Economia reală

Pentru cei care ar fi putut să își imagineze că prima rectificare bugetară de anul acesta va aduce mult „lapte” și multă „miere”, datele publicate ieri de Ministerul Finanțelor sunt o dezamăgire. Pentru cei care ar fi crezut că prima rectificare din 2026 va aduce dezvăluiri senzaționale legate de plăți restante, pot constata că s-au înșelat amarnic. Nimic din afirmațiile populiste nu se vede în rectificarea bugetară. Propunerea Ministerului Finanțelor este cât se poate de plictisitoare. Dar pentru economie plictiseala face bine, pentru că înseamnă normalitate și predictibilitate. Rectificarea arată transparent unde se dă și de unde se taie (în fond, rectificarea nu înseamnă altceva decât o realocare în funcție de realitatea din buget și cea din economie). De asemenea, printre rânduri, cu ocazia rectificării, ministrul finanțelor a transmis o serie de mesaje. Încă de la început se precizează clar că se menține ținta de deficit cash de 6,2% din PIB. Este o afirmație necesară în contextul în care se promovează tot mai des idei economice generoase, dar populiste, fără acoperire în surse de venituri bugetare. Propunerea de rectificare bugetară aflată în dezbatere publică este transparentă. Putem vedea cine primește și de unde se taie fonduri. Astfel, sistemul de sănătate primește cei mai mulți bani, 3,22 miliarde de lei net. Cea mai mare parte a sumei este alocată Fondului național unic de asigurări de sănătate, iar Ministerul Sănătății are, în același timp, alocări suplimentare, dar și o reducere de cheltuieli din cauza gradului redus de execuție a proiectelor finanțate din fonduri europene. Apoi, pentru plata pensiilor, din toate domeniile, pentru asistență socială și drepturi salariale se majorează bugetul cu 3,47 miliarde de lei. Trebuie remarcat că alocările pentru sănătate și pensii vin de la bugetul de stat, ceea ce ne arată fragilitatea fondurilor de pensii și de sănătate, dependența lor de banii bugetari și insuficiența veniturilor obținute din contribuții. Bugetele locale primesc pe sold 2,8 miliarde de lei, din care două miliarde, sunt alocați pentru stingerea plăților restante. Nu vă grăbiți cu concluzia că s-au găsit plățile întârziate. Ele există, într-adevăr, dar, de ani de zile, la fiecare rectificare se alocă sume de acest nivel pentru a rezolva circuitul unui blocaj financiar. Adică, sunt bani repartizați de la buget pentru unitățile administrativ-teritoriale care au datorii la companii private sau la firme aflate în subordinea consiliilor locale, care la rândul lor au datorii către bugetele de stat și în felul acesta se reduce o parte din arierate. De unde se iau banii? Raportul privind rectificarea bugetară arată o sursă importantă și anume: legea finanțelor publice obligă ordonatorii principali să nu cheltuiască 10% din creditele aprobate prin legea bugetului. La rectificare, sumele sunt deblocate și urmează să fie alocate către diverse destinații sau sunt reduse, acolo unde datele bugetare la zi arată că nu vor putea fi cheltuite. Documentul arată că s-au tăiat sume de la investiții, adică de la proiecte cu fonduri europene care sunt într-un grad redus de execuție, 5,24 miliarde de lei, la care se adaugă o reducere a subvențiilor cu 1,14 miliarde de lei plus de la transferuri și cheltuieli de capital. Prezentarea rectificării bugetare include câteva idei-cheie și anume că este construită pe baza documentelor fiscal-bugetare, inclusiv pe datele execuției bugetare (deci, nu pe „caii verzi de pe pereți” despre care vorbesc unii politicieni), că nu sunt angajate cheltuieli noi fără sursă de finanțare și că prioritizarea investițiilor și corelarea angajamentelor multianuale se va face în funcție de resursele disponibile. Sunt avertismente pentru construcția bugetului de stat pentru anul viitor. Atunci va fi „bătaia peștelui” și atunci se va da lupta dintre tendințele populiste și deciziile realiste. Rectificarea nu este decât o „încălzire” pentru bugetul pentru anul 2027, cam plictisitoare, dar necesară.

PSD și Sorin Grindeanu lungesc scandalul deficitului bugetar. Președintele PSD a anunțat efectuarea de audituri la fiecare minister, dar până să fie transmise rezultatele concrete, apar zvonuri care vorbesc despre un „gol” bugetar de zeci de miliarde de lei. Se insinuează că suma reprezintă plățile neefectuate. Realitatea este că nu există niciun audit finalizat și nicio sumă confirmată oficial de vreun ministru și cu atât mai puțin de ministrul finanțelor care să arate valoarea totală a plăților întârziate. Din păcate, deficitul bugetar a ajuns miză politică, pentru că insistența de a arunca public tot felul de sume despre așa-zise plăți neachitate vrea de fapt să arate că guvernul condus de Ilie Bolojan nu a făcut nimic în materie de reducere a deficitului bugetar. Ceea ce este fals, pentru că informațiile execuției bugetare pe primele nouă luni ale anului arată o scădere a deficitului la 3,81% de la 5,31% din PIB, anul trecut, adică în valoare nominală cu aproximativ 24 miliarde de lei. Scandalul deficitului vrea să arate mai ales că măsurile luate anul trecut au fost degeaba. Este probabil să existe plăți neefectuate, pentru că întârzierea plăților are deja o tradiție bugetară românească. Dar nu s-a publicat o cifră oficială a plăților restante și în nota privind execuția bugetară pentru luna septembrie a.c. se menționează, de exemplu, că au fost efectuate plăți de la buget, în primele șapte luni ale anului acesta, în valoare de 1,2 miliarde de lei în contul compensării facturilor la energie electrică și gaze naturale. Ceea ce înseamnă că este o preocupare la nivelul guvernului pentru a achita facturile rămase neplătite. Insistența lui Sorin Grindeanu pe tema deficitului ne pune pe gânduri și ne spune că vrea cu orice preț să arate că guvernarea Bolojan a fost o eroare, chiar dacă, pentru multe dintre deciziile fostului guvern, PSD s-a aflat printre inițiatori și semnatari. Alături de scandalul deficitului a mai apărut un subiect, respectiv un deficit pe trimestrul al doilea anualizat, publicat de Eurostat, care este de 9,2% din PIB. Interpretarea eronată a cifrei a fost că Eurostat a descoperit adevăratul deficit, care este de 9,2% din PIB, adică foarte aproape de nivelul lăsat de Marcel Ciolacu în anul 2024. Dincolo de aspectele tehnice, nivelul deficitului publicat de Eurostat are o serie de explicații. Astfel, deficitul trimestrial calculat la 9,2% din PIB suferă de o puternică volatilitate. Adică, în următorul trimestru sau în următoarele trimestre cifrele deficitului pot fi mult diferite de trimestrul al doilea. Tot în trimestrul al doilea s-au făcut mai multe cheltuieli pentru a finaliza o parte din PNRR, în timp ce veniturile din același program au întârziat. În plus, deficitul a fost calculat în raport de produsul intern brut din al trimestrul al doilea, atunci când valoarea nominală s-a redus. Desigur, PIB are și el fluctuații trimestriale, astfel că pe ansamblul întregului an situația se poate schimba. Bineînțeles, nu este exclus ca România să încheie acest an cu o ușoară scădere, ceea ce ar fi încă un impediment pentru consolidarea fiscală. Dar, indiferent de rezultat, PIB-ul pe întregul an, nu cel pe un trimestru, oferă calculul complet al deficitului bugetar ca procentaj din produsul intern brut. Acestea sunt explicațiile care au dus Eurostat să calculeze un deficit atât de mare, dar din nou interpretările au fost exagerate și chiar incorecte, tocmai pentru a încerca să se demonstreze incapacitatea fostului guvern de a reduce deficitul. În concluzie, datele privind deficitul nu ar trebui să fie terenul de joacă al politicienilor. Ele au rigoarea lor, indiferent de forma în care sunt prezentate. Cel mai corect ar fi ca diversele formule de calcul al deficitului să fie prezentate corect publicului. Cu atât mai mult cu cât, datele privind situația bugetară sunt verificate de Comisia Europeană, de Fondul Monetar Internațional (în misiunile curente) și chiar de agențiile de rating. De altfel, nicio agenție de rating nu anticipează o cifră ieșită din comun a deficitului bugetar, ci una apropiată de cea a guvernului. S-ar părea că Sorin Grindeanu are propriul „rating” după care judecă evoluția economiei românești.

Analiștii economici se așteptau ca agenția de rating Moody's să retrogradeze calificativul Franței. Și totuși, Moody's a păstrat același nivel al ratingului de țară, respectiv Aa3. Analiștii economici francezi mizau pe o scădere a calificativului pentru că Franța se afla într-un adevărat haos social. Imaginile cu clădiri publice incendiate, cu magazine jefuite și cu confruntări de stradă între protestatari și forțele de ordine i-au făcut pe cei mai mulți experți să parieze pe o scădere a ratingului de țară. Moody's, însă, nu s-a lăsat impresionată de violențele din stradă. Agențiile de rating au reacționat la fel și în fața crizei politice din România, adică au privit situația cu calm. Au avut instituțiile financiare „milă” de state aflate într-un impas politic sau social? Au avut agențiile de rating „suflet” iertând Franța și, eventual, România? Este greu de spus, dar publicația franceză „La Tribune” abordează subiectul în alt fel. Și anume, se întreabă în ce măsură agențiile de rating iau în calcul capacitatea unei țări de a rămâne stabilă, credibilă și capabilă să își onoreze angajamentele financiare? Recent, un studiu realizat sub egida Fondului Monetar Internațional (FMI) de către trei economiști analizează modul în care cele trei agenții de rating cu notorietate, S&P, Moody’s și Fitch, iau deciziile. Astfel, cei trei economiști au analizat notările agențiilor în perioada 1995-2025 pentru 132 de țări. Concluzia studiului este clară și anume că datoria publică acumulată cântărește mult mai mult în stabilirea unui rating decât orice eforturi promise pentru reducerea deficitelor. Cu alte cuvinte, agențiile de rating sunt mai sensibile la stocul de datorie decât la promisiunile de a redresa finanțele publice. Este o concluzie la care ar trebui să se gândească și decidenții politici din România. Studiul celor trei economiști merge, însă, mai departe și arată că la niveluri comparabile ale datoriei suverane și deficitului bugetar, două țări pot primi ratinguri diferite. De ce? Autorii studiului arată că diferența vine din caracteristicile specifice. Economiștii au construit o simulare care estimează nivelul datoriei publice la care o țară riscă să fie retrogradată cu o probabilitate de 50% de la un rating de AA. Trebuie precizat că analiza nu calculează o procedură de lucru pentru agențiile de rating, ci ajung la un indicator pe care îl numesc „toleranță față de datorie”. Astfel, clasamentul este relevant. Singapore este pe primul loc cu un nivel al datoriei de 272% din PIB pentru a ajunge la un punct critic la care ratingul va fi coborât. Germania este la 248% din PIB, Elveția ajunge la 230% din PIB, SUA este la 161% din PIB, Franța se află la 135% din PIB, iar Italia se situează la numai 89% din PIB. Să explicăm că analiza vorbește despre o datorie potențială și nivelul la care o agenție va decide să coboare ratingul de țară. iar cu cât cifra este mai mare cu atât șansele ca retrogradarea să aibă loc sunt mai mici. În același timp, precizează autorii, cifrele nu reprezintă previziuni pentru scăderea ratingului. Dar, se poate observa că Franța, cu o datorie de 119% din PIB, este aproape de nivelul de alarmă, iar Italia l-a depășit cu mult. Deciziile agențiilor de rating nu iau în calcul doar deficitul și datoria, ci țin și de instituțiile statului, de starea economiei, de capacitatea statului de a colecta taxe și impozite sau de un mediu social stabil. Toate acestea formează un capital de încredere care este la fel de important precum gradul de îndatorare sau creșterea deficitului. Dacă România va ține cont de acest studiu și de aceste criterii ar putea să treacă mai ușor peste o perioadă care se anunță în continuare dificilă.

Discuția despre creșterea taxelor și impozitelor este, în acest moment, superfluă. Se manifestă deja interesul public referitor la deciziile privind taxele și impozitele, multă lume își exprimă o părere, dar deocamdată singurul politician la vârf care s-a pronunțat tranșant a fost Sorin Grindeanu care susține că anul viitor nu vor crește taxele sau impozitele. Evident, este o afirmație hazardată, pentru că situația finanțelor publice este atât de fragilă încât nimeni nu poate oferi garanții de acest fel. Premierul Luca Niculescu și ministrul finanțelor au fost mai rezervați în ceea ce privește posibilitatea creșterii fiscalității. Răspunsurile mai vagi nu echivalează cu intenția de a crește taxe sau impozite. De fapt, pentru niciun partid politic și pentru niciun politician nu este o bucurie să crească impozite sau taxe. Dar decizia, oricât de dureroasă ar fi, uneori nu poate fi evitată. De data aceasta, PSD a preluat guvernarea într-un moment în care finanțele publice sunt într-un dezechilibru accentuat. PSD nu este obișnuit să guverneze în momente în care este nevoie să scadă deficitul bugetar. Partidul aflat acum la guvernare a arătat de-a lungul timpului că nu are apetit pentru reforme și administrează cu greu o reducere a deficitului bugetar. În general, pasiunea PSD este să arunce cu bani în populație și să crească deficitul, nu să îl scadă. De aceea, pentru actuala guvernare va fi complicat să reducă deficitul bugetar, așa după cum și-a asumat România în fața Comisiei Europene și a instituțiilor financiare internaționale. Discuția despre creșterea taxelor și impozitelor a pornit pe un drum greșit. De ce? Pentru că se vorbește mult despre creșterea taxelor, dar nu aceasta este tema prioritară. De fapt, analiza și discuția legată de taxe și impozite trebuie să plece de la cheltuielile bugetare, respectiv de la impactul pe care programele de sprijin social sau economic îl vor avea asupra cheltuielilor bugetare. Dacă vom asista la creșterea pensiilor și salariilor bugetare, dacă instituțiile publice se vor expanda din nou prin angajarea de noi bugetari, dacă programul favorit al PSD, cel de finanțare locală va avea alocări mai mari, dacă vor apărea tot felul de așa-numite măsuri de susținere a economiei, atunci se va putea calcula mai exact cu cât cresc cheltuielile. Abia după ce se va vedea impactul asupra cheltuielilor se va putea trece la estimarea veniturilor bugetare. Dacă se estimează o creștere substanțială a cheltuielilor, echilibrarea bugetului s-ar putea face chiar și printr-o creștere a taxelor și impozitelor. De aceea, mesajul pe care l-a transmis recent ministrul finanțelor, care a spus că pentru a crește cheltuielile este nevoie de o sursă certă de venituri, este cât se poate de rațional. Crești cheltuielile publice doar dacă ai venituri certe. De altfel, în acest moment, doar doi oameni pot fi atenți și pot avea responsabilitatea asupra menținerii echilibrului bugetar și anume premierul Luca Niculescu și ministrul finanțelor, Alexandru Nazare. Dacă ei nu vor reuși, România ar putea să se întoarcă la un traseu de creștere a deficitului bugetar ceea ce va presupune riscuri enorme, din care cel mai ridicat rămâne retrogradarea ratingului de țară la categoria junk. Ne vom lămuri cu toate cifrele cu ocazia alcătuirii bugetului de stat pe anul 2027. Până atunci nu avem decât să urmărim intențiile programelor guvernamentale și să repetăm obsesiv întrebarea: există surse de venituri la buget pentru finanțarea cheltuielilor suplimentare? Dacă nu vom avea răspunsuri concrete nu ne rămâne decât să ne păstrăm suspiciunile că la un moment dat este posibil ca veniturile bugetului să fie salvate prin creșterea taxelor sau impozitelor.

Recent, Banca Națională a României (BNR) a publicat minuta ședinței de politică monetară din luna octombrie a.c. Minuta este un document în care BNR explică argumentele economice și monetare pe care membrii Consiliului de administrație le-au avut în vedere atunci când au luat decizia privind păstrarea la același nivel a dobânzii-cheie. Analiza BNR este interesantă într-un moment în care există multă incertitudine în ceea ce privește evoluția economiei românești și când evaluările și prognozele sunt destul de diferite. Așadar, minuta băncii centrale constată scăderea substanțială a ratei inflației de la 8,3% în luna iunie a.c. la 6,2%, în august a.c. Prețurile produselor alimentare și nealimentare au avut în trimestrul al doilea al acestui an o dinamică descrescătoare (adică au crescut mai puțin), în timp ce tarifele serviciilor au continuat să urce atingând un nivel mai ridicat decât cel de la jumătatea anului 2025. BNR precizează factorii care au contribuit la descreșterea, respectiv creșterea ratei inflației. În favoarea unei rate mai mici au fost efectele de bază asociate majorării TVA și a accizelor, într-o măsură redusă scăderea cotațiilor unor mărfuri agroalimentare și o cerere de consum mai mică. În sens contrar, al creșterii inflației, au acționat creșterea tarifelor polițelor RCA și tarifele din domeniul telecomunicațiilor. De asemenea, au existat și efecte indirecte ale scumpirii combustibililor. Conducerea BNR a fost atentă la creșterea prețurilor de producție din industria bunurilor de consum, în luna august a.c., după scăderea din luna precedentă și, de asemenea, la cotele ridicate ale așteptărilor inflaționiste atât din partea firmelor, cât și a consumatorilor. În trimestrul al doilea 2026, creșterea economică a stagnat după ce în precedentele trei luni a existat o scădere ușoară, cu 0,1%. De data aceasta, un rol în echilibrarea economiei l-au avut investițiile publice, care au crescut, în timp ce consumul gospodăriilor a continuat să scadă. Deficitul comercial și cel de cont curent au reintrat într-o zonă de creștere, după ce în ultimele trei-patru trimestre se înregistrase o reducere a deficitelor. Devalorizarea raportului de schimb leu-euro a avut un efect negativ asupra exportului net. Salariul mediu brut a revenit la creștere în luna iulie a.c., în special datorită majorării salariului minim, dar evoluția rămâne incertă din cauza politicii salariale din sectorul public (se așteaptă anul viitor elaborarea legii de salarizare unitară), dar și pentru că există în continuare decalaje între cererea și oferta de forță de muncă din anumite domenii, ceea ce poate să amplifice presiunile asupra creșterii salariilor în unele sectoare din mediul privat. Evoluția creditului acordat sectorului privat a încetinit în luna august a.c., în timp ce pe segmentul populației a existat o revenire ușoară a creditării pe baza creșterilor înregistrate la creditul pentru consum în lei și în pofida scăderii ritmului creditării pentru locuințe, în moneda națională. Analiza BNR arată că așteptările sunt ca rata inflației să crească din nou până la sfârșitul acestui an, ceea ce va duce la depășirea prognozei băncii centrale. Prognoza BNR era că în decembrie a.c. inflația va ajunge la 6,1%. Creșterea inflației este determinată de scumpirea carburanților și energiei și de creșterea cotațiilor unor materii prime, inclusiv agroalimentare, din cauza conflictului din Orientul Mijlociu, a secetei și devalorizării leului în raport de euro. În fine, s-a mai remarcat incertitudinea din politica internă, în special referitoare la măsurile care vor trebui luate pentru a continua reducerea deficitului bugetar. Dincolo de decizia de a păstra neschimbată rata dobânzii de politică monetară, în analiza prezentată, BNR ia pulsul economiei acum și face prognoze pentru viitorul apropiat.