Revista presei internaționale

Negocierile de la Miami privind războiul din Ucraina s-au încheiat fără mari semne de progres diplomatic. Și iată că, în acest timp, presa din Statele Unite dezvăluie o serie de conflicte la vârf în cadrul diplomației americane cu privire la abordarea negocierilor cu Rusia. Călătorii bruște și încălcări ale securității: diplomația conflictuală dintre Steve Witkoff și Marco Rubio pe tema relației Rusia-Ucraina – iată titlul de pe pagina rețelei de televiziune NBC News. Aceasta transmite că, ”secretarul de stat Marco Rubio s-a confruntat cu o criză diplomatică tot mai mare, după scurgerea de informații privind un plan de pace susținut de SUA, condus de trimisul președintelui Donald Trump, Steve Witkoff. Planul era perceput ca fiind puternic în favoarea Rusiei în detrimentul Ucrainei. Rubio urma să participe la discuții de pace cu oficiali ucraineni în Elveția, dar Witkoff plecase mai devreme, într-o mișcare pe care unii oficiali au perceput-o ca fiind o tentativă de a-l întrece”. Witkoff nu le-a comunicat planurile sale de călătorie lui Rubio sau altor oficiali ai Departamentului de Stat, au declarat cele trei surse, pentru NBC News. Citeste siMai este de încredere negociatorul american Steve Witkoff? ”Această mișcare părea menită să-i permită lui Witkoff să negocieze cu Ucraina într-un mod pe care el îl considera potrivit. În cele din urmă, Rubio a ajuns la Geneva, asigurându-se că Witkoff nu se va întâlni cu oficialii ucraineni fără el”, mai susțin sursele citate de NBC News. Daily Beast amintește că ”Marco Rubio a fost umilit în repetate rânduri după ce trimisul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff, a acționat pe la spatele secretarului de stat pentru a purta negocieri cruciale de politică externă. Episodul de la Geneva nu a fost singura ocazie în care Witkoff a părut să-l ignore pe Rubio. În aprilie, Rubio urma să călătorească la Paris pentru discuții privind Ucraina, doar pentru ca echipa sa să descopere că Witkoff aranjase deja o întâlnire individuală cu președintele francez Emmanuel Macron fără a-l invita pe secretarul de stat. Rubio a cerut să participe la întâlnire, dar ministerul francez de externe a declarat că decizia necesita aprobarea lui Witkoff. Consilierii lui Rubio s-au chinuit apoi să ajungă la Witkoff o perioadă de timp”. Ukrainska Pravda notează că, ”dincolo de divergențele privind eforturile de pace în Ucraina, Witkoff s-a confruntat și cu Rubio și cu oficiali ai Departamentului de Stat cu privire la abordarea sa în materie de securitate, în special în timpul călătoriilor sale în Rusia. Potrivit a trei oficiali americani, unii membri ai administrației Trump au pus la îndoială oportunitatea ca Witkoff să folosească avionul său privat pentru a zbura la Moscova, mai ales având în vedere lipsa comunicațiilor securizate. Departamentul de Stat a inițiat o analiză în luna mai, după care Witkoff a primit securitate suplimentară și un sistem securizat de comunicații mobile pentru a fi utilizat în avionul său. Dar există încă îngrijorări că Witkoff nu folosește în mod constant sistemul securizat de comunicații guvernamentale, potrivit unui oficial american și unei surse informate.”

Aproximativ 30.000 de susținători ai mișcării MAGA s-au adunat de joi până duminică la Phoenix, Arizona pentru AmericaFest. A fost prima mare conferință organizată de Turning Point, după uciderea fondatorului mișcării, Charlie Kirk. Însă această reuniune anuală a conservatorilor americani a scos la iveală certurile interne din cadrul mișcării pro-Trump, observă comentatorii. „Liderii conservatori au schimbat insulte, dezvăluind diviziuni profunde” pe teme variate precum „teoriile conspirației, antisemitismul și întrebarea cine aparține Americii”, observă The New York Times, citat de Courrier International. „Problemele care divizează mișcarea includ „renașterea antisemitismului, prevalența teoriilor conspirației și apariția conceptului de «nativi americani» și ceea ce înseamnă acest concept - considerat de unii conservatori non-albi un mesaj rasist abia disimulat”. Potrivit The Guardian, ”unitatea observată în anii precedenți a fost pusă sub semnul întrebării de nemulțumiri interpersonale și dezacorduri cu privire la cât de mare ar trebui să fie umbrela conservatorismului și ce tipuri de gândire conservatoare ar putea să cuprindă”. Ostilitățile au început încă de joi, odată cu intervenția influentului Ben Shapiro, cofondator al publicației media conservatoare The Daily Wire, care a susținut că mișcarea MAGA este în „pericol grav” din cauza „șarlatanilor”, „escrocilor” și „profitorilor”, relatează Axios. Shapiro a atacat mai multe figuri conservatoare de top, inclusiv prezentatorii de talk-show-uri Megyn Kelly și Tucker Carlson, influencer-ul Candace Owens și Steve Bannon, fostul strateg politic al lui Donald Trump. Potrivit Axios, mișcarea MAGA, „atât de unită în timpul campaniei electorale a președintelui Trump și în mare parte federată” în urma uciderii lui Charlie Kirk, este în mod clar „prinsă într-o luptă deschisă pentru putere” în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2028. ”Febrilă și divizată, dreapta populistă americană se gândește deja la era post-Trump”, observă Le Monde. Aceasta ”nu are nicio legătură cu costul vieții, care este totuși principala preocupare a opiniei publice. În cadrul bulei MAGA se ridică două întrebări fundamentale. Prima privește Israelul, care ocupă un loc disproporționat în mintea publicului și a actorilor politici. A doua întrebare, conexă, privește însăși definiția mișcării populiste naționaliste americane, această coaliție eterogenă formată în urma lui Donald Trump. Pentru a dăinui, trebuie să fie incluzivă sau exclusivă? Doi termeni ireconciliabili”. Politico remarcă faptul că vicepreședintele JD Vance a încercat să treacă peste furtuna MAGA de la Turning Point. ”Discursul său de la Centrul de Convenții Phoenix a fost punctul culminant al unui festival de un weekend întreg pentru 30.000 dintre cei mai înfocați susținători ai președintelui Donald Trump. Dar până duminică, o mare parte a weekendului a fost umbrită de o schismă în interiorul partidului”. După cum transmite Fox News, Erika Kirk și-a declarat susținerea pentru JD Vance în rolul de „moștenitor aparent” al MAGA. ”Sprijinul acordat de către Turning Point, o organizație deosebit de influentă în rândul conservatorilor mai tineri, i-ar putea oferi lui Vance un impuls major în cazul în care acesta va decide să candideze la președinție în alegerile din 2028”.

Departamentul de Justiție din Statele Unite a început publicarea dosarelor Epstein. Însă publicarea documentelor, în mare parte cenzurate, stârnește mai degrabă nemulțumiri, remarcă presa internațională. Comentatorii analizează, de asemenea, și situația de după decizia Consiliului European de vineri privind finanțarea Ucrainei. După cum titrează Le Monde, publicarea stârnește frustrare și critici. ”Sub presiune, Departamentul de Justiție al SUA a început de vineri să publice mii de documente din ancheta care îl vizează pe infractorul sexual Epstein. În timpul campaniei sale din 2024, Donald Trump a promis transparență completă în această chestiune, dar timp de luni de zile după alegerea sa, nu și-a respectat promisiunea, calificând afacerea drept o „farsă” orchestrată de opoziția democrată, spre disperarea bazei sale MAGA, obsedate de scandal”. ”Frustrarea este palpabilă în rândul victimelor”, transmite CNN.  „Suntem foarte dezamăgiți. De ce nu putem pur și simplu să dezvăluim numele care ar trebui dezvăluite?”, s-a plâns una dintre victime, Marina Lacerda, care nu înțelegea de ce atâtea nume erau șterse. „Sistemul i-a trădat pe supraviețuitori”, a denunțat Gloria Allred, avocata mai multor victime, citată de CNN. Pentru The New York Times, documentele demonstrează existența unei „clase Epstein”. ”Republicani, democrați, oameni de afaceri, diplomați, filantropi, guru, academicieni, membri ai familiilor regale, avocați proeminenți… Ce aveau ei în comun?  Apartenența la o elită, o clasă conducătoare caracterizată de nomadismul la 10.000 de metri altitudine, cetățenia globală și călătoriile frecvente la Dubai”. Citeste siDesecretizarea dosarului Epstein, o înfrângere pentru Trump A pierdut sau a câștigat Uniunea Europeană prin decizia de a finanța Ucraina având la bază bugetul comun și nu activele rusești înghețate? Iată o altă temă comentată în presa internațională. The Conversation notează că, având în vedere relațiile dintre Bruxelles și Kiev și dintre Washington și Moscova, acordul privind finanțarea UE pentru Ucraina, în ciuda defectelor sale și a nervozității pe care a provocat-o în cadrul UE, reprezintă o piatră de hotar semnificativă în ceea ce privește dobândirea de către UE a unui control sporit asupra securității sale viitoare. Dar nu este o baghetă magică care rezolvă problemele mai ample ale Europei de a-și găsi locul și de a-și defini rolul într-o nouă ordine internațională. The Guardian notează că acordul a scos încă o dată la iveală diviziunile profunde din procesul decizional al UE și a subliniat cât de mult mai este de parcurs pentru a crea o Europă pe deplin unită, care să poată acționa eficient și decisiv într-o lume ostilă. Însă blocul a reușit să încheie un acord pentru un scop existențial important. Analiștii au sugerat că este posibil chiar să fi găsit o nouă cale de urmat. Aceasta a fost totuși o „înțelegere uriașă pentru UE”.

Presa internațională analizează situația din Venezuela după ce președintele Statelor Unite a anunțat o blocadă maritimă împotriva petrolierelor supuse sancțiunilor. Obiectivul declarat este combaterea traficului de droguri. Dar comentatorii văd aici interesul pentru petrolul venezuelean sau, mai mult, răsturnarea regimului Maduro. ”Petrol, sancțiuni și război. Blocada americană asupra Venezuelei amintește de conflictele trecute”, titrează Business Standard. ”Situația a readus în discuție comparațiile cu intervențiile americane din trecut, unde presiunea economică, sancțiunile și controlul asupra resurselor energetice au precedat acțiunile militare. Pe măsură ce tensiunile cresc între cele două națiuni, cresc și temerile că blocada ar putea să nu rămână o măsură economică, ci actul de deschidere al unei posibile confruntări mai ample”. Potrivit ABC News, ”SUA au în prezent 11 nave de război în Caraibe - cele mai multe din ultimele decenii - dar chiar și cu o prezență militară sporită, nu ar fi suficient pentru a institui o blocadă în sensul tradițional, care implică închiderea completă a coastei unei țări și ar fi fost, practic, o declarație de război. Anunțul lui Trump ar putea fi un precursor al confiscării mai multor petroliere. Oficialii spun că Venezuela este implicată într-o rețea ilicită de transport petrolier care susține organizații teroriste și este folosită pentru transportul de petrol între țara sud-americană și Iran. Această blocadă își propune să „sufoce sursele de finanțare ale regimului venezuelean”, susține El País America. Ziarul notează că „liderii chaviști depind de vânzarea de petrol către China pentru a eluda sancțiunile economice impuse de Statele Unite”. Demonstrație de forță The Irish Times observă că ”administrația Trump a declarat timp de luni de zile că această campanie are ca scop oprirea traficului de droguri către SUA, însă șefa de cabinet, Susie Wiles, a părut, de asemenea, să confirme într-un interviu publicat marți pentru Vanity Fair că această acțiune face parte dintr-o campanie de înlăturare a lui Maduro”. CNN consideră că, potrivit spuselor președintelui Donald Trump, un atac terestru asupra Venezuelei ar putea avea loc „în curând”. ”El spune aceasta de la mijlocul lunii septembrie. În acest timp, a insinuat public sau a promis direct acțiuni militare americane pe uscat de cel puțin 17 ori, conform unei analize a aparițiilor sale. Amenințarea retorică a președintelui a fost susținută de o demonstrație masivă de forță în regiune, inclusiv aproximativ 15.000 de soldați americani și peste o duzină de nave de război, plus cel puțin 12 atacuri lansate împotriva presupuselor nave cu droguri din Caraibe”. Întrebându-se dacă ar trebui să ne temem de o creștere bruscă a prețurilor petrolului, Le Figaro explică faptul că ”firmele  chineze, în special rafinăriile independente, cumpără țiței venezuelean cu reduceri de 30% sau mai mult, adesea prin transferuri de la o navă la alta în largul coastei Malaeziei pentru a ocoli sancțiunile. Această strategie permite Venezuelei să își mențină exporturile în ciuda restricțiilor americane. Rafinăriile chineze, în special cele independente, depind de țițeiul venezuelean la preț redus pentru a-și menține marjele de profit.”

Presa europeană analizează interdicția privind vehiculele noi cu motoare cu ardere internă după 2035. Opiniile sunt împărțite. Unii comentatori regretă scăderea ambițiilor climatice ale Pactului Verde European. Alții consideră că este un pas către creșterea competitivității economiei europene. „Comisia Europeană a cedat în sfârșit presiunilor din sectorul auto”, revizuind în jos „propunerea emblematică a Uniunii Europene (UE) pentru reducerea emisiilor de carbon”, observă El País. Politico nu se arată surprins: „La puțin peste doi ani de la adoptarea sa, interdicția planificată de Uniunea Europeană privind mașinile pe benzină pentru 2035 este moartă. Călăii săi: Germania, țara care găzduiește cea mai mare industrie auto europeană, și Partidul Popular European (PPE), o familie politică de centru-dreapta, pro-business, care îi include pe Ursula von der Leyen și cancelarul german Friedrich Merz.” Ziarul francez cu profil de afaceri Les Echos este, însă, încântat: „Deși Europa poate fi dogmatică, iată că legislatorii ei nu sunt nici surzi, nici orbi. În sfârșit, au ascultat și și-au dat seama că acumularea de reglementări, care reprezintă o povară pentru companii în general și pentru producătorii de automobile, agricultori, sectorul imobiliar și bancar în special, riscă să dăuneze economiei noastre, competitivității producătorilor și puterii de cumpărare a consumatorilor”. Critici din partea ziarului belgian critică Le Soir: „Acest lucru se datorează pur și simplu faptului că Europa a ratat o transformare industrială istorică și a căzut victimă orbirii sale strategice și negării realității ecologice. De asemenea, mișcarea este susținută de politicieni și lobbyiști care vor să o protejeze, dar devin complici la declinul său.” Oricum ar fi, tot China iese în avantaj, constată ziarul german Der Tagesspiegel: „Beijing continuă extinderea mobilității electrice, așa cum a decis Partidul Comunist în anii 2000. Statul chinez profită de oportunitatea de a-i elimina pe producătorii auto occidentali de pe piață, cu expertiza sa în domeniul bateriilor, materiile prime și startup-urile auto subvenționate – și cu cât jucătorii consacrați devin mai nesiguri, cu atât China va fi mai încrezătoare. China câștigă în ambele cazuri. Dacă producătorii germani vor începe să investească din nou în motoarele cu ardere internă, chinezii își vor consolida avantajul competitiv în e-mobilitate. Dacă se vor concentra mai mult pe mașinile electrice, dependența lor de materiile prime și de prelucrarea bateriilor în China va crește.” Și pentru ziarul francez Libération, decizia ridică semne de întrebare. ”Cel mai bine vândut model hibrid plug-in în Europa în acest an este chinezesc, BYD Seal U, iar China este liderul mondial în domeniul extensiilor de autonomie. Într-un studiu publicat în iulie, ONG-ul Transport & Environment a calculat că vehiculele cu extensii de autonomie au o autonomie electrică medie de 185 de kilometri și, odată ce bateria este descărcată, consumă în medie 6,4 litri la 100 de kilometri, la fel ca un SUV convențional pe benzină”.

Presa internațională analizează afirmațiile optimiste ale președintelui Trump, după negocierile de la Berlin. Comentatorii remarcă rolul jucat în negocieri de cancelarul Friedrich Merz, dar își mențin abordarea rezervată cu privire la răspunsul Rusiei. Potrivit Reuters. ”liderii europeni au convenit că orice decizie privind potențialele concesii teritoriale ucrainene față de Rusia va putea fi luată doar după ce vor fi instituite garanții de securitate solide, care ar trebui să includă o forță multinațională condusă de Europa. Subliniind ceea ce consideră garanții de securitate necesare, declarația a precizat că Ucraina ar trebui să își poată menține forțele armate la aproximativ 800.000 de oameni pentru a putea descuraja conflictul. În plus, Europa ar trebui să coordoneze o forță multinațională”. Le Monde crede că „va fi, totuși, dificil să se obțină un armistițiu până la Crăciun, mai ales că armata rusă continuă să mențină presiunea militară pe teren”. ABC News observă că ”în ciuda faptului că oficialii americani au oferit o analiză mai optimistă, Zelenski a declarat în raportul său că discuțiile cu SUA „nu au fost simple, ci productive”. Se pare că Kremlinul vede lucrurile diferit, constată Der Spiegel. ”Rusia a respins în repetate rânduri propunerile de încetare a focului sau de armistițiu. „Vrem pace. Nu vrem un încetare a focului pentru a oferi Ucrainei un răgaz și a pregăti continuarea războiului”, a declarat purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov, citat de agențiile de știri. ”Merz dă dovadă de curaj” Revista britanică The Spectator își menține, la rândul ei, abordarea rezervată: „Găzduirea acestei runde de diplomație de tip navetă poate fi considerată un moment triumfător pentru cancelarul Friedrich Merz, care devine figura centrală în eforturile Europei de a rămâne relevantă în discuția despre viitorul Ucrainei și securitatea pe continent. Cu toate acestea, nimic din toate acestea nu garantează că orice s-a discutat va fi și acceptabil pentru Kremlin sau, pe scurt, că va aduce conflictul mai aproape de o soluție. (...) Problema Rusiei, indiferent de rezultatul discuțiilor de la Berlin, nu dă semne că va dispărea prea curând.” La rândul său, Corriere della Sera  remarcă rolul jucat de Friedrich Merz: „Într-o săptămână care va redefini ordinea europeană – spre bine și spre rău – care fie îi va oferi un răspuns lui Trump, fie va confirma rolul insignifiant al Europei în Marele Joc, cancelarul dă dovadă de curaj. Ca să folosim un termen din poker, a mizat totul. A mizat totul pe succesul a trei acorduri: negocierile de pace, utilizarea activelor rusești și acordul Mercosur, care vizează crearea unei piețe comune cu America Latină și cei 700 de milioane de locuitori ai săi (cu o aluzie la protecționismul lui Trump). Acesta ar fi un succes răsunător: un politician german de top care poate face diferența. Și astfel, poate ocupa o poziție care a rămas vacantă în ultimii ani.”

Iată mărturisirea jurnalistului american Alexander Hurst, editorialist la The Guardian. Acesta este alarmat de alunecarea spre extrema dreaptă în Statele Unite sub Donald Trump. Pe de altă parte, grupurile federaliste – și ideea de Statele Unite ale Europei - câștigă tot mai mult teren printre tinerii europeni. În sfârșit, comentatorii încearcă predicții legate de negocierile de la Berlin privind stoparea războiului din Ucraina. ”Săptămâna trecută, un senator republican din statul meu natal, Ohio, Bernie Moreno, a introdus un proiect de lege privind cetățenia unică. Dacă va fi adoptat, m-ar putea priva de cetățenia americană, deoarece sunt și francez”, scrie editorialistul în The Guardian. ”Și, în timp ce Bernie Moreno vrea să mă forțeze să aleg între cele două pașapoarte, Washingtonul încearcă, de asemenea, să impună o dilemă Europei: supunere totală sau ruptură diplomatică. Când am ales naționalitatea franceză, am ales și cetățenia europeană. Pentru mine, nu este un spațiu birocratic condus de tehnocrați, ci un spațiu al libertății cognitive. Renunțarea activă la cetățenia americană pe care am dobândit-o prin naștere ar însemna renunțarea la oamenii, locurile și poveștile care contează pentru mine. Ceea ce refuz să fac. Renunțarea la cetățenia franceză pe care am ales-o este, de asemenea, exclusă. Dacă Statele Unite îmi vor retrage într-o zi cetățenia americană din cauza cetățeniei mele franceze, așa să fie”. ”Uitați de extrema dreaptă. Copiii vor niște State Unite ale Europei” – este titlul pe care îl citim în Politico. ”Pe rețelele de socializare, generația viitoare exprimă mai multă solidaritate europeană decât a văzut continentul în ultimele decenii. Majorități puternice ale europenilor din toate grupele de vârstă favorizează acum o securitate și o apărare mai profund integrate, conform sondajului Eurobarometru din 2025. Și sunt indicii că, departe de a exista într-un vid online, această explozie de sentimente pro-UE, determinată de tineri, poate contribui și la câștigarea alegerilor. Rob Jetten, centristul în vârstă de 38 de ani care a câștigat recent în alegerile olandeze, este unul dintre aceștia, în opinia unor tineri federaliști. Un partid paneuropean numit Volt Europe, și-a extins semnificativ prezența de la lansarea sa în 2017. Alte grupuri pro-federaliste sau paneuropene raportează creșterea numărului de membri. De exemplu, Ave Europa, un grup federalist fondat în martie a acestui an”. Vorbind despre negocierile de pace de la Berlin, Frankfurter Rundschau speră ca  „Germania și celelalte state ale UE să convingă SUA să nu folosească activele rusești înghețate pentru propriile interese economice în Ucraina. (...) Ar putea chiar să-i facă pe negociatorii americani să vadă că Putin are ambiții imperialiste. El nu gândește economic, motiv pentru care strategia americană a-l atrage prin acorduri profitabile nu funcționează.” (Sursa: Eurotopics) Giorgia Meloni trebuie să înceteze să rămână indecisă, cere fostul comisar UE Paolo Gentiloni în La Repubblica: „Până acum, linia prim-ministrului a fost: lucrăm pentru a promova armonia între Europa și Statele Unite, căutând să reconciliem afinitatea noastră ideologică cu Trump și identitatea noastră europeană. Dar, evident, se pune singură la colț cu această poziție. Situația ar putea forța Italia să ia partea cuiva. Foarte curând.” (Sursa: Eurotopics)

Presa europeană analizează consecințele presiunilor lui Donald Trump la adresa Ucrainei, pentru a accepta un plan de pace dezavantajos. Consecințele ar fi devastatoare – și nu doar pentru Ucraina, cred comentatorii. De asemenea, este analizată și cererea președintelui american, adresată Ucrainei, de organizare a alegerilor pe timp de război. ”Donald Trump a realizat ceea ce Stalin a visat și ceea ce Xi Jinping și Vladimir Putin au plasat în centrul proiectelor lor imperiale: dezintegrarea Occidentului, distrugerea ordinii mondiale din 1945”. Este concluzia sumbră a unei analize propuse de ziarul francez Le Figaro. ”Planul de pace fals al Statelor Unite și negocierile purtate cu Rusia pentru a forța Ucraina să se predea necondiționat, chiar dacă nu a pierdut războiul, urmate de publicarea de către Administrația Trump, pe 4 decembrie, a „Strategiei de Securitate Națională”, un preludiu al unei redistribuiri semnificative a forțelor americane staționate în Europa, marchează mult mai mult decât un punct de cotitură geopolitic; ele reprezintă o ruptură istorică. Ele semnalează sfârșitul Occidentului, care a dominat lumea de la sfârșitul secolului al XV-lea până la începutul secolului al XXI-lea”, mai scrie Le Figaro. În ziarul german Süddeutsche Zeitung, citat de Courrier International, filosoful german Jürgen Habermas consideră că doar continuarea integrării europene va permite Bătrânului Continent să se descurce într-un joc geopolitic în care Statele Unite ale lui Trump alunecă spre autoritarism, Occidentul se fracturează și apar noi puteri. Problema este că această opțiune este mai puțin probabilă ca niciodată, având în vedere renașterea forțelor naționaliste în Europa. ”Statele membre estice ale UE, cele care au aderat mai recent, sunt primele care solicită o consolidare a armamentului european, dar, pe de altă parte, sunt și cele mai puțin dispuse să își limiteze puterile naționale. Prin urmare, inițiativa ar trebui să vină din partea țărilor occidentale, care constituie nucleul UE – chiar dacă acest lucru ar însemna să se lipsească de sprijinul guvernului naționalist al Giorgiei Meloni. În practică, având în vedere slăbiciunea actuală a Franței, inițiativa ar trebui să vină în principal din partea Germaniei, care s-ar putea baza pe proiectul Apărării Europene Comune”, scrie ziarul german. Presa europerană comentează și cererea lui Donald Trump adresată Ucrainei privind organizarea de alegeri. Dar sunt posibile alegeri în timp de război? ”Oamenii nu pot vota din pivnițe și ruine”, crede publicația poloneză Polityka, preluată de Eurotopics. Citeste siZelenski solicită reforme pentru a permite alegeri sub legea marțială „În orașe, acest lucru ar putea fi parțial posibil. Dar există sate care au fost izolate de lume, lăsate fără electricitate sau apă, cu oameni care trăiesc în pivnițe și ruine, concentrați doar pe cum să supraviețuiască încă o zi. Orice observator ar pune la îndoială, pe bună dreptate, astfel de alegeri.” Publicația germană Tagesschau consideră că alegerile pot avea loc doar în timpul unui armistițiu. ”Alegerile nu pot fi democratice sau corecte atâta timp cât  candidații nu pot apărea în public în siguranță, dacă secțiile de votare rămân închise din cauza alertelor de raiduri aeriene. Dacă sute de mii de oameni din tranșee sunt excluși. Un armistițiu - exact asta cere președintele SUA Trump de mult timp. Și Ucraina este dispusă la fel de mult timp, dar Rusia nu. Acum Trump are datoria să convingă Kremlinul.”

Este Europa o civilizație în declin, așa cum spune Donald Trump? Și, mai ales, cum poate deveni mai puternică? Sunt întrebări care îi preocupă pe comentatori, după lansarea strategiei de securitate a Statelor Unite. Pentru Le Monde, ”publicarea acestui document ar putea avea măcar un oarecare merit, dacă va ajuta la scoaterea, în sfârșit, a unui număr considerabil de lideri europeni din negarea în care sunt înrădăcinați în prezent. Ocupantul Casei Albe nu greșește atunci când denunță cu dispreț tergiversările și ezitările lor. Cu o astfel de administrație americană, autonomia strategică nu mai este o opțiune, ci o obligație. Căci trebuie să înțelegem adevăratele sale intenții atunci când pretinde că vrea să „corecteze” traiectoria europeană. Obiectivul este în mod clar de a rupe Uniunea Europeană în douăzeci și șapte de bucăți, lipsite de forța pieței unice. Donald Trump își dorește o Europă redusă la o pradă a intereselor economice americane, începând cu cele ale giganților tehnologici”. Ziarul italian La Repubblica publică un manifest semnat de numeroase personalități politice: „Ca și în 1950, trebuie să ne concentrăm asupra unei probleme cruciale: crearea unui sistem european comun de apărare bazat pe o uniune politică consolidată. Doar o Europă mai federală poate face față acestor provocări și poate asigura respectarea valorilor și drepturilor noastre fundamentale - cu excepția cazului în care suntem pregătiți să-l acceptăm pe Trump ca autoritate politică globală într-un parteneriat ambivalent cu Putin și Xi Jinping”. (Sursa: Eurotopics) Distrugerea creativă Laureat al Premiului Nobel, Philippe Aghion, explică în El País cum ar putea Europa să devină autosuficientă din punct de vedere economic: „Profund dependentă de tehnologiile avansate fabricate în alte părți și incapabilă să genereze creșterea necesară pentru a-și finanța obiectivele strategice și datoriile viitoare, Europa este un exemplu de manual al importanței distrugerii creative – răsturnarea firmelor mai puțin productive de către noii competitori inovatori. (...) IA ar putea fi un motor puternic al tipului de distrugere creativă care, în cele din urmă, conduce creșterea în timp. (...) Promovarea distrugerii creative și a inovației revoluționare în Europa va necesita, de asemenea, politici complementare pentru a ajuta lucrătorii să se relocheze din sectoarele mai puțin dezvoltate către cele mai avansate și pentru a compensa pierderile pe termen scurt din cauza reformelor structurale. În acest scop, am pledat pentru un model de «flexi-securitate» în stil danez, în care statul acoperă salariile lucrătorilor disponibilizați în timp ce aceștia urmăresc recalificarea și reangajarea. O revoluție industrială condusă de IA nu cere nimic mai puțin.” De partea sa, The Conversation consideră că ”civilizația europeană nu face implozie”, așa cum susține Donald Trump: ”Este adevărat, însă, că o astfel de civilizație necesită resurse financiare, politice și de apărare. Acestea erau odată cumpărate ieftin de un aliat care nu mai vrea să subvenționeze modul de viață al Europei. Este timpul pentru o strategie de securitate europeană. Și una al cărei mesaj, pe scurt, este că europenii sunt pregătiți să conducă și să prospere în climatul geopolitic schimbat al secolului XXI”.

Este o idee bună interzicerea accesului tinerilor sub 16 ani pe platformele sociale? Legea a intrat deja în vigoare în Australia. În Franța, Emmanuel Macron și-a reafirmat miercuri intențiile privind protejarea minorilor de efectele rețelelor de socializare. El dorește să instaureze un ”majorat digital” în Franța. În același timp, presa europeană comentează cazul uneia dintre cele mai mari bănci de spermă care se presupune că a furnizat gameți masculini purtători ai unei gene cancerigene. ”Macron vrea să urmeze exemplul Australian”, notează Les Echos. ”O măsură ambițioasă pentru protejarea minorilor, dar una care va trebui să depășească obstacolele legale și să-i convingă pe tineri. Prin urmare, va fi necesară găsirea unei interpretări care să facă textele franceze și europene compatibile. Și va fi necesar să se răspundă la orice potențiale întrebări de drept constituțional privind libertatea de exprimare”. Iar Le Monde constată că platformele scapă, în mare măsură de legea presei din 1881 care guvernează mass-media tradițională. Această discuție este menită să conducă la „decizii concrete” până la începutul anului 2026. Comentând decizia luată în Australia, The Irish Times crede că „reacția platformelor de socializare afectate, inclusiv Facebook, Instagram, TikTok, Snapchat și YouTube, va fi de un interes deosebit. Citeste siDupă Facebook, și TikTok blochează conturile celor cu vârsta sub 16 ani Printre proprietarii acestor platforme se numără unele dintre cele mai mari și mai puternice corporații din lume, cum ar fi Meta și Alphabet. (...) Pe măsură ce Irlanda și alte state ale UE analizează ce să facă, Australia va fi un  test important.” Revista germană Der Spiegel nu se arată convinsă:   „Dacă le îngreunați sau chiar le faceți imposibil accesul tinerilor la rețelele de socializare, îi privați parțial de participarea socială. Această dezbatere nu poate fi rezolvată peste noapte – și probabil va ajunge în curând în instanță. ... Bine intenționat este contrar cu bine făcut. Soluțiile democratice necesită o dezbatere socială în care cei afectați, în acest caz copiii și tinerii, să fie și ei ascultați.”   Televiziunea publică francofonă din Belgia, RTBF, vorbește despre scandalul băncii de spermă care ar fi pus în pericol aproape 200 de copii. Este un „scandal european în domeniul sănătății. Cel puțin 120 dintre cei 197 de copii identificați ar putea să nu fi fost încă supuși screeningului. Este o lipsă critică de monitorizare a donărilor de spermă în Europa. Nicio organizație, nicio administrație supranațională nu asigură urmărirea donărilor și nici nu oferă informații în cazul unei probleme genetice majore, care uneori se manifestă abia la zece sau douăzeci de ani de la nașterea copiilor.” Deutsche Welle relatează suferința unei femei, victimă fără să știe a acestei nefericite încercări. „Când telefonul ei a început să sune într-o dimineață de iunie, nu avea nicio idee că vestea pe care urma să o primească o va arunca pe ea și pe fiica ei adolescentă într-un vârtej de programări medicale, teste și frică. «A fost un șoc; nu-mi puteam da seama ce era de făcut.»”

Donald Trump își continuă atacurile la adresa Europei, de data aceasta în interviul acordat ediției europene Politico. În acest timp, comentatorii observă că negocierile de pace în Ucraina sunt într-un punct mort, iar China urmărește, în tăcere, evenimentele. ”Cel mai influent om din Europa crede că Europa e plină de ratați” – iată cum rezumă Politico afirmațiile lui Donald Trump din interviul acordat acestei publicații. ”Prea multă imigrație, prea multă criminalitate, prea multe discuții fără scop, prea multă slăbiciune. A fost un flux constant de critici, insulte și avertismente pe care Trump le-a prezentat drept sfaturi constructive menite să ajute Europa „în decădere” să prevină un declin fatal. Era clar că atunci când Trump spunea „Europa”, avea de fapt în minte o distincție critică. Europa de Vest este ținta mâniei sale. În opinia sa, cele mai mari țări ale sale și cele mai cunoscute capitale ale lor devin gropi de gunoi sufocate de imigranți. Sadiq Khan, de exemplu, este zugrăvit drept ”un primar oribil. incompetent, vicios și dezgustător.” Trump a spus că doar imigrația necontrolată a făcut ca Sadiq  Khan să ajungă să fie ales. În schimb, a avut lucruri generoase de spus despre liderul maghiar Viktor Orbán și președintele turc Recep Tayyip Erdoğan pe care îl consideră dificil, dar colaborează bine cu el. Între timp, el a avut și cuvinte frumoase pentru Polonia pentru limitarea imigrației. Trump crede că acum este momentul ca Zelenski să negocieze sfârșitul războiului pentru că îl „pierde”. Dacă unii lideri europeni vor să-l ajute să continue să lupte până când câștigă, ”atunci, să-l susțină” – dar să nu să se uite către Statele Unite pentru a duce povara. ”Vasali” Comentând strategia americană de securitate și ultimele declarații ale lui Tump, ziarul francez Ouest-France observă că  ”europenii sunt tratați din ce în ce mai mult ca vasali în mintea lui Donald Trump: Răspunsul nostru trebuie să fie la fel de crucial ca acest atac. Vrem să devenim vasali (ai Washingtonului) sau să ne lăsăm atacați (de Moscova) fără să opunem rezistență? Sau vrem să ne definim propria sferă de influență? Este important să rămânem calmi - dar să nu reacționăm deloc ar fi jenant.” În acest timp, Kyiv Post constată că ”negocierile de pace au devenit un drum spre nicăieri. Practic, Trump își dorește o victorie rapidă. Nu este cu adevărat preocupat să înțeleagă factorii principali ai conflictului - de fapt, pare să fie influențat în această etapă de narațiunea rusească. Acest lucru reflectă, probabil, opiniile celor din MAGA. Dar și campania de dezinformare de succes dusă de Rusia de-a lungul multor ani în rândul extremei drepte populiste din SUA”. Iar Deutsche Welle vede cum, în acest context, China rămâne tăcută. Ea menține legături strânse cu Moscova și își cântărește interesele strategice. ”Beijingul revendică Taiwanul și nu a exclus utilizarea forței pentru a realiza „reunificarea”. De când Rusia a lansat invazia, atât Taiwanul, cât și China au monitorizat îndeaproape evoluția conflictului. Norma pe care am avut-o în ultimii 70 de ani în relațiile internaționale este că nu există modificări teritoriale prin forță militară. Întrebarea este: ce se întâmplă dacă se încalcă această normă?”

Guvernele statelor membre ale Uniunii Europene au aprobat luni o serie de prevederi menite a înăspri regulile privind migrația. Printre altele, se prevede o simplificare a deportărilor și o creștere a numărului de cazuri în care migranții ilegali pot fi reținuți. Primele comentarii au apărut deja în presa internațională. ”Țările UE susțin represiunea migrației pe fondul creșterii extremei drepte, titrează” Politico. ”Noi măsuri vor permite statelor să trimită solicitanții de azil în străinătate pentru procesarea cererilor. Aceasta survine pe fondul unei neliniști publice tot mai accentuate legate de migrație, într-o mișcare menită să contracareze extrema dreaptă și să revizuiască modul în care capitalele îi tratează pe nou-veniți”. AP comentează că ”între membrii UE există de mult timp o dezbatere aprinsă cu privire la  migrație. De la creșterea numărului de solicitanți de azil în Europa, acum un deceniu, dezbaterea publică pe această temă s-a schimbat, iar partidele de extremă dreapta au câștigat putere politică. Politicile UE privind migrația s-au înăsprit, iar numărul solicitanților de azil a scăzut de la niveluri record. Citeste siImigrația românilor în Marea Britanie a scăzut drastic în ultimii cinci ani Președintele SUA, Donald Trump, a criticat dur, în ultimele zile, politicile UE privind migrația, ca parte a unei noi strategii de securitate națională care îi prezintă pe aliații europeni ca fiind slabi”. Ziarul francez La Croix notează că măsurile s-au luat  ”sub impulsul Danemarcei, care deține președinția rotativă a Uniunii Europene și pledează de mult timp pentru o politică de imigrație mai strictă.   Printre puținii sceptici se numără Franța, care pune la îndoială legalitatea și eficacitatea unora dintre aceste măsuri. De asemenea, Spania nu este convinsă de „centrele de returnare”, deja testate de mai multe țări, dar fără un succes real. Dar aceste măsuri beneficiază de sprijinul clar al dreptei și extremei drepte, care și-au unit forțele în Parlamentul European săptămâna trecută pentru a da aprobarea inițială. Și aici, ideea este de a acționa rapid, mulți europarlamentari și lideri pledând pentru adoptarea lor finală la începutul anului viitor”.   Financial Times informează că ”reprezentanții guvernelor au convenit, de asemenea, asupra unei liste la nivelul UE a țărilor desemnate drept „sigure”, inclusiv Bangladesh, Columbia, Egipt, India, Kosovo, Maroc sau Tunisia. Aceasta va permite agențiilor de azil să proceseze mai rapid cererile persoanelor din aceste țări și, eventual, să le respingă mai ușor. Activiștii au avertizat că unele dintre aceste țări nu sunt sigure, de exemplu, guvernul autoritar al Tunisiei i-a închis pe oponenții politici, a reprimat societatea civilă, ca și pe imigranți. Dar noile reguli ar permite desemnarea unei țări drept „sigură” chiar dacă UE recunoaște o parte a teritoriului său ca fiind nesigură. Diferitele acte legislative trebuie încă negociate cu Parlamentul European înainte de a putea intra în vigoare.

Critici ample în presa europeană după festivitatea tragerii la sorți a grupelor Cupei Mondiale de Fotbal 2026. Trump a luat locul fotbalului, spun comentatorii. Și aceasta, cu concursul șefului FIFA, Gianni Infantino. Presa internațională analizează și noua strategie națională de securitate a Statelor Unite, publicată la sfârșitul săptămânii trecute. Divorțul este finalizat, în așteptarea partajului bunurilor. Strategia americană de securitate națională ia la țintă europenii și își cruță adversarii, sintetizează Le Monde. The Economist vorbește despre ”Strategia sumbră și incoerentă de politică externă a lui Donald Trump. Aliații ar putea intra în panică; despoții o vor aclama”. După cum subliniază și Financial Times, documentul „critică aliații tradiționali ai Americii, fără a critica Rusia”. Politico vede cum Donald Trump a lansat o cruciadă pentru a converti politica europeană la cauza sa. Întrebarea este dacă centriștii europeni, aflați în dificultate, au puterea sau voința de a-l opri. ”America singură” – titrează The Times of India. ”În esență, strategia oferă o politică externă de retragere, înfășurată în limbajul resurecției naționale, cu accent pe economia internă și suveranitate”. ”Noua strategie a lui Trump promite o schimbare de la un rol global la unul regional”, titrează The Japan Times. Ziarul japonez observă o modernizare a Doctrinei Monroe, ”veche de două secole, prin care Statele Unite, pe atunci tinere, declarau America Latină interzisă puterilor rivale, apoi Europei”. Potrivit Vox,  ”America vede o nouă ciocnire a civilizațiilor — cu liberalii europeni. Conform noii strategii de securitate națională a lui Trump, America a terminat-o cu „promovarea democrației”... cu excepția Europei”. ”Bomboane de aur pentru copilaș” ”Trump câștigă premiul pentru pace de la FIFA – dar există vreo șansă de o revizuire la VAR?” – întreabă The Guardian, vorbind despre ceremonia tragerii la sorți a grupelor Cupei Mondiale 2026. ”Lideri străini precum Keir Starmer și Benjamin Netanyahu au învățat în ultimul an că a-l flata pe Trump este ca și cum ai hrăni un copilaș cu bomboane de aur. Cu cât este mai flagrant, cu atât funcționează mai bine. Acum, datorită lui Infantino, Trump a fost în centrul scenei. Istoria chiar rimează. Benito Mussolini a folosit Cupa Mondială din 1934 din Italia pentru a promova un imperiu roman renăscut. Înainte de fiecare meci, echipa italiană executa „salutul roman”. Il Duce a creat chiar și un trofeu special, „Coppa del Duce”, care era de șase ori mai mare decât trofeul oficial Jules Rimet al Cupei Mondiale”. „Trump, Trump și doar Trump”, critică ziarul spaniol El Mundo. ”Eroul tragerii la sorți de vineri nu a fost fotbalul”. Pentru Süddeutsche Zeitung, FIFA „se prosternează în fața lui Trump”. Ziarul german, citat de Courrier International, face referire la alegerea locației pentru tragerea la sorți, Centrul Kennedy, „un fost centru cultural independent și acum guvernat de Donald Trump”. Ziarul elvețian Le Temps rezumă astfel: ”într-o ceremonie cinică, uimitor de lungă, unde grotescul a concurat cu vulgarul, Gianni Infantino i-a înmânat lui Trump un trofeu impunător «în numele miliardelor de fotbaliști din lume». Iar Donald Trump nu a râs...”

„Nu trebuie să lăsăm Ucraina și pe Volodimir singuri cu acești tipi.” Acesta este titlul din revista Der Spiegel care ilustrează conținutul unui dialog purtat de președintele francez Emmanuel Macron cu mai mulți lideri europeni. Remarcile ilustrează ruptura care persistă între Europa și Washington cu privire la planul de pace al lui Donald Trump, observă comentatorii. ”Oare negociatorii lui Trump ascultă în primul rând de Rusia?” – se întreabă Der Spiegel. Revista germană informează că a obținut transcrierea unei conferințe telefonice de criză la care au participat Emmanuel Macron, cancelarul german Friedrich Merz, secretarul general al NATO Mark Rutte, președintele finlandez Alexander Stubb, președintele ucrainean Volodimir Zelenski și alții. „Există posibilitatea ca SUA să trădeze Ucraina în problema teritoriului fără claritate privind garanțiile de securitate”, ar fi declarat Macron, potrivit Der Spiegel, adăugând că există „un mare pericol” pentru Zelenskiy. Der Spiegel a relatat că Palatul Élysée a negat că Macron ar fi vorbit despre vreo trădare. „Președintele nu a folosit aceste cuvinte”, a declarat biroul lui Macron, potrivit Der Spiegel. Politico observă că  apelul a avut loc după ce administrația Trump a difuzat un plan de pace în 28 de puncte - elaborat, se pare, de trimisul Kremlinului, Kirill Dmitriev și reprezentanții americani Witkoff și Kushner . Planul a fost criticat de Ucraina și aliații europeni ca fiind prea favorabil Rusiei și a declanșat negocieri frenetice la Geneva. Publicația germană Focus notează că șefii de stat și de guvern din UE au fost în mare măsură de acord în evaluările lor în timpul videoconferinței, care se spune că a avut loc luni. „Nu trebuie să-i lăsăm pe Ucraina și pe Volodimir singuri cu acești tipi”, ar fi avertizat președintele finlandez Alexander Stubb. Potrivit The Independent, ”remarcile lui Macron au scos la iveală ruptura care persistă între Europa și Washington cu privire la modul de a pune capăt conflictului”. NBC News transmite că există îngrijorări că Trump, care pare să aibă uneori o relație mai caldă cu Putin decât cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, ar putea susține propunerile de pace ale Rusiei, în încercarea de a pune capăt războiului cât mai curând posibil. Le Figaro analizează declarația lui Vladimir Putin potrivit căreia, dacă Europa își dorește un conflict militar, Rusia este pregătită să lupte chiar acum”.   Însă în cultura rusă, un conflict nu necesită neapărat recurgerea la mijloace militare, explică cercetătorul Dimitri Minic, consultat de ziarul francez. Rusia a dezvoltat și testat numeroase pârghii care îi permit să implementeze teoria eludării. Prin mijloace non-militare se înțeleg mijloace politice, diplomatice, psihologic-informaționale, tehnico-informaționale, financiare și culturale, precum și utilizarea migranților. Această listă nu este exhaustivă. Prin metode și mijloace militare indirecte, armata rusă include utilizarea forțelor speciale, neregulate și paramilitare; activitățile subversive ale serviciilor speciale - prin spionaj, sabotaj, asasinate și terorism; activități de descurajare strategică prin demonstrarea forței și prezenței militare convenționale și nucleare - exerciții, desfășurări și teste de arme - precum și utilizarea sub acoperire, nerecunoscută, a violenței armate directe.

Fosta șefă a diplomației europene, Federica Mogherini, a fost pusă sub acuzare miercuri pentru corupție și fraudă. Potrivit procurorilor Parchetului European, alte două persoane au fost, de asemenea, puse sub acuzare în cadrul anchetei privind finanțarea formării școlare a tinerilor diplomați.   „Ancheta vizează suspiciunile de favoritism și posibilă concurență neloială în acordarea de către SEAE prestigiosului Colegiu al Europei a unui program de formare de nouă luni pentru viitorii diplomați europeni”, rezumă Le Soir. The Guardian amintește că Mogherini a fost Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe din 2014 până în 2019, după o scurtă perioadă ca ministru de externe al Italiei. Numirea sa în 2020 s-a dovedit controversată, unii absolvenți susținând că nu avea calificări academice și experiență în conducerea unei instituții academice majore. Colegiul Europei, care primește finanțare UE, a primit licitația în 2020-2021 pentru a gestiona Academia Diplomatică a Uniunii Europene, un program de formare de nouă luni pentru tineri diplomați. Potrivit Politico, acest nou caz „vine în contextul în care partidele eurosceptice, populiste și de extremă dreapta se află pe un val de nemulțumire a alegătorilor. De asemenea, vine într-un moment în care UE pune presiune asupra țărilor din interiorul și din afara blocului comunitar, din cauza propriilor scandaluri de corupție”. „Momentul este important”, subliniază Le Point. În același timp, „în timp ce se confrunta cu dificultăți financiare, Colegiul Europei a achiziționat o clădire în Bruges pentru 3,2 milioane de euro. La scurt timp după aceea, SEAE a publicat o cerere de ofertă pentru a găzdui noua academie diplomatică a UE – iar una dintre condițiile de aplicare era tocmai aceea de a avea spații de cazare pentru stagiari. Colegiul a câștigat contractul și a obținut 654.000 de euro din finanțarea europeană.” Mai precis, Colegiul Europei sau reprezentanții săi sunt suspectați „că ar fi avut cunoștință prealabilă despre o licitație publică lansată de SEAE pentru a găzdui această nouă academie diplomatică a UE. Licitația, care a fost atribuită Colegiului Europei în 2022, a fost deschisă instituțiilor de învățământ superior din întreaga Europă”, specifică Euractiv. Vladimir Putin invocă posibilitatea unui război cu Europa. Între timp, în Marea Neagră, pentru prima dată, Ucraina a atacat petrolierele care se îndreptau spre Rusia. Este continentul în pragul unui conflict și mai mare? – iată o temă care preocupă presa internațională. Pentru El País, ”nu suntem nici în război, nici în pace: o ceață plutește peste această perioadă incertă, în care întrebarea nu mai este încotro ne îndreptăm, ci încotro suntem împinși. ... Tot ce putem face este să găsim o mică gaură în care să ne ascundem.” Vorbind despre războiul hibrid, La Stampa  consideră că acesta ”nu este un precursor al războiului: este războiul. Un război care se poartă nu de-a lungul granițelor, ci în rețeaua de infrastructură care ține continentul laolaltă”.

Întrebarea apare tot mai insistent în presa internațională după ce președintele American i-a transmis un ultimatum liderului venezuelean Nicolas Maduro pentru a părăsi puterea și țara. Comentatorii atrag atenția asupra riscurilor. The Independent, care a contactat Casa Albă pentru comentarii, notează că SUA au trimis aproximativ 15.000 de soldați și peste o duzină de nave de război în regiune în ultimele luni. Toate acestea, ca parte a ceea ce Trump a numit un război împotriva cartelurilor de droguri. Maduro a acuzat Washingtonul că încearcă să impună o schimbare de regim. Această amenințare a devenit mai palpabilă în ultimele zile, deoarece Trump a avertizat că operațiunile terestre ar putea avea loc „foarte curând” și că piloții ar trebui să evite spațiul aerian venezuelean. Surse familiarizate cu schimbul de replici au declarat pentru Miami Herald că Trump le-ar fi spus lui Maduro și familiei sale că pot fi asigurați că vor părăsi țara în siguranță dacă va fi de acord să demisioneze imediat. Însă Maduro nu pare dispus să plece, după cum citim în Le Figaro:    ”Dansând pentru a uita. Președintele Venezuelei și-a adunat susținătorii la Caracas și a afirmat că nu se va lăsa intimidat. El a promis că va rămâne „pentru totdeauna în slujba poporului”. Nicolas Maduro a apărut netulburat pe scenă luni, 1 decembrie, dansând pe un remix al propriilor sale sloganuri pacifiste.   The Atlantic se teme că loviturile navale ale lui Trump ar putea agrava problema cartelurilor:   ”SUA tocmai au clasificat cartelurile drogurilor drept grupări teroriste. Însă Venezuela este în primul rând o țară de tranzit pentru cocaina care se îndreaptă spre Europa. Cartelurile din Columbia și Mexic sunt responsabile pentru aproape toate transporturile de cocaină și fentanil care ajung în SUA – linia de aprovizionare pe care Casa Albă a declarat în repetate rânduri că vrea să o oprească. Trei luni de atacuri mortale cu ambarcațiuni în largul coastei Venezuelei și în Pacificul de Est, despre care mulți experți juridici susțin că încalcă dreptul internațional, au tensionat relațiile SUA cu mai multe țări care au colaborat cu Washingtonul timp de decenii împotriva grupărilor criminale”.   Un fost oficial al Securității Interne care a condus operațiuni anti-fentanil a declarant pentru The Atlantic că nu are nicio problemă cu utilizarea armatei pentru a combate criza fentanilului . Dar „toată puterea de foc” ar trebui să fie îndreptată către cartelurile din Mexic, nu către grupurile din America de Sud. În acest scop, a spus el, cooperarea guvernului mexican este de neînlocuit. Colaborarea dintre armata mexicană și serviciile secrete americane a făcut posibile în trecut arestări de mare profil, a spus el. Trump a folosit presupusa implicare a lui Maduro în traficul de droguri pentru a justifica cea mai mare consolidare militară în Caraibe de la criza rachetelor cubaneze. Iar nemulțumirea lui Trump față de eforturile antidrog din Columbia și Mexic l-ar putea determina să escaladeze și cu aceste țări, spune expertul.

Presa internațională comentează discuțiile din Florida dintre delegațiile Statelor Unite și Ucrainei. Comentatorii remarcă tonul optimist abordat de partea americană dar atrag atenția că mai sunt necesare multe eforturi pentru a se ajunge la un acord. Trimisul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff este așteptat marți la Moscova. Potrivit NBC News, Ucraina a insistat ca orice acord de încheiere a războiului să includă garanții de securitate viitoare, în timp ce Moscova a insistat ca teritoriul ucrainean să fie cedat Rusiei și a cerut ca Ucraina să nu fie lăsată să adere la NATO. După „progrese” în discuțiile din cadrul clubului privat exclusivist Shell Bay al Witkoff din sudul Floridei, diplomația americană se confruntă cu un test la Kremlin, transmite CNN. ”Unul dintre cele mai „problematice aspecte” ale propunerii inițiale de pace a SUA, în 28 de puncte, a fost ideea ca Ucraina să renunțe oficial la aspirația sa, consacrată în Constituție, de a adera la NATO – o cerere cheie a Rusiei și ceea ce oficialii ucraineni continuă să respingă. Dar se sugerează că, pe măsură ce avansează și în timp ce Steve Witkoff călătorește la Moscova, se explorează soluții creative pentru a ocoli cu grijă liniile roșii stabilite de Kiev”. Le Monde vorbește încă despre ”schița incertă a unui „plan de pace” care pune Ucraina în fața unei ecuații complicate. Secretarul de Stat american Marco Rubio a raportat „progrese” în urma întâlnirii din Florida. Trimisul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff, criticat pentru legăturile sale strânse cu rușii, a plecat către Vladimir Putin cu un text modificat. Referindu-se la imaginile întâlnirii americano-ucrainene, ziarul francez observă că, ”chiar și în tăcere, Steve Witkoff vorbește. Corpul său, gesturile sale, privirea sa evazivă, toate transmiteau un sentiment de disconfort”. Dar de ce există atât de mulți negociatori americani? – iată întrebarea pusă de colegii noștri de la canalul TV France24. ”Steve Witkoff, Marco Rubio, Jared Kushner, Daniel Driscoll: aceștia sunt doar câțiva dintre oficialii americani însărcinați de Donald Trump să determine Kievul și Moscova să accepte un plan de pace. Dar toți par să-și urmărească propriile agende, confruntându-se cu o Rusie care prezintă un front diplomatic unit. Și nu toți sunt pe picior de egalitate. „Marco Rubio, în fruntea diplomației americane, ar trebui să fie în mod firesc cel care coordonează eforturile, ca un dirijor. Totuși, nu este cazul și se pare că a fost luat prin surprindere de inițiativele lui Steve Witkoff și Daniel Driscoll”, subliniază Scott Lucas, specialist în relații internaționale și politică externă americană la Universitatea din Birmingham. ”Nu-l puteți ierta pe Putin pentru crimele de război din Ucraina” - este declarația comisarului UE pentru justiție. Michael McGrath. O astfel de mișcare ar fi „o greșeală istorică de proporții uriașe”, spune comisarul, într-un interviu acordat publicației Politico. ”Comentariile sale reflectă îngrijorările răspândite pe scară largă în capitalele europene, conform cărora planul american inițial pentru un acord includea promisiunea unei „amnistii complete pentru acțiunile comise în timpul războiului”, alături de planuri de reintegrare a Rusiei în economia mondială”.

Vladimir Putin răspunde evaziv propunerilor americane de încetare a războiului din Ucraina. Tentația lui Donald Trump de a se îndepărta de conflict aruncă o umbră a infamului acord de la München. Iar pe acest fond, Europa se pregătește să riposteze în fața Rusiei. După cum relatează The Moscow Times, ”președintele Vladimir Putin s-a declarat joi deschis la unele elemente ale unui plan al SUA de a pune capăt războiului. Dar el a emis un avertisment sfidător, cum că forțele ruse își vor continua avansul în regiunea Donbas dacă Kievul refuză să accepte condițiile sale de încetare a focului. În timpul unei conferințe de presă din Kârgâzstan, Putin a susținut că trupele rusești avansează pe „toate fronturile” și că pierderile ucrainene depășesc acum capacitatea Kievului de a-și reface trupele. Putin și-a reiterat, de asemenea, opinia de lungă durată că președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu mai este un lider legitim. Citeste siUmbra Rusiei asupra păcii din Ucraina și poziția ambiguă a Americii Rămâne neclar dacă Putin va susține schimbările din planul de pace, despre care unele surse spun că sunt „semnificativ mai bune” pentru Ucraina decât cadrul inițial. De asemenea – remarcă The Moscow Times - Putin a negat că oficialii ruși au jucat un rol activ în elaborarea documentului original al SUA după summitul din Alaska, din august”. Comentând declarațiile din Kârgâstan, NBC News vorbește despre insistența liderului rus că Rusia are avantajul pe front, menționând că luptele se vor opri atunci când trupele ucrainene se vor retrage din teritoriile pe care le dețin. „Dacă nu se retrag, vom realiza acest lucru prin forță”, a spus el. Însă Putin a avertizat că propunerea va trebui rescrisă în „limbaj diplomatic” și că unele puncte, cum ar fi cel care stipulează că Rusia nu va ataca Europa, i s-au părut „amuzante”. Pentru Le Monde, „planul de pace” prezentat de Washington pentru a pune capăt conflictului din Ucraina ”a avut cel puțin un merit: a reamintit tuturor de ostilitatea lui Donald Trump față de Kiev”. În ceea ce privește războiul din Ucraina, ”tentația constantă a lui Donald Trump de a abandona conflictul aruncă asupra Casei Albe o umbră asemănătoare cu cea de la München” – o aluzie la infamul acord din 1938 prin care Franța și Marea Britanie au acceptat cedări teritoriale în beneficiul lui Hitler, pe seama Cehoslovaciei. De partea sa, Politico titrează. ”Europa își imaginează inimaginabilul: Represalii împotriva Rusiei”. Aceasta, în timp ce ”drone și agenți ai Rusiei declanșează atacuri în țările NATO”. Potrivit Politico, ”ideile variază, de la operațiuni cibernetice ofensive comune împotriva Rusiei și atribuirea mai rapidă și mai coordonată a atacurilor hibride, prin îndreptarea rapidă a degetului spre Moscova, până la exerciții militare surpriză conduse de NATO, după cum au declarat doi înalți oficiali guvernamentali europeni și trei diplomați ai UE. În practică, țările ar putea folosi metode cibernetice pentru a viza sisteme critice pentru efortul de război al Rusiei, Europa trebuie, de asemenea, să găsească o modalitate de a răspunde campaniilor de dezinformare la scară largă ale Rusiei prin propriile eforturi în interiorul țării”, mai scrie Politico.

Presa internațională comentează intens stenogramele publicate de Bloomberg. Acestea indică faptul că negociatorul american Steve Witkoff oferea părții ruse indicații despre cum să-l abordeze pe Donald Trump. Vladimir Putin își bate joc de liderul american și trage de timp, spun comentatorii. ”Steve Witkoff, mediatorul care le șoptește rușilor la ureche”, titrează Le Figaro. ”Această conversație aruncă o lumină și asupra modului în care a fost negociat acordul în 28 de puncte. Documentul a încorporat mai multe cerințe rusești dar și beneficii financiare semnificative pentru Statele Unite. Criticii lui Witkoff au văzut aceste dezvăluiri ca o validare a rezervelor lor cu privire la rolul în negocieri jucat de omul de afaceri și prietenul lui Trump, pe care îl critică pentru lipsa sa completă de experiență diplomatică, precum și pentru tendința sa de a adopta în mod regulat perspectiva rusă”. După cum transmite NBC News, ”Kremlinul susține că apelul telefonic al SUA, divulgat pe internet, este o încercare de a perturba negocierile de pace cu Ucraina. Președintele Donald Trump, al cărui trimis, Steve Witkoff, va vizita Moscova săptămâna viitoare, a declarat că nu are un termen limită pentru un acord, după ce anterior presase Kievul să aprobe planul până la Ziua Recunoștinței”. Citeste siCheia păcii rămâne la Moscova, chiar dacă Ucraina acceptă planul Conform publicației The Wall Street Journal,  Casa Albă și-a oferit sprijinul trimisului american Witkoff - fără a pune la îndoială „veridicitatea presupusei transcrieri”, a remarcat cotidianul newyorkez. „Este un lucru normal”, a spus Donald Trump. „Asta face un negociator. [...] Îmi imaginez că spune același lucru Ucrainei, pentru că trebuie să existe compromisuri de ambele părți”, scrie cotidianul financiar citând declarațiile liderului de la Casa Albă. (Sursa: Courrier International) Nici de la Moscova nu vin dezmințiri. The Moscow Times notează că Iuri Ușakov, consilierul Kremlinului, „nu a contestat autenticitatea” transcrierii, exprimându-și în același timp uimirea față de capacitatea jurnaliștilor americani de a obține o astfel de înregistrare. (Sursa: Courrier International).  „Trădător: Reprezentanții SUA cer demiterea emisarului, după o convorbire scursă de la Kremlin”. Iată titlul pe care îl găsim în The Guardian. ”Mai mulți reprezentanți americani au reacționat furios la o înregistrare divulgată pe internet, în care trimisul special pentru Ucraina ar fi îndrumat Moscova cu privire la modul de gestionare a discuției cu Donald Trump. Totuși, majoritatea au rămas până acum tăcuți cu privire la dezvăluirea potrivit căreia oficialii americani consiliau un adversar”.   ”Putin își bate joc de Trump și trage de timp”, este concluzia analizei CNN. ” După șocul și confuzia din jurul planului în 28 de puncte care conține unele dintre cele mai maximaliste cerințe ale Rusiei și discuțiile maraton din weekend pentru revizuirea acestora, SUA și Ucraina au adoptat marți un ton la fel de precaut, dar plin de speranță. Cu alte cuvinte, mai sunt multe de făcut. Însă obținerea unui acord între SUA și Ucraina nu este cea mai dificilă parte a acestui proces. Convingerea Rusiei pare în acest stadiu aproape imposibilă, având în vedere că în ultimele zile a semnalat că va respinge categoric orice acord revizuit. Și totuși, Rusia vrea ca SUA să continue să încerce”.

Presa internațională informează că Ucraina ar fi acceptat un acord de pace propus de Donald Trump, modificat față de forma inițială. Comentatorii analizează șansele ca acordul să devină realitate. Aceasta, în condițiile în care Moscova a anunțat deja că ar putea respinge planul dacă nu-i va satisface cerințele. USA Today citează un oficial american care ”a confirmat că s-a ajuns la aspectele principale ale unui acord, dar nu a putut spune care sunt acestea, din cauza sensibilității negocierilor. Un al doilea oficial a subliniat optimismul Casei Albe în ceea ce privește un acord, dar nu a spus că s-a ajuns într-adevăr la unul”. Potrivit analizei CNN, optimismul Casei Albe este menit să ”pună presiune maximă asupra Kievului și Moscovei”, pentru ”a îngreuna retragerea ambelor părți din discuții”. Întrebarea cheie ”rămâne dacă Rusia este dispusă să facă concesii substanțiale dincolo de cele din propunerea inițială, care a fost considerată pe scară largă ca fiind favorabilă Moscovei de către parlamentarii americani, Ucraina și aliații europeni”. Conform Financial Times, Ucraina ar fi fost de acord să-și limiteze armata la 800.000 de soldați. Această cifră este mai mare decât propunerea înaintată în planul de pace prezentat de Washington, acuzat că favorizează Rusia”. Dar ”în ciuda acestei limite de 800.000 de soldați, armata ucraineană ar rămâne a doua cea mai mare forță militară din Europa, după cea a Rusiei și s-ar apropia de efectivele sale actuale din timpul războiului de 900.000”, potrivit Kyiv Independent. Le Figaro notează, în acest context, că   ”americanii încearcă să pună mâna pe activele rusești înghețate în Europa, pe care UE dorește să le folosească pentru a-și finanța sprijinul pentru Kiev. Pe lângă negocierile diplomatice intense privind pacea în Ucraina, între Statele Unite și Europa se desfășoară și o luptă pentru putere cu privire la finanțarea reconstrucției. În planul de pace în 28 de puncte elaborat de trimisul lui Donald Trump, Steve Witkoff, și trimisul lui Vladimir Putin, Kirill Dmitriev, șeful Fondului Național de Investiții al Rusiei, pe lângă problemele legate de frontiere, apărare și suveranitate, există o încercare de a confisca activele rusești înghețate, deținute în mare parte în Europa. Europenii se luptă să mobilizeze cele aproximativ 190 de miliarde de euro, înghețate în seifurile companiei financiare Euroclear din Bruxelles, pentru a finanța sprijinul pentru Ucraina, pentru care sunt acum singurii responsabili”.   Iar un articol de opinie din Le Monde atenționează că ”președintele rus Vladimir Putin tocmai și-a îndeplinit unul dintre cele mai dragi vise: să compromită Statele Unite în campania lor de desființare a dreptului internațional. Acesta a fost obiectivul principal al „Planului Witkoff”, pe care președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost presat de omologul său american, Donald Trump, să-l semneze până la 27 noiembrie – și care face în prezent obiectul negocierilor. Evident, acest plan a fost elaborat la Kremlin. El reiterează toate obiectivele de război formulate de Putin în 2022”.