România are creștere economică. Dar, creșterea a încetinit și ascunde o serie de probleme acute din economia autohtonă. Cea mai mare este că impulsul transmis în economie de deficitul fiscal este utilizat de economii din alte state. Dar, acesta este modelul pentru economiile care au deficite.

Datele privind creșterea economică ascund punctele nevralgice ale economiei românești. Realitatea crudă este că în spatele creșterii economice s-au creat mai multe dezechilibre care, pe termen scurt, sunt dificil de corectat.

Astfel, dacă în urmă cu câțiva ani, România se putea lăuda cu unul dintre cele mai mari ritmuri de creștere din Uniunea Europeană, anul acesta dinamica este mult mai redusă. Evoluția PIB în trimestrul al doilea față de perioada anterioară este de doar 0,1%, ceea ce plasează România pe ultimul loc din Uniunea Europeană dintre țările care au înregistrat creștere economică. Există și șase state membre (printre care și Germania) care au avut o scădere a economiei, în al doilea trimestru al acestui an.

În primul semestru 2024, economia autohtonă a crescut cu 0,7% față de anul trecut. Cifrele statistice arată că principalul motor de creștere al economiei rămâne consumul, care a contribuit cu 3,7% la plusul de produs intern brut. Și investițiile au avut o contribuție pozitivă, dar de două ori mai mică decât consumul populației.

Marea problemă a consumului este că se alimentează într-o măsură semnificativă din import. La rândul lui, consumul este stimulat lejer de creșterile de salarii din sectorul public și din cel privat, de creșterea salariului minim și de creșterea pensiilor. În aceste condiții, apetitul pentru consum al populației pare nemăsurat și întreține o creștere economică nu doar redusă, ci și înșelătoare.

În primul semestru al anului, contribuția importurilor la creșterea economică a fost negativă. La fel se întâmplă și cu exporturile, deficitul balanței comerciale a crescut față de anul precedent, iar excedentul de la balanța serviciilor s-a redus. Rezultatul a fost o creștere cu trei miliarde de euro a deficitului de cont curent, în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut.

Tema deficitului balanței comerciale este sensibilă. Analiștii cred că acesta ar fi un bun punct de plecare pentru o creștere economică mai robustă. Numai că de aproape un deceniu economia românească nu găsește soluțiile de reducere a deficitului comercial.

Pe de o parte, nivelul exporturilor este dependent de partenerii comerciali europeni, iar creșterea economică a încetinit pe majoritatea piețelor importante pentru companiile românești. Pe de altă parte, nu există un program intern prin care România să încurajeze investițiile în domeniile deficitare din punctul de vedere al comerțului internațional. Din aceste cauze, importurile cresc, iar deficitul comercial este tot mai mare de la an la an.

Recent, Adrian Codirlașu, vicepreședintele CFA România, arăta că România acordă un impuls în economie de 7% din PIB pentru a obține o creștere cu 1%. Cifrele se referă la estimările privind deficitul bugetar și creșterea PIB, pentru anul acesta. Datele disponibile pe primul semestru arată că impulsul în economie este de 63 miliarde de lei (3,6% din PIB care înseamnă deficitul bugetar), iar rezultatul este o creștere cu 0,8% mai mult decât în anul precedent.

Diferența este evidentă, iar explicația este simplă. O cotă mare din cheltuielile bugetare, și implicit din deficitul fiscal, este alocată pentru plata salariilor din sectorul public și pentru pensii. Investițiile publice și ajutoarele de stat acordate companiilor, chiar dacă au crescut, rămân încă la un nivel mai scăzut decât nevoia societății românești. Practic, economistul Adrian Codirlașu arată că impulsul de creștere adus prin deficitul bugetar se transmite către economii din alte state.

Situația este îngrijorătoare. Pe de o parte, deficitul bugetar este finanțat din împrumuturi de statul român, cu costuri mari. Pe de altă parte, dezvoltarea unor ramuri locale, care să înlocuiască importurile, nu se poate face peste noapte. Economia autohtonă traversează o perioadă paradoxală: are mai mulți bani la dispoziție decât produce. Nu este singurul stat aflat în această situație, numai că opinia publică trebuie să știe că viața pe datorie are și ea o limită.