Tratatul de la Maastricht, cunoscut oficial ca Tratatul privind Uniunea Europeană, a fost semnat pe 7 februarie 1992, la Maastricht, în Olanda, de cele 12 țări care alcătuiau pe vremea aceea Comunitatea Europeană. El a intrat în vigoare pe 1 noiembrie 1993, după ce a fost ratificat de toate țările membre.Tratatul de la Maastricht a instituit oficial Uniunea Europeană, transformând Comunitatea Economică Europeană într-o Uniune mai coezivă și mai cuprinzătoare. Tot el a introdus și cetățenia Uniunii Europene.
Pe 11 iulie 1995, forțele sârbe bosniace conduse de generalul Ratko Mladić au capturat orașul Srebrenița din estul Bosniei, care fusese declarat „zonă de siguranță” aflată sub protecția ONU. În zilele care au urmat, peste 8 000 de musulmani, în principal bărbați și băieți, au fost uciși sistematic și îngropați în gropi comune. Mii de femei, copii și bătrâni au fost deportați cu forța. Între 20 000 și 50 000 de femei și fete au căzut victimă violenței sexuale. ONU a descris genocidul petrecut la Srebrenica drept cea mai cumplită crimă comisă pe sol european după cel de Al Doilea Război Mondial.
În acest episod, facem o incursiune în istoria Europei pentru a sărbători un eveniment marcant: 20 de ani de la cea mai mare extindere a Uniunii Europene. La 1 mai 2004, zece țări din inima Europei s-au alăturat Uniunii, adăugând nouă limbi de lucru oficiale. A fost un moment de sărbătoare, de unitate și de oportunități nelimitate.
Comerțul transatlantic cu sclavi este un capitol sumbru și dureros al istoriei umane, care a durat peste patru sute de ani și a afectat peste cincisprezece milioane de persoane. În ciuda abolirii sclaviei, ideologiile rasiste continuă să existe și să modeleze atitudini și comportamente discriminatorii și în zilele noastre. Inițiative precum Ziua Internațională a Organizației Națiunilor Unite pentru Comemorarea Sclaviei și a Comerțului Transatlantic cu Sclavi și Săptămâna de combatere a rasismului și de promovare a diversității organizată de Uniunea Europeană urmăresc să sensibilizeze publicul, să promoveze egalitatea și să creeze o societate mai incluzivă.
Spațiul Schengen se întinde pe teritoriul a 27 de țări europene: 23 de țări membre ale Uniunii, cărora li se adaugă Elveția, Islanda, Liechtenstein și Norvegia. În interiorul acestei zone nu există controale la frontieră, ceea ce înseamnă că se poate călători liber dintr-o țară în alta. Totul a început în 1985, când cinci state membre ale Comunității Europene au decis să elimine controalele la frontierele interne.
În 2005, în ziua în care s-au împlinit 60 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz, o rezoluție a Organizației Națiunilor Unite a desemnat ziua de 27 ianuarie drept Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Termenul „Holocaust” provine din limba greacă și înseamnă „sacrificiu prin foc”. Este folosit pentru a descrie persecuția și ulterior uciderea în masă a șase milioane de evrei în Europa de către regimul nazist și colaboratorii săi. Între anii 1933 și 1945, regimul nazist și aliații săi au vizat și alte grupuri, inclusiv romii, persoanele cu dizabilități, slavii, precum și persoanele gay și membrii anumitor grupuri religioase și politice.
Este o casă frumoasă, cu acoperiș de paie și obloane de culoarea cerului, ascunsă într-un parc înverzit, aproape de Paris. Cine și-ar putea imagina că în această casă familială a fost conturat viitorul Europei și locul său pe scena internațională? Și totuși, această casă a fost locul unde a trăit și muncit unul dintre arhitecții Uniunii Europene de azi: Jean Monnet.
Piața unică este una dintre cele mai importante realizări ale integrării europene și una dintre principalele ei forțe motrice. Înființată la 1 ianuarie 1993, piața unică permite ca bunurile, serviciile, oamenii și capitalul să circule liber în interiorul Uniunii Europene. De la crearea sa, piața unică a stimulat comerțul și a crescut importanța Uniunii ca partener comercial global. Ea facilitează viața cetățenilor și stimulează creșterea și concurența prin crearea de noi oportunități pentru companiile europene.