Revista presei internaționale

Administrația Trump a anunțat desfășurarea navei Gerald Ford în Caraibe. Deplasarea celui mai mare portavion din lume vine după eliminarea de către americani a unor grupuri considerate a fi traficanți de droguri. Președintele columbian este vizat, spun analiștii. Presa internațională comentează și anunțul președintelui Vladimir Putin privind lansarea cu succes a rachetei intercontinentale Burevestnik, considerată invincibilă în fața sistemelor de apărare aeriană. The Wall Street Journal numește această mișcare „cel mai puternic semn de până acum că administrația Trump ia în considerare extinderea campaniei sale militare în regiune”, alături de o aparentă schimbare a priorităților. Gerald Ford va părăsi Marea Mediterană și se va îndepărta atât de Ucraina, cât și de Gaza. Va fi pentru prima dată „în ultimele decenii”, potrivit ziarului, când nu va exista niciun portavion american în zona părăsită. El Mundo consideră că Donald Trump „pune presiune asupra lui Nicolás Maduro. Desfășurarea militară actuală în sudul Caraibelor este „deja cea mai mare din ultimii 40 de ani, depășind-o chiar pe cea utilizată pentru invazia din Panama în 1989”, cu cei 10.000 de soldați staționați. Președintele venezuelean a reacționat acuzând Statele Unite că „inventează un nou război etern” după ce „au promis că nu vor mai intra niciodată în război”. Legalitatea acestor atacuri este pusă sub semnul întrebării chiar dacă Casa Albă demonstrează „o transparență îndrăzneață”, notează The New York Times. Jack Goldsmith, profesor de drept la Harvard, consideră că „Trump, așa cum face adesea atunci când ignoră legea sau normele, acționează public și fără rușine sau disconfort. Aceasta este o modalitate foarte eficientă de a distruge eficacitatea legii și a normelor”. În uniformă militară, Vladimir Putin a primit raportul din partea șefului Armatei, Valeri Gherasimov, că Rusia a testat racheta de croazieră Burevestnik, cu propulsie nucleară. Comentatorii analizează importanța evenimentului. Potrivit The Moscow Times, confirmarea testelor vine în urma imaginilor din satelit și a avertismentelor de navigație din ultimele luni care indicau o lansare iminentă. Putin s-a lăudat că „invincibilul” Burevestnik are o rază de acțiune aproape nelimitată și poate evita apărarea antirachetă americană atunci când l-a dezvăluit în 2018. Anunțul vine în contextul în care forțele rusești câștigă teren încet, dar constant, în Ucraina, în bătălii costisitoare. BBC ”transmite că arma, anunțată pentru prima dată în 2018, a fost aclamată ca având o rază de acțiune potențial nelimitată și având capacitatea de a evita apărarea antirachetă. Experții occidentali au pus anterior la îndoială valoarea strategică a rachetei și afirmațiile Rusiei că a testat-o ​​cu succes”. Iar analiștii citați de Kyiv Independent spun că racheta Burevestnik a devenit mai importantă pentru Kremlin de când Casa Albă a anunțat în ianuarie planurile de a dezvolta scutul antirachetă american Golden Dome.

Presa internațională analizează eficacitatea noilor sancțiuni impuse de Statele Unite companiilor petroliere rusești. Casa Albă încearcă să priveze „mașina de război a Kremlinului” de venituri pentru a-l forța pe Vladimir Putin să vină la masa negocierilor, spun comentatorii. Există însă și semne de întrebare. Washingtonul tocmai a transmis Moscovei „un semnal clar că răbdarea lui Trump față de Putin se epuizează”, rezumă The Wall Street Journal. ”Kremlinul se luptă deja să finanțeze guvernarea și armata, astfel că sencțiunile vor afecta capacitatea Rusiei de a continua războiul și ar putea fi un factor determinant în împingerea lui Putin la masa negocierilor”. Potrivit explicațiilor oferite de ABC News,   ”Rosneft și Lukoil, vizate de aceste măsuri, sunt două dintre cele mai mari companii energetice din lume și exportă împreună 3,1 milioane de barili de petrol pe zi. Rosneft este responsabilă singură pentru 6% din producția globală de petrol și aproape jumătate din producția totală de petrol a Rusiei. Sancțiunile sunt primele împotriva Rusiei, de când președintele Trump a preluat mandatul în ianuarie”.     BBC transmite că ”aceste sancțiuni vor da cu siguranță o lovitură economiei Rusiei, taxele din industria petrolului și gazelor reprezentând aproximativ un sfert din bugetul federației. Dar efectele în lanț s-ar putea resimți și mult mai departe. Petrolul și gazele sunt cele mai mari exporturi ale Rusiei și printre cei mai mari clienți ai Moscovei se numără China și India, cele mai populate două țări din lume, precum și Turcia. Împreună, China și India reprezintă cea mai mare parte a exporturilor de produse energetice ale Rusiei” Le Monde notează că, fidel stilului său categoric mai puțin diplomatic, Dmitri Medvedev, adjunctul Consiliului de Securitate al Rusiei și fost președinte rus, a declarat joi că deciziile administrației Trump de a anula un summit la Budapesta și de a impune sancțiuni companiilor petroliere rusești arată că Washingtonul este „în război” cu Moscova. Și că acum, Trump s-a aliniat complet cu Europa nebună.” Un expert consultat de Bloomberg se arată circumspect în legătură cu efectele acestor măsuri: ”Casa Albă se amăgește crezând că acest lucru va duce la o schimbare radicală în conduita Kremlinului sau în politica lui Putin. Kremlinul s-a dovedit a fi foarte priceput în a ocoli astfel de sancțiuni.” În timp ce alți specialiști, consultați de The Guardian, consideră că ”fluxul de petrol rusesc către India - o țară care a devenit un cumpărător major în ultimii trei ani - ar putea scădea drastic ca urmare a sancțiunilor americane. Trump a făcut presiuni asupra prim-ministrului Indiei, Narendra Modi, pentru a pune capăt importurilor, iar noile măsuri ar putea accelera aceste mișcări, oferind rafinăriilor indiene o modalitate de a ieși din contractele în care au fost blocate pentru anii următori. Analiștii mai spun că promisiunea din campanie a lui Trump de a menține prețurile la benzină la un nivel scăzut și de a gestiona criza costului vieții ar putea dilua impactul noilor sancțiuni, dacă acestea încep să afecteze dramatic prețul petrolului.”

Presa internațională continuă să analizeze consecințele amânării pe termen nedefinit a summitului Trump-Putin, prevăzut inițial a avea loc la Budapesta. Unii comentatori se întreabă de ce Donald Trump nu reușește să repete succesul din Orientul Mijlociu. Alții se întreabă ce pârghii mai are la dispoziție liderul american. BBC explică de ce Donald Trump a făcut progrese în Gaza dar bate pasul pe loc în privința Ucrainei: ”Potrivit trimisului special Steve Witkoff, cheia a fost decizia Israelului de a ataca negociatorii Hamas din Qatar. Aceasta i-a înfuriat pe aliații arabi ai Americii, dar i-a oferit lui Trump o pârghie pentru a-l presa pe premierul israelian să încheie un acord. Trump a beneficiat de o lungă istorie de susținere a Israelului, care datează din primul său mandat. Trump este, de fapt, mai popular printre israelieni decât Netanyahu. Adăugați legăturile politice și economice ale lui Trump cu actori arabi cheie din regiune. În războiul din Ucraina, prin contrast, Trump are mult mai puțină influență. Trump a amenințat că va impune noi sancțiuni asupra exporturilor de energie rusești și că va furniza Ucrainei noi arme cu rază lungă de acțiune. Dar a recunoscut, de asemenea, că acest lucru ar putea perturba economia globală și ar putea escalada și mai mult războiul. Trump își laudă cu plăcere capacitatea de a încheia acorduri, dar întâlnirile sale față în față atât cu Putin, cât și cu Zelenski nu par să fi adus războiul mai aproape de final”. Și ziarul austriac Der Standard observă că Trump vrea să folosească aceeași abordare cu care a avut succes în Gaza:   „El cere un armistițiu de-a lungul liniei frontului actual. Aceasta a fost rețeta succesului în Gaza. Cu toate acestea, în Ucraina situația este de o natură complet diferită, deoarece agresorul Rusia nu este la fel de slab ca Hamas și nu există nimeni care ar putea exercita cu succes presiune asupra lui Putin.”   Libération se întreabă în ce măsură amânarea întâlnirii Trump-Putin reprezintă ”o palmă” pentru Viktor Orbán: ”De când a fost anunțată amânarea, diplomații Budapestei au fost ocupați să salveze întâlnirea. Pentru Orbán, găzduirea acestei întâlniri ar fi o revanșă spectaculoasă asupra Uniunii Europene și a fostei administrații americane. El, autoproclamatul iliberal, oaia neagră a Bruxelles-ului, ar fi reușit acolo unde restul blocului a eșuat. Pentru UE, în schimb, pilula ar fi deosebit de amară. Europenii, deja reduși la statutul de spectatori neajutorați la prima întâlnire Trump-Putin din această vară din Alaska, ar fi din nou excluși din discuții, de data aceasta pe teritoriul lor. Nu există nicio garanție că Orbán ar putea juca vreun rol în negocierile dintre președinții rus și american, dar ar fi singurul „reprezentant” european pe teren”. Mai devreme sau mai târziu, Trump va trebui să exercite o presiune reală asupra lui Putin, scrie ziarul ucrainean Espreso: „Cu cât Trump crede mai mult în întâlniri miraculoase cu Putin, cu atât mai repede «războiul lui Biden» va deveni «războiul lui Trump». De fiecare dată când Trump obține rezultate care contrazic propriile așteptări, va fi forțat să se gândească la alternative. Cu toate acestea, acest proces de regândire va dura probabil mai mult decât ne-am dori.”(Sursa: Eurotopics)

Preconizata întâlnire dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin este pusă în așteptare, pe termen nedefinit. Casa Albă a confirmat că summitul, planificat a avea loc la Budapesta, nu mai este în plan. Presa internațională pune aceasta pe seama pretențiilor exagerate ale Rusiei. ”Casa Albă nu a explicat de ce a fost anulată întâlnirea”, constată Newsweek. ”Luni, Trump părea să susțină înghețarea conflictului din Ucraina de-a lungul frontului actual, o propunere respinsă de Moscova”. După  cum observă Le Figaro, ”Rusia minimizase deja mai devreme în cursul zilei șansele unui summit apropiat între Vladimir Putin și Donald Trump. Moscova a subliniat că „nu a fost stabilit niciun termen limită specific” pentru această întâlnire, care trebuie să fie precedată de lucrări pregătitoare între Moscova și Washington”. Politico notează că ”dizolvarea rapidă a planurilor pentru un alt summit între Trump și Putin, la doar două luni după întâlnirea lor din Alaska, vine din refuzul reînnoit Rusiei de a se retrage de pe pozițiile sale maximaliste cu privire la ce ar fi necesar pentru a opri războiul din Ucraina. Rusia a cerut de mult timp eliminarea „cauzelor profunde” ale războiului, susținând că alinierea Ucrainei tot mai mare cu Europa și dorința de a adera la NATO reprezintă o amenințare existențială pentru Rusia. Putin a pus la îndoială legitimitatea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și a cerut organizarea de noi alegeri în Ucraina, ca și încetarea așa-numitei persecuții a vorbitorilor de limbă rusă. El își presără frecvent discursurile despre Ucraina cu afirmații nefondate că țara este plină de naziști”. BBC amintește că ”Trump discutase telefonic cu Putin despre un summit de la Budapesta, cu o zi înainte de întâlnirea cu liderul ucrainean Volodimir Zelenski la Casa Albă. Unele rapoarte au sugerat că discuțiile cu Zelenski au fost o „ceartă cu strigăte”, sursele sugerând că Trump l-a presat să renunțe la suprafețe mari de teritoriu din estul Ucrainei, ca parte a unui acord cu Rusia. Cu toate acestea, luni, Trump a acceptat o propunere de încetare a focului susținută de Kiev și de liderii europeni pentru a îngheța conflictul pe linia frontului actuală”. The Guardian precizează că marți, Zelenski și liderii Regatului Unit, Franței, Germaniei și altor cinci țări europene au susținut apelul lui Trump pentru un armistițiu pe frontul actual. Aceștia au subliniat într-o declarație comună că „linia de contact actuală ar trebui să fie punctul de plecare al negocierilor”. Și chiar dacă summitul ar putea fi reluat, scepticismul cu privire la orice progres în direcția păcii este probabil răspunsul corect, avertizează The Conversation:    ”Acțiunile lui Putin au arătat cât de puțină importanță acordă summiturilor și negocierilor. La câteva ore după întâlnirea sa din august cu Trump în Alaska, de exemplu, Rusia a lansat o serie de atacuri împotriva Ucrainei. Forțele rusești au organizat o altă serie de atacuri cu drone și rachete asupra orașelor ucrainene câteva zile mai târziu”.  

Armistițiul dintre Israel și Hamas începe să se clatine, părțile acuzându-se reciproc de încălcarea acordului. Ambele părți au raportat atacuri și morți. Presa internațională își pune întrebări cu privire la durabilitatea încetării focului, decisă pe 10 octombrie. Le Figaro arată că ”la unsprezece zile de la intrarea sa în vigoare, armistițiul negociat între Israel și Hamas deja se clatină. Duminică, armata israeliană a efectuat mai multe lovituri aeriene în Fâșia Gaza, ca răspuns la atacurile despre care a spus că au fost comise de luptători palestinieni împotriva pozițiilor sale din sudul teritoriului”. ”Confruntările din Gaza dezvăluie fragilitatea armistițiului, iar în față se profilează un drum și mai dificil”, consideră The New York Times. ”Runda de violențe de duminică a fost de scurtă durată, dar analiștii se așteaptă la mai multe tensiuni care vor pune sub presiune armistițiul. După acordul dintre Israel și Hamas, ușurarea lasă locul unor recunoașteri sumbre ale fragilității armistițiului și ale necesității unei intervenții externe continue pentru a-l menține în viață, cu atât mai mult pentru a se face progrese suplimentare” Potrivit Deutsche Welle, ”există presiuni internaționale atât asupra Israelului, cât și asupra Hamasului pentru a respecta armistițiul din Gaza, în ciuda confruntărilor mortale de duminică. Ambele părți spun că își mențin angajamentul față de armistițiu, care își propune să pună capăt unui război de peste doi ani”. Reluarea ostilităților a oprit transferul de ajutoare în Gaza, agravând și mai mult criza umanitară din teritoriu, observă The Week: ”Violențele de duminică nu au fost un caz izolat. Vineri, forțele israeliene au tras asupra unui vehicul în nordul Gazei, ucigând nouă persoane, inclusiv patru copii. Pe măsură ce tensiunile escaladează, conducerea politică a Israelului este sub presiune internă. Prim-ministrul Benjamin Netanyahu trebuie să echilibreze angajamentul față de armistițiu cu cerințele partenerilor săi de coaliție de extremă dreapta. Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, care s-a opus armistițiului de la început, a cerut reluarea imediată a operațiunilor de luptă la scară largă”. Libération vede cum „în Israel, euforia cauzată de eliberarea ostaticilor vii s-a potolit și politica și-a recăpătat controlul. (...) Netanyahu este mai hotărât ca niciodată să se agațe de putere și nu va ezita să folosească relatările foștilor captivi Hamas pentru a-și susține propria narațiune a victoriei. (...) În acest război al narațiunilor, (...) devine din ce în ce mai dificil să găsești loc pentru cuvântul «pace».” (Sursa: Eurotopics) BBC amintește în context că întrebări cheie rămân nerezolvate în planul de pace al președintelui Trump și acestea se referă la viitorul Fâșiei Gaza și la viitorul Hamas. ”Cine va guverna în Gaza? Cum să fie determinat Hamas să se dezarmeze? Cum va arăta situația de securitate în Gaza, astfel încât Fâșia să poată fi reconstruită? În acest moment, totul pare foarte incert”.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu a obținut mult doritele rachete Tomahawk din partea omologului său american Donald Trump, în timpul întâlnirii de vineri. Presa internațională remarcă efectul convorbitii telefonice din ajun pe care liderul american a purtat-o cu președintele rus Vladimir Putin. Presa controlată de Kremlin exultă. Le Monde vorbește despre ”dezamăgitoarea inconstanță a lui Donald Trump. Președintele american a oferit încă o ilustrare a indeciziei sale. Președintele SUA părea hotărât să stabilească un echilibru de putere cu un lider care înțelege doar limbajul forței. Însă această fermitate nu a supraviețuit unei lungi convorbiri telefonice cu omologul său rus din 16 octombrie, în timpul căreia acesta din urmă și-a recăpătat în mod clar avantajul. Vladimir Putin a evocat în mod special perspectiva unei noi întâlniri, de data aceasta în Ungaria, unde știe că poate conta pe sprijinul prim-ministrului Viktor Orban”. Iar The Washington Post dezvăluie că ”preşedintele rus Vladimir Putin ar fi cerut cedarea de către Ucraina a întregii regiuni Donețk, importantă din punct de vedere strategic, drept condiţie pentru încetarea războiului. O cerere care ar „dezavantaja semnificativ Ucraina și ar putea constitui un obstacol în calea păcii”, potrivit unor înalți oficiali americani citați de ziar. În schimb, Vladimir Putin „a sugerat” că ar fi dispus să returneze Ucrainei teritoriile cucerite parțial de forțele rusești din regiunile Zaporojie și Herson, potrivit acelorași oficiali americani informați despre conținutul conversației. Kyiv Independent consideră că ”această evoluție marchează totuși o schimbare față de poziția anterioară a lui Putin din aprilie, când el a respins o propunere a SUA de a îngheța ostilitățile de-a lungul frontului actual și a insistat în schimb că orice acord de pace trebuie să acorde Rusiei control deplin asupra Crimeei, plus toate cele patru regiuni parțial ocupate: Donețk, Luhansk, Zaporijia și Herson. Se așteaptă ca Putin și Trump să continue discuțiile la summitul planificat în Ungaria, care urmează să aibă loc în următoarele săptămâni. Ministrul ungar de externe, Peter Szijjarto, a declarat că a vorbit cu Rubio și cu omologul său rus, Serghei Lavrov, adăugând că pregătirile pentru summitul SUA-Rusia sunt în curs de desfășurare”. De partea sa, presa oficială rusă salută „o lovitură de maestru a Kremlinului”. Komsomolskaia Pravda, notează că, având în vedere declarațiile belicoase ale Washingtonului, previziunile nu erau cele mai pozitive. Cu toate acestea, după două ore și jumătate de discuții, totul s-a schimbat.” Vzglyad vede un „Bruxelles în stare de șoc”. Publicația salută alegerea Budapestei pentru summitul Trump-Putin. Diviziunile din cadrul Uniunii Europene se vor adânci cu siguranță. Bruxelles este probabil în stare de șoc la un astfel de anunț. Oponenții liniei oficiale a UE din cadrul Uniunii vor primi un sprijin suplimentar. Liniile de conflict se vor intensifica și se vor adânci. (Sursa: Courrier International)

Cu o zi înainte de întâlnirea prevăzută cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, președintele american Donald Trump a anunțat că se va întâlni cu omologul său rus Vladimir Putin. Întâlnirea ar urma să aibă loc la Budapesta, la o data neprecizată. Dar ce înseamnă acest lucru prntru Ucraina? – se întreabă comentatorii. După cum amintește CNN, ”președintele Trump a evocat recent posibilitatea de a oferi Ucrainei rachete de croazieră Tomahawk, cu excepția cazului în care Rusia își schimbă dramatic postura de negociere. Subiectul rachetelor Tomahawk nu a fost inclus în relatarea președintelui despre convorbirea telefonică cu liderul Rusiei. Au trecut mai mult de două luni de când președintele a avut ultimul său summit față în față cu Putin la Anchorage, Alaska”. Fox News relatează că ”achiziționarea de rachete Tomahawk este o prioritate maximă pentru Zelenski, deoarece armamentul sofisticat ar putea ajunge mult dincolo de Moscova și ar putea schimba capacitatea Ucrainei de a ataca nu doar o parte mai mare a complexului militar al Rusiei, ci și industria sa petrolieră, care finanțează în mare parte resursele sale militare. Anunțul întâlnirii Trump-Putin vine la doar câteva ore după ce atacurile rusești cu rachete și drone au lovit joi orașe și capacități energetice ucrainene”. Potrivit Newsweek, ”discuția vine după ce săptămâna trecută, Trump a declarat că i-a dat lui Putin un ultimatum: fie să poarte discuții serioase de pace cu Ucraina, fie ca președintele SUA să ia în considerare livrarea de rachete Ucrainei, ceea ce Zelenski a solicitat de mult timp. Oficialii ruși, inclusiv fostul președinte rus Dmitri Medvedev, au avertizat că, dacă Ucraina ar obține rachetele Tomahawk, acest lucru „s-ar termina prost pentru toată lumea” și ar distruge relațiile dintre Washington și Moscova”. Le Monde  vine cu o explicație privitoare la locul posibilei întâlniri la nivel înalt: ”În aprilie, parlamentul ungar a votat pentru retragerea țării din Curtea Penală Internațională (CPI), ceea ce i-ar putea permite lui Putin să viziteze Ungaria în ciuda mandatului de arestare emis împotriva sa în 2023 pentru răpirea unor copii ucraineni”. Iar Le Figaro notează că Donald Trump indicase anterior că intenționează să discute cu președintele rus înainte de a lua o decizie în privința rachetelor Tomahawk. Aceste rachete americane ar permite Ucrainei să atace adânc în teritoriul rus, iar Moscova a avertizat deja că livrarea acestor arme către Kiev ar constitui o „escaladare”, în opinia sa. BBC nu vede niciun semn concret. ”Dar diplomați de nivel înalt se vor întâlni săptămâna viitoare, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio, în ideea unui summit între Putin și Trump la Budapesta cândva, în viitorul apropiat. Așadar, se pare că Trump este mult mai favorabil și mai cald față de Vladimir Putin decât era înainte de începerea acestei convorbiri telefonice. Ceea ce s-ar putea să nu fie o veste bună pentru Volodimir Zelenski când cei doi se vor întâlni mâine la Washington DC”.

După ceremonia semnării declarației de pace, care a avut loc luni, situația se complică în Gaza. Hamas a anunțat că va continua lupta împotriva Israelului și oamenii săi par să fi luat sub control străzile din Gaza. Gruparea a publicat o înregistrare video care arată executarea mai multor persoane descrise drept „colaboratori”. Situația îngrijorează presa internațională. Libération citează surse palestiniene din domeniul securității din Gaza, potrivit cărora o „unitate de securitate a rezistenței a executat” luni opt „colaboratori ai familiei Doghmoush” în orașul Gaza. Conform unor surse concordante, ciocnirile armate dintre forțele Hamas și membrii clanului Doghmoush, o familie palestiniană proeminentă din Fâșia Gaza, s-au soldat cu mai mulți morți de ambele părți începând de vineri, ziua în care a intrat în vigoare armistițiul dintre Hamas și Israel. Ziarul italian La Stampa descrie astfel situația: „Au așteptat doar douăzeci și patru de ore. Apoi, fundamentaliștii din Gaza, milițiile Hamas, și-au reluat activitățile crude obișnuite. În mijlocul uralelor mulțimii (adunată, probabil, cu forța), își aplică stricta și brutala «lege a jihadului»: un grup de presupuși membri ai unor bande rivale, legați la ochi și îngenuncheați, sunt executați cu rafale de mitralieră în spate. ... Ies din catacombele tunelurilor înapoi la lumină - și aduc cu ei barbaria. Folosind aceleași metode, același arsenal de teroare. Mesajul este clar: Hamas este încă la conducere aici.” (Sursa. Eurotopics) Gazeta Wyborcza, ziar polonez citat de Eurotopics, arată că, deși Hamas a suferit pierderi enorme în cei doi ani de război, reușește  întotdeauna să recruteze noi membri - nu a existat niciodată o lipsă de oameni dispuși să lupte împotriva armatei israeliene din Gaza. Luptătorii Hamas se întorc nu doar pentru a controla străzile enclavei, ci și pentru a împiedica alte grupuri să preia controlul.” The Independent amintește că ”Hamas nu a acceptat pe deplin termenii acordului de pace, spunând că sunt necesare mai multe negocieri. Gruparea se declară dispusă să predea puterea altor palestinieni, dar spune că nu va permite ca haosul să predomine în timpul tranziției. Israelienii se tem că, atâta timp cât Hamas este înarmată, va exercita influență în Gaza - și și-ar putea reconstrui capacitățile militare”. După cum observă First Post, ”faza actuală de violență a început la scurt timp după ce armistițiul a pus capăt lunilor de război intens. Cu toate acestea, retragerea forțelor israeliene a creat un vid brusc de putere în cartierele care suferiseră distrugeri aproape totale și fărădelegi”. The Irish Independent se teme pentru viitorul planului de pace. „Se estimează că Hamas are încă 15.000 de membri în Gaza. Aceasta este o problemă mare pentru implementarea restului planului de pace al lui Trump. Statele arabe nu vor trimite trupe de menținere a păcii dacă vor trebui să lupte împotriva Hamas, iar Israelul și SUA nu vor permite ca fondurile de reconstrucție să circule dacă Hamas le va sifona, așa cum a făcut-o în trecut.” (Sursa: Eurotopics)

Summitul de la Sharm el-Sheikh a crescut speranțele pentru pace în Orientul Mijlociu. Dar presa internațională atrage atenția că mai sunt mulți pași de făcut până la o pace durabilă. În acest timp,  Hamas pare că vrea să genereze o nouă realitate postbelică în Gaza, atrag atenția comentatorii. Le Monde avertizează că, ”dacă nu este însoțit de un efort diplomatic semnificativ, succesul incontestabil obținut pe 13 octombrie de Donald Trump nu va fi decât o revenire la situația care prevala în ajunul zilei de 7 octombrie 2023. Istoria a arătat de ce sunt capabile ambele părți implicate în acest conflict atunci când sunt lăsate de capul lor: incompetență, divizare și fugă barbară și precipitată pentru palestinieni; aroganță, orbire și extremism mesianic pentru israelieni”  Der Spiegel consideră că în această situație, rolul europenilor rămâne esențial. Și, mai ales, al Germaniei. „La urma urmei, Germania este încă cel mai important partener al Israelului după SUA - și, ca aliat, poate construi punți către mari părți ale lumii care văd Israelul ca pe un paria din cauza războiului său devastator. Multă vreme, soluția cu două state a fost ceva ce guvernele occidentale au susținut doar de formă. Cu toate acestea, rămâne singura perspectivă pentru o pace durabilă în regiune. Acum depinde de Europa să o aducă la viață - odată ce Trump a acționat pentru a pune capăt unui alt război.” (Sursa: Eurotopics) Imediat după intrarea în vigoare a acordului, Israelul a cerut ridicarea sancțiunilor europene, Dar, după cum notează Politico, oficialii și diplomații europeni așteaptă mai întâi rezultate. Publicația europeană citează diplomați care ”sunt de părere că presiunea europeană asupra Israelului a făcut o diferență, în special efortul lui Macron de a recunoaște statul Palestina. Ei nu sunt foarte dispuși să abandoneze această influență, considerând că eforturile europene au fost o piesă din mecanismul care a dus la acest rezultat. Pentru mulți, însă, testul cheie pentru ca UE să își reducă presiunea asupra Israelului este dacă palestinienii vor primi alimentele și proviziile de care au nevoie urgentă”. O realitate alternativă În același timp, presa internațională observă cum Hamas încearcă să-și mențină prezența armată în Gaza. The Economist atenționează că „Grupul militant islamist încearcă deja să creeze o realitate postbelică în Gaza. A desfășurat mii de bărbați pentru a patrula pe străzi, purtând puști, adesea îmbrăcați în haine civile. Detaliile sunt incomplete, dar în ultimele zile au fost implicați în ciocniri aprige cu alți palestinieni. ... Toate acestea indică nevoia urgentă pentru o forță de securitate postbelică, așa cum prevede planul domnului Trump. Gaza este inundată de arme și oameni disperați, iar Hamas nu are niciun interes să renunțe la propriile mijloace. Dacă lumea nu vine cu o alternativă, ceea ce ne așteaptă este probabil mai multă represiune și haos.” (Sursa: Eurotopics) Pe aceeași termă, BBC relatează că ”potrivit Hamas, luptătorii săi lucrează pentru a „restabili securitatea” și a „elimina ilegalitatea. Dar  mulți se tem că gruparea folosește haosul pentru a-și regla conturile cu rivalii și a-i reduce la tăcere pe critici, inclusiv cei care au pus la îndoială atacul din 7 octombrie, care a declanșat războiul”.

Bucurie nemărginită în Israel, odată cu eliberarea ultimilor ostatici de către Hamas. În Gaza, speranțe pentru sfârșitul catastrofei umanitare. Și președintele Donald Trump adresându-se parlamentului israelian. Iată imaginile-simbol ale zilei de ieri. Dar cât de aproape suntem de o pace durabilă? - se întreabă comentatorii. Pentru Los Angeles Times, momentul rămâne fragil. ”Familiile israeliene sunt încântate de eliberarea ostaticilor și palestinienii dornici de o creștere a asistenței umanitare. Trump consideră că există o fereastră îngustă pentru a remodela regiunea și a reseta relațiile tensionate de mult timp dintre Israel și vecinii săi arabi”. Le Monde atenționează însă că „în Gaza, contururile păcii trasate de Trump rămân foarte ambigue. Planul lui Trump ignoră orice referire la dreptul internațional și la Națiunile Unite (cu excepția distribuției ajutoarelor). De asemenea, respinge orice participare reală a palestinienilor la guvernare și menționează un stat palestinian doar în termeni atât de vagi încât echivalează cu îngroparea lui, așa cum își dorește prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu. În cele din urmă, acest plan „uită” Cisiordania, în timp ce Washingtonul susține pe deplin colonizarea”. ”Euforie și provocări” – iată cum vede situația cotidianul israelian Jerusalem Post. ”Problema cu planul lui Donald Trump este că acesta constă, de fapt, din mai multe planuri fără un calendar detaliat. Demantelarea Hamas, demilitarizarea Gazei, retragerea forțelor armate israeliene (IDF) și intrarea forțelor arabe/internaționale reprezintă faza critică ce va testa seriozitatea tuturor actorilor în menținerea acordului. Fiecare dintre aceste probleme ar putea deveni o sursă de fricțiune sau chiar ar putea duce la eșecul planului”. Trump reformulează narațiunea războiului De partea sa, Al Jazeera consideră că ”Trump salută acordul din Gaza drept o victorie israeliană și reformulează narațiunea războiului. Trump a prezentat Israelul ca fiind învingător cu sprijin american, spunând că palestinienii trebuie acum să învețe lecția și să abandoneze ceea ce a numit „terorism”. Discursul său a redefinit Israelul nu ca un stat paria cu un lider căutat de CPI, ci ca un învingător”. ”Lumea, nu Trump, l-a învins pe Netanyahu”, titrează ziarul israelian Haaretz. „Israelul nu se poate lupta cu lumea, Bibi!”, i-a spus președintele american Donald Trump prim-ministrului Benjamin Netanyahu. Ei bine, în ciuda munților de cuvinte goale rostite de Trump, într-un moment de luciditate, el a exprimat un adevăr simplu, unul care merită să fie gravat cu litere de aur. Iar ziarul libanez L'Orient-Le Jour este de părere că pentru a supraviețui planului Trump, Hamas va trebui să se transforme. ”Mișcarea islamistă și-a pierdut puterea militară, dar a câștigat legitimitate politică așezându-se la masa negocierilor cu israelienii. Dacă planul de pace va avea succes, Hamas va pierde controlul asupra Gazei și va trebui să se redefinească. Probabil se va diviza între pragmaticii care susțin participarea politică și linia dură care respinge dezarmarea completă. Mișcarea ar putea trece de la rezistența armată la cea politică, păstrând în același timp capacitățile clandestine, dacă forța internațională de stabilizare se va dovedi ineficientă”.

Presa din afara Franței comentează numirea pentru a doua oară a lui Sébastien Lecornu în postul de prim-ministru al Franței. O misiune grea, în mijlocul unui sistem politic mai instabil ca niciodată, spun comentatorii. Unii vorbesc despre faptul că președintele Macron nu mai prezintă niciun fel de încredere.   „Revenim la punctul de plecare”, notează ziarul belgian Le Soir. „După o săptămână la fel de confuză pe cât a fost de teatrală, președintele francez a anunțat vineri seara că va exista într-adevăr un guvern Lecornu II.” La Stampa semnalează „un joc periculos pentru președintele francez care, punându-și din nou încrederea în cel mai loial susținător al său, riscă să alieneze și mai mult o Franță incapabilă, cel puțin în aparență, să depășească instabilitatea politică în care este cufundată”. „Lecornu se confruntă acum cu aceeași sarcină dificilă pe care a întâmpinat-o acum o lună: formarea unui nou guvern capabil să obțină o majoritate în Adunarea Națională și să adopte un buget până la sfârșitul anului pentru a reduce deficitul țării”, scrie The Wall Street Journal. O viziune împărtășită și de comentatorul BBC:  ”Diviziunile politice privind modalitățile de reducere a datoriei naționale a Franței și de diminuare a deficitului bugetar au dus la căderea a doi dintre ultimii trei prim-miniștri în ultimul an, așa că provocarea este imensă. Lecornu cunoaște cel puțin capcanele care îl așteaptă în încercarea de a forma un guvern, deoarece a petrecut deja două zile în această săptămână discutând cu partidele care ar putea participa”. ”Climatul este unul al unui sistem politic care se destramă, iar acrobațiile orwelliene ale limbajului nu vor schimba lucrurile”, consideră Corriere della Sera:  „Baza comună (centrul-dreapta care a produs ultimele guverne) nu mai există, chiar dacă președintele o numește acum „platformă de stabilitate”. Râsul lui Marine Le Pen printre pompierii din Le Mans se poate auzi până la Paris”. Ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung este de părere că egoul exagerat al lui Emmanuel Macron dăunează Franței. El se credea singurul bastion împotriva extremismului. Dar astăzi, el adâncește diviziunile din țară. Procedând astfel, el alimentează și mai mult polarizarea. Agățându-se de putere, consolidează Reuniunea Națională. În aroganța sa, Macron pare să nu fie conștient de faptul că de mult timp el provoacă ceea ce pretinde că vrea să combată. Evident, ar fi nerezonabil să dăm vina pe președintele francez pentru toate problemele. Dar este cel puțin la fel de simplist să dăm vina pur și simplu pe complexitatea sistemului politic francez, care are nevoie cu adevărat de reformă. Macron este epuizat; nu mai inspiră încredere”. Ziarul german Süddeutsche Zeitung descrie un cadru cultural și istoric al politicii franceze care se reflectă în vocabular: cei apropiați președintelui sau cei care au lucrat cândva alături de el sunt porecliți „macroniști” – ca un fel de sectă sau de gherilă din junglă. Patria lor are și ea un nume, „Macronia”. Este destul de comun în Franța să te referi la tabăra marilor politicieni printr-un nume care ar putea fi cel al unei țări. A fost Chiraquie, Mitterrandia – atâtea teritorii unde poți la fel de ușor să găsești refugiu, cât și să fii condamnat la exil”.

Presa internațională a reacționat imediat după ce Israelul și gruparea Hamas au declarant că acceptă prima fază a planului de pace mediat de președintele Donald trump. Comentatorii scot în evidență meritele președintelui american dar atrag atenția că mai sunt multe de făcut până ce acordul de pace să fie dus la bun sfârșit. Newsweeek transmite că „președintele Donald Trump a mediat un armistițiu, marcând un moment crucial în războiul de doi ani care a devastat Gaza și a atras condamnări la nivel mondial”.   „Donald Trump se prezintă drept un «președinte al păcii» în urma acordului dintre Israel și Hamas privind prima fază a planului său pentru Gaza”, titrează Le Monde. „Prin acceptarea eliberării ostaticilor israelieni ținuți în Gaza timp de doi ani, Hamas renunță la singura sa influență asupra statului evreu.”   După cum notează USA Today, „acordul pare a fi un pas către încheierea conflictului brutal. Cu toate acestea, un armistițiu anterior din timpul negocierilor pentru încheierea conflictului a eșuat în martie. Israelul a efectuat atacuri aeriene asupra enclavei pe 18 martie, punând capăt unui armistițiu început în ianuarie”.   „Acest moment este dulce-amar”, comentează BBC. „Dar este un progres semnificativ. Și numai președintele Donald Trump putea face acest lucru. Doar el putea exercita presiune, mai ales asupra aliatului său politic și prietenului său personal, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, pentru a încheia în sfârșit acest acord. Este doar începutul, nu sfârșitul. Este un armistițiu, nu un acord de pace. Încă trebuie închise probleme majore, de la la armele Hamas la guvernarea în Gaza și amploarea prezenței militare a Israelului.”   Potrivit analizei revistei Time, „ceea ce rămâne oarecum fără răspuns deocamdată este viitorul unui stat palestinian. Națiunile arabe care susțin planul insistă că acesta trebuie să ducă în cele din urmă la independența Palestinei, lucru respins de Netanyahu. Hamas a declarat că va ceda guvernarea Gazei doar unui guvern tehnocrat palestinian supravegheat de Autoritatea Palestiniană (AP) și susținut de statele arabe”.   „Vestea vine însoțită de un amestec de ușurare, optimism și ezitare”, scrie The Evening Standard. „Dar mulți speră că acest armistițiu va marca sfârșitul a doi ani și două zile de vărsare de sânge și distrugere, care au redus teritoriul palestinian la ruine și au făcut nenumărate victime. În acest moment, există încă puține garanții că armistițiul va duce la o pace durabilă în Gaza, mai ales pentru că premierul israelian Benjamin Netanyahu a fost acuzat în trecut că a sabotat eforturile de pace.”   Dar cum se explică succesul reportat de președintele american?   The Washington Post arată că „Trump a avut o abordare diferită” față de Netanyahu, în comparație cu Biden, dându-i uneori mână liberă să acționeze împotriva Gazei, fără prea multă considerație pentru situația umanitară, spre deosebire de administrația democrată (…) Dar a părut, de asemenea, dispus să exercite mai multă presiune asupra lui Netanyahu decât predecesorul său, determinându-l pe liderul israelian să facă concesii.”

Întrebarea apare tot mai insistent în presa internațională, înainte de verdictiul de vineri al Comitetului Nobel. Există multe impedimente, sunt de părere comentatorii.   „Nu, anul acesta nu va fi Trump”, a declarat pentru AFP profesorul suedez Peter Wallensteen, expert în afaceri internaționale. „Dar anul viitor? Până atunci se va fi așezat praful în jurul diferitelor sale inițiative, inclusiv criza din Gaza”, a adăugat el.   Dar, de ce nu?   First Post explică faptul că, potrivit unui mare număr de experți, pretențiile lui Trump de „pacificator” sunt exagerate. Aceștia își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele politicilor sale „America First”. „De fapt, politicile sale contravin intențiilor și testamentului lui Alfred Nobel, în special în privința promovării cooperării internaționale, fraternității națiunilor și dezarmării”, a declarat Nina Graeger, care conduce Institutul de Cercetare a Păcii din Oslo. Trump a retras SUA din organizațiile internaționale și din tratatele multilaterale, a lansat războaie comerciale împotriva aliaților și a adversarilor deopotrivă, a amenințat că va anexa Groenlanda prin forță.   După cum notează The Independent, „Comitetul Nobel este format din cinci persoane, majoritatea criticându-l public pe Trump. Cu toate acestea, criteriile nu sunt simple și pot servi unui scop simbolic sau «geopolitic». De asemenea, pot recompensa realizări și rezultate reale”.   Posibilitatea ca un Premiu Nobel să-i fie acordat lui Trump reprezintă o adevărată o dilemă diplomatică, transmite televiziunea publică francofonă din Belgia, RTBF. „Comitetul favorizează adesea câștigătorii colectivi - ONG-uri, activiști, asociații - care întruchipează o mișcare umanitară globală. Dacă planul de pace pentru Gaza ar avea succes, ar fi, fără îndoială, necesar să fie recompensați toți negociatorii, spune un expert consultat de televiziunea belgiană. Dar acest lucru ar reprezenta o problemă majoră: ar fi necesar, de asemenea, să se recunoască, într-un fel, rolul Hamas, care este considerată o organizație teroristă. Acest lucru este de neconceput pentru comitet.”   The Scotsman enumeră o serie întreagă de motive pentru care președintele american nu ar trebui să primească distincția. „Premiul pentru Pace are o lungă istorie în recunoașterea celor care ajută refugiații. Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați l-a câștigat de două ori. Predecesorul său, Biroul Internațional Nansen pentru Refugiați, care a emis celebrele «pașapoarte Nansen» refugiaților care fugeau din Rusia și Armenia, a câștigat premiul în 1938. Trump a făcut comentarii despre migranți care au fost comparate cu cele folosite de supremaciștii albi, cum ar fi că aceștia «nu sunt oameni, sunt animale» și «otrăvesc sângele țării noastre». Ar mai fi antipatia față de organizațiile internaționale. El a retras SUA din Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF. Negarea schimbărilor climatice ar fi un alt motiv. În 2007, premiul a fost acordat Grupului Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice și fostului vicepreședinte american Al Gore. Dacă acum ar fi premier un președinte care consideră schimbările climatice o înșelăciune, atunci numai Comitetul ar putea explica aceasta.”

Presa internațională comentează acordarea primelor Premii Nobel pe anul 2025, pentru Medicină și Fizică. Jurnaliștii caută să explice subtilitatățile științifice pe înțelesul publicului larg. Ei vorbesc despre aplicațiile extraordinare pe care le deschid aceste cercetări.   CNN vorbește despre cei trei frei fizicieni care au obținut Premiul Nobel pentru Fizică. Ei au dezvăluit „proprietățile bizare” ale lumii cuantice Premiul Nobel pentru fizică din 2025 a fost acordat unui trio de oameni de știință – un britanic, un francez și un american – pentru descoperirile lor inovatoare în domeniul mecanicii cuantice. Un britanic, John Clarke, un francez, Michel Devoret și un amertican, John Martinis vor împărți premiul pentru descoperirea unui fenomen numit tunelare mecanică cuantică într-un circuit electric. Ei au arătat că există fenomene la scară mai mare care se comportă exact așa cum prezice mecanica cuantică. „Nu există nicio tehnologie avansată utilizată astăzi care să nu se bazeze pe mecanica cuantică, inclusiv telefoanele mobile, camerele foto și cablurile cu fibră optică”, a declarat comitetul Nobel.   The Irish Times explică faptul că proprietățile bizare ale lumii cuantice se pot traduce în efecte măsurabile în viața de zi cu zi. Aceste experimente au inclus dezvoltarea unui sistem electric supraconductor care putea face o trecere de la o stare fizică la alta, echivalentul unei mingi care trece direct printr-un perete, în loc să ricoșeze.   Vorbind despre premiul Nobel pentru medicină, The Conversation explică felul în care o armată ascunsă din corp ne menține în viață – și ar putea ajuta la tratarea cancerului Premiul celebrează o descoperire care răspunde la una dintre cele mai profunde întrebări ale medicinei: cum știe sistemul imunitar când să atace și când să se retragă? De cele mai multe ori, apărarea noastră vizează infecțiile periculoase și chiar cancerele, lăsând în același timp propriile țesuturi nevătămate. Dar atunci când acest echilibru cedează, consecințele pot fi devastatoare, de la boli autoimune, în care sistemul imunitar acționează împotriva organelor sănătoase, până la cancere, în care sistemul nu reușește să recunoască și să distrugă celulele tumorale.   Trei oameni de știință - Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi - au descoperit modul în care organismul mențin acest control delicat prin intermediul unei clase speciale de celule imunitare numite „celule T reglatoare”. Cercetările lor au dezvăluit „frânele” naturale ale sistemului imunitar.   Și ziarul The Independent scrie că cercetările celor trei oameni de știință au deschis un nou domeniu al imunologiei. Cercetătorii din întreaga lume lucrează acum la utilizarea celulelor T reglatoare pentru a dezvolta tratamente pentru bolile autoimune și cancer. Descoperirile au fost decisive pentru înțelegerea modului în care funcționează sistemul imunitar și de ce nu dezvoltăm cu toții boli autoimune grave.

Presa din afara Franței comentează situația politică de după demisia surprinzătoare a prim-ministrului Sébastien Lecornu, la o zi după ce-și anunțase echipa. Nu lipsesc cuvinte precum „incertitudine”, „dezordine”, „haos”. „Ce a mers prost?” – întreabă Politico. „Drumul lui Lecornu părea cel puțin incert încă de când a preluat frâiele luna trecută de la François Bayrou. Potențialii parteneri și adversari ai noului prim-ministru au precizat clar că doresc o ruptură simbolică cu guvernele și politicile anterioare. Însă miniștrii numiți de Lecornu duminică seara nu au reprezentat o schimbare. Majoritatea posturilor cheie au rămas în aceleași mâini. De asemenea, Lecornu nu a părut să convingă Partidul Socialist de centru-stânga, care probabil deținea cheia succesului în discuțiile bugetare”.   Globe&Mail notează că, „pentru a explica de ce nu a putut merge mai departe, Lecornu a dat vina pe «egourile» politicienilor din opoziție care s-au ținut rigid de programele lor, în timp ce cei din coaliția sa minoritară se concentrau pe propriile ambiții prezidențiale”.   Potrivit analizei CNN, „este cel mai clar semn de până acum că Macron a rămas fără potențial. După cinci prim-miniștri în mai puțin de doi ani – niciunul reușind să construiască o majoritate stabilă – țara pare epuizată și din ce în ce mai descurajată. Frustrarea publică față de măsurile de austeritate și de un guvern perceput ca fiind detașat de realitățile cotidiene nu a făcut decât să se adâncească problemele. Macron însuși pare încă incapabil să digere rezultatul alegerilor parlamentare de anul trecut, care au transmis un mesaj clar: Franța a depășit macronismul”.   „Criza din Franța se agravează dramatic”, titrează Frankfurter Allgemeine Zeitung. Potrivit cotidianului german, demisia lui Sébastien Lecornu „provoacă o dezordine nemaivăzută de la începuturile celei de-a Cincea Republici”. Haosul a fost declanșat de sosirea la Ministerul Forțelor Armate a lui Bruno Le Maire, „fost ministru al Economiei și Finanțelor responsabil de politica bugetară în ultimii ani”. Aceasta a fost o „dublă încălcare a încrederii” față de ministrul de Interne Bruno Retailleau, căruia Sébastien Lecornu îi promisese că nu-l va numi pe Bruno Le Maire. Acest „afront” a fost cu atât mai semnificativ pentru liderul republicanilor, cu cât acesta „reușise să rămână la guvernare în ciuda opoziției” unei părți din propria tabără.   Publicația britanică The Spectator vede  „nouă lovitură de trăsnet, o umilință pentru Franța și pentru Emmanuel Macron, care a distrus și demoralizat țara în multe feluri. Franța este în agonie, iar suferința sa nu poate decât să se agraveze atâta timp cât Macron este la putere”.   Este o „agravare amețitoare” a crizei, care „aruncă Franța în cea mai profundă incertitudine”, scrie ziarul spaniol ABC.   Iar pentru Corriere della Sera, „Franța intră într-o nouă fază plină de necunoscute”. Ziarul italian vede două opțiuni pentru Macron: „fie președintele Republicii își schimbă complet linia și încearcă să numească un prim-ministru de stânga (cu puține șanse de a depăși voturile adverse din Parlament); fie constată absența unei majorități și convoacă noi alegeri anticipate”.

Hamas a acceptat mai multe părți ale planului președintelui Statelor Unite, Donald Trump, de încetare a focului. Presa internațională analizează șansele ca războiul de aproape doi ani al Israelului asupra Gazei să înceteze și pacea să fie instaurată. „Știrile dinspre Hamas aduc speranță, dar nu garanții, că pacea în Gaza este aproape”, titrează The New York Times.    „Declarația Hamas a inspirat optimism pentru sfârșitul războiului, dar nu a abordat mai multe elemente ale planului pe care le-a considerat inacceptabile. Grupul a îmbrățișat părți din planul de pace al președintelui Trump, fără a aborda însă unele elemente specifice pe care le-a refuzat anterior, inclusiv cerința ca grupul să se dezarmeze”.   The Washington Post observă că „rămân încă multe întrebări și nu este clar dacă ambele părți vor putea lua măsurile finale necesare pentru a pune capăt războiului. Palestinienii au arătat un sprijin larg pentru propunere, în speranța că aceasta ar putea oferi în sfârșit încetarea campaniei israeliene care a ucis peste 60.000 de locuitori din Gaza”.   Dar, după cum comentează același The Washington Post, „acesta este probabil cel mai dificil lucru de acceptat pentru Israel”.   BBC transmite că „Hamas a fost supusă unor presiuni mari pentru a accepta cel puțin unele puncte ale acordului președintelui Trump pentru Gaza. Cu răspunsul său de tipul «da, dar», exact asta a făcut. Dar declarația grupului nu menționează dezarmarea sa, care a fost o cerere israeliană majoră, sau exilul membrilor săi”.   Le Figaro observă că niciun lider arab – nici chiar Statele Unite, așa cum ne-a amintit recent Marco Rubio – nu crede că Hamas va dispărea politic. Egiptul și-a exprimat deja disponibilitatea de a organiza o conferință care să reunească diferitele mișcări palestiniene pentru a le unifica pentru perioada postbelică din Gaza.   Însă partea arabă ar putea profita de slăbirea Hamas pentru a dilua ceea ce a mai rămas din ea într-o nouă scenă palestiniană reconfigurată. Un obiectiv care este încă îndepărtat.   Cu toate acestea, răspunsul „da, dar” al Hamas arată că, deși mișcarea islamistă este conștientă de capcanele care i-au fost întinse, nu are, deocamdată, altă opțiune decât să accepte realitatea de pe teren, altfel supraviețuirea sa, cel puțin în leagănul său, ar fi amenințată.   Pentru ziarul libanez L’Orient-Le Jour, „contururile retragerii israeliene rămân”, totuși, „cel mai sensibil punct. Hamas pare să dorească o garanție a retragerii complete a armatei israeliene din Gaza”.   Totuși, după cum arată The Times of Israel, conform hărții publicate sâmbătă de Trump, „armata israeliană va continua să mențină o prezență în sudul Gazei, precum și în mari părți din Fâșia de Nord, pe lângă zona sa tampon din alte părți ale teritoriului”.

Presa internațională își pune această întrebare, după ce liderii UE reuniți miercuri la summitul informal de la Copenhaga au discutat planurile comune de răspuns la provocările Rusiei. ”Cele două ore prevăzute pentru apărarea comună au durat de două ori mai mult”, observă Politico. ”Greii europeni, Franța și Germania, și-au exprimat scepticismul față de un zid al dronelor gestionat de Comisie, în timp ce țările din sud insistă asupra unui concept mai larg, care să le protejeze și granițele”. „La Palatul Christiansborg, puternic păzit, liderii Uniunii Europene au recunoscut intensificarea amenințării hibride rusești, în urma numeroaselor încălcări ale spațiului aerian european”, constată ziatul francez cu profil economic Les Echos. Aceștia au convenit în special asupra necesității de a umple rapid „lacunele de capabilități” ale armatelor europene. „Adică, toate deficiențele care le-ar împiedica să apere continentul în caz de atac.” Nu o barieră, ci o rețea Conform explicațiilor oferite de The New York Times, ”multe țări au deja sau lucrează la tehnologii anti-drone. Scopul, în acest caz, ar fi un scut comun pentru a detecta, urmări și intercepta mai bine dronele atunci când intră în spațiul aerian de deasupra Uniunii Europene sau al unuia dintre aliații săi apropiați. Zidul nu ar fi o barieră fizică, ci mai degrabă o rețea coordonată de sisteme de urmărire a dronelor - utilizând instrumente precum radar, bruiaje și senzori acustici - împreună cu un schimb îmbunătățit de informații și date”. Însă Le Monde atenționează „cei Douăzeci și Șapte au, în realitate, mari dificultăți în a-și coordona eforturile”. „Este bine să discutăm”, dar „trebuie să acționăm”, s-a lamentat președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, la sfârșitul reuniunii de ieri. Corriere della Sera avertizează că Europa nu ar trebui să se bazeze prea mult pe aspectele militare în planificarea sa de securitate: „Atacurile asupra aeroporturilor, cea mai spectaculoasă și gravă manifestare de până acum(...), ar fi trebuit să clarifice tuturor faptul că războaiele de astăzi nu se mai poartă doar cu arme de foc și soldați la sol. Ar trebui să facă publicul să realizeze că o țară sau alta ar putea fi aruncată în haos și chiar redusă la disperare și foamete fără a fi desfășurate rachete, drone sau tancuri. Și că, prin urmare, trebuie luate contramăsuri pentru a preveni ca acest lucru să se întâmple într-o zi.” (Sursa: Eurotopics) Iar ziarul belgian L'Echo se întreabă: ”Ce va fi necesar pentru a determina Europa să se apere împotriva apetitului imperialist al Rusiei? (...) Pentru a ieși din impas, UE trebuie să recurgă urgent la măsuri radicale, începând cu abolirea principiului unanimității, așa cum a propus António Costa, președintele Consiliului European. La urma urmei, este inacceptabil ca un stat mic precum Ungaria să se poată juca cu soarta a 450 de milioane de cetățeni datorită vetoului său.” (Sursa: Eurotopics)

Presa internațională analizează consecințele întâlnirii liderilor americani de vârf cu corpul generalilor și amiralilor Armatei SUA, la o bază militară din Virginia. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a criticat dur „generalii grași” și inițiativele privind diversitatea. El a spus că că aceștia ar trebui să demisioneze dacă nu îi susțin agenda. La rândul său, președintele Donald Trump a vorbit despre dușmanii din interiorul Statelor Unite. După cum notează Le Monde, generalilor le-a fost dat să audă confirmarea unei duble schimbări. ”Prima, anunțată de secretarul Apărării, Pete Hegseth, este de natură culturală, anti-woke. A doua, schițată chiar de Donald Trump, este o reorientare a armatei către frontul intern, într-un război fără dușmani clari, declarat de președinte în scopuri politice”. BBC spune că a fost vorba despre ”un discurs neobișnuit”, în care ”Trump a descris „tulburările civile” drept „inamicul din interior”. (...) Acest lucru vine după ce Trump a desfășurat trupe ale Gărzii Naționale la Washington DC, Los Angeles și Portland, într-o acțiune de reprimare a criminalității și pentru a sprijini aplicarea legilor privind imigrația”. De asemenea, după cum constată revista Time, aceasta ”vine în contextul în care Administrația Trump lansează o represiune pe scară largă împotriva a ceea ce descrie drept „terorism de stânga”, în urma uciderii activistului conservator Charlie Kirk. Aceasta a implicat declararea Antifa drept organizație teroristă și instruirea agențiilor federale de a investiga și de a desființa organizațiile filantropice liberale”. Iar Financial Times observă că mișcarea ”urmează pașilor controversați pe care Trump i-a întreprins pentru a-și afirma mai mult control asupra organismelor și agențiilor guvernamentale care, fie prin lege, fie prin tradiție, operează independent de Casa Albă. Deși armata americană se află sub control civil, conducerea sa a încercat de obicei să rămână deasupra luptei partizane pentru a se asigura că are cel mai larg sprijin public posibil”. „Suntem diminuați ca națiune atât de Hegseth, cât și de Trump” Pentru The Atlantic, ”discursul lui Hegseth a marcat o nouă fază în campania fostului prezentator Fox News de a transforma armata după imaginea sa și de a o alinia mai strâns la agenda MAGA. Hegseth a avut grijă să comenteze postarea de pe rețelele de socializare a unui general în retragere despre o întâlnire din 1935 în care generalii naziști au fost puși să-i jure credință lui Hitler și nu Constituției de la Weimar. Unii generali și amirali au luat în serios această perspectivă, gândindu-se în privat ce ar face dacă Trump sau Hegseth le-ar cere să depună un astfel de jurământ. Unii au spus personalului lor că vor demisiona. Alții au refuzat să discute despre întâlnire”. Trei oficiali diferiți din domeniul apărării care au vorbit pentru The Intercept au numit discursul lui Trump „jenant”. Aceiași oficiali din domeniul apărării l-au criticat pe Hegseth pentru că i-a adunat pe cei mai importanți comandanți ai armatei din întreaga lume pentru o tiradă puțin diferită de postările sale de pe rețelele de socializare. Unul a numit discursul lui Hegseth „gunoi”, folosind un termen utilizat de secretarul de război în timpul discursului său. Altul a spus: „Suntem diminuați ca națiune atât de Hegseth, cât și de Trump”.

Președintele american și-a prezentat luni, 29 septembrie, planul de a pune capăt războiului din Gaza. Textul prevede în special eliberarea ostaticilor și instituirea unei guvernări palestiniene de tranziție. Comentatorii atrag atenția asupra slăbiciunilor acestui document. Pentru Le Monde, „însăși arhitectura acestui plan de pace dezvăluie slăbiciuni evidente, începând cu absența unui calendar obligatoriu pentru o retragere israeliană”. Un alt element problematic: „punctul central, nespecificat, privește demilitarizarea enclavei, prezentată ca fiind o certitudine, în timp ce pentru Hamas ar însemna o formă de sabotaj final”. The Conversation atrage atenția asupra unui risc important: lipsa de încredere. ”În acest moment, nu există nicio încredere între părți. Și mai multe aspecte ale planului sunt atât de vagi, încât există un risc mare ca ambele părți să se acuze reciproc de încălcarea promisiunilor. Netanyahu presupune probabil că vor exista suficiente portițe pentru ca el să poată ieși din acord dacă Hamas nu îl respectă. El a făcut deja acest lucru o dată, când a renunțat la armistițiu în martie și a reluat operațiunile militare”. Ziarul belgian Le Soir este de părere că ”unul dintre defectele evidente este că planul prevede pași individuali, cum ar fi retragerea treptată a armatei israeliene, dar fără un calendar. Incidentele de la fața locului ar putea servi rapid drept pretext pentru ca Israelul să blocheze totul. (...) Cât despre Hamas, acesta trebuie să răspundă unui ultimatum ciudat: să se sinucidă sau să suporte mânia mortală a Israelului. ... Și trebuie să elibereze toți ostaticii - pe care îi consideră ultimele sale resurse - în termen de trei zile și să spere că Israelul își va ține cuvântul și nu va încerca să amâne sau chiar să saboteze acordul.” The Daily Telegraph vede multe asemănări cu acordul care a pus capăt conflictului din Irlanda de Nord: „Acordul din Vinerea Mare, care a adus pacea în Irlanda de Nord, a fost cea mai mare realizare din politica britanică din ultimii 30 de ani. Elementul central al ambelor planuri este «dinamismul» lor. În loc să ofere un set fix de propuneri de tipul «accepți sau nu », acestea oferă recompense care cresc de-a lungul anilor. Prin acest mecanism, încrederea - și, sperăm, pacea - se construiește nu prin cuvinte, ci prin acțiuni în timp. O altă caracteristică comună planului din Irlanda de Nord este ideea unei amnistii pentru teroriști.”

Drone de origine necunoscută au fost din nou observate în apropierea aeroporturilor și bazelor militare din Danemarca și Norvegia în weekend. Un summit european este programat să aibă loc la Copenhaga săptămâna aceasta. Cum ar trebui Europa să răspundă acestor amenințări hibride? – se întreabă comentatorii internaționali. Postul public danez de televiziune, DR, preluat de Courrier International, transmite că fenomenul a reapărut în noaptea de sâmbătă, 27 septembrie spre duminică, 28 septembrie, în apropierea unor situri militare nespecificate. Traficul aerian nu a fost suspendat de data aceasta. În ceea ce privește trimiterea duminică a două avioane F-35 deasupra insulei daneze Bornholm, din Marea Baltică, ”aceasta s-a produs după ce locuitorii insulei au sesizat autoritățile că au observat drone. Forțele aeriene nu au explicat încă motivele acestei operațiuni” a relatează ziarul danez Berlingske. Pentru cotidianul francez La Croix,   „Cel mai mare risc nu este ca tancurile rusești să intre în Varșovia, darămite în Berlin. Pericolul mai aproape de realitate este ca partidele pro-ruse să ajungă la putere și să distrugă ceea ce ne face puternici: Uniunea Europeană. (...) Trebuie să păstrăm unitatea europeană și să facem tot ce ne stă în putință pentru a combate dezinformarea, care vine acum nu numai din Est, ci și din Vest.”   (Sursa: Eurotopics) În Germania, Süddeutsche Zeitung spune că nu mai trebuie să vorbim despre flancul estic al NATO: „Conform definițiilor militare standard, un flanc este partea orientată spre inamic. Dacă trupele sunt angajate în luptă, se numește front. Se poate înțelege de ce politicienilor și generalilor nu le place să se refere la granița de est a NATO ca la «frontul estic». Cuvântul front evocă imagini de război, sânge și moarte. Cuvântul flanc sună mai inofensiv, mai tehnic, mai distant. Dar adevărul este altul. (...) Țările NATO din est, care se confruntă cu o Rusie agresivă văd ceea ce sunt cu adevărat: state din prima linie.” Iar El Periódico de Catalunya consideră că atacul lui Putin asupra țării sale vecine ”nu a fost doar o chestiune teritorială, ci începutul revenirii la imperiul rus:  Pentru Europa, a fost sfârșitul anilor liniștiți (...) . În Polonia și România, dronele și avioanele anunță că Putin nu vrea doar Donbasul. (...) Poate că suntem pregătiți militar, dar această bătălie este mai subtilă și trebuie să fim capabili să ne apărăm împotriva atacurilor cibernetice, a spionilor și a atacurilor criminalilor din interior. Dacă vrem să salvăm Europa, de aici trebuie să începem.