Eurocronica

Fumul alb a început să se întrevadă la Bruxelles și sunt șanse bune ca săptămâna viitoare, Parlamentul European să confirme Comisia Von der Leyen 2. Aceasta ar urma să-și intre în atribuții de la 1 decembrie. Și cel puțin o schimbare fundamentală se întrevede. Iar aceasta privește viitorul buget pe 7 ani, care va intra în vigoare din 2028. După cum relatează Politico, președinta Comisiei urmărește o remaniere majoră a personalului pentru a-și consolida controlul celor aproximativ 1.200 de miliarde de euro, cât reprezintă bugetul pe șapte ani al UE.Tehnic vorbind, aproape 200 de oficiali ai departamentului de reformă al Comisiei urmează să fuzioneze cu divizia responsabilă fondul post-pandemie al UE.Politic vorbind, aceasta înseamnă extinderea modelului de „bani pentru reforme”, aplicat inițial în cadrul PNRR, la întregul buget al UE.Conform noilor reguli propuse de președintele Comisiei, țările ar trebui să implementeze reforme economice cheie în schimbul accesului la cota lor din finanțarea UE. La fel ca în cazul PNRR. Nu atingi jaloanele asumate împreună cu Bruxelles-ul, nu primești finanțarea.Pentru a-și realiza viziunea, von der Leyen a sugerat crearea unor planuri de țară personalizate care să lege plățile de reforme și investiții. Propunerea Comisiei se așteaptă să fie prezentată în a doua jumătate a anului 2025, ar trebui să fie aprobată în unanimitate de toate cele 27 de state membre ale UE.Această ”PNRR-izare” a bugetului european stârnește deja îngrijorare în mai multe capitale, inclusiv în rândul europarlamentarilor români.În definitiv, experiența care rezultă până acum din aplicarea fondului de redresare indică faptul că guvernele sunt puțin dispuse la reformele pentru care s-au angajat, dacă acestea ar veni cu costuri electorale. Sau ar lovi în interese politice și de partid, cum a fost cazul guvernanței companiilor din domeniul energiei.După cum ne amintim, guvernul României a luat în calcul pierderea a 500 de milioane de euro din tranșa a treia a PNRR din cauză că a continuat numirile pe filieră de partid la conducerea companiilor din domeniul energetic.De asemenea, vestea le dă fiori și suveraniștilor care cred că ar putea aplica o politică a dublului standard: profităm de avantajele banilor europeni, dar nu ne îndeplinim angajamentele de reformă și, în plus, guvernăm împotriva valorilor europene.Cu siguranță că multe state europene, îndeosebi dintre cele beneficiare nete ale fondurilor europene, vor avea obiecții. Și, cum se întâmplă de fiecare dată, vor exista negocieri dure și cedări de ambele părți.Dar trebuie să ne așteptăm ca principiul ”bani contra reforme” să rămână, chiar dacă i se vor adăuga anumite nuanțe. De ce? Pentru că, pur și simplu, marii contributori la bugetul UE s-au cam săturat de rebelii net beneficiari, care înjură Uniunea Europeană în timp ce profită de banii ei. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Potrivit unei relatări a Agenției Reuters, Vladimir Putin și-a pus la punct planul său pentru o încetare a focului în Ucraina. Propunerile ar putea fi puse în fața președintelui Donald Trump, într-o eventuală negociere a celor doi cu privire la soarta Ucrainei. Dar ce înseamnă aceste propuneri pentru regiunea noastră și pentru Europa? În linii mari, Putin ar vrea recunoașterea câștigurilor teritoriale deja obținute, ba chiar o ușoară extindere, pentru preluarea integrală a celor patru regiuni ucrainene deja decretate ca parte a Rusiei: Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie. Cât despre Crimeea, anexată în 2014, nici nu poate fi vorba. De asemenea, Kremlinul cere garanții că Ucraina nu va adera niciodată la NATO.Cum s-ar putea traduce toate acestea pentru noi?În primul rând, ar însemna că, pentru prima dată după cel de-al doilea război mondial, anexările teritoriale prin forța armelor vor fi acceptate, explicit sau implicit, într-o formă sau alta.Aceasta ar însemna prăbușirea întregului sistem de securitate postbelic, consfințit, mai târziu, la Conferința de securitate de la Helsinki, din 1975, când națiunile și-au recunoscut reciproc frontierele. Este o deschidere a cutiei Pandorei, care va alimenta mișcări iredentiste în întreaga Europă.Vladimir Putin și regimul său vor înțelege că data viitoare, dacă vor veni mai bine pregătiți, vor putea acapara chiar mai mult. Și noua realitate va fi acceptată, mai devreme sau mai târziu. Nu va fi o pace, chiar dacă Donald Trump va flutura o astfel de hârtie, iar Putin își va sărbători victoria în Piața Roșie. Va fi mai degrabă o pauză înaintea unui nou război. În al doilea rând, este trist și îngrijorător să vedem că situația Ucrainei, cu repercusiuni asupra întregii Europe, se decide fără ucraineni și fără restul europenilor.O negociere la vârf Trump-Putin peste harta Ucrainei rămâne ceva straniu și parcă venit din alte timpuri, când liderii puternici le dictau celor slabi. Un astfel de ”diktat” a dus, în istorie, la ștergerea de pe hartă a Poloniei și la ciopârțirea României.Istoria nu se repetă și probabil nu vom retrăi întocmai experiența teribilă a anilor 1939-1940.  Dar pentru Vladimir Putin, o asemenea negociere ar marca, simbolic, revenirea Moscovei la statutul de putere globală, care face și desface viitorul lumii. Iar aceasta nu sună bine deloc.În fine, o blocare de către Rusia a accesului Ucrainei în NATO ar da o lovitură teribilă credibilității alianței. Ar însemna că Rusia poate decide cine intră și cine nu într-o organizație din care ea nu face parte. Și este vorba despre cea mai puternică alianță militară a timpurilor moderne. Nicicând Kremlinul n-a primit un cadou mai frumos.Bineînțeles că aceste propuneri sunt unele maximaliste, care ar urma să facă obiectul unor negocieri. Dar ele reflectă viziunea pe care Moscova dorește să o impună nu doar în Ucraina, ci în regiunea extinsă. Și să nu uităm de ultimatumul dat Occidentului în decembrie 2021, care rămâne valabil pentru Moscova: plecarea NATO din Europa Centrală și de Est.O viziune care nu ne poate provoca decât neliniște. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Armata germană pregătește companiile din țară pentru eventualitatea unei crize militare ce ar izbucni la granița de est a NATO. Suedia și Finlanda își pregătesc locuitorii să răspundă unor situații de criză. În timp ce Germania și Finlanda atrag atenția asupra războiului hibrid al Rusiei după secționarea unui cablu de comunicații în Marea Baltică. Nimeni nu-și dorește un război – dar dacă acesta ar izbucni împotriva voinței noastre? Niciun lider politic n-ar vrea să-și ducă țara în război – à propos de ceea ce s-a discutat la un moment dat în dezbaterea prezidențială de luni seara, de la DigiTV. Dar amenințarea rusă îi îndeamnă pe tot mai mulți responsabili europeni să se pregătească pentru ce e mai rău.În Germania, de exemplu, se amplifică pregătirile pentru eventualitatea unui război ”ale cărui repercusiuni ar putea fi chiar mai directe pentru Berlin decât actualul război rusesc din Ucraina”, relatează Frankfurter Allgemeine Zeitung, citat de Courrier International. Potrivit ziarului, armata ajută acum companiile germane să anticipeze aceste consecințe.Denumită „Operationsplan Deutschland”, inițiativa se bazează pe mai multe scenarii geopolitice posibile, care ar putea merge până la „manevre rusești cu rol de intimidare la granița de est a NATO”.Militarii spun că într-o astfel de situație, „Germania ar deveni un hub pentru zeci, chiar sute de mii de soldați care ar trebui să fie trimiși în Est, alături de materiale de război, alimente și medicamente”. Și lumea economică trebuie să se pregătească pentru asta, chiar de astăzi.Jörn Plischke, locotenent colonel și șef al comandamentului regional din Hamburg, a explicat, de exemplu, că firmele germane s-ar putea confrunta cu o penurie de transportatori:„Aproape 70% dintre camioanele care călătoresc în Germania sunt conduse de șoferi din Europa de Est. Dacă izbucnește un război acolo, unde vor fi acești oameni?”– întreabă militarul.Prin urmare, recomandă pregătirea mai multor angajați germani, astfel încât aceștia să poată prelua sarcinile, în caz de nevoie. De asemenea, trebuie stabilite legături cu pompierii și protecția civilă, contacte utile în caz de criză.„Aceste probleme sunt discutate în toată țara”, precizează Frankfurter Allgemeine Zeitung. Încercările de spionaj, sabotaj și atacuri cibernetice sunt deja în mod regulat în știri în Germania. Și autoritățile sunt în alertă.Punctele strategice – cum ar fi portul Hamburg – fac obiectul unei atenții deosebite. „A existat deja un exercițiu comun între aviația civilă și armată”, adaugă cotidianul. ”Exercițiul Red Storm Alpha a testat protecția infrastructurii de la docuri și apărarea împotriva tentativelor de spionaj și a actelor de sabotaj.”Iar Germania nu este singura țară în care amenințarea este luată foarte în serios.Suedia și Finlanda, care au aderat la NATO la scurt timp de la invadarea Ucrainei de către Rusia, și-au actualizat îndrumările pentru cetățenii lor despre cum să supraviețuiască războiului.După cum informează CNN, milioane de broșuri au fost distribuite  gospodăriilor din cele două țări nordice.Broșurile includ instrucțiuni despre efectele conflictelor militare, cum ar fi întreruperi de comunicații și întreruperi de curent, dar și despre evenimente meteo extreme.Sunt făcute mai multe recomandări, de la stocarea apei îmbuteliate și a produselor sanitare până la cultivarea de alimente comestibile acasă.Iar preocupările au căpătat noi dimensiuni după ce Germania și Finlanda au anunțat luni o anchetă privind secționarea unui cablu submarin de comunicații. Cele două țări au avertizat în legătură cu amenințarea unui „război hibrid” pe fondul tensiunilor crescute cu Rusia. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

La împlinirea celor 1000 de zile de la invazia Rusiei, președintele Ucrainei, Volodmir Zelenski, se va adresa deputaților europeni, reuniți într-o sesiune plenară specială. Un eveniment cu semnificații politice multiple. Ședința specială a Parlamentului European va avea loc astăzi, cu începere de la ora 12.00, ora României.Potrivit informațiilor comunicate de Parlamentul European, președinta Roberta Metsola va face o declarație la începutul sesiunii extraordinare, după care președintele Zelenski se va adresa deputaților în format online, din Ucraina. Ulterior, se vor exprima liderii grupurilor politice.Momentul are multiple semnificații politice, dincolo de borna simbolică a celor 1.000 de zile de război.În primul rând, reprezintă o dovadă de sprijin într-un moment greu pentru Ucraina, în care ofensiva rusă pune tot mai mult sub presiune forțele Kievului, iar atacurile aeriene rusești au provocat distrugeri semnificative intrastructurii energetice ucrainene.Convocarea unei sesiuni extraordinare conține, de asemenea, un semnal politic îndreptat către Washington, pe fondul temerilor că președintele ales Donald Trump ar fi gata să încheie cu Vladimir Putin o pace dezavantajoasă pentru Ucraina – și care ar pune sub semnul întrebării stabilitatea întregii regiuni a Europei Centrale și de Est.Dar ședința de azi din Parlamentul European este o hârtie de turnesol și pentru europenii înșiși. Oboseala de război se face simțită și forțele politice care susțin oprirea sprijinului pentru Ucraina și un compromis cu Rusia în schimbul păcii câștigă teren în multe state europene. Inclusiv în România.Va fi foarte interesant de urmărit care vor fi mesajele adresate de grupurile politice, atât cele care susțin Ucraina cât și cele cu abordări mai favorabile Rusiei, dacă nu pro-ruse de-a dreptul.Și există în Parlamentul European cel puțin o persoană care are la activ o ciocnire politică directă cu Volodimir Zelenski. Iar aceasta este europarlamentarul neafiliat Diana Ivanovici Șoșoacă.În octombrie anul trecut, ea a reușit să-l împiedice pe președintele ucrainean, aflat în vizită la București, să se adreseze parlamentarilor români.Ajunsă între timp în Parlamentul European, ea a fost repede adusă la ordine după ce a încercat să reproducă și în hemiciclul de la Strasbourg scandalul pe care era obișnuită să-l provoace în adunarea de la București.Așa că șansele domniei sale de a provoca un eveniment asemănător și de a-l împiedica pe Volodomir Zelenski să se adreseze eurodeputaților sunt practic zero. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Șeful diplomației europene, Josep Borrell, ar fi informat statele europene despre existența unor „dovezi convingătoare” potrivit cărora o companie din China produce „sprijin letal” pentru Rusia. Iată ce scrie The Kyiv Independent, citând publicația germană Frankfurter Allgemeine Zeitung. Beijingul a negat permanent că ar furniza Rusiei armement letal care să poată fi folosit împotriva Ucrainei. Dacă informația se va confirma oficial, UE ar putea recurge la măsuri împotriva Chinei. După cum notează publicația ucraineană, informațiile au fost transmise oficialilor europeni înaintea reuniunii miniștrilor de Externe din statele UE, care începe luni.Ar fi vorba despre o firmă din China care produce drone de atac pe care Rusia le utilizează împotriva Ucrainei.Surse citate de agenția Ukrinform au confirmat că dovezile au fost „convingătoare” și arată „furnizarea unui sprijin letal”.Un diplomat citat de publicația ucraineană afirmă că miniștrii de externe ai UE ar fi gata să ia în considerare o întreagă gamă de instrumente, în special interzicerea afacerilor cu anumite companii chineze, înghețarea activelor sau interdicții de călătorie.Într-un comentariu separat pentru FAZ, un diplomat al UE a recunoscut că, deși nu există o dovadă directă care să implice guvernul în producția de drone, este dificil „de imaginat că așa ceva s-ar întâmpla și guvernul chinez nu ar ști despre aceasta.”Citeste siCând spionajul rus și cel chinez își dau mâna peste EuropaAjutorul letal în cauză se referă la rolul unei firme chineze în producția de drone de atac pentru Rusia în războiul său împotriva Ucrainei. Reuters a raportat pe 25 septembrie, citând surse de informații europene, că Rusia a stabilit în secret un program de dezvoltare și producție în China pentru dronele de atac care urmează să fie folosite în război.Un înalt oficial al UE citat de Politico a confirmat rapoarte de la surse de informații despre existența unei fabrici în interiorul Chinei care produce drone pentru Rusia.La sfârșitul lunii septembrie, presa internațională transmitea că o filială a producătorului de arme de stat rus Almaz-Antey, numită Kupol, ar fi dezvoltat și testat o nouă dronă de luptă cu rază lungă de acțiune în China și dorea să desfășoare acolo producție pe scară largă.Oficialii și diplomații chinezi au negat categoric acest lucru.China s-a poziționat drept neutră în războiul Rusia-Ucraina, dar și-a adâncit simultan relațiile economice și politice cu Moscova și a sprijinit țara împotriva sancțiunilor occidentale.Beijingul a devenit, de asemenea, una dintre principalele surse ale Rusiei de bunuri cu dublă utilizare care alimentează industria rusă de apărare.The Kyiv Independent amintește că, într-un interviu pentru ABC News difuzat pe 24 septembrie, președintele Volodimir Zelenski a declarat că Rusia folosește sateliți chinezi pentru a fotografia instalațiile nucleare ale Ucrainei în vederea unor posibile atacuri viitoare. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Procurorii europeni au anunțat joi că sunt pe urmele unei  fraude de peste o jumătate de miliard de euro, care implică „mai multe” grupuri mafiote. Este una dintre cele mai complexe acțiuni desfășurate de instituția condusă de Laura Codruța Kovesi. În același timp, arată și amploarea fenomenului de fraudare a TVA prin operațiuni transfrontaliere. Mai bine de 160 de percheziții au fost efectuate joi în mai multe țări, printre care Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Slovacia,  Spania, precum și în țări din afara UE, a anunțat Parchetul European (EPPO), totul, în cadrul unei operațiuni cu numele de cod „Moby Dick”.Potrivit unor surse apropiate anchetei, aceasta a vizat unele dintre cele mai brutale grupuri mafiote, Camorra și Cosa Nostra din Italia, potrivit unei persoane familiarizate cu ancheta, citate de Politico.Este vorba despre o așa-numită operațiune de tip carusel.Suspecții au înființat companii în Italia și în alte state membre ale UE, precum și în țări din afara UE, pentru a comercializa mărfurile printr-un lanț fraudulos de comercianți care mai apoi dispar fără a-și îndeplini obligațiile fiscale. Alte companii din lanțul fraudulos solicită ulterior rambursări de TVA de la autoritățile fiscale naționale.Frauda tip carusel de TVA profită de normele UE privind tranzacțiile transfrontaliere dintre statele sale membre, deoarece acestea sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.Simplificând, totul pleacă de la o companie care acționează aparent în regulă într-un stat membru.Aceasta transmite bunuri către o companie din alt stat membru fără să plătească TVA. La un moment dat, în această schemă va interveni o firmă fantomă, care dispare. Și, în final, vom avea o companie care va solicita rambursarea TVA-ului ce nu a fost plătit niciodată.Însă grupările nu se mulțumesc doar să încaseze TVA-ul fraudat. Ele obțin și un profit suplimentar din plasarea bunurilor pe piață.Potrivit șefei EPPO, Laura Codruța Kövesi, „Moby Dick este o investigație definitorie pentru instituția europeană, întrucât demonstrează implicarea puternică a grupurilor criminale organizate în fraudarea bugetului UE.„Moby Dick” arată că nu există două lumi criminale separate, a adăugat Kövesi. „Lumea criminalilor cu adevărat răi și periculoși care fac contrabandă cu droguri, fac trafic de oameni pe de o parte; și lumea criminalilor cu guler alb, „doar” corupând și spălând bani, pe de altă parte.” Dincolo de pagubele colosale, aceste practci constituie amenințări la adresa securității interne a Uniunii Europene.Potrivit EPPO, Europa pierde în jur de 50 de miliarde de euro pe an din cauza acestui tip de criminalitate financiară, al operațiunilor de tip carusel. Sumele astfel câștigate ajung să finanțeze alte tipuri de activități criminale.Spre comparație, comerțul ilegal de droguri al blocului este evaluat la aproximativ 30 de miliarde de euro anual, potrivit Agenției UE pentru Droguri. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Rețineți un cuvânt: ”preparedness”. Vine din engleză și a fost preluat în bruxelleză, jargonul politicienilor și experților din capitala europeană. Fără un echivalent în limba română, ar însemna capacitatea de a fi bine pregătit pentru orice fel de criză sau dezastru. Și aici ne putem gândi la orice, de la război clasic sau hibrid, la catastrofe naturale, atacuri cibernetice, epidemii sau alte genuri de crize. Potrivit mai multor surse europene, ”preparedness” va fi conceptul-far al viitoarei Comisii Europene, care așteaptă să-și înceapă noul mandat la 1 decembrie. Ideea a venit din experiențele crizelor succesive pe care Uniunea Europeană le-a avut de traversat în ultima perioadă: pandemia, criza lanțurilor de aprovizionare, cea energetică, războiul din Ucraina, episoadele de inundații sau incendii forestiere.Ideea este ca instituțiile europene, guvernele dar și cetățenii să fie gata să răspundă la orice situație de criză care ar putea apărea.Această pregătire pentru orice are legătură cu domenii diverse.Bineînțeles, vorbim despre sistemele de apărare și proiectul apărării europene, inclusiv componenta de industrie militară europeană.Putem vorbi despre sistemele de avertizare în caz de dezastre naturale dar și despre capacitatea autorităților locale de a răspunde în cazul unor alarme. Și am văzut cât de importante sunt în cazul catastrofei din regiunea Valencia, dar și în inundațiile din estul României.Să ne gândim apoi la stocurile necesare, de la armament și muniție la hrană, medicamente, materiale sanitare. Ca și la sistemele naționale sau europene de intervenție și salvare în caz de dezastre.Și nu este vorba numai despre instituții europene și guverne. Este vorba și despre cetățenii înșiși. În cele din urmă, contează capacitatea de răspuns a fiecăruia. De la educația în ce privește răspunsul la dezastre naturale sau la ceea ce trebuie și nu trebuie să facem în cazul unui atac terorist la simpla măsură de a avea în cază un minim stoc de hrană pentru câteva zile sau de materiale sanitare. Educația digitală contează și ea foarte mult, de exemplu în evitarea capcanelor întinse de hackeri, rezistența în fața dezinformărilor online.Foarte importantă este apoi comunicarea. Și informarea, ca răspuns la dezinformare.Înainte de toate: cum să pui la punct toate aceste lucruri, cum să pregătești oamenii pentru potențiale crize și dezastre fără a stârni îngrijorări sau chiar panică? Se știe, orice măsură de pregătire în aceste domenii este însoțită de un val de dezinformare online, care dă ca iminentă izbucnirea unui război sau producerea unei catastrofe naturale.De ce este acest aspect foarte important? Pentru ca, în cazul în care un eveniment nedorit chiar se produce, oamenii să-și mențină încrederea în autorități. Dezinformarea online tocmai asta vizează: încurajarea diviziunilor și subminarea încrederii.Toate aceste concepte ar urma să fie unite în politicile pe care le-ar avea în vedere viitoarea Comisie Europeană, desigur, în cazul în care va reuși să iasă din hățișul negocierilor politice.Această viziune politică are la bază inclusiv raportul realizat la cererea președintei Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă de fostul președinte finlandez Sauli Niinistö. Documentul evaluează provocările cu care se confruntă UE și statele sale membre și vine cu recomandări privind modul de îmbunătățire a pregătirii și pregătirii civile și militare pentru crize viitoare.Potrivit raportului, Europa se confruntă cu o nouă realitate, marcată de risc crescut și incertitudine profundă. Nu întâmplător un fost președinte finlandez a fost chemat să realizeze acest raport, țara scandinavă fiind considerată o campioană a pregătirii populației pentru crize, mai ales în contextul amenințării rusești.Așadar, ne pregătim pentru... ”preparedness”. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Roxana Mînzatu a fost audiată marți în comisiile de Afaceri Sociale și Cultură - Educație ale Parlamentului European. Verdictul membrilor Parlamentului se lasă încă așteptat, întreaga echipă de vicepreședinți propuși - Raffaele Fitto (Italia), Kaja Kallas (Estonia), Roxana Mînzatu (România), Stéphane Séjourné (Franța), Henna Virkkunen (Finlanda) și Teresa Ribera (Spania) -  fiind supusă unei reevaluări. Discuțiile politice privitoare la aprobarea candidaturilor ar mai putea dura zile sau chiar săptămâni, putându-se prelungi până la 25 noiembrie, spun surse parlamentare. Noua Comisie Europeană ar urma să-și înceapă mandatul de la 1 decembrie.Roxana Mînzatu li s-a adresat eurodeputaților în limbile engleză, română și franceză și a început prin a evoca revolta muncitorilor din Brașovul ei natal, izbucnită în noiembrie 1987.A promis că-și va începe mandatul prin a-i asculta pe cetățenii europeni și va lansa o amplă acțiune de consultare socială. A afirmat că securitatea și autonomia strategică a UE contează mai mult ca oricând. ”Libertatea, siguranța și modelul social european sunt promisiunea permanentă a unui mâine mai bun într-o Europă Unită”, a spus Roxana Mînzatu.Ea a afirmat că una dintre prioritățile sale va fi pregătirea oamenilor și învățarea pe tot parcursul vieții, o educație de calitate și formare profesională pentru toți.Roxana Mînzatu a deplâns deteriorarea competențelor de bază ale tinerelor generații, deficitul de cadre didactice în majoritatea statelor membre, mai ales în domenii cheie precum științe, inginerie, tehnologii. Ea a afirmat că va pregăti o inițiativă a ”portabilității competenților”, care va contribui la o piață unică mai puternică, prin recunoașterea europeană a pregătirii profesionale.Un alt pilon invocat de comisara desemnată a fost cel al locurilor de muncă de calitate, cu salarii decente și condiții de lucru sigure și aceleași drepturi online și offline, indiferent de tipul de contract.S-a vorbit mult despre dreptul de deconectare pentru lucrătorii online. Cu alte cuvinte, posibilitatea lor de a avea un control asupra timpului petrecut în lucrul de acasă. Potrivit Roxanei Mînzatu, Inteligența Artificială oferă oportunități majore, dar trebuie să se acorde atenție și relațiilor de muncă.În domeniul social, ea a promis un plan european pentru locuințe accesibile, adresat mai ales familiilor vulnerabile.De asemenea, s-a arătat de acord cu înființarea unui pașaport european de securitate socială, prin care beneficiile sociale dintr-un stat membru să poată fi transferate imediat, în cazul în care lucrătorul merge într-un al stat membru.Nu putea lipsi momentul întrebării legate de investigația de presă din România, în legătură cu casa familiei. Și acesta a venit, din partea eurodeputatei PPE Sabine Verheyen, care a întrebat-o pe comisara desemnată cum își înțelege responsabilitățile din domeniul cultural câtă vreme ancheta de presă privea o casă presupusă a fi de patrimoniu?Roxana Mînzatu a răspuns scurt, afirmând că acea locuință a familiei, de 60 de metri pătrați, în care familia a stat din 1974 și care a fost cumpărată după Revoluție tocmai pentru a fi extinsă la peste 100 de metri pătrați nu era de patrimoniu.A afirmat că deține toate documentele în acest sens și că plătește toate impozitele legale. De altfel, în cursul serii, Roxana Mînzatu a trimis presei o serie de documente provenite de la Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Brașov, documente pe care le-a prezentat și europarlamentarilor, din care rezultă că acea casă nu era de patrimoniu.Liderul eurodeputaților PPE, Manfred Weber, a declarat marți seara că Roxana Mînzatu trebuie să mai aducă clarificări cu privire la această situație și rămâne de văzut dacă documentele prezentate marți seara vor fi suficiente.A trecut testul Roxana Mînzatu? Tehnic vorbind, da. Intervențiile ei au fost adesea urmate de aplauze din partea membrilor celor două comisii ale Parlamentului European. Ea a dovedit o bună cunoaștere a dosarelor pe care le are în responsabilitate. A avut o atitudine calmă, a răspuns cu claritate și cu o anumită relaxare, a lăsat în general o bună impresie.Rămâne acum testul politic iar aici, situația ei depinde de negocierile dintre grupurile politice, privitoare la toți vicepreședinții propuși.Dacă va trece și va prelua mandatul de comisar, vom putea spune că Roxana Mînzatu poate trece din zona oarecum tehnică în arena politică.Portofoliul ei de comisar cuprinde domenii sociale, aflate în competența statelor membre, mai puțin a Uniunii. Dar responsabilitatea ca vicepreședinte al Comisiei este eminamente politică. Ea se va ocupa de așa-numitul ”preparedness”, un concept care înseamnă pregătirea oamenilor și instituțiilor pentru provocări diverse, de la război la catastrofe naturale, atacuri cibernetice și altele. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Comportamentul unui grup de susținători ai europarlamentarei Diana Șoșoacă pe Aeroportul Otopeni și în aeronava București-Bruxelles a făcut obiectul unor ample dezbateri pe rețelele sociale.  Faptele sunt cunoscute. În fruntea unui grup de invitați, dintre care vreo două fețe bisericești, europarlamentara Diana Șoșoacă s-a dat în spectacol luni dimineața pe Aeroportul Otopeni și în aeronava care asigura zborul București-Bruxelles.Scenele au fost de la comic la grotesc. De la scandarea ca pe stadion a numelui europarlamentarei, la imnul României, dar cu versurile schimbate. În loc de ”un nume de Traian”, ca în poezia ”Un răsunet” a lui Andrei Mureșanu, varianta SOS vorbea despre ”mândrul Decebal”. O siluire a imnului național și un tribut închinat dacismului, o teorie dragă politicienilor din categoria Dianei Șoșoacă.S-a mai intonat, în cor, ”Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând...”, un cântec religios specific Paștelui, deși ne aflăm aproape de postul Crăciunului.După ce întregul terminal de plecări a răsunat de vocile grupului Șoșoacă, absurdul a continuat și în aeronavă, când decolarea a fost însoțită de aplauze frenetice. Decolarea, nu aterizarea, cum se mai practică uneori! După care a urmat rugăciunea ”Tatăl nostru”, strigată din toate piepturile, ca de la galerie.Două lucruri sunt din reținut din această poveste.Primul: că această excursie a susținătorilor SOS la Bruxelles a fost pe banii Uniunii Europene, instituție înjurată vârtos de cei din grup. Da, europarlamentarii au dreptul să finanțeze vizite ale cetățenilor la Bruxelles și Strasbourg, din bugetul european.O practică menită să familiarizeze publicul cu felul în care lucrează instituția și, bineînțeles, să asigure o bună imagine legislativului european. În ce măsură această vizită, plătită din banii noștri, și-a atins scopul rămâne de discutat.Al doilea aspect: reacția celor din jur.Călătorii care așteptau la poarta de îmbarcare, în marea lor majoritate, au lăsat ochii în jos, stingheriți de spectacolul oferit. Puținii care au încercat să sesizeze personalul de pază al aeroportului au primit răspunsul că oamenii doar fac zgomot, dar nu agresează pe nimeni, deci nu este nimic în neregulă.În aeronavă, un vorbitor de limbă engleză s-a declarat deranjat și lucrurile s-au liniștit la intervenția energică a însoțitoarei de zbor, care s-a văzut nevoită să-și părăsească locul pentru a calma spiritele, în timp ce avionul lua înălțime.Și acest aspect trebuie să ne dea de gândit. Există o pasivitate, o acceptare tăcută a ceea ce în lumea civilizată este inacceptabil. Probabil, în acest moment, este doar jenă, sentimentul că cineva ne face de rușine.Întrebarea este ce ne așteaptă atunci când, în fața insolenței, tăcerea din jenă se va transforma în tăcere din teamă. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

O investigație a ziarului german Die Zeit, preluată de Courrier International, arată că serviciile ruse apelează la spioni amatori, pe care îi trimit pe Bătrânul Continent pentru operațiuni de destabilizare. Deși misiunile acestor spioni amatori par să fie unele minore, consecințele activității lor sunt considerabile. Totul a început să devină clar după ce, în dimineața zilei de sâmbătă, 1 iunie în apropierea Turnului Eiffel din Paris, trei bărbați au coborât dintr-o furgonetă cinci sicrie, fiecare acoperit cu un steag francez, ca pentru o înmormântare națională, și purtând inscripția „Soldații francezi pentru Ucraina”. Mai precis, soldați francezi care ar fi căzut pe câmpul de luptă din Ucraina. Imaginile au făcut ulterior turul serviciului de mesagerie rusesc Telegram.Poliția i-a identificat relativ repede pe autori și s-a convins că a dat peste trei reprezentanți ai unui nou tip de spion în serviciilor secrete rusești. Un tip de spion cu care se confruntă de ceva vreme toate organele de securitate din Europa de Vest: amatori, prost plătiți și adunați la întâmplare, dar care pot realiza măcar o misiune, înainte de a fi prinși cu ușurință.Or fi ei niște ageamii, dar în realitate sunt un coșmar pentru serviciile de securitate, spune Die Zeit. Ei nu s-au aflat niciodată pe radarele lor, nu sunt activi politic și cu siguranță nu sunt cunoscuți ca spioni.Ei sunt recrutați pe Telegram, Instagram sau TikTok și, pentru o plată modestă, sunt gata să facă diverse servicii: să lase mesaje pe străzi, să fotografieze diverse obiective sau să le incendieze. Așa cum a fost cazul unui tânăr din Estonia pus să fotografieze un aeroport militar. Sau al unui columbian recrutat de ruși pentru a fotografia o fabrică din Polonia. După care, ofițerul său rus i-a indicat să incendieze autobuze în Praga.Citeste siEuropa sub un nou val de atacuri ale spionajului rusescLa sfârșitul anului trecut, de exemplu, o fabrică de vopsea a ars în Wroclaw, Polonia. Autoritățile poloneze au arestat în ianuarie un tânăr ucrainean pe care îl acuză că a fost plătit de serviciile secrete ruse pentru atac. În martie, depozitul unei companii ucrainene a ars în nord-estul Londrei. Cinci britanici sunt cercetați pentru incendiere. Ar fi acționat pentru serviciile secrete rusești.Acești agenți de unică folosință conduși de Rusia operează de luni de zile în Europa. Ei constituie unul dintre elementele războiului hibrid pe care Vladimir Putin îl poartă împotriva Occidentului.Aceste operațiuni par nesemnificative, dar acumularea lor are efect. Ei răspândesc dezinformare, seamănă îndoială, sentimentul că ceva nu este în regulă.Potrivit unui membru al serviciilor de securitate germane, citat de Die Zeit, rușii testează cât de departe pot merge cu agenții lor de unică folosință. Și nu este exclus ca, în viitor, să le dea agenților recrutați misiuni cu mult mai spectaculoase. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Sâmbătă, 9 noiembrie, se împlinesc 35 de ani de la căderea Zidului Berlinului, moment care a marcat, simbolic, prăbușirea sistemului comunist și sfârșitul războiului rece cu victoria lumii libere. Momentul are astăzi noi semnificații, în contextul transformărilor politice și culturale pe care lumea le traversează. Ca unul ai cărui primi ani de tinerețe au fost marcați de trecerea uluitoare de la totalitarism la libertate, acel moment al prăbușirii Zidului rămâne un reper indestructibil.Am aflat atunci de la radio Europa Liberă și, într-o Românie întunecată și înghețată de frig și de frică, a început să pâlpâie speranța.De Revelionul 89-90, când  deja eram liberi, televiziunea noastră ni l-a arătat și pe David Hasselhoff, în celebrul său recital de la Poarta Brandenburg.Zidul Berlinului a fost decenii de-a rândul simbolul divizării lumii, cortina de fier care-i despărțea pe oamenii liberi de cei oprimați.Doi președinți americani au lansat de aici emoționante mesaje ale libertății.În iunie 1963, la doi ani de la ridicarea de către sovietici a zidului de beton, JF Kennedy își exprima solidaritatea cu berlinezii din orașul brutal divizat.Într-un același iunie, dar în 1987, Ronald Reagan îi cerea public liderului sovietic Mihail Gorbaciov să dărâme zidul. Nu a venit Gorbaciov cu pickamerul, dar a avut o contribuție esențială, pentru că nu a intervenit pentru a zdrobi mișcările pentru libertate, așa cum URSS făcuse în 1956 și 1968.Azi, Kremlinul trimite tancuri, rachete și drone pentru a înfrânge dorința de libertate a unei națiuni. Iar unde nu poate ajunge cu armata, trimite minciuni și generează frică, prin armate de troli, agenți plătiți și idioți utili.Căderea Zidului Berlinului din 1989 a marcat începutul unei lumi a deschiderii și a libertăților, cu America drept far al democrației și drepturilor omului. O lume în care dreptul internațional a căutat să primeze în fața forței brute. Și aceasta, cu garanția și supravegherea Americii. O lume a bunurilor și ideilor circulând liber. Am numit acest fenomen ”globalizare”. Nu a fost perfectă, dar a scos din sărăcie și oprimare miliarde de oameni.Astăzi, democrația și drepturile omului se restrâng. Tiraniile se extind. Populismul câștigă teren. Cuvântul ”globalizare” a devenit unul de ocară.Sistemul internațional se deteriorează. Ucraina, care de la revoluția maidanului încoace a dat o pildă fantastică de eroism, așteaptă azi cu sufletul la gură arbitrajul dintre Donald Trump și Vladimir Putin.Acesta din urmă a cerut deja foarte mult, în ultimatumul adresat lumii libere în decembrie 2021: retragerea NATO pe aliniamentele din 1997 și, în consecință, revenirea întregii Europe Centrale și de Est în sfera de influență a Moscovei. Aceasta e baza de negociere, în accepțiunea lui Putin.Falși propăvăduitori ai păcii, inspirați de Kremlin dar drapați azi în culorile Americii lui Trump, cer oprirea sprijinului pentru Ucraina, ceea ce ar însemna capitularea, venirea Moscovei la granițele noastre și o amenințare iminentă a războiului. Și nu e exclus ca, într-un asemenea scenariu tocmai ei să ne ceară și nouă să îngenunchem în fața valorilor pravoslavnice.Aici suntem astăzi, când orizontul deschis acum 35 de ani, la prăbușirea Zidului Berlinului, se îngustează văzând cu ochii.Au fost vremuri când președinți ai Americii țineau în viață speranțele cetățenilor apăsați de regimuri tiranice. Oare ce le-ar spune, azi, Donald Trump? Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Europa s-a trezit miercuri dimineață cu știrea că fostul președinte al Statelor Unite, Donald Trump, era foarte aproape să obțină al doilea mandat istoric la Casa Albă. După ce victoria magnatului american a început să se contureze, au venit și felicitările din partea aliaților de dreapta ai republicanilor, dar și dinspre oficiali. Fiecare mesaj cu nuanțele sale. Cum s-ar putea împărți liderii europeni după reacțiile lor la victoria lui Donald Trump? Să spunem, între entuziaști și pragmatici.Iată-i, așadar, pe entuziaști:„O victorie atât de necesară pentru lume!” – a declarat liderul ungar Viktor Orban, cel care anterior spusese că va deschide sticla de șampanie în cazul în care Donald Trump va câștiga.”Serbia este angajată să colaboreze cu SUA pentru stabilitate, creștere și pace”, a declarat președintele Aleksandar Vučić.În timp ce vicepremierul italian Matteo Salvini a declarat că victoria lui Trump a fost una pentru „patriotism, controlul frontierelor, reduceri de taxe, rădăcini creștine, libertate de exprimare, angajament pentru pacea mondială”.”Felicitări președintelui Trump, felicitări, America!”, a scris pe contul său de socializare liderul Partidului Libertății din Țările de Jos, Geert Wilders. Și a scris cu majuscule.  În timp ce fostul premier populist ceh Andrej Babiš, care speră într-o revenire la putere, și-a exprimat astfel bucuria: ”Nici tentativa de asasinat, nici procesele motivate politic, nici o campanie sistematică de calomnie din partea mass-media nu l-ar putea opri”, a scris fostul premier ceh, el însuși acuzat de fraude cu fonduri europene.Iată-l și pe cancelarul austriac Karl Nehammer, care a afirmat că ”SUA sunt un partener strategic important pentru Austria”, exprimându-și speranța în consolidarea relațiilor transatlantice.Și așa trecem la pragmatici, la cei care, fără a jubila, își exprimă speranța că vor putea lucreze cu Donald Trump:„Cu convingerile tale și cu ale mele” (…). ”Gata să lucrăm împreună, așa cum am făcut-o timp de patru ani”, a spus președintele francez Emmanuel Macron.În timp ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski  a amintit de ”extraordinara noastră întâlnire cu președintele Trump în septembrie, când am discutat în detaliu despre parteneriatul strategic Ucraina-SUA, despre Planul Victoriei și despre modalitățile de a pune capăt agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei”.Ursula von der Leyen l-a felicitat pe Donald Trump și și-a exprimat speranța ca parteneriatul transatlantic să continue.Ea a amintit că ”suntem legați de un adevărat parteneriat între popoarele noastre, care unește 800 de milioane de cetățeni”. Și, atunci când Trump a amenințat Europa cu un adevărat război commercial, șefa Executivului de la Bruxelles a amintit că ”milioane de locuri de muncă și miliarde de euro în comerț și investiții de o parte și de alta a Atlanticului depind de dinamismul și stabilitatea relației noastre economice”.Așadar, liderii de dreapta și cei populiști au aplausat frenetic, văzând în alegerea lui Trump o confirmare a propriilor viziuni și acțiuni politice. În timp ce, dinspre liderii de centru, aflați în funcții executive,  se aud chemări la o conlucrare pragmatică.Să vedem către cine va pleca urechea Donald Trump. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Alegerile americane, prin spectacolul oferit și adesea prin dramatismul lor, sunt urmărite cu multă pasiune în toate colțurile lumii, cel puțin de la apariția televiziunii încoace. De data aceasta, emoția este infinit mai mare, câtă vreme în America se confruntă două viziuni antagonice despre guvernare, despre democrație și despre mersul lumii. Iar pentru europeni, întrebarea este de-a dreptul dureroasă: cum se face că viitorul nostru imediat depinde, într-o măsută atât de importantă, de felul în care votează câteva zeci de mii de americani dintr-o mână de state oscilante?Întrebarea se pune cu atât mai acut cu cât, dincolo de comerț sau de competivitate, relația transatlantică are o influență covârșitoare asupra secutrității noastre imediate, în legătură cu amenințarea rusă.Dar ce ar trebui făcut?Iată că, așa cum informează Caleaeuropeana.ro, în preziua alegerilor americane, miniștrii de finanțe din zona euro, așa numitul Eurogrup, au adoptat o declarație privind competitivitatea economiei europene, având în vedere schimbările profunde din mediul geopolitic, accentuate de efectele războiului Rusiei împotriva Ucrainei.Eurogrupul a convenit că sunt necesari mai mulți pași imediați, cum ar fi stimularea investițiilor în cercetare și dezvoltare  și în start-up-uri, inclusiv prin atragerea investițiilor private ca și finalizarea Uniunii Bancare.Reducerea costurilor energetice și asigurarea unor lanțuri de aprovizionare reziliente sunt considerate de asemenea cruciale.Eurogrupul a reafirmat, de asemenea, rolul Pieței Unice ca pilon al prosperității și coeziunii europene și a subliniat necesitatea extinderii și modernizării acesteia.Declarația reia, în linii mari, principiile expuse în raportul privind competitivitatea europeană al fostului prim-ministru italian și președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, publicat în septembrie.Un alt raport, de dată mai recentă, îi aparține fostului președinte finlandez Sauli Niinistö, care privește pregătirea Europei pentru crizele viitoare. Autorul raportului a fost președintele țării scandinave, atunci când aceasta a aderat la NATO și, după părăsirea funcției, a realizat documentul la cererea Comisiei Europene.În raport se vorbește, de exemplu, despre necesitatea alocării a cel puțin 20% din bugetul european pentru securitate și prevenirea crizelor.Investițiile ar urma să acopere o gamă largă de mecanisme de apărare, inclusiv apărarea militară convențională dar și răspunsurile la noile amenințări, cum ar fi războiul cibernetic și hibrid. Un accent semnificativ se va pune, de asemenea, pe capacitatea de rezistență a europenilor înșiși împotriva crizelor.Știm foarte bine că aceste planuri se aplică greu, că există întotdeuna state care se opun și discuțiile durează.Dar un lucru este deja clar: Europa nu-și mai poate permite să depindă strategic de America, în măsura în care se întâmplă astăzi. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Două rezultate înregistrate în turul doi al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova sunt menite a ne da foarte mult de gândit. Să ne uităm la Transnistria – numită oficial ”UAT din stânga Nistrului”, deoarece autoritățile de la Chișinău resping denumirea adoptată de conducătorii ilegali de la Tiraspol, pentru a nu sugera, fie și implicit, o recunoaștere a acestora.Așadar, dincolo de Nistru, Maia Sandu a câștigat 20 la sută din voturi.Și să privim către Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuză, unde președinta de la Chișinău a luat de circa șapte ori mai puțin – mai exact, aproape 3 la sută.Ca să înțelegem de ce sunt relevante aceste cifre să ne uităm la ce deosebește aceste regiuni:Transnistria – ca să folosim denumirea uzuală – nu este o zonă liberă. Ea se află sub pumnul de fier al așa-numitelor autorități de la Tiraspol și armata rusă este prezentă acolo.Șefii de la Tiraspol nu permit desfășurarea alegerilor pe teritoriul pe care îl controlează. În consecință, guvernul legitim de la Chișinău organizează secții speciale de votare dincoace de Nistru.Citeste siR. Moldova văzută de aproape. Transnistria: nicio garanție că poți fi salvatAți văzut, duminică, aglomerația de pe podurile de peste râu. Mulți oameni veneau să voteze pe malul celălalt. Desigur, majoritatea, trimiși – și finanțați - de șefii de la Tiraspol ca să-l susțină pe candidatul pro-rus Alexandr Stoianoglo.Chiar și așa, 20 la sută s-au strecurat printre pro-ruși și, în tăcere, au votat Maia Sandu.Și nu e simplu, pentru locuitorii unei regiuni în care domnește teroarea, în care autoritățile autoproclamate îți pot înscena imediat un dosar penal și te pot ține în închisoare pe termen practic nelimitat.Nimic din toate acestea în autonomia găgăuză. O fi el Vladimir Ilici Lenin urcat pe soclu, dar aici, oamenii sunt liberi. Autoritățile de la Comrat nu au structuri de forță, nu anchetează și nu arestează pe nimeni. Exprimarea liberă nu este interzisă.Și totuși, cum se explică diferența?Evident, prin ceea ce poate face o propagandă țintită și intensă. Strategii Kremlinului au reușit să inducă în mințile oamenilor de aici teoria cetății asediate. Locuitorii Găgăuziei pur și simplu se simt amenințați de Europa, de Maia Sandu, de România.Este adevărat că Europa și, în particular România au investit mult în zonă, dar se pare că investiția politică și propagandiscică a Rusiei s-a dovedit mai eficientă.Sub pumnul de fier al unei puteri ilegale, locuitori de peste Nistru – și nu puțini – au avut curaj. Liberi, dar influențați de propagandă, cei din regiunea găgăuză au votat aproape unanim împotriva propriilor libertăți.Ceea ce arată că minciunile îi pot înrobi pe oameni mai degrabă decât represiunea cea mai cruntă.O lecție de care și românii ar face bine să-și amintească, pentru că tot se apropie alegerile.Iar dacă ar fi să analizăm pericolele la adresa stabilității din Gepublica Moldova, Găgăuzia s-ar putea dovedi chiar o zonă mai periculoasă decât Transnistria. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Victoria Maiei Sandu este o veste bună pentru întreaga Europă. Rezultatul alegerilor arată că proiectul european este dorit – și asta, într-o regiune complicată, supusă unei propagande rusești de o intensitate greu de imaginat pentru cineva de afară. Și mai arată ceva: că participarea la vot și implicarea cetățenilor pot zădărnici toate încercările de a deturna procesele electorale.Pentru a influența alegerile, Rusia a uzat de toate mijloacele, practic fără niciun fel de perdea: de la cumpărarea directă de voturi, la alegători transportați în grup cu mașini și avioane, de la mesaje diversioniste adresate liderilor de opinie și până la atacuri cibernetice și false alarme cu bombă la secțiile de votare din diaspora.Spunem adesea că democrația este o formă de guvernare fragilă, că este vulnerabilă la asemenea practici. Cei care o fac puternică sunt oamenii. Aceasta este una din lecțiile importante ale zilei de duminică 3 noiembrie.Republica Moldova a reprezentat – și reprezintă încă – o miză extraordinară pentru Kremlin. În primul rând, pentru că instalarea la Chișinău a unei puteri pro-ruse ar însemna un pumnal înfipt în spatele Ucrainei. În al doilea rând, Republica Moldova ar deveni capul de pod pentru provocări la adresa vecinilor europeni, România în primul rând.Ce urmează pentru Republica Moldova?Dar confruntarea nu s-a încheiat. Kremlinul va continua cu încercările de destabilizare a Republicii Moldova și după aceste alegeri. Poate chiar în zilele următoare.Și mai ales, va pregăti, așa cum știe ea, scrutinul parlamentar din vara anului viitor, în care speră că Partidul Acțiune și Solidaritate, al Maiei Sandu, nu va reuși să construiască o majoritate și guvernarea va fi preluată de partida pro-rusă.Citeste siVictoria Maiei Sandu aduce Moldova mai aproape de Europa, mai aproape de RomâniaPână atunci, Republica Moldova rămâne un poligon de încercare al Rusiei pentru diversiuni, acțiuni de destabilizare și influențare a alegerilor ce ar putea fi replicate și în țările învecinate, mai de la vest.Implicarea unor influenceri și maneliști din România în susținerea candidatului pro-rus Alexandr Stoianoglo este mai mult decât o știre de cancan. Aceasta ne dezvăluie doar o mică parte din arsenalul pe care strategii ruși l-ar putea dezlănțui în campania electorală din România.Mai sunt câteva luni până la alegerile legislative din Republica Moldova, timp în care Bruxelles-ul, dar și Bucureștiul, trebuie să sprijine puternic guvernarea pro-europeană de la Chișinău. Pentru că victoria de duminică  este doar una de etapă. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Un candidat la președinție prezent recent în studioul nostru a afirmat că următorul proiect de țară al României ar fi unirea cu Republica Moldova. Nu ar fi singurul. La diferite intervale, numeroși lideri politici români avansează o astfel de idee, în diferite contexte. Cum ar fi acum, cu emoția generată de apropierea turului doi al alegerilor prezidențiale și după un referendum european trecut la limită. Să nu mai amintim că avem și un partid parlamentar care a inclus conceptul unirii în denumirea sa. Dar ce avem, dincolo de idee? Avem argumentul că integrarea europeană, dorită de o majoritate – fie și subțire – a cetățenilor Republicii Moldova, s-ar putea realiza mult mai repede prin unire.Avem însă și numeroase incertitudini, la care oamenii politici din România se feresc să răspundă și față de care dovedesc – să fim sinceri – lipsa oricărui plan realist.De exemplu, aceste cuie ale lui Pepelea lăsate în urmă de imperiul sovietic. Cum ar fi autonomia găgăuză, prevăzută în Constituția Republicii Moldova. Ce plan avem în privința ei? O desființăm, asigurându-ne de ostilitatea unei comunități de peste 100.000 de oameni, puternic susținuți de Rusia? Sau o acceptăm, deschizând astfel calea și pentru alte autonomii, într-o Românie cu o organizare internă cu totul diferită de cea de azi? Politicienii noștri nu răspund la această întrebare.Cum rezolvăm apoi problema Transnistriei? Îi convingem pe cei de la Chișinău să o abandoneze? Și cine să o preia, o Ucraină aflată în război cu Rusia?Sau, poate, avem un plan pentru a internaliza problema transnistreană? Atunci, politicienii ar trebui să ne spună în ce constă. Inclusiv cu răspunsul la întrebarea cum închidem răni adânci ale istoriei, legate de responsabilitățile românești în cadrul Holocaustului.În termeni mai largi, se pune întrebarea cum vom gestiona problema unei populații nu neapărat rusofone, cât mai ales cu puternice sentimente pro-ruse și anti-occidentale. Să nu confundăm aceasta cu situația maghiarilor din România.Din primele zile care au urmat revoluției din decembrie 1989, comunitatea maghiară s-a angajat în jocul politic din România, este parte a sistemului nostru democratic. Nimic nu garantează că pro-rușii de peste Prut vor face același lucru. Politicienii noștri ar trebui să ne prezinte un plan și nu vedem că s-ar grăbi.Și, în sfârșit, elefantul din încăpere:De fapt, potrivit tuturor sondajelor, doar o minoritate a cetățenilor Republicii Moldova dorește unirea. Nu este un motiv să ne descurajăm, dar ar trebui să avem un plan genial pentru a le câștiga inimile și conștiințele. Să facem România atât de simpatizată și de dorită până într-acolo încât basarabenii să vrea să renunțe la propriile structuri de stat și să primească prefecți de la București.Sau, poate, le vom oferi o largă autonomie? Politicienii noștri ar trebui să ne dea soluția.Până atunci, să-i lăsăm pe frații noștri să-și aleagă în liniște președintele și să sperăm că vor menține calea europeană. Și până vom avea un plan, un plan național și nu simple sloganuri de partid, să mai lăsăm lozincile. Nu fac bine nimănui. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

În Transnistria, 16.000 de alegători și-au exprimat votul la 20 octombrie, cu peste 1.000 mai mulți față de alegerile prezidențiale din 2020. În mod surprinzător, peste 31% au susținut opțiunea pro-europeană, în timp ce peste 25% au votat pentru Maia Sandu. Cifrele sunt cu mult superioare celor înregistrate în autonomia găgăuză, de exemplu, deși presiunea politică exercitată de regimul autoproclamat de la Tiraspol asupra cetățenilor este incomparabil mai mare. Cum de a fost posibil? Trebuie spus că alegătorii din Transnistria nu pot vota în această regiune, unde autoritățile nu permit organizarea secțiilor de votare. Pentru acești alegători se organizează secții în dreapta Nistrului și astfel, cine vrea să voteze trebuie să facă o călătorie mai lungă sau mai scurtă, în ziua alegerilor.Regimul de la Tiraspol profită de aceasta și organizează la rândul lui excursii electorale, cu alegători plătiți, care trec Nistrul anume pentru a-i susține pe candidații pro-ruși.Ion Manole este directorul organizației Promo-Lex, care susține drepturile cetățenilor din stânga Nistrului. El explică felul în care funcționează represiunea în Transnistria și deplânge slăbiciunea organizațiilor internaționale, de care profită Rusia. Ion Manole explică și rezultatele înregistrate la 20 octombrie în secțiile de votare alocate cetățenilor din stânga Nistrului:I.M.: Trebuie să înțelegem că la alegerile respective a participat un număr foarte mic de alegători din stânga Nistrului, deci doar 13 mii, dacă nu greșesc. Respectiv 13-14 mii. Este un număr foarte mic comparativ cu numărul populației din stânga Nistrului și a cetățenilor și a alegătorilor de acolo. În mare parte aceștia 14-15 mii de oameni alegători sunt pro reintegrare, să zicem așa, în marea lor majoritate. În realitate, dacă ar fi fost deschise secții de votare acolo, mai ales în condițiile în care nu există condiții de implicare și participare a alegătorilor de acolo, evident că rezultatul ar fi fost mult, mult diferit decât cei.Rep: Și cum se raportează puterea autoinstalată de acolo la acești oameni care votează? Îți asumi un risc mergând să votezi?I.M.: Acum nu mai este un risc, mai ales după 2016 și 2020, când au fost lăsați locuitorii din stânga Nistrului să fie transportați și nu se știe cine a plătit acele numeroase autobuze. La fel, nu se cunoaște cine le-a oferit acei 20 de dolari fiecărui votant sau doritor să participe la acele alegeri. Evident că după aceste situații care au avut loc atunci, în 2016 și 2020, pentru cei din Tiraspol este mult mai greu acum să blocheze accesul. Dar cei din Tiraspol, administrația de acolo, au numeroase și suficiente pârghii pentru a controla societatea și locuitorii de acolo, între alegeri.Ei au legi care persecută oamenii cu poziție civică clară, prin care ei pot foarte ușor să le deschidă un dosar penal. Și avem astfel de cazuri, inclusiv oameni care au stat ani buni de închisoare. Deci, pentru simplul fapt că în momentul războiului, în momentul pornirii războiului din februarie 2022, au îndrăznit să arboreze la balcon drapelul Ucrainei. Imediat ce apare o persoană cu o viziune diferită, această persoană este luată pe sus de autoritățile sau de organele de acolo și persoana trece printr-o procedură foarte neplăcută. Așa fac toate regimurile nedemocratice, luptă cu oamenii care au alte viziuni, luptă cu oamenii care își doresc drepturi, libertăți. Dar aici a mai existat și o altă latură a problemei: pentru astfel de oameni nu există nicio garanție, niciun mecanism prin care ei ar putea fi salvați sau ajutați. Organizațiile luptă cu instrumentele care le au la îndemână. Acestea sunt cereri, petiții, da, care există atunci.Rep: Dar instanțele internaționale nu-i pot ajuta pe acești oameni?I.M.: Aici este o altă problemă. Este vorba de impunitate, care este tolerată, din păcate, la nivel internațional, pentru că o hotărâre a unei instanțe de judecată trebuie să redea drepturile victimei, dar, pe de altă parte, trebuie să asigure o încredere în actul de justiție și în respectarea legilor și procedurilor internaționale. Și aici, probabil cineva are un foarte mare interes, din momentul în care noi, în cauze transnistrene, avem deja circa peste 40 de hotărâri ale Curții, care nu se execută. Păi, noi nu facem altceva decât să încurajăm impunitatea, să scădem complet încrederea oamenilor de acolo în dreptul internațional, în organizațiile internaționale, în actele și în normele și procedurile internaționale!  În cele peste 40 de hotărâri avem peste 2.000 de victime. Deci, aceste două mii de persoane, care sunt în marea lor majoritate din stânga Nistrului, așteaptă să încaseze de la Federația Rusă circa 6 milioane de euro. Rusia refuză să implementeze hotărârile Curții Europene. Să vă mai zic ceva: atunci când vine o persoană cu anumite probleme, și care se adresează la avocați, în momentul în care i se propune victimei să meargă la Curtea Europeană să depună o plângere, ea se întreabă și ne întreabă de mai multe ori ce rost mai are să ne adresăm acestor instituții, să mai folosim aceste mecanisme dacă acestea nu sunt eficiente? Și Rusia este foarte interesată ca normele internaționale, mecanismele internaționale să nu funcționeze. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Ce este, dezinformarea? Există o definiție a acestui fenomen, acceptabilă din punct de vedere legal? Un posibil răspuns este oferit de Consiliul Audiovizualului din Republica Moldova. Autoritatea de reglementare în domeniu poate da sancțiuni pentru dezinformare, potrivit unei definiții care a devenit parte a legislației țării.Astfel, dezinformarea este ”răspândirea intenționată a informațiilor false, create pentru a dăuna unei persoane, unui grup social, unei organizații sau securității statului.”Pentru a putea fi încadrate în această definiție – și deci, supuse sancționării – actele de dezinformare trebuie să fie repetate și intenționate.Vicepreședinta Consiliului Audiovizualului din Republica Moldova, Aneta Gonța, vorbește despre felul în care instituția acționează împotriva dezinformării:”Dezinformarea a lucrat până acum și lucrează, de exemplu, în Găgăuzia. Televiziunea publică din Găgăuzia practic a boicotat reflectarea alegerilor. Deși au anunțat că vor reflecta, aproape că nu s-au referit la concurenți, aproape că nu au vorbit de campania prezidențială.Foarte mult au vorbit despre referendum, sugerându-le oamenilor să voteze pentru opțiunea ”Nu”. Ceea ce s-a și întâmplat. În știri de-abia erau numiți câțiva candidați, că uite, X s-a lansat azi în campanie, ce a făcut, unde a fost și atât. Da, foarte, foarte superficial.În schimb, în emisiuni au fost mai multe dezbateri sau discuții pe tema asta și cumva s-a transmis mesajul să se voteze pentru opțiunea ”Nu”. De ce vorbesc despre Găgăuzia? Pentru că este o televiziune publică regională  și este singurul post de televiziune sancționat de Consilul Audiovizualului, până acum, pentru dezinformare.Noțiunea de dezinformare a fost introdusă în Codul serviciilor media audiovizuale în 2022. Noi am elaborat o metodologie ca să putem să demonstrăm că e vorba de dezinformare în sensul definiției din Cod, bineînțeles. Și ne-a luat ceva timp ca să avem această metodologie și apoi să facem un raport. Acest raport complex și voluminos este public. Oricine poate să-l vadă și noi, la sfârșitul lui aprilie, am luat deocamdată singura decizie în acest sens: dezinformare în regiunea găgăuză. Decizia a fost atacată în instanță, bineînțeles. Din câte știu eu, Curtea de Apel a respins contestația pe motiv de procedură. S-ar putea să ajungă și la CEDO? Nu știm. Noi tot urmărim, pentru că e un caz interesant și noi suntem convinși că nu avem cum să pierdem”.”Eu personal pot să pun mâna în foc, practic, pentru că am lucrat foarte mult la proiectul acesta și am am demonstrat cum în timp, dezinformarea se repetă, este ciclică. Deci, nu s-a difuzat azi o narațiune și după aceea, gata, dispare.Cred că o lună aproape am monitorizat mai multe emisiuni, ca să vedem cum se repetă același mesaj ciclic și de ce fel de actori au fost cei care au difuzat-o sau au răspândit-o, sau cum au fost ambalate aceste narațiuni.Și noi am identificat, cred, că șapte narațiuni, inclusiv privind UE:Aderarea la UE egal cu NATO, egal război. UE  egal LGBT . UE înseamnă distrugerea, lichidarea practica  Bisericii Ortodoxe Moldovenești, care se subordonează Patriarhiei Moscovei.Ce mai are acolo? Da, Maia Sandu și guvernarea actuală vor să lichideze autonomia, statutul de autonomie a Găgăuziei. Găgăuzia are dreptul la autodeterminare externă și tot așa.A doua cea mai mare piață de desfacere a Republicii Moldova este CSI și nu Uniunea Europeană și tot așa.Și am demonstrat cu fapte, cu cifre, cu statistici. Ne-a luat foarte mult timp, cred că vreo 4 luni am lucrat la raport. Inclusiv grupuri de fact-check-ing din Moldova, au dezbătut, au combătut aceste narațiuni și atunci noi am preluat și de la ei ceea ce era și tot așa s-a putut”.”I-am sancționat cu mult. Să vă zic,.. Cred că prima dată am dat 100 de mii de lei, ceea ce nu e puțin pentru o televiziune regională. Evident că ei n-au plătit deocamdată, pentru că au contestat decizia. Dar nici măcar nu asta era ideea și scopul, anume sancțiunea. Era un mesaj simbolic pentru pentru toată lumea”.”Dar problema în Găgăuzia nu e doar asta. Avem una și mai gravă, și anume distribuitorii, distribuitorii de servicii media audiovizuale care nu vor să se supună Consiliului Audiovizualului, deși, conform legii, ar trebui să o facă.Ei au o lege a lor privind activitatea radiourilor și televiziunilor. Și ei zic n-au nevoie de altă lege. Și problema acolo este că anumiți distribuitori continuă să difuzeze, să redistribuie conținuturi rusești, de exemplu Rossia 24 și NTV de la Moscova, fără nicio intervenție. Deci, cel puțin 3 4 posturi de televiziune sunt încă disponibile în cablu și oamenii pot să le vadă.Și noi i-am sancționat și pe ei de mai multe ori, dar fără niciun rezultat. Pentru că ei nici nu vor să plătească, nici nu recunosc. Sunt în ceață, nu sunt de găsit. Am apelat și la poliție, la organele de acolo, locale, regionale. În consecință, deocamdată nu aveam foarte mari rezultate pe cazul ăsta, dar este o problemă foarte mare”. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Ați fi dispuși să dați apartenența României la NATO și la Uniunea Europeană pentru unirea cu Basarabia?Întrebarea s-a născut după discuția pe care am avut-o cu Victor Botnaru, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie "Nicolae Bulat" Soroca. Aflată la doi pași de muzeu, Cetatea Soroca, ridicată de domnitorii medievali ai Moldovei, este unul dintre cele mai importante monumente din Republica Moldova.Aceasta  a fost redeschisă în aprilie 2024 după ce a trecut printr-o amplă renovare din fonduri europene, mijlocite de România.Unionist declarat, Victor Botnaru spune totuși că perspectiva integrării nu a adus nicio îmbunătățire în țară.Iar directorul muzeului din Soroca pune semnul egalității între imperiul sovietic și Uniunea Europeană. El se teme că Republica Moldova nu va putea face față standardelor pentru aderarea la UE. El crede că, într-o zi, România ar putea abandona proiectul european pentru unul național.Este un punct de vedere de care trebuie să ținem seama, având în vedere complexitatea situației din Republica Moldova. Rep: Cum vă explicați rezultatele referendumului european?V.B.: Eu am fost și am rămas pentru toată lumea un unionist convins. Dacă s-a ajuns la rezultatul ăsta, eu cred că numai din cauză că a fost spulberat și ultimul sentiment, simțământ de patriotism, la justa lui valoare, la cota unirii cu țara. Noi ne-am străduit. A fost un avânt, a fost entuziasm, a fost o mișcare care părea că, iată, iată, iată, se va solda cu rezultatul scontat, care trebuia să fie acum, cel puțin în 1991. Noi ne asumăm ceea ce este și încercăm să ieșim din impasul ăsta, chiar dacă, sincer vorbind, eu personal iată că nu prea știu cum.Rep: Dar integrarea europeană nu este un pas? V.B.: O fi... Dar vedeți dumneavoastră... Probabil că ceva n-a mers și cu integrarea europeană. Și aici, haideți să fim sinceri, noi nu am fi dorit să schimbăm un imperiu pe o altă formațiune care are aceleași viziuni învechite. Deci, Uniunea Europeană, prin politica sa de extindere, ar fi trebuit să ia în considerație și psihologia populației care se află aici, pe teritoriul ăsta.Rep: De ce credeți că oamenii au votat într-o asemenea proporție? A fost propaganda rusă, dar în afară de aceasta?V.B.: Să lăsăm propaganda rusă, ea niciodată nu s-a terminat aici. Deci acuma, poate a avut turații mai mari, dar nu cu mult.Rep: Și atunci?V.B.: Și atunci, vă zic eu, din punctul meu pur subiectiv de vedere: eu cred că noi, totuși, avem un sentiment, ca să zic așa, de autoconservare. De ce? Fiindcă nu am văzut, cel puțin în ultimii opt ani, schimbări spre bine notabile, adânci.Dacă vrei să te desprinzi de un colonialism, nu încerca să plantezi și să lucrezi cu unele metode pentru a face, vasăzică, pe placul cuiva. Spuneți-mi care este deosebirea dintre un ”gastaereiter [ muncitor oaspete, în limba germană , n.r.] care stă în Rusia și unul care stă în Uniunea Europeană, în oricare țară din Uniunea Europeană? Eu nu văd nici o deosebire. Cei care pleacă în Est, ei limba o cunosc. Dacă pleacă în vest, ei nu conosc engleza, germana, franceza... Eu nu prevăd ca noi să fim acolo întâmpinați cu brațele deschise.Toată economia Europei actualmente se află într-o criză și toată lumea știe. Și dacă mergem încolo, nu știu dacă vom face față tuturor cerințelor. Ele sunt multe și ele sunt riguroase.Eu mă îndoiesc că noi facem față cerințelor. Eu n-am văzut o politică economică. O politică, economică trebuie să se bazeze pe o idee națională. Pentru mine, ideea națională asta este unirea cu țara, este un tot întreg. Eu văd încercările acestea puerile ca neavând niciun fundament. Pardon, de asta cred eu că va fi sortit eșecului. Poate eu sunt prea sceptic, prea critic, dar eu așa văd lucrurile.Rep: Dar România e în NATO și Uniunea Europeană, automat, unirea înseamnă cele două.V.B.: Nu, nu, nu, pardon, nu.Rep: România nu va ieși niciodată din NATO și Uniunea Europeană.Noi nu spunem niciodată niciodată. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

La ce vă gândiți prima dată când vorbiți despre economia Republicii Moldova? La fructe, la vinuri sau la vinarsuri, numite aici, atât de duios, ”divin”. Dar economia Republicii Moldova nu este numai despre asta. Ce-ați zice de industria IT sau de fabricarea de componente auto? Cu cea mai mare parte a comerțului orientată către Uniunea Europeană, Moldova speră la mai mult și este foarte atentă la cultivarea propriei imagini.Am discutat la Chișinău cu șefa Agenției de Investiții a Republicii Moldova, Natalia Bejan (foto)A venit în această instituție după ce a lucrat în sectorul privat, în companii cu capital străin dar și în start-up-uri locale. Natalia Bejan a început prin a aminti de perioada complicată de la începutul războiului din Ucraina, când investitorii au părut speriați de evenimente.N.B.: Oprirea războiului în Ucraina este și pentru noi o prioritate, cu toate că nu pot să-i spun așa pentru că noi nu putem să intervenim să condiționăm sau să schimbăm cursul lucrurilor. Dar ne afectează mult la nivel de percepție.Reporter: S-au speriat investitorii?N.B.: I-a pus pe pauză, dar nu pe toți. În general, ciclul de a decide pentru a face o investiție nu e de azi pe mâine. El durează luni sau uneori chiar și ani. Au fost investitori care decideau să vină în Republica Moldova și aveau planificată deschiderea companiilor la începutul anului 2022, iar după începerea războiului trebuiau să își asume sau nu.Avem cazuri în care și-au asumat, chiar și investitori din România, care au deschis fabrica în luna martie 2022, înțelegând contextul și asumându-și. Ei au deja două fabrici în Moldova, iar anul acesta o deschid pe a treia. Când voi merge acum la București mă voi întâlni cu ei ca să discutăm a patra linie de business, cu totul diferită. Le merge foarte bine în Republica Moldova.Ei sunt una dintre companiile care arată că nu i-a speriat războiul și că și-au asumat. Sincer, și-au asumat chiar nebunește pentru că în luna martie și noi eram amorțiți de ceea ce se întâmplă, iar ei, totuși, au venit cu decizia asta de investiție.Rep: Cu ce atrage Republica Moldova în acest context?N.B: Digitalizarea este una dintre prioritățile guvernului, care, în același timp, înseamnă și debirocratizare și simplificarea procedurilor.Noi avem avantaje competitive foarte puternice la capitolul IT. De asta vedem o creștere foarte frumoasă de opt ani, constantă în domeniul IT. Crește numărul de companii, crește numărul de job-uri, cresc salariile. Cresc vânzările, anume exporturile pentru că mai bine de 90% din produsul de IT merge la export.Marea majoritate este încă pentru outsourcing. Noi ne dorim și visăm la transformarea sectorului astfel încât să creeze și să vândă produse de IT, nu numai servicii. Dar cred că asta este faza de creștere și dezvoltare firească a sectorului.Mai e un alt domeniu pe care urmează să ne focusăm și conform planului de industrializare pentru următorii patru ani 2024 - 2028, care a fost adoptat anul acesta.Pe industrializare noi nu mai avem forță de muncă multă și ieftină, dar avem persoane extrem de talentate și care lucrează foarte bine cu greșeli minime în industrii în care pe asta se pune accent foarte puternic.Să vă dau un exemplu: al doilea cel mai puternic sector din Republica Moldova conform contribuției la PIB construcția de componente pentru mașini. Noi avem investiții foarte mari din Germania, din Japonia. Construim pentru cele mai cunoscute branduri de mașini din întreaga lume.Avem și companii care deja au comunicat că își retrag investiția din Bulgaria și alocă și mai mult în Republica Moldova. Vorbesc despre compania Sumitomo din Japonia.Motivul pentru care ei au ales și continuă să aleagă Republica Moldova este că nivelul de greșeli care se adună este minim sau zero comparativ cu țările din Africa de nord, de exemplu, unde salariile sunt mult mai mici, poate că logistica este mai simplă, dar se fac greșeli.Te aștepți să fie totul absolut imaculat, corect, fără niciun fel de greșeli. Noi facem, de la cablaje, care este componenta de bază, până la magneți pentru mașinile electrice, pe care îî facem de vreo doi ani, pentru Tesla de exemplu. Sunt prestatori de servicii care fac asta. Sau coasem husele pentru scaune.Companiile noastre care fac componente pentru domeniul auto nu sunt foarte multe la număr. Sunt peste 20. Sunt două chestii prin care se deosebesc. Prima e calitatea și lipsa de greșeli, iar a doua este livrarea la timp, care pentru domeniul acesta este extrem de importantă.Rep: O altă atribuție a agenției dumneavoastră este promovarea imaginii țării.Cum acționați în această direcție?N.B.: Două dintre instrumentele pe care le avem la promovarea imaginii de țară sunt diplomația economică și diaspora.  Astea sunt doar două elemente foarte coagulate.De exemplu, avem programul Fly Moldova. Acolo colaborăm cu patru companii care au zboruri directe către Republica Moldova. Cu fiecare dintre ele am făcut un brainstorming foarte creativ despre cum ar fi să comunicăm despre Republica Moldova un pic mai mult.Cu unele companii avem plasări de articole în revistele lor. Cu altele din Londra avem plasări în aeroport pentru a ne asigura că se cunoaște despre Republica Moldova, că numele țării este cunoscut. Și nu numai din perspectivă economică.De exemplu, poți să vii să faci degustare de vinuri, să vii ca turist să vezi anumite locuri sau să guști felurile de mâncare pe care noi le avem în Republica Moldova. Sau să vii să vezi siturile UNESCO pe care noi le avem în Republica Moldova.Lucrăm cu ratingurile de țară. Le monitorizăm. Avem o listă de vreo 40 de ratinguri pe care monitorizăm. Încercăm să înțelegem de ce nu suntem mai sus pe fiecare dintre ele și care ar fi instrumentele prin care să îmbunătățim poziționarea noastră.Rep: Nu urmăriți numai ratingurile economice, cei patru mari?N.B.: Nu, deși când după 15 ani Fitch a decis să ne evalueze și ne-a dat o evaluare cu două poziții mai bună, evident că asta ne-a încântat și ne afectează mult. Dar lucruri de genul poziționării noastre pe gender balance, pe nediscriminarea femeilor sau care este feedback-ul pe care îl dau nomazii digitali despre orașul Chișinău, despre cât de bine se simt în orașul Chișinău, sunt lucruri extrem de importante.Rep: Cum vedeți anul viitor? Sunt alegeri.I: Ca și cetățean, spun: ieși la vot, votează! Ca agenție, pentru că noi am trecut prin reorganizare anul trecut, anul viitor este despre capacitarea oamenilor și focusarea noastră ca să avem o strategie proactivă în atragerea investițiilor.