Economia reală

Căderea pieței cripto a adus din nou în atenție riscurile pentru investitori. Prăbușirea valorii bitcoin arată volatilitatea pieței și atrage atenția asupra așa-numiților „investitori turiști” care vin și pleacă foarte repede. Este simpatic să vezi cum marii susținători ai investițiilor în criptomonede dispar fără urmă din spațiul public, acum când valoarea bitcoin tocmai a scăzut cu 30% față de vârful atins la începutul lunii octombrie a.c. Mulți dintre cei care la fiecare mică mișcare a criptomonedelor săreau imediat cu previziuni de creștere fulminantă s-au retras în aceste zile. Au rămas în schimb analiștii care încearcă să găsească tot felul de explicații pentru prăbușirea bitcoin. Cel mai distractiv este că în bunul obicei al specialiștilor în piețe financiare se vorbește despre corecție, nu despre cădere. Adică, o prăbușire de la o valoare de 126.000 de dolari pentru un bitcoin la 88.500 de dolari ar fi de fapt o corecție. Faptul că piața bitcoin a pierdut într-o lună și jumătate 1.000 miliarde de dolari din capitalizare, adică aproape 30%, nu este o cădere în gol, ci o corecție. Dincolo de termenii folosiți pentru a îndulci momentul, analiștii caută motivele scăderii valorii criptomonedelor. O variantă este legătura pe care ar putea să o aibă căderea pieței cripto cu acțiunile de pe piața Nasdaq, respectiv cu valoarea acțiunilor companiilor de tehnologie, precum Meta, Nvidia, Alphabet sau Amazon, care a crescut foarte mult din luna aprilie a.c. Unii analiști cred că scăderea bitcoin anunță o scădere a prețului acțiunilor firmelor de tehnologie, dar în ultimele săptămâni este la modă să prevestești spargerea „bulei” de inteligență artificială. Alții și-au adus aminte de resorturile care au dus la creșterea de anul acesta. A fost vorba despre sentimentul investitorilor că Rezerva Federală americană va reduce dobânzile de mai multe ori, ceea ce va elibera bani care vor fi îndreptați către activele riscante. O a doua explicație pentru creșterea la bursă a pieței cripto a fost creșterea ETF-urilor pe bitcoin. Dar, acum este vorba despre scăderea nu despre creșterea valorii criptomonedelor. Evoluția pieței a schimbat tendința. Unii investitori mai mici sau mai mari au început să piardă bani ceea ce a făcut ca nivelul vânzărilor să crească. Alții, au vândut pentru a câștiga, adică pentru a evita o evoluție defavorabilă a pieței. Pe de altă parte, investitorii de retail nu au cumpărat chiar dacă prețurile au scăzut, așa cum se întâmplă în cazul acțiunilor, semn că au considerat cotația cripto încă prea ridicată. Acum, însă, analiștii și-au amintit brusc de toate inconvenientele criptomonedelor. Adică, bitcoin a mai scăzut cu 30% în anul 2014 și chiar cu 45%, în anul 2022. Unii experți susțin că este o diferență importantă între episoadele anterioare de scădere și ceea ce se întâmplă în ultimele zile. Și anume, în 2022, a fost vorba despre o panică instalată din cauza războiului din Ucraina și a evoluțiilor geopolitice, acum, vânzările sunt făcute de cei care câștigă din creșterea prețurilor sau cum se spune în limbaj de specialitate „își marchează profitul”. Nu este nimic anormal în acest lucru, numai că volatilitatea pieței își arată colții. Analizele subliniază că piața cripto este dominată de așa-numiți „investitori turiști”, care sunt sensibili la fluctuațiile de preț. Cu alte cuvinte, în momentele complicate toate zonele gri ale pieței cripto se transformă în puncte negre, în sensul că investitorii interesați de obținerea de randamente rapide se grăbesc să vândă. În acest moment, bitcoin a avut o performanță financiară mai scăzută decât obligațiunile americane ceea ce este cu totul atipic pentru un activ promovat ca un vehicul de creștere și diversificare. Prăbușirea valorii ar putea să slăbească aura criptomonedelor. Investitorii vor înțelege pe pielea lor că parteneriatul cu bitcoin și ethereum nu este doar la câștig, ci și la pierdere. De fapt, dincolo de de explicațiile savante, lucrurile sunt mult mai simple piața cripto este supusă volatilității și escrocheriilor. Despre riscuri, adepții cripto evită să vorbească.

Guvernul vrea să introducă regula ca anul viitor ministerele să reducă bugetul de salarii cu 10%. La nivel politic, însă, mesajele pe această temă sunt divergente. În aceste condiții, se va putea face reducerea cheltuielilor de personal? Doi politicieni de vârf au transmis în aceeași zi două mesaje total diferite. Premierul Ilie Bolojan a vorbit ieri într-un interviu la Pro TV despre un obiectiv de reducere a cheltuielilor bugetare pentru anul viitor. Este vorba despre o așa-numită „anvelopă de recomandare” prin care ministerele trebuie să reducă anul viitor cheltuielile de personal cu până la 10%, față de anul acesta. Pentru cei care se fac că nu înțeleg ce înseamnă reducerea anvelopei bugetare să spunem că nu presupune în mod obligatoriu nici disponibilizarea a 10% din angajați, nici reducerea cu 10% a venitului salarial al fiecărui angajat din minister. De altfel, premierul a explicat că reducerea anvelopei salariale se poate face reducând sporurile sau renunțând la personalul excedentar. Cu alte cuvinte, anvelopa salarială înseamnă alocările bugetare pentru veniturile salariale ale angajaților din ministere, în cazul de față. Pentru ca anvelopa salarială să scadă cu 10% variantele de aplicare sunt multiple, adică se pot tăia sporurile sau primele anuale sau trimestriale, se pot bloca angajările sau se poate folosi principiul „pentru un om plecat se angajează un om” sau se pot disponibiliza unii angajați. În principiu, reducerea anvelopei salariale poate însemna chiar creșterea salariilor, nu reducerea lor. Cu condiția ca angajații plecați să fie suficient de mulți încât să poată crește salariile celor rămași. O restructurare corectă crește salariile, nu le scade. Să ne aducem aminte că principiul reducerii anvelopei salariale s-a încercat să fie folosit și în timpul crizei economice declanșată în anul 2009. Adică, în 2010, președintele României de atunci a anunțat reducerea anvelopei salariale bugetare cu 25%. Numai că ideea s-a lovit de „alianța bugetarilor”. De la miniștrii, la directori, toți s-au gândit „să nu lase pe nimeni fără pâine” pentru că este criză. Drept urmare, bugetarii au preferat să accepte reducerea fiecărui venit salarial cu 25% în loc să încerce o optimizare a resurselor umane și implicit a banilor. La fel de adevărat este că atunci, în anul 2010, bugetarii și-au jurat să se răzbune. Și au făcut-o peste câțiva ani fie cu mâna lor, cerându-și în instanță salariile mărite pe care nu le-au primit în timpul crizei, fie cu mâna politicienilor care s-au grăbit să crească salariile. De altfel, experiența anului 2010, pune la îndoială reușita inițiativei din anul 2026. Este posibil să ne aflăm în fața acelorași probleme, respectiv solidaritatea între angajații la stat și apoi dorința lor de a recupera eventualele pierderi din venitul salarial va găsi înțelegere printre politicieni chiar mai repede decât ne-am aștepta. Sunt mai multe piedici în calea reducerii în 2026 a anvelopei salariale bugetare din administrația centrală. Una este chiar formularea premierului care a vorbit despre „o anvelopă de recomandare cu până la 10% mai mică” decât în anul 2025. Ce înseamnă „recomandare” și ce înseamnă cu „până la”? În limbajul angajaților la stat „recomandare” se traduce prin „facem ce vrem noi”, iar „până la 10%” poate să fie și zero. Însă, cea mai mare piedică în calea reducerii de cheltuieli de personal în administrația centrală este chiar coaliția politică. Tot ieri, când dl. Bolojan anunța reducerea anvelopei salariale, dl. Grindeanu tuna că PSD nu va accepta nicio reducere de salariu din administrație. Ok! Poate că pentru scăderea anvelopei salariale cu 10%, PSD preferă varianta reducerilor de personal. Este o glumă, desigur. În primele nouă luni ale acestui an, cheltuielile de personal din buget au crescut cu 6% față de aceeași perioadă a anului trecut, în condițiile în care salariile au fost înghețate prin ordonanța trenuleț. După cum se vede, viziunile politice sunt foarte diferite și de aceea este greu de anticipat dacă vor scădea cu adevărat cheltuielile de personal din administrația centrală.

Intensitatea concurenței și concentrarea economică sunt indicatori esențiali pentru funcționarea unei economii. Raportul Consiliului Concurenței trece în revistă companiile, sectoarele în care activează și nivelul de concurență care există în economia românească. Recent, Consiliul Concurenței a publicat raportul tradițional care se referă la anul precedent. Sunt multe date incluse în analiză, dar merită să le alegem pe cele pe care nu le găsim în studiile economice realizate de alte instituții. Dacă vă întrebați: care sunt sectoarele care înregistrează cele mai mari cifre de afaceri? Din raportul Consiliului Concurenței puteți afla că pe primele patru locuri se află comerțul (150 miliarde de lei), construcțiile, transporturile și din nou comerțul cu amănuntul al carburanților (66 miliarde de lei). Dacă vă întrebați în ce domenii au fost obținute cele mai mari profituri? Răspunsul din analiza Consiliului Concurenței este că sectorul bancar este pe primul loc cu profituri totale de 14,7 miliarde de lei, urmat de construcții, producția de energie electrică și activități de realizare a soft-ului, 8 miliarde de lei. Este ușor de observat că între ramurile economice cu cele mai mari cifre de afaceri și sectoarele cu cele mai mari profituri sunt diferențe, în sensul că pe primele patru locuri singurul punct comun este ramura construcțiilor. Cu precizarea că raportul arată doar valorile nominale fără cele calitative precum rata profitului sau numărul de angajați cu care se realizează cifra de afaceri a sectorului economic. Chiar și în aceste condiții ne putem face o imagine asupra domeniilor semnificative din economia românească. Un indicator specific prezentat în raport este cel al nivelului de concentrare pe care îl înregistrează sectoarele economice. Modul de calcul este clar și anume cota de piață cumulată a primelor trei sau patru companii dintr-un anumit sector de activitate. Rezultatul este că sunt două domenii care au risc concurențial. Este vorba despre comerțul cu amănunte cu produse petroliere în care cota de piață cumulată a primilor trei jucători este de 72%, iar a primilor patru ajunge la 78%. De asemenea, în domeniul activitățile financiare primii trei jucători din piață cumulează 44%, iar primii patru ajung la 53%. Sunt cele două sectoare economice asupra cărora raportul Consiliului Concurenței atrage atenția, dar, în același timp, precizează că nu se identifică un nivel ridicat de concentrare economică. Analiza oferă date legate de nivelul presiunii concurențiale în economia românească. Indicele Agregat de Presiune Concurențială (IAPC) măsoară predispoziția spre concurență a industriilor din economie. Concret, indicele este calculat pentru 41 de sectoare economice și cu cât valoarea lui este mai mare cu atât domeniul respectiv este mai favorabil concurenței. Evaluarea Indicelui Agregat de Presiune Concurențială scoate în evidență sectoarele cu cele mai bune rezultate, respectiv, consultanță IT, comerțul cu îmbrăcăminte și încălțăminte, canale TV cu plată, servicii IT de outsourcing, producerea și comercializarea produselor spirtoase. La polul opus, cu un indice scăzut și deci cu perspective concurențiale destul de mici, se află producerea și comercializarea cimentului, serviciile notariale, sectorul bancar de retail, producerea și furnizarea de gaze naturale dar și distribuția de produse petroliere. Raportul are și câteva prezentări specifice ale problemelor unor industrii. Astfel, piața producerii de energie electrică a înregistrat o creștere a presiunii concurențiale. Anul trecut, s-au modificat cotele de piață, scăderi pentru Hidroelectrica și Complexul Energetic Oltenia, dar au crescut OMV Petrom și Nuclearelectrica. Piața lactatelor are un grad mare de fragmentare și o simetrie relativă a costurilor între jucătorii aflați în piață. În fine, sectorul gazelor, adică producerea și furnizarea gazelor naturale evidențiază un sector concurențial limitat. Raportul Consiliului Concurenței oferă o serie de elemente care vin în ajutorul specialiștilor, consumatorilor și publicului larg. Intensitatea concurenței este un indicator care influențează funcționarea întregii economii.

Economiștii au remarcat o schimbare importantă intervenită în domeniul comerțului internațional. Anthony Morlet-Lavidalie, economist la un institut de cercetare privat, observă pe rețeaua X că pentru prima dată excedentul comercial al Chinei în relația cu Uniunea Europeană îl depășește pe cel rezultat din comerțul cu SUA. O astfel de situație a mai fost pentru câteva luni în anul 2008, atunci când s-a declanșat criza subprime. A fost, însă, doar o conjunctură care nu a durat mult. De data aceasta, deficitul comercial al Uniunii Europene în relația cu China arată o evoluție mai profundă care ar trebui să îi facă atenți pe politicienii europeni. Concret, în luna octombrie a.c., în termeni anuali, excedentul comercial al Chinei față de Uniunea Europeană a fost de 310 miliarde de dolari, în timp ce în raport cu SUA a fost de numai 302 miliarde de dolari. Desigur, economiștii atrag atenția că este posibil ca excedentul Chinei față de SUA să fie în realitate mai mare, pentru că o parte din mărfurile chinezești intră în America prin Mexic sau Vietnam, de exemplu. Cert este că după anul 2019, excedentul Chinei în relațiile comerciale cu Uniunea Europeană aproape că s-a dublat. Dar, este clar că un nivel atât de ridicat al deficitului comercial al Uniunii Europene arată un fenomen de care experții se temeau și anume că o dată cu introducerea taxelor vamale americane o parte din mărfurile chinezești se vor orienta spre Europa. Este o realitate și s-ar putea să fie doar începutul, în sensul că deficitul comercial va crește în următorii ani. De fapt, SUA și-a creat o barieră, mai mică sau mai mare, în relația comercială cu China, în timp ce Uniunea Europeană, cu mici excepții, este descoperită în fața mărfurilor chinezești. Este greu de spus dacă modelul american al taxelor vamale este de urmat și de către Uniunea Europeană. De fapt, în sectorul automobilelor electrice, se aplică deja taxe vamale pentru mașinile fabricate în China. Dar, economiștii observă că avantajele competitive ale industriilor europene, precum auto, sectorul aerospațial, produse chimice sau mașini-unelte au fost anulate parțial sau total de către mărfurile importate din China. Chiar dacă pentru o serie de produse importate din China există suspiciunea că beneficiază de subvenții de stat, Comisia Europeană nu a luat măsuri de taxare decât în cazul mașinilor electrice. Mai complicat este că mărfurile chinezești concurează produsele europene pe terțe piețe, ceea ce înseamnă că vorbim despre o dublă lovitură, o dată prin importurile care intră în Europa și a doua oară prin concurența făcută exporturilor europene. Un caz reprezentativ este Germania, o țară-fanion pentru industria europeană. Doar că evoluțiile din ultimii ani nu avantajează Germania în relația comercială cu China. Astfel, între anii 2019-2024, exporturile germane către China au scăzut cu 9%, în timp ce exporturile de la Beijing către Berlin au crescut cu 40%. În urmă cu șase ani, Germania avea excedent comercial cu China în valoare de 30 miliarde de dolari, iar în ultimele 12 luni are un deficit de 25 miliarde de dolari. O schimbare, fără îndoială, spectaculoasă. Economiștii văd soluții diferite pentru aceeași problemă, respectiv creșterea deficitului comercial european față de importurile din China. Unii experți propun ca accesul pe piața europeană pentru firmele asiatice să fie însoțit de condiția investițiilor pe teritoriul Uniunii Europene. Alții cred că în cazul subvențiilor de stat acordate în China ar trebui impuse tarife compensatorii de către Europa. În fine, există și o a treia opinie care cere Comisiei Europene să introducă taxe vamale după modelul american. Nicio soluție nu este perfectă, dar ceva ar trebui făcut.

Anul acesta, au fost economiști care au insistat pe ideea că România va intra în recesiune. Bineînțeles, nu era vorba doar despre defetism, ci și despre folosirea unui model de prognoză. Cifrele recente ar putea să le dea dreptate celor care au prognozat recesiunea. În trimestrul al treilea, economia românească a scăzut cu 0,2% față de trimestrul anterior. Este o evoluție care atrage atenția, cu atât mai mult cu cât, într-o precizare care nu îi este neapărat caracteristică, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a remarcat la sfârșitul săptămânii trecute, cu ocazia prezentării Raportului asupra inflației, că scăderea economică trebuie să fie un semnal de alarmă. Nu este neobișnuit ca economia să înregistreze o scădere față de trimestrul precedent. Ultima oară s-a întâmplat în primul trimestru al anului 2023, atunci când scăderea a fost minimă, cu 0,1%. Dar, sunt economiști care pun preț pe indicatorul de raportare la trimestrul anterior luând în calcul că acesta arată o tendință. Este adevărat că în termeni anuali creșterea economică este pe plus, adică atât în trimestrul al treilea 2025 față de aceeași perioadă de anul trecut, cât și în primele nouă luni ale anului, ritmul creșterii a fost cu 1,4%, ca serie ajustată sezonier. O analiză a grupului BCR arată că agricultura, prin producția realizată, și sectorul construcțiilor au contribuit la creșterea economică, iar producția industrială a scăzut față de aceeași perioadă a anului trecut. De asemenea, cererea internă și-a încetinit creșterea și a avut ca efect o scădere a vânzărilor cu amănuntul. O scădere care vine și pe fondul reducerii puterii de cumpărare din cauza creșterii inflației. Iar inflația a urcat din cauza creșterii TVA, a tarifelor la energia electrică și a accizelor. Va aluneca economia românească în recesiune? Prognozele oficiale spun că nu, de exemplu chiar Fondul Monetar Internațional (FMI) a publicat un raport despre România în care arată că prognoza de creștere pentru anul acesta este de 1%, iar anul viitor estimarea FMI pentru creșterea economică este de 1,4%. Dar, economiști independenți vorbesc în continuare despre o recesiune tehnică, situație în care s-ar ajunge dacă și în ultimul trimestru al anului s-ar înregistra o scădere față de trimestrul precedent. De fapt, marea problemă nu este neapărat intrarea sau nu în recesiune, ci faptul că economia și-a pierdut capacitatea de a genera o creștere la un nivel ridicat. În urmă cu patru-cinci ani, România avea un ritm solid de creștere economică, în pofida faptului că principala contribuție venea de la consum. Anul trecut, specialiștii au observat că la un stimul bugetar de 8,6% din PIB s-a realizat o creștere economică cu 0,9%, iar anul acesta pentru un deficit bugetar de 8,4% din PIB se va atinge, să admitem, o creștere economică de cel mult 1%, care ar putea include și un scurt episod de recesiune tehnică. Evident, este prea puțin. Desigur, în jocul evoluției produsului intern brut intră și inflația. BNR a realizat o amplă anchetă de prețuri cu ocazia creșterii TVA din luna august. Astfel, au fost monitorizate prețurile a 33.000 de produse alimentare plus același număr de mărfuri nealimentare pentru a vedea în ce măsură creșterea TVA s-a transmis asupra prețurilor produselor. Concluziile sunt că în cazul alimentelor, pentru 80% dintre produse prețurile au crescut o dată cu creșterea TVA, iar la o parte dintre mărfuri, 13%, creșterile de prețuri au fost mai mari decât creșterea TVA. La produsele nealimentare, majorările de prețuri au fost mai lente în timp și mai mici decât nivelul de creștere al TVA. Explicația poate fi aceea că mulți producători și comercianți au preferat să aștepte lunile de toamnă, atunci când în mod tradițional ajustează prețurile produselor nealimentare. Au fost și excepții. De exemplu, în cazul combustibililor transmiterea creșterii TVA în prețuri a fost de numai 50%, iar legumele, fructele și ouăle au avut chiar scăderi de prețuri. În concluzie, economia românească este în faza în care ajustează prețurile, în principiu, în sus, fără însă ca efectele să fie vizibile și asupra creșterii economice.

Companiile rusești Lukoil și Rosneft ar trebui să își vândă activele pe care le au în diverse țări. Este condiția impusă la sfârșitul lunii octombrie a.c. de SUA, intenția sancțiunii fiind ca firmele din domeniul energetic, cele mai mari din Rusia, să nu mai poată finanța efortul de război. Timpul este scurt. Într-o săptămână ar trebui găsite soluțiile, dacă termenul sancțiunii nu va fi prelungit. Unii experți interpretează ofertele de vânzare ca niște chilipiruri, dar în cazul Lukoil, companie care este prezentă și în România și deci mai interesantă și pentru piața locală, situația este complicată. Cu această ocazie, putem vedea cât de extinsă este activitatea Lukoil în lume. Compania fondată în anul 1991, al doilea producător rusesc de petrol după Rosneft, este o companie integrată, care include întregul lanț de valoare, de la explorare și exploatare, până la rafinare și distribuție. În Africa, Lukoil este foarte prezentă în domeniul petrolului și gazelor naturale. În Camerun, compania rusească deține o treime dintr-un important perimetru de gaze din zona offshore. În Egipt, Lukoil operează două câmpuri de gaze. De asemenea, compania rusească are exploatații energetice în Nigeria și Ghana, iar din Congo obține gaz natural lichefiat. Se poate spune că Lukoil a fost bine primită în statele africane bogate în resurse energetice. De fapt, este o strategie a companiei rusești care după anul 2022 și-a extins operațiunile în Africa tocmai pentru a încerca să își diversifice zonele geografice în care este prezentă și sursele de obținere a veniturilor. Calculul a fost ca afacerile în scădere din Europa să fie compensate prin creșterea pe alte piețe. Retragerea Lukoil din Africa, dacă se va întâmpla, creează o oportunitate pentru companiile europene, în special de gaze naturale. Începând cu anul viitor, statelor europene li se interzice să încheie noi contracte de aprovizionare cu gaze din Rusia, iar contractele de lungă durată se mai pot derula până la 1 ianuarie 2028. Pentru europeni, retragerea Lukoil din Africa are o miză dublă: pe de o parte, se poate asigura o zonă de asigurare alternativă, importantă în contextul în care Uniunea Europeană vrea să reducă la minimum aprovizionarea cu materii prime energetice din Rusia. Pe de altă parte, companiile europene vor avea oportunitatea să achiziționeze participații la proiectele energetice din Africa și să exploateze unele resurse alături de parteneri locali. Că firmele europene vor folosi sau nu această șansă rămâne de văzut. Deocamdată, de activele deținute de Lukoil în Africa sunt interesați mulți investitori. Să ajungem în România. Lukoil are o rafinărie cu o cotă de piață de 20%, un număr de 320 de benzinării, care dețin o cotă de piață de 10% și o participație de 87% din perimetrul offshore Trident, restul aparținând Romgaz. Într-o analiză publicată în revista NewMoney, avocata Oana Ijdelea, specializată în domeniul energetic, arată că Lukoil România este doar o verigă într-un lanț complex, cu structuri de proprietate încrucișate, vehiculate prin firme din Elveția, Cipru și Olanda. Concluzia: este greu de spus ce ar cumpăra un eventual investitor, cu atât mai mult statul român existând riscul ca operațiunile comerciale să continue nestingherite, dar sub altă formă. Fără îndoială, miza cea mai mare a activelor Lukoil în România este participația la perimetrul Trident, un zăcământ estimat la 30 miliarde de metri cubi de gaze. Marea întrebare este la ce preț s-ar putea răscumpăra investiția de până acum a Lukoil știind că plata efectuată de Romgaz către Exxon a stârnit multe controverse. Statul român ar putea să se implice în cazul Lukoil printr-o preluare a companiei, fie prin administrare temporară, fie printr-o „naționalizare tehnică”, după cum explică Oana Ijdelea. În concluzie, sunt multe variante de luat în calcul și multe neclarități.

Inflația anuală este și va rămâne la cote înalte. România are cea mai mare inflație din Uniunea Europeană și va rămâne la fel în următoarele nouă luni. Inflația rămâne în octombrie a.c. la un nivel ridicat. Este o reducere aproape invizibilă a cifrei inflației anuale în octombrie a.c. față de septembrie a.c., 9,8% față de 9,9%. Este o reducere statistică, practic, de nesesizat de către consumatori. Se pot face multe comentarii pe marginea unei inflații atât de înalte, foarte aproape de 10%. Dar, pentru că ieri a fost o coincidență, în sensul că în aceeași zi Institutul de Statistică a publicat rata inflației în octombrie a.c., iar Consiliul de administrație al BNR a avut ședința pe probleme de politică monetară, putem să privim evoluția inflației și, în general, a economiei prin prisma logicii băncii centrale. „Tradus” în limbaj comun, BNR ne spune că au crescut prețurile combustibililor, energiei și unor categorii de produse nealimentare care însă au fost contrabalansate aproape în totalitate de evoluția prețurilor produselor LFO (legume, fructe, ouă) și a celor din tutun. Observația băncii centrale se referă la ultimele trei luni, începând din august a.c., pentru că dacă ne uităm la prețurile LFO și tutun raportate la anul trecut vom constata că doar în puține cazuri putem vorbi despre prețuri constante, în cele mai multe situații fiind creșteri. Trimestrul al treilea al anului a venit cu o creștere a prețurilor, cauzele fiind evidente: liberalizarea tarifului energiei electrice la 1 iulie a.c. și creșterea TVA și a accizelor de la 1 august a.c. Banca centrală arată că majorarea cotelor de TVA s-a transferat aproape integral în prețurile de consum, dar această preluare a fost încurajată de păstrarea nivelului cererii pe anumite segmente de mărfuri și de așteptările inflaționiste pe termen scurt. Prin orice metodă sau indicator s-ar calcula inflația, vom vedea o creștere. De exemplu, indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC), un indicator utilizat la nivelul Uniunii Europene, a urcat de la 5,8%, în iunie a.c., la 8,4%, în octombrie a.c., ceea ce face ca România să fie pe primul loc la nivel european, o poziție pe care bineînțeles că niciun stat membru nu și-o dorește. BNR face și o serie de observații referitoare la evoluția economiei care sunt luate în calcul de membrii Consiliului de administrație al băncii centrale atunci când iau deciziile de politică monetară. Concret, în trimestrul al doilea creșterea economică a revenit modest, plus 1,3%, după stagnarea din primele trei luni ale anului. De asemenea, datele înregistrează și o încetinire a creșterii cererii interne, pe fondul scăderii ușoare a investițiilor față de anul trecut. Vânzările cu amănuntul, consumul, au înregistrat în trimestrul al treilea un mic declin față de anul trecut, iar producția industrială a scăzut ușor. În schimb, sectorul construcțiilor a avut un salt important în lunile iulie și august a.c, perioadă în care în mod tradițional se lucrează mai mult în domeniu, dar care arată și o dinamică a investițiilor, în special în sectorul rezidențial. Pe piața muncii, numărul de salariați a scăzut ușor, dar s-ar putea explica și prin caracterul sezonier al angajărilor. Creditul acordat sectorului privat și-a încetinit creșterea, 7,5%, în septembrie a.c., față de 8%, în august a.c., în condițiile în care creditele în lei pentru locuințe și-au stopat ascensiunea, iar creditele de consum au cunoscut o reducere a nivelului de două cifre. BNR face și câteva observații despre evoluțiile viitoare, care arată că rata inflației va avea doar scăderi modeste în următoarele trei trimestre la care se adaugă incertitudinile interne și externe. Cele interne provin de la efectele viitoarelor măsuri de ajustare bugetară, iar cele externe de la tensiunile comerciale, războiul din Ucraina sau planurile de creștere a cheltuielilor de apărare și infrastructură. În concluzie, inflația va rămâne la o cotă înaltă, ceea ce va însemna o perioadă complicată atât pentru companii, cât și pentru consumatori.

În luna septembrie a.c., România a mai adăugat 10.000 de prosumatori ajungând la 267.000. Acestea sunt datele prezentate de un oficial al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), la care se adaugă și capacitatea instalată de producție a prosumatorilor, respectiv 3.128 MW, ceea ce înseamnă echivalentul a trei reactoare nucleare. Cifrele arată că panourile fotovoltaice „au prins” la cetățenii români. Instalarea de surse regenerabile în gospodării a devenit un „sport național” care arată două lucruri. Pe de o parte, populația a înțeles avantajele indiscutabile ale producerii de energie în propria gospodărie. Pentru mulți români instalarea panourilor fotovoltaice a fost o reală investiție, adică au strâns bani pentru a ajunge să nu mai depindă energetic de furnizori. A fost o mică lecție de educație economică. Dacă în materie de economisire, puțini români reușesc să aibă active financiare (o arată cifrele și studiile), în ceea ce privește instalarea de echipamente energetice aproape 270.000 de familii au dat dovadă de educație economică. Pentru că montarea de instalații fotovoltaice este în sine o investiție: familia avansează o sumă de bani pe care o va recupera în timp, din scăderea facturii la energia electrică. Pe de altă parte, dezvoltarea prosumatorilor arată că statul trebuie doar să indice drumul de urmat. Dacă obiectivul este corect, dacă populația va vedea că este avantajată, atunci se va ralia și va dezvolta proiectul, indiferent de susținerea statului. Este cazul și programelor de instalare de panouri fotovoltaice. Programul „Casa Verde” a impulsionat, fără îndoială, gospodăriile să devină prosumatori. Dar, a fost mai mult decât atât, în sensul că nu doar subvențiile de la stat i-au determinat pe consumatori să devină mici producători de energie, ci a devenit un fenomen de masă. Sunt familii care și-au instalat panouri fotovoltaice independent de subvenții, pe banii lor. Când spunem că este un fenomen de masă nu exagerăm, pentru că numărul de prosumatori se referă în special la mediul rural și la micile orașe, acolo unde s-au putut instala ușor echipamentele. De exemplu, cvartalurile de blocuri din marile orașe ale țării nu intră în calcul, pentru că, deocamdată, nu s-au găsit soluții pentru a-și produce chiar și parțial energia pe care o consumă. În pofida avantajelor pe care le aduc, prosumatorii nu au fost bine primiți de oficiali și experți. Expansiunea prosumatorilor a venit la pachet cu o încărcare în anumite perioade ale zilei a sistemului energetic național. Pentru unii, prosumatorii au devenit o povară uitându-se prea repede că, în esență, reușesc să fie împreună un producător important la nivel național. S-a încercat chiar prin politici publice să se tempereze elanul prosumatorilor omițându-se că un rol important ar trebui să îl aibă investițiile în rețelele electrice pe care ar trebui să le facă Transelectrica și furnizorii. Suntem în faza în care subvențiile vin la pachet nu doar cu echipamentele de producere a energiei electrice, ci și cu capacități de stocare. Foarte bine! Stocarea este o soluție bună atât pentru gospodării, cât și pentru sistemul energetic național. Deocamdată, însă, pașii pentru stocare sunt mai lenți decât cei pentru instalarea echipamentelor, doar puțin peste 10% din prosumatori au și capacități de stocare. Probabil că numărul gospodăriilor care vor cumpăra baterii de stocare va crește destul de repede, cu sau fără programe naționale. Cetățenii au înțeles avantajele independenței energetice și vor găsi mijloacele financiare pentru a mai face un lucru necesar și anume să cumpere capacități de stocare. Dacă românii au reușit să construiască împreună trei reactoare nucleare, vor găsi sursele pentru a avea și baterii cu care să stocheze curentul pe care îl produc.

Un investitor român a anunțat construcția unei fabrici pentru hrana animalelor de companie. Pare un produs puțin important, dar nu este așa. Piața mâncării pentru animale de companie este dominată de importuri, iar o investiție în acest domeniu ajută și România, nu doar compania producătoare. Una din marile probleme ale economiei românești este deficitul balanței comerciale. Degradarea indicatorului de comerț internațional a avut loc în ultimii ani, însă, continuă și astăzi. De exemplu, cele mai recente date arată că în primele nouă luni ale anului deficitul balanței comerciale a fost de 24,4 miliarde de euro, cu un miliard mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut. De-a lungul timpului, au fost nenumărate idei care au venit din mediul de afaceri sau de la guverne pentru a găsi soluții care să reducă nivelul deficitului. Cu toate acestea, evoluția a fost nefavorabilă. Decidenții politici au vorbit despre programe naționale care să încurajeze producția internă în anumite domenii deficitare. Dar, nu s-a întâmplat aproape nimic. Camera de Comerț și Industrie a propus să se facă o listă cu produsele cu deficit pe piața românească și apoi să se înceapă negocierile cu o serie de companii care să fie invitate să investească în România. Ideea nu este rea, numai că din diverse motive nu a dat roade. Un lucru este cert: situația deficitului ne arată că există mult loc de business în România. Ieri, a venit o veste bună. Compania Transavia deținută de omul de afaceri Ioan Popa a anunțat că a început o investiție de 150 milioane de euro într-o fabrică de produse de hrană pentru animale de companie. Auzind această veste s-ar putea să schițați un zâmbet. Nu este cazul. Hrana pentru animale de companie este un produs cât se poate de important și care generează un deficit semnificativ pentru economia românească. Un studiu realizat de Călin Costinaș, directorul adjunct al unei companii de retail care este prezentă în România, arată că hrana pentru animale de companie se află în top 4 produse alimentare care creează deficit de balanță comercială. Studiul arată că pe piața românească sunt importate 800.000 de tone de mâncare pentru animale de companie produse în alte țări de către firme cu renume și experiență în domeniu. De asemenea, analiza prezentată de Transavia arată că piața românească de hrană pentru animale de companie este de aproximativ un miliard de euro, din care doar 3% sunt produse în țară. În aceste condiții, decizia de a construi o fabrică în România este cât se poate de logică, dar situația deficitului nu diminuează cu nimic meritul investitorului autohton. Dacă ar fi simplu, probabil că mulți antreprenori români s-ar decide să construiască în țară linii de producție pentru produse aduse din import. Investiția de 150 milioane de euro a Transavia nu este întâmplătoare. Doar la o primă analiză se pot vedea câteva atuuri. În primul rând, o piață dominată de importuri. Dar, pentru a lupta pe piață cu produsele marilor companii va fi nevoie ca Transavia să creeze branduri și să le impună în rândul consumatorilor. În al doilea rând, este evident că există o sinergie între afacerile Transavia, producător de carne de pui cunoscut la nivel național, și viitorul business cu hrană pentru animale de companie. Materiile prime, produsele semifabricate și rețelele de distribuție și vânzare vor putea fi folosite în comun de cele două linii de business. În al treilea rând, Ioan Popa, proprietarul Transavia, a declarat că decizia construirii noii fabrici a fost legată de existența autostrăzii Sebeș-Turda. În al patrulea rând, locul construirii fabricii este unul cu o semnificație specială. Este vorba despre comuna Ciugud din județul Alba, o localitate deja celebră în România pentru investițiile smart realizate. În concluzie, Transavia nu a mai așteptat programele naționale pentru reducerea deficitului comercial și probabil nici vreo rugăminte de la guvern pentru a investi în sectorul petfood. A calculat, a analizat și a început construcția. Dacă va reuși, Ioan Popa merită măcar o strângere de mână din partea celui care va conduce guvernul peste câțiva ani.

Uniunea Europeană este invadată de produse de îmbrăcăminte chinezești în special prin intermediul a două platforme de comerț online. Aplicațiile online chinezești au introdus un sistem draconic de producție bazat pe furnizori locali care le permite să vândă la prețuri mici. Deocamdată, soluțiile europene sunt axate pe creșterea taxării importurilor extracomunitare. Ziarul francez „Les Echos” a publicat un reportaj realizat de trimisul său special în China, jurnalistul Raphael Balenieri, despre platforma digitală Shein. Temu și Shein au devenit probleme europene și inclusiv românești după ce vânzările lor au explodat în ultimii ani. De exemplu, anul trecut în Uniunea Europeană au intrat 12 milioane de pachete mici pe zi, 90% provenind din China. Drept urmare, România a introdus o taxă de 25 lei pentru coletele cu valori mai mici de 150 de euro care vin din zone extracomunitare, iar Uniunea Europeană intenționează să schimbe sistemul vamal pentru această categorie de mărfuri. Corespondentul „Les Echos” își începe relatarea într-un mic sat aflat în regiunea Guangdong, din sudul Chinei. Aici, o femeie de 46 de ani împachetează zilnic peste 1.000 de haine pe care le pune pe fiecare într-o geantă de mici dimensiuni cu fermoar pe care scrie Shein. Cinci litere, o marcă binecunoscută de adolescenți din întreaga lume. Chen Hayan, așa o cheamă pe femeia din articolul ziarului francez, câștigă doi eurocenți pentru fiecare pachet, ceea ce înseamnă că în 12 ore de muncă în care reușeste să facă 1.250 de pachete va câștiga 25 de euro. Sunt platforme de comerț online care plătesc mai bine, dar Shein are avantajul că oferă volume mari și constante. Femeia și-a lăsat copiii departe de regiunea unde lucrează, dar spune că preferă să împacheteze haine în loc să le coasă, pentru că măcar poate să își relaxeze picioarele din când în când. De fapt, Chen Hayan lucrează într-un adevărat atelier de fabricat haine. Acolo sunt tăiate materialele după tipar cu ajutorul unor mici fierăstraie electrice și sunt apoi cusute la zeci de mașini. O tehnologie veche, din secolul trecut, dar care rămâne actuală în multe state din Asia. Sunt mii de ateliere în Guangdong, în satele care au fost absorbite practic de marea metropolă. Sunt, de asemenea, mii de muncitori care lucrează pentru Shein și chiar dacă platforma digitală este criticată pentru condițiile de muncă, pentru ignorarea normelor de mediu sau pentru concurență neloială, consumatorii europeni sunt atrași de prețurile mici la care pot achiziționa mărfurile venite din China. De altfel, Shein a inaugurat recent un magazin fizic la Paris în mijlocul unor proteste și controverse enorme. Retailerul chinez a standardizat condițiile de livrare pentru cele aproximativ 7.200 de mici firme care îi produc marfa. Este vorba despre termene de livrare foarte scurte, producția la cererea platformei și un sistem dur de evaluare a furnizorilor. Presiunea asupra atelierelor de producție este mare, unii furnizori încep să piardă bani și din această cauză încearcă să își reducă dependența de platforma digitală, se arată în analiza „Les Echos”. Articolul explică modul de lucru. Shein a externalizat activitățile, inclusiv designul hainelor. Astfel, subcontractorii sunt obligați să inoveze continuu. Ei trimit către retailer între 50 și 100 de propuneri de modele, din care Shein alege 20. Problema este că doar câteva vor avea succes de piață și pentru acestea vor veni comenzi masive. Restul înseamnă muncă risipită care ajunge la gunoi. Este ca și cum ai juca la loterie, exprimă plastic situația un furnizor al platformei digitale. Termenele de livrare pentru modelele cerute de Shein sunt tot mai scurte, dacă în urmă cu câțiva ani erau de 21 de zile, acum au scăzut la 13. Printr-o aplicație informatică, platforma reușește să reducă stocurile și să le optimizeze mult mai bine decât în comerțul tradițional. Există și o evaluare a furnizorilor printr-un sistem de rating, în funcție de care se reglează comenzile, dar și termenele de plată. Platforma digitală s-a angajat să investească zeci de milioane de dolari pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și asistența medicală a lucrătorilor, se arată în articolul publicat de “Les Echos”. Ceea ce nu schimbă cu nimic situația și anume invazia de produse textile chinezești în Uniunea Europeană.

În cele mai multe cazuri, mass-media economică prezintă oameni de afaceri sau investitori, companii sau antreprenori printr-un unghi pozitiv. Mediul de afaceri, în general, este văzut prin prisma taxelor și impozitelor plătite la stat, a locurilor de muncă create și eventual a implicării sociale. Fără îndoială, așa stau lucrurile, companiile mai mari sau mici, românești sau străine joacă atât un rol economic, cât și unul social. Numai că vine un moment în care soclul pe care a fost ridicat mediul economic se fisurează rău. Vine un moment care ne arată un adevăr pe care îl bănuim, dar pe care de multe ori preferăm să îl trecem cu vederea, cel al relațiilor „sulfuroase” dintre unii oameni de afaceri și zona politică. În aceste zile, am văzut un astfel de moment „în toată splendoarea sa”. Un om de afaceri din județul Vaslui proprietarul unei firme cunoscute la nivel regional din industria alimentară a avut la începutul acestui an o mare problemă. Respectiv, inspectorii Direcției sanitar-veterinare locale au găsit salmonella în fermele lui și drept urmare 220.000 de păsări au fost sacrificate și șase milioane de ouă au fost distruse. O comisie formată din reprezentanți ai prefecturii, ai DSV local și experți în sectorul avicol au făcut o evaluare a situației. Dacă verdictul comisiei ar fi fost că proprietarul a respectat normele sanitar-veterinare acesta ar fi obținut despăgubiri de la stat. Miza este foarte mare, pentru că sumele primite ar trebui să ajungă la 13 milioane de lei. Numai că de la începutul anului până în septembrie a.c. nu s-a rezolvat nimic, Direcția Sanitar-Veterinară Vaslui nu a aprobat dosarul de despăgubire. Afaceristul din Vaslui este mânios și crede că oamenii de la stat au ceva cu el și cu fabricile lui de carne de pui. Până aici nu este nimic ieșit din comun. Am văzut de-a lungul timpului nenumărați antreprenori supărați pe stat pentru motive foarte diverse, inclusiv pentru că unele instituții de control le-ar fi închis afacerea pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. În acest punct, va fi nevoie ca instituțiile statului, poate chiar Corpul de control al prim-ministrului, să lămurească dacă acțiunea Direcției sanitar-veterinare din Vaslui a fost în limitele legale sau a fost vorba de un abuz. Când este nervos omul de afaceri din Vaslui face gesturi îngrozitoare. De exemplu, în urmă cu un an a lovit un cal până când l-a omorât. În cazul despăgubirilor, investitorul vasluian se decide că trebuie să scape de cel care îi pune bețe în roate. Cum ar putea face acest lucru? Schimbându-l de la conducerea instituției. Desigur, nu îl poate da afară pe șeful DSV Vaslui de unul singur și apelează la un politician, șeful PNL pe județ și la o mică rețea din regiune. Politicianul local nu este chiar mărunt. Mai întâi, pentru că acesta este un traseist care și-a început drumul în politică în PSD, a trecut la UNPR, s-a orientat către Partidul Poporului Dan Diaconescu și apoi a eșuat la PNL. Tot acest traseu politic sinuos i-a adus însă suficiente beneficii. A fost director general la Telecomunicații CFR, președintele Consiliului de Administrație al Metrorex și chiar șeful Comitetului de audit din cadrul Consiliului, iar din mai a.c. a fost numit președintele Autorității pentru Reformă Feroviară, instituție care se ocupă de procedurile de achiziții publice de material rulant. Procurorii care instrumentează cazul susțin că omul de afaceri ar fi pus la bătaie 1,5 milioane de euro pentru a rezolva problema. Desigur, suma trebuie privită cu multe rezerve, pare exagerată, dar anchetatorii spun că nu ar fi prima oară când afaceristul ar fi dat bani în acest caz. Totodată, miza este mare: 13 milioane de lei. Mă feresc de judecăți de valoare. Anchetele din România din ultimii ani au adus surprize și multe schimbări de situație. Dar, ceea ce vedem în acest caz ne aduce aminte de Marin Preda având revelația că trăim într-o nouă „eră a ticăloșilor”.

Reprezentanții a două mari bănci de investiții americane au tras un semnal de alarmă. Prezenți la un eveniment al liderilor financiari din întreaga lume, desfășurat la Hong Kong, directorii generali ai Morgan Stanley și Goldman Sachs au avertizat asupra posibilității ca piețele bursiere să înregistreze o scădere. Motivul ar fi acela al unei supraevaluări a domeniului tehnologic. Directorul Morgan Stanley a spus chiar că o scădere a prețurilor cu 10% sau 15% ar fi o corecție moderată și binevenită chiar, după ce indicii bursieri înregistrează maxime istorice. De altfel, o scădere a prețului acțiunilor este considerată chiar benefică însemnând o revenire la niveluri mai sustenabile. Nu este prima dată când analiștii atrag atenția asupra sectorului tehnologic. Cel mai des s-a făcut comparația între momentul de astăzi și bula „dot com” din anii 2000, atunci când companiile legate de internet s-au devalorizat puternic. David Solomon, CEO al Goldman Sachs, vorbește despre ciclurile de creștere, despre schimbarea traiectoriei și despre faptul că niciunul dintre bancherii de pe Wall Street nu poate vedea momentul scăderii până nu se întâmplă. În același timp, trebuie spus că recomandările sau opiniile liderilor din sectorul financiar au influențat piața, în sensul că a fost suficient ca bancherii de investiții să afirme, după o analiză a indicatorilor economici ai unei companii, că acțiunile nu sunt recomandate pentru cumpărare pentru ca prețul să scadă. Deci, în multe cazuri, prognozele managerilor de pe Wall Street ajung să fie profeții auto-împlinite. Piața americană de capital are și un așa-numit indicator al fricii care a urcat la un nivel maxim, în timp ce indicii bursieri au scăzut ușor. Bancherii văd că multiplii de evaluare ai companiilor de tehnologie (indicatori pe baza cărora se calculează valoarea unei firme) sunt întinși puternic. Este un sector supraîncălzit despre care analiștii financiari cred că se va corecta, adică prețul acțiunilor va scădea. Cu cât prețul acțiunilor companiilor de tehnologie crește, cu cât entuziasmul pentru inteligența artificială este mai mare, cu atât crește îngrijorarea în rândul directorilor din finanțele americane. În octombrie a.c., Jamie Dimon, șeful J.P. Morgan a avertizat asupra riscului unei corecții semnificative a prețurilor pe Bursa de la New York în următorii doi ani. Există multe zone de incertitudine la nivel mondial, precum tensiunile geopolitice, cheltuielile guvernamentale, deficitul, gradul de îndatorare al SUA, dar și noul val de remilitarizare la nivel global. Evident, cu această ocazie apar și o serie de specialiști care de-a lungul timpului au prezis diverse crize, precum cea financiară din anul 2008. Entuziasmul pentru inteligența artificială generativă a alimentat creșterea unor companii implicate în această industrie, precum Nvidia sau Microsoft. De exemplu, Nvidia a ajuns la o valoare de piață amețitoare, de 5.000 de miliarde de dolari. De asemenea, sunt analize care arată că nivelul cheltuielilor cu infrastructura legată de inteligența artificială va crește în următorii ani până la 2.800 miliarde de dolari. Recent, Open AI și Amazon au semnat un acord pe șapte ani pentru servicii de cloud în valoare de 38 miliarde de dolari. Ce ne arată aceste cifre? Că există o frenezie a finanțărilor pentru companii care au legătură cu noile tehnologii, fie că este vorba despre inteligență artificială, infrastructură tehnologică, microprocesoare sau cloud. Sunt investiții enorme care se vor derula în următorii ani. Întrebarea este: există riscul spargerii bulei companiilor de tehnologie? Părerile sunt împărțite, dar analiștii financiari observă că spre deosebire de anii 2000, companiile au profituri solide și operațiuni comerciale profitabile. Ceea ce le pune la adăpost de crize majore.

Ionuț Dumitru, fost președinte al Consiliului Fiscal, a prezentat ieri la conferința „Bugetul și fiscalitatea 2026” organizată de publicația cursdeguvernare.ro, o analiză despre miturile și realitățile care au apărut o dată cu ajustarea fiscal-bugetară. Astfel, primul mit este că se putea evita austeritatea. Ionuț Dumitru arată că este fals, iar alternativa la o austeritate rațională era o corecție brutală impusă de piețele financiare. Scopul ajustării este să reducă deficitul uriaș, să oprească creșterea nesustenabilă a datoriei, să refacă încrederea investitorilor și să evite reducerea ratingului de țară. Al doilea mit este că dacă se reduceau cheltuielile și nu creșteau taxele nu am fi avut recesiune. Fals, spune Ionuț Dumitru și vine în demonstrația acestui lucru printr-un studiu OECD. Analiza arată că toate măsurile de consolidare fiscală, fie că vorbim de reduceri de cheltuieli sau de creșteri de taxe sau impozite, au un efect recesionist. Al treilea mit este că se putea reduce deficitul bugetar altfel, adică în loc de creșterea TVA și a accizelor să se fi introdus impozitul progresiv și taxa de solidaritate pe veniturile mari. Este fals din perspectiva creșterii economice, pentru că studiile economiștilor arată că o creștere a impozitele pe consum (TVA și accize), pe mediu sau pe proprietate este mai puțin negativă pentru creșterea economică decât o mărire a impozitelor pe venit sau profit. Mitul 4 este că investițiile publice s-au blocat. Este fals, dimpotrivă, investițiile din fonduri publice sunt la maxime istorice și ajung anul acesta la 8% din PIB, cea mai mare alocare din Uniunea Europeană. Al cincilea mit este: de ce nu scade deficitul bugetar mai mult dacă s-au luat măsuri de austeritate? Trebuie plecat de la bugetul pe acest an, a spus Ionuț Dumitru în cadrul evenimentului organizat de cursdeguvernare.ro. A fost un buget construit nerealist pentru că prin rectificare au crescut alocările pentru o serie de capitole de cheltuieli: 12 miliarde de lei la dobânzi, 8 miliarde de lei pentru asistența socială, plus 4 miliarde de lei pentru bunuri și servicii și 0,8 miliarde de lei la salarii. În total, a fost nevoie de alocări suplimentare de 25 miliarde de lei, 1,33% din PIB, la capitole care ar fi fost ușor de anticipat din punctul de vedere al nevoii de finanțare. În plus, au fost bugetate venituri mai mari cu 9,7 miliarde de lei, 0,5% din PIB, având ca sursă o iluzorie îmbunătățire a colectării, care, bineînțeles, că nu s-a confirmat. Aceste date arată cât de nerealist a fost construit bugetul de stat, iar fără măsurile de consolidare fiscal-bugetară deficitul ar fi ajuns la peste 10% din PIB. Așadar, reducerea deficitului în acest an, chiar dacă pare nesemnificativă este, de fapt, importantă. Mitul al șaselea este că se pot implementa măsuri ample de stimulare a economiei. De fapt, un eventual pachet de relansare a economiei ar putea avea câteva elemente, cum ar fi utilizarea fondurilor europene, reforma administrativă și debirocratizarea, digitalizarea economiei și reforma companiilor de stat, susținerea IMM-urilor și antreprenorilor locali prin garantarea creditelor de către Banca de Investiții și Dezvoltare și prin programe de sprijin care vizează exportul și digitalizarea. De asemenea, pachetul ar mai putea include politici industriala și energetice, precum investiții cu efect multiplicator mare, dezvoltarea producției de energie, prelucrarea materiilor prime în țară, nu exportul brut, și parteneriate public-private. În fine, mitul al șaptelea și ultimul este că investițiile private nu cresc, pentru că există un sentiment negativ. Acesta este parțial adevărat, dar investițiile private sunt descurajate de instabilitatea fiscală, de birocrație sau de deficitul forței de muncă. Așadar, cu ocazia evenimentului organizat de publicația cursdeguvernare.ro, Ionuț Dumitru spulberă multe dintre miturile legate de măsurile de reducere a deficitului bugetar.

În ultimele săptămâni, s-au înmulțit știrile despre reduceri de personal la mai multe companii, atât internaționale, cât și din România. Nu există neapărat o linie clară de unire între motivele restructurărilor de personal anunțate de firme. Dar, unele asemănări între companii se pot găsi. Să plecăm de la cazul Nestlé. Recent, compania elvețiană a anunțat reducerea a 16.000 de posturi în întreaga lume. Dar, acest anunț nu este decât vârful aisbergului. Problemele Nestlé au început cu mai mult timp în urmă. De exemplu, pe 1 septembrie a.c., directorul general al companiei a fost destituit din cauza unui scandal de natură sexuală. Numai că imediat Bursa elvețiană a reacționat și prețul acțiunilor Nestlé a scăzut cu 5% în câteva zile. Pentru câștigarea încrederii pieței, compania a făcut schimbări majore fiind înlocuiți atât directorul general, cât și președintele Consiliului de administrație, funcție pe care este instalat Pablo Isla, fost președinte al grupului Inditex. Doar că problemele Nestlé sunt și mai vechi. Ele vin din anul 2022, atunci când s-a descoperit o contaminare a unui produs al companiei, un brand de pizza, care a dus la moartea a doi copii. Apoi, în anul 2024, au urmat noi acuzații la adresa modului de producție a unei ape minerale a companiei: foraje ilegale, sisteme de filtrare interzise și deșeuri incorect reciclate. Rezultatul a fost o nouă scădere a prețului acțiunilor. Anul acesta, președintele Consiliului de administrație și directorul general au făcut un plan de restructurare a companiei care include investiții în inovare și care mizează pe marketing pentru a maximiza brandurile forte ale grupului. De asemenea, strategia include o renunțare la unele mărci mai puțin performante și reduceri de cheltuieli de 3 miliarde de franci elvețieni până în anul 2027. Astfel, s-a ajuns la reducerea a 16.000 de posturi, ceea ce înseamnă 6% din totalul angajaților Nestle la nivel mondial. Amazon concediază 14.000 de angajați, dar motivul important invocat de directorul companiei este tehnologia. Compania a informat într-un comunicat că destituirea personalului nu va viza activitățile de bază ale companiei, ci doar cele suport, de resurse umane sau de jocuri video. Departamentul de livrare nu va fi atins de reducerile de personal. Cele 14.000 de posturi reduse înseamnă doar 5% din totalul personalului angajat în companie în toată lumea și va fi cea mai mare campanie de restructurare de personal, după cea din anul 2022, atunci când au fost concediați 27.000 de angajați. Amazon nu este singura companie americană care începe să pregătească terenul pentru introducerea inteligenței artificiale pe scară largă. Microsoft sau Salesforces au anunțat reduceri de angajați. De fapt, companiile de tehnologie sunt puse în fața unei alegeri și anume fie își reduc cheltuielile, inclusiv prin concedieri, fie devin necompetitive în raport de concurenți. În România, compania americană Aptiv, care produce componente auto și tehnologie pentru automobile autonome, a decis se pare să își mute producția într-o țară din afara Uniunii Europene. Cel puțin acestea sunt declarațiile primarului orașului Ineu, județul Bihor, citate de agenția de presă Agerpres, localitate în care compania americană are o fabrică. În fine, și compania americană Oracle va concedia 400 de angajați din România, conform blogului zoso.ro. Firma nu a făcut un anunț oficial în acest sens, dar disponibilizările par a avea legătură cu tranziția către inteligența artificială. Așadar, ce le unește și ce le desparte pe companiile care apelează la reduceri de personal. Pe de o parte, multe firme de tehnologie încep să reducă numărul de angajați mizând pe o creștere de productivitate prin utilizarea inteligenței artificiale. Pe de altă parte, vechile industrii, cum este cea de producere de componente auto, migrează din nou către teritorii economice în care pot găsi forță de muncă ieftină. Dacă adăugăm și incertitudinile din economia globală și cea locală vom avea încă o explicație pentru micul val de reducere a numărului de angajați pe care îl vedem.

Sunt în acest moment controverse aprinse pe tema majorării salariului minim. S-au pronunțat atât reprezentanți ai mediului de afaceri, cât și lideri sindicali sau politicieni. De exemplu, organizația patronală a IMM-urilor a transmis clar că este împotriva creșterii salariului minim în anul 2026. Invers, sindicatele fac presiuni pentru creșterea salariului minim. Și politicienii au opinii diferite. Din păcate, argumentele pentru creșterea salariului minim au fost trunchiate sau chiar false. Ele au făcut referire la directiva salariilor minime adecvate în Uniunea Europeană, ceea ce în sine este corect, doar că interpretarea a fost eronată în mod intenționat. S-a mers până acolo încât un politician a afirmat că României i se va aplica o procedură de infringement de către Comisia Europeană, în cazul în care nu va crește salariul minim. Ceea ce este de-a dreptul o știre falsă. De fapt, adepții creșterii cuantumului au adus ca argument raportarea salariului minim brut la 60% din salariul median brut sau la 50% din salariul mediu brut. S-a făcut rapid un calcul care a arătat că salariul minim este de 4.050 de lei, iar câștigul salarial mediu brut era în luna august a.c. de aproximativ 9.000 de lei. Concluzia a fost că este nevoie în continuare de o creștere a salariului minim. Este greșit din cel puțin trei puncte de vedere. Primul este că directiva europeană nu impune valori de referință precum salariul mediu sau cel median la care să se raporteze salariul minim. Termenul scris negru pe alb în directivă este că „se pot folosi” astfel de valori de referință, dar în niciun caz nu este o obligație a statului membru. În al doilea rând, directiva europeană, mult-invocată în România, introduce de fapt criterii naționale care trebuie să includă „cel puțin următoarele elemente: puterea de cumpărare a salariului minim luând în considerare costul vieții, nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor și nivelul și evoluția productivității muncii pe termen lung”. Așadar, nu este nicidecum vorba despre o simplă aritmetică între salariul minim și cel mediu, ci de un set complex de indicatori pe care să se bazeze decizia de a crește sau nu, într-o anumită perioadă, salariul minim. În fine, în al treilea rând, spiritul și litera directivei europene nu sunt pentru aplicarea unei formule mecanice, ci pentru a crea un cadru de negociere între sindicate și patronate pentru stabilirea salariului minim. De asemenea, directiva vrea să aducă predictibilitate în domeniu oferind posibilitatea înființării unui organism consultativ care să livreze analize și date instituțiilor care iau deciziile. Statul, în acest mecanism, nu are decât rolul de a facilita funcționarea sistemului și nu este în niciun caz un unic decident. Este de remarcat că dacă adepții creșterii salariului minim vorbesc în toate ocaziile despre indicatorii de referință care îi avantajează, ei uită complet o cerere imperativă a directivei europene și anume că România, la fel ca toate statele membre, ar fi trebuit să prezinte până la 1 octombrie a.c. un raport referitor la perioada 2021-2023. A auzit cineva de această analiză? Bineînțeles că nu. În schimb, există o caracterizare obiectivă, dar succintă în raportul de țară publicat de Comisia Europeană în vara acestui an. Se spune clar că anul trecut salariile au crescut mai rapid decât inflația și productivitatea muncii. Astfel, salariile nominale au crescut cu 15% față de o rată a inflației de 5,6%. Salariile din sectorul public au crescut anul trecut cu 18,5%, iar anvelopa salarială bugetară a crescut cu 24%. Salariul minim, despre care se discută atât de mult astăzi, a crescut cumulat în anii 2023-2024 cu aproape o treime, respectiv de la 3.000 de lei, la începutul anului 2023 la 4.050 lei, la începutul acestui an. Sunt cifre care explică refuzul antreprenorilor români în fața propunerii de creștere a salariului minim în anul 2026.

Eurostat, institutul european de statistică, are bunul obicei de a publica de două ori pe an un tablou de bord al Uniunii Europene. În el sunt incluse datele bugetare, de PIB și datorie publică ale fiecărui stat membru. În felul acesta publicul larg poate face o comparație între țările Uniunii Europene, poate să observe evoluția în timp, pentru că datele se referă la ultimii patru ani, și poate vedea țările care respectă standardele financiare și câte sunt în afara lor. Să le luăm pe rând și să începem cu deficitul bugetar, cel mai sintetic indicator al finanțelor publice. România este de departe campioana europeană la deficit, cu un nivel de 9,3% din PIB. Din păcate, este un titlu nu doar lipsit de glorie, ci de-a dreptul rușinos. Pe locurile următoare, de asemenea, nedorite, se află Polonia, 6,5%, și Franța, 5,8% din PIB. Se poate face și un clasament al statelor membre aflate la polul opus, cu excedent bugetar și deci cu o bună sănătate a finanțelor publice. Pe primele locuri la excedent sunt Danemarca, 4,5%, Cipru, 4,1% și Irlanda, 4% din PIB. De subliniat este că Grecia a încheiat anul trecut cu excedent bugetar, 1,2% din PIB, o performanță demnă de remarcat după anii mulți și dificili în care Grecia înregistra cel mai ridicat nivel al deficitului din Uniunea Europeană. În total, 12 state membre au avut anul trecut un deficit bugetar mai mare de 3% din PIB, standardul european pentru acest indicator. În ceea ce privește nivelul datoriei publice avem și aici ierarhii europene. Cele mai mari datorii le înregistrau anul trecut Grecia – 154%, Italia – 134% și Franța 113% din PIB. La polul opus, se aflau Estonia și Bulgaria, cu 23% și Luxemburg, cu 26% din PIB. Tot 12 state, ca și în cazul deficitului, au depășit limita de 60% din PIB considerată optimă în Uniunea Europeană. România se află sub limită, la aproape 55% din PIB, un nivel rezonabil dacă luăm în calcul că media Uniunii Europene era anul trecut de 80% din PIB, iar cea a zonei euro de 87% din PIB. Statistica europeană prezintă și datele referitoare la nivelul veniturilor și, respectiv, cheltuielilor bugetare ca procentaj din PIB. Cei doi indicatori arată, pe de o parte, eficiența colectării fondurilor la buget și, pe altă parte, indică gradul de responsabilitate al guvernelor în sensul construirii unui buget echilibrat, în concordanță cu nivelul veniturilor. Statele cu cele mai reduse încasări bugetare, în termeni procentuali, sunt Irlanda, 26%, România și Malta, 34% din PIB. Țările din Uniunea Europeană cu cele mari venituri bugetare sunt Finlanda, 53,4%, Danemarca, 51,8%, Franța, 51,4% și Austria, 50,5%. Interesant este că trei din patru state cu cele mai mari încasări bugetare procentuale (Finlanda, Franța și Austria) au și deficite care depășesc 3% din PIB, ceea ce arată că nu este obligatoriu ca țările cu încasări solide, peste media europeană (de 46%), să aibă și un comportament fiscal echilibrat. Veniturile bugetare mari nu garantează și un deficit redus, pentru că în ecuație intră și cheltuielile. În ceea ce privește cheltuielile, statele europene cu cel mai redus nivel sunt Irlanda 22%, Malta 37% și Cipru, 38%. Irlanda este un caz special la nivelul UE și o arată și cifrele bugetare, iar Malta în pofida nivelului redus de cheltuieli a avut anul trecut un deficit care a depășit 3% din PIB. Tot pentru comparație să spunem și statele care au reușit în perioada 2021-2024 scăderi importante ale deficitului bugetar, tocmai pentru a arăta că se poate. Este vorba despre Cehia, scădere de la 5% la 2%, Irlanda, de la minus 1,3% la plus 4%, Grecia de la deficit de 7,2% la excedent de 1,2%, Spania de la minus 6,7% la minus 3,2% sau Italia de la deficit de 8,9% la 3,4%. Să remarcăm și contraperformanța Poloniei care de la un deficit de 1,7% a ajuns la minus 6,5%. Tabloul de bord european este util, pentru că arată că unele state pot progresa vizibil, iar altele pot să aibă evoluții financiare dezastruoase.

Un grup de economiști americani a calculat cât a pierdut marca Tesla din cauza implicării politice a lui Elon Musk. Peste un milion de mașini ar fi putut fi vândute în plus dacă Musk nu ar fi intrat atât de adânc în politică. Revenirea la conducerea Tesla pare că reabilitează ceva din imaginea omului de afaceri și a brandului auto. Patru economiști de la Universitatea americană Yale s-au hotărât să analizeze influența pe care a avut-o aventura politică a lui Elon Musk asupra companiei Tesla. Studiul a fost publicat de către „Biroul Național de Cercetări Economice” și concluzionează că șeful Tesla a avut un impact negativ semnificativ asupra vânzărilor de automobile din cauza activităților politice partizane. Astfel, vânzările de mașini electrice au înregistrat creșteri în ultimii doi ani (7%, anul trecut, și 1,5%, în prima jumătate a anului acesta), în timp ce vânzările Tesla au scăzut. Studiul celor patru economiști americani arată că fără abordările politice ale lui Elon Musk, în perioada octombrie 2022-aprilie 2025, vânzările Tesla pe piața americană ar fi fost cu 67%-83% mai mari, ceea ce înseamnă între un milion și 1,26 milioane de vehicule vândute. Mai mult, autorii analizei arată că Tesla ar putea fi întrecută în materie de vânzări la nivel global de către o companie chineză producătoare de mașini electrice. Scăderea vânzărilor de mașini Tesla a fost cauzată de consumatorii cu preferințe politice democrate. Astfel, înainte de octombrie 2022, consumatorii cu simpatii de stânga au cumpărat mașini Tesla fie datorită preocupărilor legate de mediu, fie datorită notorietății mărcii. Dar, după octombrie 2022 tendința se schimbă. Însă, nu doar că Elon Musk a afectat vânzările brandului pe care îl conducea, ci se observă, în același timp, o creștere a vânzărilor mărcilor concurente cu procentaje cuprinse între 17% și 22%. Deci nu doar că și-a sabotat propria marcă, dar deciziile lui Elon Musk au dus la creșterea vânzărilor concurenței. Problemele lui Musk încep în momentul în care preia controlul asupra rețelei sociale Twitter, pe care o redenumește X, declanșează un proces masiv de concedieri și schimbă politica de moderare a postărilor făcând-o mult mai relaxată și permițând o abordare extremistă, considerată de dreapta. Din cauza acestor schimbări, mulți utilizatori au părăsit rețeaua. Percepția negativă a continuat o dată cu acțiunile lui Musk. Părerile sale politice tranșante, implicarea în candidatura lui Donald Trump, inclusiv prin donații care au totalizat 300 milioane de dolari și apoi preluarea conducerii Departamentului de Eficiență Guvernamentală. Toată această evoluție politică la care putem adăuga prietenia afișată cu președintele american au dus la o scădere a vânzărilor Tesla și mai mult în unele cazuri chiar la proteste și chemări la boicot a mărcii care se confundă cu imaginea omului de afaceri american. În luna mai a.c., Elon Musk își încheie scurtul, dar intensul periplu politic. Ieșirea din zonă se face cu scântei, respectiv cu o ceartă publică între Trump și Musk pe tema legii de susținere a economiei. Studiul celor patru economiști americani arată că după părăsirea scenei politice de către Elon Musk, vânzările Tesla își revin. Astfel, în perioada iulie-octombrie a.c. producătorul american a vândut 500.000 de vehicule pe întreaga piață mondială, ceea ce îl plaseză din nou într-o poziție bună în industrie în materie de vânzări. Ceea ce nu va opri reculul pe întregul an, mai ales că există analiști care sunt de părere că avansul vânzărilor s-a datorat și unei conjuncturi, în sensul că se așteaptă ca unele facilități acordate la achiziția unei mașini electrice să fie sistate. Nu doar acțiunile și opiniile politice ale lui Elon Musk au contat, ci și strategia aplicată pentru Tesla. De exemplu, marca nu a mai lansat niciun produs nou în ultimii cinci ani, ceea ce arată că nu au ținut pasul cu concurenții. Cu toate acestea, capitalizarea Tesla rămâne la un nivel record, 1.360 miliarde de dolari. Alte companii din sectorul auto au capitalizări importante, dar departe de Tesla. Este cazul Toyota, Mercedes, Volkswagen, Renault sau Stellantis. În concluzie, în materie de business, intrarea lui Musk în politică a adus mai multe prejudicii decât beneficii.

Carrefour pleacă din România? Poate că da, poate că nu, dar decizia depinde de situația financiară a grupului la nivel mondial și de evoluția businessului de pe piața românească. Exemplul Italia lasă orice variantă deschisă. Am așteptat în aceste zile să se tragă toate „gloanțele” în cazul „Carrefour iese din România”. Nu au fost puține. Au fost evocate multe motive pentru care retailerul francez a desemnat o bancă pentru a-i găsi un cumpărător. O cauză identificată a fost aceea a unei fiscalități tot mai dure aplicate pentru companiile din retail și pentru marile firme. S-a spus că a contat atmosfera din România împotriva investitorilor străini, în general, și împotriva sectorului de retail, în special. De asemenea, mișcarea Carrefour România este văzută ca parte a unui sistem mai amplu de deglobalizare, de modificare a piețelor mondiale și a lanțurilor de aprovizionare. Un economist a văzut intenția companiei franceze ca o intrare în recesiune a economiei românești. În fine, s-a afirmat că o plecare a Carrefour din România ar afecta imaginea țării în ochii investitorilor străini care ar putea amâna intrarea pe piața locală. Este un pic de adevăr în fiecare dintre micile analize făcute în ultimele zile. Este posibil ca fiecare în parte din cauzele prezentate să fi contribuit la o eventuală decizie de ieșire a Carrefour din România. Citeste siDe ce ar trebui să ne îngrijoreze retragerea Carrefour din România (Interviu) Dar, adevărata problemă este mult mai clară. „Dosarul” Carrefour începe la jumătatea acestui an, mai precis în data de 25 iunie a.c., atunci când prețul acțiunilor companiei a scăzut cu 8,6% la Bursa de la Paris. Căderea prețului a venit ca urmare a unei note publicată de banca de investiții americană JP Morgan care făcea o recomandare de vânzare a acțiunilor Carrefour și anticipa rezultate financiare slabe. Așteptările JP Morgan s-au adeverit, în sensul că la nivel mondial, grupul Carrefour a înregistrat anul trecut o scădere a profitului cu 11%, până la aproximativ un miliard de euro. În primul trimestru al acestui an, grupul francez a avut o creștere a vânzărilor cu aproximativ 3%, susținute însă de America Latină, în special Brazilia, cu un plus de 12%, și o scădere în Franța cu 1,7%. Analiștii au avut revelația descoperirii unei companii cu multe zone sensibile, cu o rată a profitului aflată sub presiune, cu un cash-flow fragil, cu grad de îndatorare ridicat și cu o concurență dură pe piața franceză. În aceste condiții, conducerea grupului Carrefour a fost obligată să anunțe un plan de consolidare pentru anul acesta care a cuprins obiectivul unor reduceri de cheltuieli de 1,2 miliarde de euro și continuarea transformării digitale a companiei. A fost chiar mai mult decât atât. În vara acestui an, Carrefour a vândut filiala din Italia, țară în care retailerul francez avea 1.188 de magazine, hypermarketuri, supermarketuri și magazine de proximitate. Carrefour a ieșit din Italia din rațiuni economice: în 2024, înregistra o cifră de afaceri de 4,2 miliarde de euro, ceea ce însemna 4% din totalul vânzărilor la nivel mondial, dar avea o pierdere de 67 milioane de euro. De menționat că grupul Carrefour a fost al treilea retailer francez care a părăsit Italia, după Auchan în anul 2019 și FNAC, în 2012. Cine este compania care a cumpărat afacerile Carrefour în Italia? Se numește NewPrinces, este un grup cotat la bursa de la Milano care s-a format recent, în anul 2024, după ce compania italiană Newlat a achiziționat firma britanică Princes pentru suma de 700 milioane de euro. Anul acesta, NewPrinces a mai cumpărat și brandurile din Italia ale companiei Kraft Heinz. A rezultat un grup care are în portofoliu 30 de mărci, o gamă largă de produse precum paste făinoase, lactate și conserve, o rețea extinsă de producție și distribuție în 60 de țări, dar o cifră de afaceri de șapte miliarde de euro, nu foarte spectaculoasă în raport cu marii retaileri. În România, Carrefour a avut anul trecut o cifră de afaceri de 3,2 miliarde de euro, profit în scădere și o rețea de 456 de magazine. Privind cifrele și decizia din Italia putem înțelege că vânzarea Carrefour România este posibilă, dar în niciun caz nu este certă.

Parcă suntem într-o cursă contracronometru. Mai sunt trei ture de stadion și urmărim cu sufletul la gură cum se va încheia competiția. Mai exact, mai sunt trei luni și vom vedea dacă România reușește să se încadreze în ținta de deficit negociată cu Comisia Europeană, de 8,4% din PIB. De fapt, cifrele bugetului de stat sunt urmărite lunar pentru a vedea trei lucruri: dacă deficitul bugetar scade, dacă încep să se vadă efectele primului pachet de măsuri și, în general, dacă scad cheltuielile bugetare. Deocamdată, au fost publicate datele pe primele nouă luni ale anului. Deficitul bugetar a ajuns la 5,4% din PIB, practic la nivelul de anul trecut. Dar, din cursa pentru atingerea deficitului au mai rămas trei procente din PIB până la sfârșitul anului, un nivel ce pare mai mult decât suficient, dar care s-ar putea să nu fie. Ne lipsește însă o informație importantă pentru a putea prognoza corect deficitul la sfârșitul anului și anume datoriile pe care le are statul către firme și către administrația locală. În funcție de cât de mulți bani se vor transfera în ultimele două luni către primării, România se va încadra în deficitul bugetar de 8,4% din PIB. A doua întrebare este în ce măsură se poate observa o îmbunătățire a situației bugetare ca urmare a măsurilor luate de guvern. Câteva repere găsim. De exemplu, creșterea veniturilor bugetare a depășit ritmul de creștere al cheltuielilor, respectiv 12,3% față de 11,2%. Desigur, pentru ambele categorii bugetare a contat inflația, dar nivelul de transmitere nu este total. De exemplu, creșterea veniturilor din impozitul pe dividende cu 70% nu a fost influențată de inflație, ci de distribuirea dividendelor de anul trecut la o impozitare de 8%. De asemenea, încasările mai mari cu 20% la impozitul pe salarii și venit au venit de la eliminarea facilităților fiscale acordate unor categorii de salariați. Putem analiza situația încasărilor bugetare din TVA și accize. Numai că dacă ne uităm la seria de venituri din perioada iunie-septembrie a.c. nu vom găsi salturi semnificative, ci o serie liniară de creștere. Deocamdată, motivul pentru care nu există o creștere a încasărilor din TVA pe măsura noilor cote ar putea fi scăderea consumului. În fine, o altă zonă de interes este măsura în care au scăzut anumite capitole de cheltuieli. Nu s-a întâmplat. Cheltuielile de personal au crescut cu 6%, dar explicația acestei creșteri în pofida înghețării salariului bugetar este că modificările salariale care au avut loc după septembrie 2024 nu intră deocamdată în statistică. Adică, abia la sfârșitul anului cheltuielile de personal vor ajunge la creștere zero față de anul trecut. Dacă se va întâmpla așa. Cheltuielile cu bunuri și servicii au atras atenția prin creșterea cu 7,4%. Sunt analiști care arată că aici este o zonă sensibilă pe care guvernul nu o poate ține sub control. Depinde, pentru că marea majoritate a acestor cheltuieli sunt făcute cu medicamentele. Este foarte posibil ca în acest caz să fi acționat inflația și o parte a creșterii să vină chiar din acest motiv. Cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 50%. Pare imens, dar guvernul actual are foarte puține pârghii prin care să poată reduce aceste cheltuieli. Executivul poate prin politicile sale să aducă încrederea investitorilor financiari și în felul acesta să reducă randamentele obligațiunilor românești. În rest, datoriile care vin din urmă trebuie plătite sau rostogolite, iar acest lucru nu îl poate controla actualul guvern. Executivul mai poate face ceva și anume să reducă deficitul bugetar pentru a scădea nevoia de îndatorare. Cheltuielile cu asistența socială au crescut cu 13%, dar și în acest caz va trebuie să așteptăm sfârșitul anului pentru a vedea dacă putem vorbi despre creștere zero. Datele bugetare ne arată unele progrese. Dar, confirmarea unui echilibru bugetar o vom avea, eventual, la sfârșitul acestui an și mai departe anul viitor.

Președintele american Donald Trump a început un turneu asiatic plin de mize economice. Unul dintre obiective este ca SUA să încheie mai multe acorduri comerciale, printre care și pe tema pământurilor rare. Ieri, Trump a participat la Kuala Lumpur, în Malaezia, la reuniunea Asociației statelor din Asia de Sud-Est (ASEAN). Astăzi, președintele american se va întâlni cu prima femeie premier a Japoniei, tema fiind tot cea a discutării unor detalii tehnice după ce SUA și Japonia au semnat un acord comercial. Apoi, Trump va fi prezent în Coreea de Sud la summit-ul Asociației pentru cooperarea economică Asia-Pacific (APEC), acolo unde se va întâlni joi cu președintele chinez, Xi Jinping. Tema principală este cea a relațiilor economice și comerciale dintre SUA și China, tensionate din nou de anunțul Chinei de restricționare drastică a exporturilor de metale rare și de replica lui Donald Trump care amenință cu o creștere cu 100% a taxelor vamale pentru importurile venite din China. Până la întâlnirea de joi, 30 octombrie a.c., în SUA este în continuare multă efervescență legată de taxele vamale. De exemplu, la sfârșitul săptămânii trecute, Donald Trump a anunțat o creștere a tarifelor vamale cu încă 10% pentru importurile din Canada. Decizia vine după ce președintele american s-a enervat din cauza unei reclame. Care este problema? Guvernul provinciei Ontario a lansat în urmă cu două săptămâni o campanie publicitară împotriva tarifelor vamale americane, campanie care a fost distribuită pe o rețea socială chiar de către premierul provinciei Ontario, Douglas Ford. Răspunsul lui Donald Trump a fost că a oprit negocierile comerciale cu Canada, iar în week-end a anunțat creșterea tarifelor vamale pentru importurile din Canada. Clipul publicitar a fost difuzat la sfârșitul săptămânii trecute, în timpul primului meci al campionatului nord-american de baseball, un eveniment sportiv care, de altfel, s-a bucurat de o audiență foarte mare. Campania publicitară a provinciei Ontario a inclus clipuri audio și video dintr-un discurs radio al fostului președinte american Ronald Reagan, din aprilie 1987. Președintele Reagan, republican, critica tarifele impuse importurilor spunând că acestea au dus la pierderea de locuri de muncă, au defavorizat consumatorii și au declanșat războaie comerciale. Negocierile comerciale dintre SUA și Canada care se derulau pe teme importante precum, aluminiul, oțelul și energia, au fost blocate de Donald Trump, iar întâlnirea dintre președintele american și premierul canadian la reuniunea APEC a fost, se pare, anulată. Canada este al doilea partener comercial al SUA și un important furnizor de oțel și aluminiu pentru companiile americane. Unele importuri canadiene sunt taxate cu 25% (10% pentru energie și potasiu), iar mărfurile incluse în acordul comercial SUA-Canada-Mexic sunt scutite de taxe vamale. După cum se știe deja, va fi de văzut în cât timp va trece furia lui Trump și se va reveni la negocierile comerciale. Totodată, președintele american are o problemă la el acasă și anume o creștere cu 15% a prețului cărnii de vită, într-un an, la o inflație de numai 3%. Este un caz delicat pentru consumatorii americani care sunt obișnuiți să cumpere cantități importante de carne de vită, sub diverse forme alimentare. Drept urmare, președintele american a schimbat macazul, în sensul că deși este un protecționist evident, a decis să deschidă piața americană pentru carnea de vită argentiniană. Astfel, Casa Albă a anunțat că va crește de patru ori cota de carne de vită din Argentina care poate intra în SUA cu tarife vamale preferențiale. De altfel, într-un mesaj adresat pe rețeaua sa socială preferată, Donald Trump a precizat „că îi adoră pe crescătorii de vite americani, dar că ei trebuie să înțeleagă că o duc atât de bine pentru că s-au impus tarife vamale și că ar trebui să reducă prețurile.” Desigur, crescătorii americani de bovine își prevestesc propriul lor dezastru, dar în acest caz, Donald Trump nu face, deocamdată, derogări.