Presa internațională prefațează alegerile din Republica Moldova. Comentatorii explică mizele regionale și europene ale scrutinului. Le Figaro notează că ”alegerile de duminică sunt considerate cruciale pentru viitorul acestei foste republici sovietice. Moldova se confruntă cu o „campanie de dezinformare fără precedent” condusă de Rusia în perioada premergătoare alegerilor parlamentare, a acuzat joi Uniunea Europeană. Euronews observă că ”votul moldovenilor care locuiesc în Transnistria s-ar putea dovedi decisiv. În Transnistria, la alegerile prezidențiale din 2024, candidatul pro-rus Alexandru Stoianoglo, a câștigat aproape 80% din voturi, în timp ce Maia Sandu a obținut în jur de 20%. Autoritățile moldovene au pus poliția în alertă pentru a asigura buna funcționare și securitatea secțiilor de votare în ziua alegerilor”. Politico informează că ”moldovenii se îndreaptă duminică spre urne în cadrul unor alegeri parlamentare înconjurate de tentative de amestec în sistemul politic, despre care oficialii de securitate occidentali și experții cibernetici spun că provin din Rusia. Însă sprijinul acordat de Washington pentru combaterea atacurilor cibernetice, a dezinformării și a altor interferențe a scăzut, în parte după ce a fost desființată agenția de dezvoltare USAID la începutul acestui an. Eforturile de politică externă ale SUA privind integritatea alegerilor în străinătate au suferit lovituri majore de la preluarea mandatului de către președinte Donald Trump - ca urmare a unui mix de reduceri de finanțare, remanieri guvernamentale și politica administrației America First”. Alegerile din Republica Moldova reprezintă „primul test major al confruntării dintre Rusia și Europa”, transmite televiziunea publică francofonă din Belgia, RTBF. Kremlinul speră să câștige confruntarea la distanță cu Uniunea Europeană, denunțând „isteria anti-rusă” care domnește la Chișinău și respingând acuzațiile de interferență. „Unde sunt dovezile?”, a întrebat săptămâna trecută purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe. Iar Foreign Policy scrie că Rusia nu doar „influențează” alegerile din Moldova. Moscova dorește o bază pentru a se infiltra în UE și duce un război multivector. Expresia „operațiuni de influență” este complet inexactă pentru a descrie ceea ce se întâmplă în Moldova. Rusia este angajată într-un război multivector. Acesta își propune nu doar să contracareze traiectoria Moldovei către aderarea la Uniunea Europeană – aprobată cu o majoritate restrânsă într-un referendum din 2024 – sau să o aducă în sfera de influență a Rusiei, ci și să folosească țara ca o bază bine situată geografic pentru a efectua atacuri hibride în interiorul UE și operațiuni în Ucraina.
Presa internațională analizează schimbarea de atitudine a președintelui Donald Trump, după ce acesta a afirmat că Ucraina este capabilă să câștige războiul împotriva Rusiei și să-și recupereze teritoriul. De asemenea, comentatorii se ocupă de discursul liderului de la Casa Albă în fața Adunării Generale a ONU. Un discurs în care a criticat organizația internațională, dar și politicile Europei privind clima și migrația. ”Este o adevărată revoluție”, concluzionează Sky News cu privire la schimbarea președintelui american în privința Ucrainei. „Da, acesta este același domn Trump care l-a hărțuit pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski de la Casa Albă în februarie și l-a scos pe președintele rus Vladimir Putin din izolare luna trecută”. „Schimbarea retoricii – și a evaluării strategice a războiului – sugerează că președintele SUA acceptă faptul că demersurile sale diplomatice către Putin au fost nereușite”, consideră Politico. The New York Times îl vede pe președintele Trump mai degrabă ”spălându-se pe mâini în privința conflictului din Ucraina”. El „nu a spus nimic despre un nou sprijin din partea Statelor Unite”. Pentru The Atlantic, „Singura modalitate prin care comunitatea internațională poate ști dacă președintele a vorbit serios este să se întoarcă la Washington și să readucă America de partea NATO și a Ucrainei, cu bani și echipamente. Până atunci, sunt doar vorbe”. (Sursa: Courrier International) Analizând discursul președintelui Trump de la tribuna Adunării Generale a ONU, ziarul francez Libération îl acuză pe Trump că ”demolează fără rușine unul câte unul toate conceptele care au modelat ordinea mondială și care au fost considerate până acum un progres pentru umanitate: dreptul la azil, lupta împotriva schimbărilor climatice, multilateralismul.” Încearcă Londra să impună legea Sharia? FirstPost demontează afirmațiile lui Trump din discursul de la ONU. Această afirmație nu are dovezi care să o susțină. Iar când a fost întrebat, biroul primarului Londrei, Sadiq Khan, care este primul primar musulman al orașului, a declarat pentru The New York Times că nu va „onora aceste comentarii îngrozitoare și bigote printr-un răspuns”. Un discurs complet nerealist, scrie ziarul belgian De Morgen: „O cascadorie de PR jenantă în încercarea sa idioată de a câștiga Premiul Nobel pentru Pace. ... Discursul interminabil poate fi văzut ca o confirmare simbolică a unei lumi din care SUA se retrag în spatele unui zid de resentimente și tarife comerciale. Un lucru este clar: pentru europeni, o alianță cu această Americă, America lui Trump, este nesustenabilă.” (Sursa: Eurotopics). ”O diatribă ca unic răspuns la criza multilateralismului”, titrează Le Monde ”Printre acuzații incongruente, batjocuri și neadevăruri, președintele american Donald Trump a încercat neobosit să discrediteze o instituție, Națiunile Unite, la a cărei slăbire a contribuit marți, la New York. Iar The Conversation notează că, ”perspectivele lui Trump asupra suveranității, schimbărilor climatice și migrației i-ar putea încuraja și pe alți lideri politici care doresc să promoveze agende similare. Există pericolul de a fi depășită retorica. Disprețul președintelui SUA față de multilateralism și sistemul ONU ar putea însemna că alți membri își revizuiesc bugetele, reducând și mai mult finanțarea. Acest lucru ar fractura și mai mult un sistem ONU care este deja sub o presiune serioasă”.
Aflat în vizită la New York, președintele francez Emmanuel Macron a anunțat recunoașterea de către Franța a Palestinei ca stat independent. Canada, Regatul Unit, Australia și Portugalia recunoscuseră deja Palestina cu puțin timp înainte. Belgia și Monaco au urmat și ele exemplul Franței. Este aceasta calea cea mai bună către pace? – se întreabă comentatorii. Analizând reacțiile din Franța, Le Figaro constată că ”stânga sărbătorește o victorie, dreapta își reiterează rezervele”. ”Stânga - care a făcut din apărarea cauzei palestiniene unul dintre principalele sale câmpuri de luptă - nu își ascunde satisfacția, în ciuda unui gest pe care îl consideră tardiv. Începând cu fondatorul La France Insoumise (LFI), Jean-Luc Mélenchon. Și continuând cu Partidul Socialist (PS) care a vorbit despre o „zi istorică” în care „Franța este onorată”. Aceasta, după ce a stârnit controverse în ultimele zile solicitând ca primăriile franceze să fie decorate cu steagul palestinian. La dreapta și în Reuniunea Națională (RN), gestul a stârnit rezerve, chiar o opoziție totală”. În Spania, El País observă că „opoziția s-a resimțit și în anumite secțiuni ale stângii socialiste apropiate comunității evreiești” din Franța. Ziarul spaniol remarcă paradoxul Reuniunii Naționale, despre care spune că a fost „fondată de foști membri ai SS”. Ei se prezintă acum drept apărători ai Israelului. Dar același ziar consideră că sprijinul extremei drepte pentru statul evreu ”se explică mai degrabă prin respingerea imigranților musulmani decât prin orice apropiere de Netanyahu”. Der Spiegel consideră că „recunoașterea Palestinei este mai mult decât un simplu simbolism. Inițiativa conține un plan pentru Gaza imediat ce armele vor fi reduse la tăcere. ... Este corect din partea comunității internaționale să încerce să elaboreze un plan postbelic pentru Gaza și să caute noi abordări pentru un proces de pace care să nu mai depindă de concesiile israeliene.” „Franța îl sfidează pe Trump”, scrie The Washington Post, care amintește că Marco Rubio, secretarul de stat american, a încercat să oprească inițiativa încă din iunie. Deși anunțul Franței și al altor națiuni „reprezintă un impuls moral pentru palestinieni”, acesta „nu va schimba imediat nimic pe teren”, continuă cotidianul din capitala americană. The New York Times observă la rândul său că „Franța și alți aliați ai SUA tocmai au oficializat o ruptură cu Washingtonul care se profila de ani de zile”. Ziarul insistă asupra izolării crescânde a Israelului și a Statelor Unite în această chestiune, patru dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate recunoscând acum Palestina. Pentru The Wall Street Journal, inițiativa confirmă mai presus de toate „înclinația președintelui Macron de a lovi mult peste așteptări într-o regiune în care influența Franței a scăzut”. The Daily Telegraph spune la rândul său că este vorba de un președinte „care nu a părut niciodată într-o poziție atât de proastă acasă. (...) Manifestările sale teatrale nu pot ascunde diviziunile profunde din Europa legate de războiul din Gaza”.
Presa internațională analizează mesajele transmise de Donald Trump și alți lideri republicani duminică, la comemorarea activistului ultraconservator Charlie Kirk, asasinat pe 10 septembrie. Declararea lui Charlie Kirk ca „martir” a estompat granițele dintre politică și religie, sunt de părere comentatorii. Fox News transmite că Donald Trump a onorat moștenirea lui Charlie Kirk descriindu-l drept un „martir al libertății americane” Le Monde vede însă în această manifestare omagială, ”un moment de confuzie între politică și religie” Potrivit ziarului francez, ”a fost atât un miting politic, cât și o cruciadă împotriva dușmanilor MAGA. Donald Trump a făcut un efort neobișnuit vorbind pe larg în lauda cuiva, în afară de el însuși”. The New York Times, notează că duminică s-au reunit „cele mai înalte niveluri ale guvernului american și ale credinței evanghelice . (...) Poate că niciodată până acum, la o asemenea scară, nu a avut loc o astfel de fuziune într-un eveniment public.” El País consideră că „acest omagiu, fără precedent în istoria modernă a țării, a demonstrat amploarea confuziei care domnește în discursul MAGA între politică și cea mai reacționară versiune a creștinismului”. National Review subliniază că, ”într-o acțiune extrem de necreștină, președintele american și-a folosit discursul pentru a-și mărturisi „ura” față de adversarii săi. (...) Spre deosebire de văduva lui Charlie Kirk, care a declarat cu lacrimi în ochi că l-a iertat pe bărbatul care i-a ucis soțul, Trump a susținut că își urăște adversarii și că îi este greu să-i respecte” Pe aceeași temă, Washington Examiner, notează că președintele SUA a prezentat uciderea activistului „ca parte a unui atac mai amplu asupra națiunii” - afirmând în treacăt că „violența vine în mare parte din stânga”. Pentru acest ziar, această „retorică” marchează „o trecere de la doliu la răzbunare, criticii avertizând că riscă să estompeze linia dintre justiție și pedepsirea oponenților politici”. (Sursa. Courrier International). ”Dragonul a fost trezit”, titrează la rândul său ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. ”În fața a zeci de mii de susținători, Erika Kirk l-a iertat pe ucigașul soțului ei. Donald Trump nu a fost de acord. El predică: Urăște-ți dușmanii”. Iar The New York Post vede în evenimentul de duminică un mesaj către mass-media mainstream. ”Monopolul aproape total pe care liberalii îl au asupra campusurilor universitare a fost distrus de emisiunea lui Kirk, Turning Point USA. Întrucât democrații conduc aproape toate posturile de televiziune, talk-show-urile și emisiunile nocturne, conservatorii s-au orientat către podcasturi. Și când Jimmy Kimmel a depășit limita, televiziunile afiliate din zona centrală a Americii l-au retras, cerându-și scuze. Se uita Kimmel la emisiunea Sunday? Se uita ABC? Înțeleg ei bula pe care au creat-o? Nu numai că nu vorbesc cu sau pentru acești oameni, dar neagă că ei există. Este nesustenabil. Vorbitor după vorbitor a spus că Kirk va servi drept inspirație, un far pentru majoritatea tăcută să se exprime. Nu este vorba despre un singur om, ci despre o mișcare. Acesta a fost mesajul: Nu mai pot fi ridiculizați sau ignorați”.
Presa internațională a reacționat imediat după ce Estonia a acuzat Rusia că i-a încălcat spațiul aerian. Moscova respinge acuzațiile, spunând că avioanele sale au zburat deasupra apelor internaționale. Rusia continuă să mențină tensiunile cu vecinii din NATO, observă comentatorii. „Rusia testează din nou limitele NATO în Europa de Est”, rezumă El País. „Estonia, care își închisese spațiul aerian după ce mai multe drone rusești au survolat Polonia pe 10 septembrie, a văzut trei avioane survolând teritoriul său timp de 12 minute lungi. (...) Varșovia, la rândul său, a avertizat că o altă pereche de avioane de vânătoare rusești a efectuat o trecere la joasă altitudine peste una dintre platformele sale petroliere din Marea Baltică.” Le Monde titrează: ”Rusia își continuă strategia de tensiune militară cu europenii”. Incursiunea a trei aeronave rusești pe cerul Estoniei, deși negată de Moscova, este un „nou exemplu de comportament periculos al Rusiei”, potrivit NATO. Acest eveniment are loc în contextul unor exerciții militare majore de ambele părți. CNN amintește că ”incidentul de vineri are loc după ce dronele rusești au încălcat spațiul aerian polonez și cel românesc la începutul acestei luni – determinând aliații NATO să se angajeze să consolideze apărarea pe flancul estic al alianței. Miercurea trecută, avioane de vânătoare NATO au doborât mai multe drone rusești care au încălcat spațiul aerian polonez în timpul unui atac asupra Ucrainei vecine”. Un răspuns colectiv The Guardian informează că liderii UE vor discuta „răspunsul lor colectiv” la încălcările spațiului aerian european de către Rusia, într-o reuniune la Copenhaga pe 1 octombrie, după cum a declarat președintele Consiliului European, António Costa. Tallinn a denunțat imediat acest lucru ca fiind un „act fără precedent”, relatează La Repubblica. „Îngrijorarea a fost atât de mare încât prim-ministrul estonian Kristen Michal a cerut vineri seară activarea articolului 4” din Tratatul Atlanticului de Nord, care prevede „consultări formale între aliați în cazul unei amenințări directe împotriva unui partener”. Într-un interviu acordat ediției europene a Politico, ministrul estonian de externe, Margus Tsahkna, a declarat că incursiunea a demonstrat că liderul rus Vladimir Putin nu are niciun interes pentru pace. În Der Spiegel citim că sâmbătă, Ministerul Apărării din Estonia a publicat pe rețeaua X o hartă care arată presupusa traiectorie de zbor a trei avioane de vânătoare rusești MiG-31. ”Aceasta arată că avioanele au pătruns la aproximativ zece kilometri în spațiul aerian estonian părăsind coridorul internațional îngust de deasupra Golfului Finlandei. Prin această postare, statul baltic și-a reiterat acuzațiile conform cărora Rusia a încălcat spațiul aerian estonian – și, prin urmare, teritoriul NATO” Le Point observă că toți ochii au fost ațintiți asupra administrației Trump, pentru a se vedea reacția sa. „Nu-mi place. Nu-mi place când se întâmplă așa ceva”, a răspuns președintele SUA. „Ar putea fi o problemă mare. Vă voi spune mai târziu.”
În Statele Unite apar temeri legate de cenzură, după ce rețeaua TV ABC a scos din emisie show-ul „Jimmy Kimmel Live”, după comentariile prezentatorului despre Charlie Kirk. Donald Trump a salutat decizia. Între timp, președintele american a fost primit cu fast la Londra. Comentariile și analizele nu lipsesc. Newsweek titrează: ”Trump sărbătorește, Hollywood-ul este furios”. Pentru revista americană, suspendarea emisiunii „Jimmy Kimmel Live!” ridică mari semne de întrebare cu privire la cenzura politică și libertatea de exprimare. Le Figaro îl descrie pe Kimmel drept ”vedeta de comedie în vârstă de 57 de ani, a cărei emisiune oferea o perspectivă umoristică asupra evenimentelor actuale, de cinci ori pe săptămână”. ”Democrația moare în întuneric”, scrie Daily Beast. Iar publicația amintește de represiunea lui Hitler asupra libertății de exprimare și lecțiile acesteia pentru Trump, după demiterea lui Jimmy Kimmel La 4 octombrie 1933, ministrul propagandei din Germania, Joseph Goebbels, a introdus noua lege nazistă a editorului, promițând că va rămâne ”protectorul călduros al presei germane”. Din acea zi, mass-media națională a trebuit să semneze un contract prin care se angaja să nu publice niciodată nimic ”menit a slăbi puterea Reich-ului în străinătate sau în interior”. ”America este o mare putere, nu o verișoară binevoitoare” Vizita președintelui american Donald Trump la Londra este, de asemenea, comentată intens în presa internațională. Revista britanică The Spectator notează că ”relația specială” dintre Londra și Washington nu este chiar una între egali: ”Deja se transformă în dependență, în special în economie și tehnologie. Amploarea acestei dependențe este izbitoare. Statele Unite dețin acum aproximativ o treime din totalul investițiilor străine directe din Regatul Unit. (...) Dar America este o mare putere, nu o verișoară binevoitoare. Își urmărește interesele, iar aceste interese nu coincid întotdeauna cu ale noastre.” Comentând primirea președintelui american de către regele Charles III, Corriere della Sera observă că „regele și-a îndeplinit pe deplin atribuțiile de «diplomat șef». A fost o sarcină delicată, având în vedere că implica îmbunarea cuiva atât de imprevizibil precum Donald Trump. Dar monarhul a reușit admirabil, judecând după râsetele și glumele schimbate cu președintele, care a repetat mereu «mulțumesc, mulțumesc». Se spune că membrii familiei regale britanice se țin departe de politică, dar prim-ministrul Keir Starmer a decis să joace această carte. ... Și după unele nemulțumiri inițiale, regele Carol a jucat-o cu entuziasm.” (Sursa: Eurotopics) BBC vede la rândul său un succes de partea Londrei: ”Da, președintele Trump nu a fost de acord cu prim-ministrul în privința unor probleme importante - Gaza, imigrația ilegală, politica energetică. Dar toate acestea sunt domenii în care știam deja că nu sunt de acord. Și Trump nu a fost de acord cu prim-ministrul în cel mai plăcut mod posibil. Tonul său a fost „sunt de acord să nu fiu de acord”. Unele dintre cele mai spinoase probleme nu au apărut cu adevărat. Jeffrey Epstein și Lord Mandelson doar superficial, iar Nigel Farage deloc. În plus, în ceea ce privește Ucraina, Trump și-a întărit retorica față de Putin, chiar dacă poate puțin cam lipsită de detalii specifice. Oare a găsit prim-ministrul o modalitate de a-l face pe Donald Trump plictisitor? Considerați asta un succes pentru Downing Street 10”.
A trecut mai bine de o săptămână de la asasinarea influencerului conservator Charlie Kirk și America pare să nu-și fi regăsit echilibrul. Numeroase comentarii din presa internațională atrag atenția asupra pericolului ca Statele Unite să plonjeze în violență politică și autoritarism. ”La o săptămână după oribila asasinare a personajului conservator și naționalist Charlie Kirk în Statele Unite, pagubele sunt greu de ignorat”, scrie Le Monde. ”Vestea despre asasinarea acestei figuri a tineretului conservator american s-a transformat rapid într-o dorință de răzbunare nepotolită. Exemplul a venit chiar de la președintele Donald Trump, care a preferat să stigmatizeze un inamic intern acuzat că l-a ghidat pe presupusul asasin. Acest lucru a fost reiterat ulterior și de vicepreședintele J.D. Vance, într-un climat detestabil de vânătoare de vrăjitoare”. The New Yorker consideră că ”omniprezența armelor și ușurința cu care aproape oricine le poate obține fac ca protejarea vieților umane să fie din ce în ce mai dificilă. Faptul că amenințarea violenței politice este atât de endemică este unul dintre motivele pentru care ceea ce era odată adevărat despre mișcarea lui Trump este din ce în ce mai adevărat și pentru țară: devine neîncrezătoare și se simte în pericol” Revista People amintește că ”începând de vineri, 12 septembrie, un studiu din 2024 despre terorismul intern nu mai apare pe site-ul Departamemntului de Justiție (DOJ). În primele rânduri ale studiului se arată că „Extremismul violent militant, naționalist, al supremației albilor a crescut în Statele Unite. De fapt, numărul atacurilor de extremă dreapta continuă să depășească toate celelalte tipuri de terorism și extremism violent intern”. Citeste siCharlie Kirk, ucis pentru că ar fi fost ”prea puțin extremist”? Asasinarea activistului conservator Charlie Kirk semnalează un nou capitol tulburător în violența politică din America, a declarat pentru Fox News, Peggy Noonan, fosta redactoare a discursurilor președintelui Ronald Reagan. „Ne place să spunem că ceva s-a întâmplat treptat și apoi brusc, Așa a crescut violența politică în America în acest secol. Aș spune că tentativele de asasinat din 2024 asupra lui Donald Trump și acum asasinarea lui Kirk sunt momentele «brusc». Realitatea continuă în timp ce ritmul sumbru se accelerează.” The Hill se teme că ”Trump și alții pregătesc scena pentru a folosi uciderea lui Kirk ca justificare pentru un atac asupra organizațiilor societății civile care s-au mobilizat pentru a rezista față de efectul distructiv al Proiectului 2025. Desigur, nu există nicio dovadă că finanțatorii progresiști sau organizațiile de advocacy au avut vreo legătură cu recentele acte de violență politică. Acesta este cel mai grosolan oportunism politic, exploatând o tragedie pentru a avansa un pas preexistent într-un proiect autoritar în desfășurare” Iar pentru Miami Herald, ”moartea lui Kirk reprezintă o escaladare devastatoare a diviziunii politice din America. În momentul în care acceptăm violența ca mijloc de a-i reduce la tăcere pe cei cu care nu suntem de acord, am abandonat principiile care fac posibilă democrația americană. Primul Amendament ne permite libertatea de exprimare - chiar dacă ne ofensează sau ne înfurie. Dar nu permite niciodată violența”.
Armata israeliană a lansat ofensiva militară totală asupra orașului Gaza, în timp ce o comisie de anchetă a Consiliului ONU pentru drepturile omului acuză Israelul de genocid. Israel denunţă ancheta drept «parţială şi mincinoasă». Presa internațională analizează situația. CNN vorbește despre ”ceea ce ar putea fi cea mai mare operațiune terestră a sa în Gaza de la incursiunea militară inițială de la începutul războiului, marcând o escaladare fără precedent care se bucură de sprijin deplin din partea SUA. Decizia prim-ministrului Benjamin Netanyahu de a continua operațiunea, în ciuda condamnărilor internaționale tot mai mari și a îngrijorărilor propriilor oficiali din domeniul securității, subliniază disponibilitatea sa de a sfida presiunile globale de a pune capăt războiului”. Potrivit Newsweek, ”ofensiva israeliană este probabil să se desfășoare chiar dacă Qatarul, Egiptul și Statele Unite încearcă să facă presiuni pentru progrese în discuțiile pe care le mediază între Israel și Hamas. Ambele părți rămân ferme în ceea ce privește condițiile opuse pentru încheierea războiului”. ”Operațiunea împotriva orașului Gaza face parte dintr-o dorință de a transmite un mesaj politic”, declară pentru Le Figaro istoricul militar Pierre Razoux. ”Gaza nu este singurul front al armatei israeliene. Hezbollah încă există în Liban, Siria, potențial în Cisiordania, Yemen și Iran. Scopul lui Netanyahu și al șefului de stat major este de a rezolva problema Gaza cât mai repede posibil, astfel încât să își poată îndrepta atenția către aceste alte fronturi. Următorul pas ar putea fi Cisiordania”. Presa internațională vorbește și despre raportul comisiei independente a ONU care acuză Israelul de comiterea unui genocid în Gaza. BBC notează că, potrivit comisiei ONU, ”modelul de conduită include uciderea intenționată și vătămarea gravă a unui număr fără precedent de palestinieni folosind muniții grele; atacuri sistematice și pe scară largă asupra siturilor religioase, culturale și educaționale; și impunerea unui asediu asupra Gazei și înfometarea populației acesteia. Liderii politici și militari israelieni au afirmat în mod constant că operațiunile militare din Gaza sunt desfășurate în autoapărare, pentru a învinge Hamas și alte grupări armate palestiniene și pentru a asigura eliberarea ostaticilor israelieni”. „Concluziile raportului susțin observațiile și declarațiile succesive ale palestinienilor, israelienilor și organizațiilor pentru drepturile omului, care au susținut aceeași idee în ultimul an”, notează Middle East Eye. „Însă aceasta este prima dată când o analiză cuprinzătoare, bazată pe legi, a fost efectuată de un organism ONU și va fi de ajutor judecătorilor Curții Internaționale de Justiție (CIJ), într-un proces a cărui finalizare se așteaptă să dureze ani.” Iar Jerusalem Post spune că raportul reprezintă cea mai recentă piesă din șirul de acuzații de genocid la adresa guvernului premierului Benjamin Netanyahu, formulate de activiștii pentru drepturile omului. În acest timp, Israelul își continuă războiul împotriva Hamas în Gaza, război care a ucis zeci de mii de oameni. Israelul a respins ceea ce a numit un raport „distorsionat și fals”.
Înainte de a crește presiunea asupra lui Vladimir Putin, Donald Trump le cere aliaților săi europeni să înceteze să mai cumpere petrol rusesc. De asemenea, le cere să majoreze tarifele la produsele chinezești și indiene. Presa internațională analizează situația. ”Sancțiunile împotriva Rusiei, un măr al discordiei între Statele Unite și Europa din cauza Chinei”, titrează Le Monde. ”Cererile lui Trump sunt inacceptabile pentru UE, care se teme că va plăti prețul unui război comercial între Washington și Beijing”. Newsweek observă că Donald Trump a vorbit despre „războiul lui Biden și Zelenski” fără a-l menționa pe Putin, adăugând că, dacă NATO ar face ceea ce a spus el, conflictul s-ar termina rapid. În caz contrar, „îmi risipiți timpul, precum și timpul, energia și banii Statelor Unite”. Ziarul polonez Rzeczpospolita, citat de Eurotopics, se îndoiește că ”toate celelalte țări NATO chiar vor fi dispuse să dea o lovitură economică majoră Rusiei și Chinei. În cazul Chinei, este chiar îndoielnic că majoritatea lor ar susține o astfel de mișcare. Și ce urmează? Va trebui să așteptăm următoarea scrisoare a lui Trump. Și să ne consolidăm capacitățile de apărare împreună cu alte țări amenințate de Rusia.” Șeful Casei Albe devine o povară pentru NATO avertizează ziarul portughez Público: „Problema NATO este dacă Statele Unite vor continua să respecte Articolul 5, care garantează apărarea colectivă și constituie cel mai puternic factor de descurajare. Problema NATO este Donald Trump și viziunea sa asupra lumii, care nu include conceptul de a crea alianțe permanente pentru apărarea democrațiilor – în Europa, ca și în Asia – împotriva regimurilor autocratice, respectând în același timp dreptul internațional.” De partea sa, cotidianul elvețian Tages-Anzeiger, arată că ”Europa continuă să cumpere anual petrol, gaze naturale și alte bunuri rusești în valoare de miliarde de euro, umplând astfel arsenalul Kremlinului. În cel mai bun caz, sancțiunile europene împotriva Chinei pot fi descrise ca fiind ridicole, chiar dacă regimul de la Beijing face tot posibilul pentru a sprijini Rusia și a declarat deschis la Bruxelles că nu are niciun interes să pună capăt războiului. (...) Trump nu face decât să denunțe această discrepanță dintre presupusa gravitate a amenințării și măsurile defensive încă neconvingătoare.” (Sursa: Eurotopics) Politico remarcă faptul că în sfârșit, Donald Trump numește Rusia „agresor”, după ce ”a rezistat timp de luni de zile” să o eticheteze astfel. ”Întrucât poziția mai dură a lui Trump nu a reușit să-l determine pe Putin să se așeze la masa negocierilor, administrația americană se confruntă cu tot mai multe apeluri de a impune sancțiuni mai dure. Deși Trump a spus că țările europene sunt „prietenii” săi, acesta a criticat faptul că ele „cumpără încă petrol din Rusia”. El a spus că nu dorește ca ei să cumpere petrol, în timp ce ”sancțiunile pe care le impun nu sunt suficient de dure”. Ungaria și Slovacia sunt principalii cumpărători de energie rusească ai UE și s-au opus eforturilor Comisiei Europene de a elimina treptat această dependență, mai scrie Politico.
Până la 150.000 de persoane au participat sâmbătă la „cea mai mare demonstrație organizată vreodată de extrema dreaptă” în Regatul Unit, potrivit presei britanice. Miliardarul Elon Musk li s-a adresat manifestanților printr-un mesaj video. Unii protestatari au atacat forțele de ordine, inclusiv cu rachete de semnalizare. S-au operat circa 25 de arestări. Liderul AUR, George Simion, a participat la evenimentul anti-migrație, deși în Marea Britanie se află peste un milion de migranți români. Amploarea demonstrației, la care a participat activistul de extremă dreapta Tommy Robinson, a depășit cu mult așteptările poliției, relatează The Guardian. „A fost una dintre cele mai mari adunări de susținători ai extremei drepte văzute în Marea Britanie în ultimele decenii”. Situl rețelei de televiziune France24 îl descrie pe Tommy Robinson drept chipul extremei drepte britanice care incită la ură anti-musulmană. Activist și fost huligan din fotbal, el este un agitator cu un lung cazier judiciar, care devenit o figură centrală în extrema dreaptă britanică. Euronews amintește că influencerul Tommy Robinson, al cărui nume real este Stephen Yaxley-Lennon, este cunoscut pentru opiniile sale naționaliste și anti-Islam. El a prezentat marșul ca pe un protest pentru libertatea de exprimare și a spus, de asemenea, că acesta are ca scop apărarea moștenirii și culturii britanice. Din nou Elon Musk The Independent vorbește despre implicarea lui Elon Musk în mișcarea de protest. Într-o înregistrare video, Elon Musk i-a transmis lui Tommy Robinson că protestatarii trebuie „fie să riposteze, fie să moară”. Musk a făcut aceste comentarii într-o conversație cu Robinson, susținând, de asemenea, că în Regatul Unit este necesară o „dizolvare a Parlamentului” și o „schimbare de guvern”. Intervenția lui Musk reprezintă „cea mai îndrăzneață intruziune a sa în politica britanică de până acum”, notează The Observer. Săptămânalul britanic notează că „Musk mărșăluiește asupra Londrei” și compară inițiativa miliardarului cu apariția sa prin videoconferință la o conferință a partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), cu puțin timp înainte de alegerile parlamentare germane din februarie anul trecut. (Sursa: Courrier International). După cum transmite National Public Radio din Statele Unite, marșul a fost prezentat ca o demonstrație în sprijinul libertății de exprimare. Aceasta este o parte importantă din retorica influencerilor și a mai multor politicieni de extremă dreapta din întreaga Europă, fiind îndreptată în principal către pericolele migrației, o problemă pe care o mare parte a continentului se luptă să o controleze. În Franța, Libération remarcă prezența la miting a politicianului radical de extremă dreapra francez Eric Zemour. De asemenea, ziarul francez scrie că ”guvernul lui Keir Starmer a încercat să profite de această problemă subliniind propriul „patriotism”, în timp ce fostul ministru de interne Yvette Cooper a anunțat o înăsprire suplimentară a regulilor pentru a restricționa reunificarea familiilor. În semn de susținere, ”icoane” ale extremei drepte internaționale au urcat pe scenă una după alta: liderul partidului naționalist danez Morten Messerschmidt, și Eric Zemmour, care a vorbit despre un „pericol mortal” comun ambelor națiuni - „marea înlocuire”.
O adevărată undă de șoc a cuprins presa americană după asasinarea activistului conservator Charlie Kirk, în timpul unei dezbateri cu studenții. America este în pericol să alunece către o violență politică incontrolabilă, atrag atenția comentatorii. Revista Time vorbește despre uciderea lui Charlie Kirk și o ”Americă bântuită de violență politică”. ”Ajunge” – este titlul de pe prima pagină a revistei, cu fotografia din momentul asasinatului, prelucrată în roșu aprins. Este un eveniment care „evidențiază încă o dată violența care a cuprins dezbaterea politică americană”, rezumă USA Today. ”Asasinarea lui Charlie Kirk este cea mai recentă dovadă că SUA se confruntă cu o epidemie de violență de stânga”, titrează The New York Post. Ziarul amintește de tentativa de asasinat anul trecut asupra lui Donald Trump dar și de actele de vandalism la adresa dealerilor Tesla ”menite să-l intimideze pe Elon Musk și să-l pedepsească pentru sprijinul acordat lui Trump”. Comitetul editorial al ziarului The New York Times consideră uciderea lui Kirk drept o dovadă a „agravării violenței politice în Statele Unite”. „Echipa noastră editorială nu a fost de acord cu domnul Kirk în multe aspecte politice. Dar suntem profund îngroziți de uciderea sa (...). Indiferent de motivele criminalului, este clar că violența politică este o problemă care transcende liniile ideologice. În ultimii ani, personalități conservatoare, moderate și liberale au fost victime ale acesteia”, au remarcat aceștia. (Sursa. Courrier International) ”America este cuprinsă de violență politică – iar vitriolul lui Trump face parte din ea”, scrie publicația online I Paper: ”Astăzi, conservatorii de dreapta sunt cei în doliu, dar acum doar trei luni, democrații erau cei care erau îndurerați, după ce un atacator singuratic a asasinat o deputată din Minnesota și pe soțul acesteia și a rănit un alt deputat și pe soția acestuia. Autoritățile au declarat că suspectul avea o listă cu oficiali, toți democrați”. Ulterior, Trump a declarat că „o astfel de violență oribilă nu va fi tolerată”. Dar nu a participat la înmormântările parlamentarilor și a refuzat să-l sune pe guvernatorul statului Minnesota, Tim Walz, numindu-l pe fostul candidat la vicepreședinție al Kamalei Harris „obosit... o harababură... Aș putea fi drăguț și să sun, dar de ce să pierd timpul?” – a spus atunci Trump. Vox notează că ”sistemul politic american se prăbușește, iar multe dintre instrumentele sale de limitare a violenței politice sunt spulberate. Poate că acesta nu va fi evenimentul care va distruge America, dar trebuie să luăm în considerare posibilitatea ca acesta chiar să fie”. Comitetul editorial al ziarului The Wall Street Journal consideră că acesta este „un moment periculos pentru țară, care ar putea intra într-un ciclu de violență politică dificil de ținut sub control”. Jurnaliștii îi cer lui Donald Trump să „dă dovadă de leadership”. „Ca președinte, ca supraviețuitor al unei tentative de asasinat și mai ales ca aliat politic și prieten al lui Kirk, el poate ajuta țara să depășească această nebunie”. (Sursa. Courrier International)
Presa internațională a reacționat imediat după aflarea veștii că Polonia a doborât mai multe drone rusești deasupra teritoriului său. Rusia vrea să testeze alianța iar semnalele neclare ale lui Donald Trump o încurajează, spun comentatorii. „Aceasta este cea mai semnificativă fricțiune dintre Rusia și alianța condusă de SUA de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, în februarie 2022”, scrie Financial Times. The Wall Street Journal amintește că ”incidentul a avut loc într-un moment de tensiune sporită, cu exerciții militare poloneze la scară largă care au început în primele zile ale acestei luni. Rusia urmează, de asemenea, să înceapă exercițiile strategice anuale pe flancul său vestic, inclusiv Belarus, care se învecinează cu Polonia. Aceste exerciții, cunoscute sub numele de Zapad 2025, au declanșat îngrijorări de securitate de-a lungul flancului estic al NATO”. Le Monde observă că ”incidentul are loc în contextul în care Polonia a anunțat marți că își închide granița cu Belarus, ca răspuns la exerciții militare comune ruso-belaruse, cunoscute sub numele de „Zapad 2025”, programate să aibă loc între 12 și 16 septembrie. Potrivit lui Donald Tusk, scopul exercițiului este de a simula ocuparea Coridorului Suwalki, care se întinde de-a lungul frontierei polono-lituaniene, mărginit de enclava rusă Kaliningrad și Belarus. Acest coridor este adesea considerat „punctul slab” al NATO și ar putea fi prima țintă a unui ipotetic atac rusesc”. FirstPost notează că ”liderii europeni, care îl presează pe președintele american Donald Trump să intensifice sancțiunile împotriva Rusiei și să sporească sprijinul militar pentru Ucraina, au declarat că incidentul justifică un răspuns coordonat. Pentru Polonia, momentul invaziei cu drone este important. Atacul a avut loc la o zi după ce noul președinte ales al Poloniei, Karol Nawrocki, a avertizat că liderul rus Vladimir Putin este gata să invadeze mai multe țări după lansarea războiului său în Ucraina”. ”Politicienii germani avertizează asupra escaladării războiului”, titrează Der Spiegel. Un deputat din grupul parlamentar CDU cere explicații Moscovei. Partidul Verde spune că „Rusia testează cât de departe poate merge”. Expertul în politică externă al SPD, declară că „tratăm foarte în serios aceste provocări repetate din partea Rusiei”. The Telegraph a discutat cu expertul ucrainean de politică externă Iuri Boicenko. Acesta este de părere că „eșecul complet al lui Trump pe frontul diplomatic a făcut ca SUA și NATO să pară slabe. Așa că acum Putin își trimite dronele mortale în Polonia, deoarece știe că nu vor exista consecințe pentru acțiunile sale. Atacurile mortale asupra civililor ucraineni sunt acum un fenomen zilnic. Trump afirmă în fiecare zi că este un președinte al legii și ordinii, dar a dat mâna cu Putin în Alaska - acele mâini acoperite de sânge ucrainean. Iar acest dublu standard l-a încurajat acum pe Putin, așa că provoacă statele NATO”. Iar pentru The Independent, ”incursiunea în spațiul aerian polonez ar putea fi un accident. Însă vorbim despre un accident pe care Rusia este în mod clar dispusă să-l riște, având în vedere nivelul de impunitate pentru acțiunile sale”.
Presa din afara Franței analizează situația de după căderea guvernului lui François Bayrou. Accentele critice nu lipsesc. Iar comentatorii se întreabă cine își mai poate asuma acum reducerea necesară a cheltuielilor publice. Financial Times consideră că prăbușirea guvernului Bayrou „declanșează o nouă criză care riscă să se extindă pe străzi și pe piețele financiare, cu demonstrații și o posibilă retrogradare a ratingului datoriei franceze”. Pentru cotidianul spaniol El Mundo, „situația din Franța este o preocupare pentru Europa”, deoarece „căderea lui Bayrou evidențiază slăbiciunea politică a lui Emmanuel Macron”, într-un moment „deosebit de complex” . Președintele francez „exercită un leadership important alături de cancelarul german Friedrich Merz (...). Revenirea axei franco-germane, după sosirea lui Merz, părea o gură de aer”. Cu toate acestea, „dacă Macron trebuie să se concentreze pe propria supraviețuire”, acest avânt „riscă să se estompeze considerabil”, scrie ziarul spaniol. „Cine poate salva Franța acum?” – întreabă The Wall Street Journal. „Acest fiasco nu este vina lui Bayrou - adevărata problemă este că „reducerile reale de cheltuieli sunt politic excluse” din cauza „partidelor cheltuitoare de stânga și de dreapta (...). Bayrou spera să-i convingă pe parlamentari să cadă de acord asupra unei încetiniri (oricât de modeste) creșterii cheltuielilor publice viitoare. Nu a reușit”. Dar, după cum remarcă ziarul american, alegătorii sunt cei care „refuză să recompenseze politicienii care spun adevărul despre dezastrul bugetar și problemele economice ale Franței”. Iar The Washington Post crede că, „dacă francezii nu sunt dispuși să renunțe nici măcar la două zile de vacanță, cu siguranță nu sunt pregătiți să intre pe picior de război”. Acestea sunt vești proaste pentru Ucraina și Statele Unite, „deoarece ilustrează cât de dificil va fi pentru Europa să devină autosuficientă din punct de vedere militar într-un viitor nu prea îndepărtat”. The Times l-a văzut pe Bayrou ca pe ”un aristocrat ciufulit târât într-o căruță spre Place de la Concorde, care cu greu s-ar fi putut îndoi de soarta care îl aștepta”. Acum, Emmanuel Macron „caută un alt politician dispus să-și piardă capul pentru cauza austerității”. Cât despre ziua de acțiune planificată pentru miercuri, 10 septembrie, ziarul britanic consideră că „sindicatele franceze, minunat de nereformate, se pregătesc să organizeze o grevă generală pentru a protesta împotriva austerității. Strigătul lor de mobilizare, minunat și nihilist: Să blocăm totul!” După cum comentează Der Spiegel, ”mandatul lui Macron se încheie în mai 2027. Cu toate acestea, în practică, președintele s-a autodistrus deja în iunie [2024], când a decis de unul singur să dizolve Adunarea Națională, provocând astfel instabilitatea care subminează în prezent Franța Carisma poate ajuta la inspirarea alegătorilor să apere democrația. Willy Brandt a dovedit acest lucru în Germania, la fel ca și Barack Obama în Statele Unite. Dar poate, de asemenea, să-i conducă pe politicieni la intoxicarea propriilor egouri. O lecție deosebit de dureroasă, una pe care Franța abia o învață”.
Președintele american Donald Trump a declarat din nou că este pregătit să treacă la o nouă fază de sancționare a Rusiei, după cele mai intense bombardamente ale Moscovei de la începutul războiului. Însă Moscova pare să-și extindă pretențiile teritoriale, observă comentatorii. După cum relatează Le Figaro, președintele SUA a amenințat că va viza țările care cumpără hidrocarburi din Rusia, pentru a submina finanțarea efortului de război al Moscovei. El a aplicat deja suprataxe vamale semnificative Indiei. BBC informează că ”Grupul OPEC+ al țărilor producătoare de petrol, care include și Rusia, a convenit din nou să crească producția, ceea ce va pune presiune în direcția scăderii prețurilor”. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a declarat pentru emisiunea Meet the Press de la NBC că SUA solicită mai mult sprijin din partea UE pentru a impune tarife secundare țărilor care cumpără petrol rusesc. Bessent a spus că, dacă statele UE ar crește sancțiunile și tarifele secundare asupra țărilor care cumpără petrol rusesc, „economia rusă va fi într-un colaps total, iar acest lucru îl va aduce pe președintele Putin la masa negocierilor”. După cum relatează Deutsche Welle, Trump a declarat că intenționează să discute din nou cu Putin „foarte curând”, „în următoarele zile”. El a spus că „este nemulțumit de întreaga situație”. În același timp, și-a exprimat încrederea în posibilele soluții de pace spunând că „Vom rezolva asta”. Între timp, Rusia a anunțat retragerea sa din Convenția Europeană împotriva Torturii. Putin a înaintat Parlamentului un proiect de lege în acest sens, relatează agenția de știri de stat TASS. Statele părți la convenție se angajează să ia măsuri împotriva pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Ucraina acuză Rusia de torturarea prizonierilor de război. Rusia neagă acest lucru”. În acest context, Newsweek privește către situația de pe teren. ”Rusia controlează acum aproximativ o cincime din teritoriul Ucrainei. Un acord de pace pentru a pune capăt războiului depinde de două aspecte cheie: împărțirea teritoriului și arhitectura viitoare a securității ucrainene, ambele pline de complexități juridice și politice”. Iar The Conversation constată că ”Rusia a furnizat noi dovezi ale ambițiilor sale teritoriale în Ucraina”. Publicația amintește de harta observată pe fundal în timpul unui briefing susținut de șeful statului major general al Rusiei, Valeri Gherasimov, în august. ”De partea rusă se află nu doar cele cinci regiuni ale Ucrainei revendicate public ci și provinciile Odesa și Mikolaiv. Aceste zone, care îmbrățișează coasta Mării Negre, au o importanță geostrategică considerabilă. Controlul acestui teritoriu ar oferi Rusiei un coridor terestru către Transnistria, o regiune separatistă din estul Moldovei, cu puternice simpatii pro-ruse. Rusia are în prezent aproximativ 1.500 de soldați staționați acolo, iar teritoriul a fost văzut de mult timp în vest ca o posibilă platformă pentru o invazie rusă a Moldovei.
Comisia Europeană a impus vineri o amendă de 2,95 miliarde de euro companiei Google pentru practici abuzive de publicitate online. Executivul de la Bruxelles consideră că Google a abuzat de poziția sa dominantă în domeniul tehnologiei publicitare, dăunând editorilor, agenților de publicitate și consumatorilor. Potrivit comentatorilor, mișcarea va tensiona și mai mult relația cu Washingtonul, într-un moment în care acordul comercial convenit în iulie încă nu este implementat. După cum relatează Deutsche Welle, amenda vine în pofida amenințărilor președintelui american Donald Trump de a sancționa UE în cazul în care blocul va emite reglementări care afectează marile companii tehnologice din SUA. Trump a condamnat rapid amenda, spunând că Europa „ia practic bani care altfel ar merge către investiții și locuri de muncă americane”. Pentru Süddeutsche Zeitung, preluat de Courrier International, această amendă este o alegere „explozivă din punct de vedere politic”. „Riscul politic care însoțește acum această sancțiune finală este cu atât mai mare” având în vedere că președintele american Donald Trump „apără acum în mod deschis companiile de tehnologie”. „Reglementarea europeană a sectorului tehnologic este una dintre cele mai mari nemulțumiri ale lui Trump”, subliniază El País, amintind că în urmă cu două săptămâni, acesta „amenințase deja că va impune tarife suplimentare exporturilor europene ca represalii pentru reglementările digitale ale UE”. Cotidianul spaniol notează că „aceste noi tensiuni între Washington și Bruxelles vin chiar dacă cele două părți nu au implementat încă pe deplin acordul comercial încheiat în iulie, ai cărui termeni au fost finalizați în august”. „Administrația Donald Trump nu și-a îndeplinit încă angajamentul de a stabili tarifele pentru mașinile europene la 15% și le menține în prezent la 27,5%”, amintește El País. Potrivit Financial Times, Autoritatea Europeană pentru Concurență plănuise inițial să anunțe amenda împotriva Google încă de luni, dar decizia a fost „anulată în ultimul moment de comisarul pentru comerț, Maros Sefcovic, potrivit unor persoane familiarizate cu situația”. Acesta era îngrijorat de impactul tarifelor americane asupra sectorului auto european. The New York Times notează că ”reglementarea agresivă a industriei tehnologice de către Uniunea Europeană a fost o sursă majoră de dispută cu Statele Unite. Apple, Meta și X au făcut, de asemenea, obiectul unor investigații recente. Administrația Trump consideră politicile ca fiind nedrept punitive față de firmele americane. Săptămâna trecută, președintele Trump a amenințat cu tarife vamale împotriva țărilor care vizau companiile tehnologice americane, fără a menționa în mod specific Uniunea Europeană”. Potrivit Euronews, Statele Unite ar putea acționa ”în conformitate cu Secțiunea 301 din Legea Comerțului din 1974, prin care Statele Unite pot impune sancțiuni țărilor străine ale căror acțiuni sunt considerate „nejustificate” sau „nerezonabile” sau care pun o povară asupra comerțului american”. Și, după cum explică expertul consultat de Axios, „Amenda poate părea usturătoare, dar pentru o companie despre care se crede că va genera venituri din publicitate de peste 223 de miliarde de dolari anul viitor, este mai puțin o lovitură decisivă și mai degrabă o lovitură de control din partea autorităților „Adevărata semnificație constă în semnalul că Bruxelles-ul este dispus să treacă de la amenzi la remedii structurale.”
Comisia Europeană a dat undă verde procesului de ratificare a acordului de liber schimb cu statele sud-americane din blocul Mercosur. Acordul, în negociere din 1999, va crea una dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume. Dar este și un răspuns la practicile din ce în ce mai agresive ale lui Donald Trump. O înțelegere reciproc avantajoasă, comentează La Croix: „În majoritatea țărilor, comerțul internațional servește la asigurarea surselor de creștere. Acest lucru este valabil și pentru Franța, care, cu toate acestea, s-a opus vehement acordului cu Mercosur. Parisul a apărat acele sectoare ale industriei agricole și alimentare care, fără îndoială, vor fi afectate negativ odată ce acesta va intra în vigoare. Alte sectoare, însă, vor beneficia. Într-o lume în care puterile prădătoare încearcă să-și impună interesele în mod unilateral, acordul UE-Mercosur arată că este posibil să se negocieze termeni avantajoși, apărându-se în același timp propriile principii. Acest lucru este într-adevăr încurajator.” Publicația poloneză Polityka avertizează însă că „temerile fermierilor cu privire la concurența din sectorul cărnii de vită, al păsărilor de curte și al zahărului, mai ieftine, sunt principalul motiv din spatele reticenței Franței, Italiei, Poloniei și Austriei de a semna documentul. Convingerea Franței, a doua cea mai mare economie a UE, va fi cea mai dificilă provocare pentru Bruxelles. Germania este foarte dornică să liberalizeze comerțul cu America Latină (conform motto-ului „Carne de vită latio-americană în schimbul mașinilor germane”), dar, în același timp, Berlinul nu vrea să treacă peste Paris în această chestiune.” Ziarul german Handelsblatt consideră că, ”acum Comisia și statele trebuie să profite la maximum pentru a ajunge la noi acorduri, în special cu India, unul dintre partenerii strategici cheie ai următoarelor decenii. La fel de crucial este progresul cu economiile dinamice din Asia de Sud-Est: Indonezia, Filipine, Malaezia și Thailanda. UE negociază cu toate aceste țări de ani de zile - dar nu își poate permite încă 26 de ani de negocieri. Europa nu trebuie să mai piardă timpul. Ratificarea Mercosur ar fi un progres, dar India și Asia de Sud-Est vor fi adevăratul test pentru a vedea dacă UE poate oferi o alternativă autentică la protecționismul lui Donald Trump.” (Sursa: Eurotopics) Iar pentru Le Monde, ”textul semnat între piața comună sud-americană și Uniunea Europeană arată că Europa este slăbită de dezintegrarea relației sale cu Statele Unite și trebuie să găsească alternative cu prețul unor compromisuri care preocupă în mod special lumea agricolă. Țările Mercosur, la fel ca Cei 27, sunt acum vulnerabile la capriciile unui președinte american capabil să impună tarife vamale celor care refuză să jure credință. Confruntate cu această nouă situație, cele două blocuri sunt împinse să coopereze. Nu mai este vorba doar de extinderea comerțului pentru a stimula creșterea economică, ci de continuarea existenței într-un mediu din ce în ce mai ostil”.
China a sărbătorit miercuri cea de-a 80-a aniversare a capitulării Japoniei cu o paradă militară masivă. ”Lumea se confruntă din nou cu alegerea între război și pace”, a avertizat președintele Chinei, Xi Jinping. Printre cei prezenți s-au numărat liderul rus Vladimir Putin și liderul nord-coreean Kim Jong-un. Presa internațională analizează situația. Süddeutsche Zeitung concluzionează: „Rachete hipersonice și drone subacvatice: China vrea să arate cât de modernă a devenit armata sa – și să insufle frică vecinilor săi din Pacific. În special Taiwanului”. Această „paradă militară pe care China o pregătește de luni de zile”, a fost și un „avertisment pentru restul lumii cu privire la noua sa armată avansată și hipertehnologizată”, scrie și El Mundo. Pentru The Times, „Principalul destinatar al imaginilor cu noi rachete hipersonice, avioane de vânătoare și drone este Washingtonul. Citeste siBeijing: Defilare militară gigantică, în Piaţa Tiananmen (FOTO) Multe dintre armele care au circulat prin Piața Tiananmen sau au zburat în formație deasupra acesteia sunt sisteme «anti-acces», menite să împiedice marina și forțele aeriene ale Statelor Unite să utilizeze apele și spațiul aerian din jurul Taiwanului, în cazul în care administrația Trump sau succesoarea sa vor lua în considerare contestarea unei invazii chineze. Dacă Taiwanul și cei 23 de milioane de locuitori ai săi cad în poala domnului Xi ca niște fructe coapte prin coerciție economică și politică, cu atât mai bine. Dar dacă nu, spune parada, Armata Populară de Eliberare este pregătită.” (Sursa: Eurotopics). La Stampa, ziar italian preluat de Eurotopics, face bilanțul: „Summitul de la Tianjin și parada militară de la Beijing au ca scop transmiterea unui singur mesaj: diplomație și putere, pentru a arăta că nu se mai negociază ordinea globală doar în Occident. (...) Beijingul a fost un jucător decisiv în trecut, este o mare putere în prezent și, din acest motiv, își propune să contribuie la modelarea viitorului lumii.” The Washington Post amintește avertismentul președintelui SUA potrivit căruia „avem cele mai puternice forțe militare din lume, de departe, și ei nu le-ar folosi niciodată pe ale lor împotriva noastră. Credeți-mă, acesta ar fi cel mai rău lucru pe care l-ar putea face”, notează ziarul american, sugerând că Trump ”a fost deranjat de puterea de foc afișată”. El i-a trimis un mesaj lui Xi Jinping prin intermediul Truth Social: „Transmiteți cele mai calde salutări lui Vladimir Putin și Kim Jong-un în timp ce conspirați împotriva Statelor Unite ale Americii”. Dar, după cum remarcă Libération, ”China a rezistat tarifelor impuse de către Statele Unite după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Iar de la Beijing, Vladimir Putin nu a dat niciun semn că este pregătit să cedeze presiunilor președintelui american de a opri luptele din Ucraina, în ciuda întâlnirii dintre cei doi președinți din 15 august din Alaska. În schimb și-a arătat bunele relații cu Xi Jinping încă de la sosirea sa în China, duminică”.
Liderii Chinei, Rusiei și Indiei au transmis un mesaj direct de unitate la reuniunea Organizației de Cooperare Shanghai, care a avut loc în orașul chinez Tianjin. Miercuri este programată o paradă militară gigantică la Beijing, pentru a celebra a 80-a aniversare a capitulării Japoniei. Comentatorii văd o încercare clară a celor trei puteri de răsturnare a ordinii globale și a dominației Occidentului. Iar Donald Trump a contribuit la aceasta. Potrivit publicației franceze Challenge, ”a fost pentru prima dată în șapte ani când liderul a ceea ce este acum cea mai populată țară din lume a călătorit la Beijing pentru această reuniune la nivel înalt, care întruchipează efectiv un front de opoziție față de Donald Trump. Acest lucru nu a împiedicat ca printre invitați să se afle și președintele turc Recep Tayyip Erdogan, care conduce o țară pilon NATO. Fotografiile de la summit îi arată pe acești lideri autoritari râzând și glumind, cu prezența suplimentară a secretarului general al ONU, Antonio Guterres, care nu ezitase deja să participe la summitul BRICS Kazan de anul trecut, organizat de Vladimir Putin, pus sub acuzare pentru crime de război de către Curtea Penală Internațională înființată de Națiunile Unite”. ”O nouă ordine globală? Modi, Putin și Xi oferă o imagine a ceea ce ar putea fi în viitor”, titrează The Irish Times. Ziarul irlandez amintește că ”SUA au impus o taxă vamală de 50% pentru bunurile indiene, acuzând New Delhi că susține războiul lui Putin în Ucraina prin importul de petrol rusesc. Trump l-a antagonizat, de asemenea, pe Modi, susținând că a negociat sfârșitul unui scurt conflict armat dintre India și Pakistan în mai 2025 și găzduindu-l pe liderul militar al Pakistanului la Casa Albă”. La Repubblica explică jocul Chinei: „Timpul este de partea Beijingului, care și-a stabilit un orizont de zece ani pentru a redeveni Regatul Mijlociu și a lăsa în urmă lungul secol al Occidentului. Pentru a înțelege de unde vine convingerea moștenitorului lui Mao cu privire la inexorabilitatea proiectului eurasiatic, trebuie să începem cu cifrele: luate împreună, cele zece țări membre ale SCO reprezintă 80% din masa terestră a lumii, 40% din populația sa și 22,5% din PIB-ul său. Împreună cu cel al celorlalte țări BRICS - alianța economică co-condusă și de China - aceasta reprezintă mai mult de jumătate din bogăția globală.” ”Într-o singură vară, Trump a distrus decenii de apropiere de India”, scrie jurnalistul și eseistul Kapil Komireddi în paginile ziarului The New York Times. ”Umilindu-l pe Narendra Modi, Donald Trump a deteriorat relația Washingtonului cu New Delhi pentru o lungă perioadă. Drept urmare, India, care trebuia să servească drept contrapondere față de China, este împinsă în brațele vecinului său mai mare. Această ruptură bruscă are consecințe de amploare. Insultele lui Trump au reușit să unească partidele politice din India, cunoscute pentru confruntarea lor constantă - o realizare deosebit de uimitoare sub președinția Modi, care a contribuit la divizarea până la punctul de a submina orice consens politic. India se amăgise pe sine, crezând că se bucură de o imunitate specială în virtutea presupusei relații speciale dintre Trump și Modi, doi lideri cu egouri umflate care combină strâns diplomația internă cu simpatiile personale. În tabăra președintelui indian, toată lumea era convinsă că Donald Trump va pune presiune pe dușmanii Indiei și va accelera creșterea țării. Trump a distrus, aproape peste noapte, imaginea pe care Modi și-o construise cu răbdare ca om de stat respectat la nivel global”.
Sudul global strânge rândurile, pe măsură ce Statele Unite sub Donald Trump se îndepărtează de Europa. La reuniunea Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) de la Tianjin, gazda Xi Jinping a cerut o mai mare unitate între membri și a anunțat un program cuprinzător de creditare. Printre participanți s-au numărat președintele rus Vladimir Putin. Presa internațională analizează situația. ”Beijingul se profilează ca un al doilea centru de putere globală”, observă ziarul italian Corriere della Sera, citat de Eurotopics, „Prezența lui Modi, Putin și a altora, precum președintele turc Erdoğan și președintele iranian Masoud Pezeshkian, i-a oferit lui Xi Jinping oportunitatea de a-și relansa ideea unei alternative la ordinea mondială occidentală. ... La cina de gală, președintele chinez a subliniat convergența intereselor dintre țările «Sudului global»,.” Însă contururile alianței sunt încă neclare, notează ziarul german Handelsblat, observând slăbiciunile grupului: „Diferențele dintre India și China, neîncrederea republicilor din Asia Centrală față de Kremlin, conflictul dintre Pakistan și India: Occidentul poate folosi toate acestea pentru a menține deschise liniile de falie din cadrul alianței. SCO este încă mai degrabă un mozaic fragil decât un bloc monolitic.” Iar Financial Times consideră că prezența lui Vladimir Putin „subminează imaginea pe care Beijingul dorește să o proiecteze ca mare campion al stabilității și multilateralismului”. ”Umilită de Donald Trump, India își relansează relațiile cu China”, titrează Le Monde. ”Încolțit de sancțiuni vamale americane luate brusc – penalități de 50% pentru produsele indiene, tarife motivate, potrivit președintelui Donald Trump, de importurile de petrol rusesc – prim-ministrul indian Narendra Modi a decis să se apropie de Beijing, rivalul și dușmanul său”. ”În mijlocul unui conflict comercial cu Washingtonul, strângerea de mână este încărcată de simbolism”, consideră Le Figaro. Dar ”deși tensiunile dintre cele două puteri nucleare s-au relaxat (...), punctele de dispută rămân. În 2020, cele două armate s-au ciocnit în apropierea regiunii indiene Ladakh, lăsând cel puțin 24 de morți pe câmpul de luptă. Iar anul trecut, India a înregistrat un deficit comercial de 99 de miliarde de dolari cu China” mai scrie ziarul francez. A fost „un summit prezentat pe scară largă ca o oportunitate unică pentru China de a-și etala aura geopolitică”, comentează ziarul japonez Nikkei Asia, preluat de Courrier International. Liderul de la Beijing a pledat pentru „o lume multipolară bazată pe egalitate și ordine”. „India este piatra de temelie a strategiei americane de a împiedica China să domine Asia” notează The Wall Street Journal. ”Cu toate acestea, relațiile cu India au devenit ”execrabile de la decizia republicanului de a impune tarife punitive de 50% din cauza achizițiilor masive de petrol din Rusia (...). Washingtonul nu dă nici cel mai mic semn de dorință de a-și schimba poziția și niciun prim-ministru al Indiei, cea mai mare democrație din lume, nu își poate permite să ignore opinia publică”. A fost un eveniment conceput, așa cum explică Foreign Policy, „atât pentru Statele Unite, Japonia, Taiwan și alte țări de la granițele maritime ale Chinei, cât și pentru spectatorii chinezi”, dar și ca o modalitate prin care Xi Jinping (...) a face mai mult loc Chinei”.
Scandal în Italia după ce un forum pentru adulți a publicat fotografii false ale unor celebrități italiene. Imaginile au fost modificate prin tehnologia deep fake. Printre victime s-a numărat și șefa guvernului italian, Giorgia Meloni. Comentatorii amintesc însă că fotografiile a mii și mii de femei anonime au fost furate în decursul anilor și publicate pe asemenea forumuri, fără ca autoritățile să intervină. După cum comentează Euractiv, Phica.eu este un forum pentru adulți și a fost folosit pentru a distribui fotografii ale femeilor fără consimțământul lor, uneori modificându-le și însoțindu-le cu comentarii obscene sau violente. Pe site au apărut mai multe fotografii ale unor personalități publice italiene, inclusiv prim-ministra Giorgia Meloni, lidera opoziției Elly Schlein și influencera Chiara Ferragni. Fotografiile surprinse în timpul diverselor apariții televizate au fost modificate pentru a apărea pe site, însoțite de ceea ce a fost descris drept o „listă lungă de comentarii obscene”. Potrivit Euronews, ”scandalul care a implicat forumul online Phica, al cărui nume este un joc din cuvântul italian pentru vagin, a implicat fotografii neautorizate cu europarlamentara Alessandra Moretti, care a depus o plângere la poliție. Forumul Phica, s-a închis după ce s-a confruntat cu reacții negative”. La Stampa relatează că acum, utilizatorii Phica.eu imploră administratorii: „Ștergeți comentariile noastre”. Ei se confruntă cu riscuri mari. ”Administratorii forumului și comentatorii se ascund în spatele anonimatului. Dar cei care comentează într-un mod ofensator sunt expuși unui risc legal foarte serios”. The Independent notează că ”Progresele în domeniul inteligenței artificiale înseamnă că deepfake-urile nu doar că au devenit comune, ci și din ce în ce mai realiste. O serie de celebrități au fost, de asemenea, vizate de cei care realizează videoclipuri și imagini deepfake. Vedeta pop americană Taylor Swift a fost probabil cea mai cunoscută persoană afectată de pornografia deep fake atunci când imagini cu conținut sexual explicit au fost distribuite pe rețelele sociale și în camerele de chat”. O platformă pentru promovarea misonigismului Revista frenceză Le Point citează o avocată care se ocupă de dosar, potrivit căreia ”în aceste cazuri, este dificil să obții condamnări penale, mai ales că administratorii platformelor în cauză sunt în străinătate sau au sediul în străinătate”. Avocata consideră că este mai eficient „să se intervină la nivel cultural și de asemenea, politic”. Însă publicația franceză amintește că Giorgia Meloni a fost criticată în trecut pentru lipsa sa de angajament în abordarea cauzelor violenței bazate pe gen. Deutsche Welle amintește că ”guvernul Italiei a aprobat în martie un proiect de lege care introduce pentru prima dată definiția legală a feminicidului în legislația penală a țării și îl pedepsește cu închisoare pe viață, dar proiectul de lege nu a fost încă aprobat. Opoziția de centru-stânga a țării a lăudat legea, dar a subliniat și că sursele economice, educaționale și culturale ale sexismului și misoginismului din Italia rămân neabordate”. Iar EU Observer atenționează că ”sfera digitală a oferit pur și simplu misoginismului o nouă platformă. A fost nevoie ca politiciene și influencere să facă publică situația pentru ca problema să fie tratată ca fiind serioasă. Între timp, femei obișnuite, ale căror fotografii au fost furate ani de zile, au depus plângeri care nu au dus nicăieri.