Un proiect de lege invită la creșterea economiei „negre” în mediul rural. De altfel, în spațiul rural aplicarea regulilor fiscale este de multe ori foarte aproximativă. Ideal ar fi ca legislația să nu încurajeze evitarea plății taxelor sau impozitelor.

De de la bun început, trebuie să spun că am fost ceea ce se numea un „băiat de oraș”. Adică, mi-am petrecut copilăria, adolescența și o parte a tinereții în București, într-un cartier, Drumul Taberei, care s-a construit practic în anii 70.

Până la jumătatea deceniului al nouălea legătura mea cu spațiul rural a fost practic inexistentă, dar după aceea, prin ceea ce se numește familia extinsă, viața la țară a început să devină o obișnuință aproape săptămânală. Ca o paranteză, pentru nostalgici trebui să spun că în ultimii ani ai regimului Ceaușescu viața la țară devenise aproape insuportabilă. Era criză de apă potabilă, de pâine, curentul se oprea aproape în fiecare seară, iar oamenii care își luau inima în dinți să sacrifice un animal crescut în gospodărie, îi îngropau pielea în grădină pentru ca vecinii și autoritățile să nu afle. Sunt doar câteva exemple despre o epocă pe care unii români din mediul rural sau de la oraș încă o mai regretă.

Astăzi, după mai bine de 30 de ani, multe s-au schimbat în mediul rural, unele au rămas aproape la fel. Anul acesta, după o lungă perioadă, familia extinsă s-a hotărât să facă țuică. Grădina casei de la țară nu este nici mare, nici mică, dar are câțiva pruni mititei de „statură”, dar neașteptat de productivi. Astfel că după magiun, compot și consum proaspăt, prunele au luat drumul butoaielor pentru a se fermenta. Nu am ajuns încă la momentul fericit în care borhotul de prune se va transforma în țuică, dar estimările familiei sunt că producția de anul acesta va fi undeva la 30-40 de litri. Ultrasuficient.

Am făcut această „lungă poveste scurtă” pentru că în urmă cu câteva zile am citit o știre care spune că există un proiect de lege care prevede majorarea plafonului până la care alcoolul din fructe este scutit de la plata accizelor de la 50 la 150 de litri.

În acest moment, Codul Fiscal prevede ca alcoolul din fructe consumat de o persoană fizică, de către membrii familiei acesteia sau de către musafiri să fie scutit de la plata accizelor în limita a 50 de litri. Se mai adaugă două condiții și anume ca alcoolul, indiferent de concentrația acestuia, să fie obținut din fructele din gospodărie și să nu aibă loc nicio vânzare. Expunerea de motive a proiectului de lege susține că plafonul trebuie să se tripleze, până la 150 de litri anual, pentru că limita de 50 de litri este mult prea mică. Mă îndoiesc că așa stau lucrurile, dar, cu siguranță, deputații inițiatori ai proiectului de lege știu mai bine.

Ceea ce mă surprinde cu adevărat este că proiectul de lege prevede ca aplicarea să înceapă de anul viitor. Adică, după ce alegerile au trecut. Este, însă, foarte probabil ca deputații să schimbe data aplicării, pentru că știu că va fi foarte util dacă prevederea s-ar aplica din luna noiembrie a.c. și nu de anul viitor.

Spre exemplu, acum patru ani, înainte de alegerile parlamentare, atunci când pesta porcină africană se extindea continuu în țară, Ministerul Agriculturii a avut ideea de a promova o legislație strictă față de transportul porcinelor și de îngrijirea lor în gospodăriile populației. Normele nu s-au aplicat niciodată, dar legenda spune că partidul care a propus respectiva legislație a pierdut multe puncte electorale.

Să ne întoarcem la țuica de anul acesta. Oricine știe că scutirea de accize pentru un plafon de 50 de litri de alcool produs din fructe este arhisuficientă. Este o cantitate îndestulătoare pentru un an de zile, pentru o familie mare cu tot cu musafiri care consumă responsabil. Dar, deputații vor să tripleze plafonul, prilej cu care ne întrebăm dacă vreo administrație locală are voința și pârghiile necesare pentru a verifica în acest moment cei 50 de litri scutiți de accize? Probabil că nu. De fapt, creșterea plafonului nu este decât o invitație la evaziune. De altfel, în multe comune din România economia gri și neagră este la ordinea zilei. Se vinde țuică, se vând porci sau păsări de curte, unii localnici muncesc cu ziua în gospodării, iar pentru multe lucrări sezoniere nimeni nu emite factură. Peste mediul rural au trecut mai mult de 30 de ani de la aberațiile epocii comuniste la haosul evazionist de astăzi. Adică, uneori pare a fi un salt din lac în puț.