Pentru toți care simt "Eu nu contez" și "Nu mai are rost să continui".
În care se descrie deziluzia oamenilor, în special a tinerilor, în fața utopiei.
În care se prezintă falimentul filosofiei existențiale: Jean Paul Sartre versus Albert Camus.
Limbajul filosofic abstract nu te va transcede niciodată dincolo de fizic. Iar experiența te va lăsa dezamăgit și falit. Doar mesajul creștin întâlnește condițiile pentru adevăr.
Modul în care perspectiva creștină transcede cele trei categorii ale omului modern.
Descrie modul în care s-a dezvoltat gândirea omului modern care trăiește în pasiunea de moment.
Cele două realități nu sunt separate, ci suprapuse, iar rațiunea cât și actul de a gândi are de a face foarte mult și cu viața în sine.
Descrie pierderea identității atunci când perspectiva asupra naturii noastre păcătoase este distorsionată în această vreme de imersiune video și panoplii vizuale.
Dacă rațiunea din spatele utilizării inteligenței artificiale este profană, atunci scopul este periculos. În cazul în care intenția este rea iar acest rău este difuzat în spațiul cibernetic potențialul de a distruge este enorm.
Structura rațională cu privire la etică și viață nu se fundamentează algoritmic pe o conexiune de cauză și efect.
Pierduți într-o lume a spațiului cibernetic, suntem capabili să ne raportăm mai bine la idei decât să ne angajăm în relații cu oamenii.
Cum poate un obiect care nu are nici o dorință, care nu se teme de nimic și căruia nu îi pasă de nimic poseda o minte?
Acumularea de cunoaștere este o formă de avariție și se pretează la o altă versiune a istoriei lui Midas.
Indiferent cât de mult încerci să fugi de această sete de viață și căutare după semnificație, intensitatea căutărilor tale interioare se va intensifica din ce în ce mai mult. Nu poți scăpa de aceste căutări spirituale.