Coaliția politică a găsit compromisul în ecuația salariul minim, impozitul minim pe cifra de afaceri, bani de la buget pentru partide și parlamentari. De asemenea, la nivel politic, s-au convenit și reducerile de cheltuieli din administrație. În ansamblu, deciziile sunt luate cu jumătăți de măsură în încercarea de a nu supăra prea mult pe nimeni.

Ieri, coaliția de guvernare a decis la nivel politic o serie de măsuri cu impact economic și bugetar pe care le va lua în zilele următoare. Înainte de toate, să spunem ce ar fi trebuit să facă guvernul din ceea ce am văzut până acum.

Astfel, salariul minim ar fi trebuit să rămână anul viitor la nivelul de astăzi. Această decizie avea un susținător clar, în persoana premierului, iar logica menținerii salariului minim pleca de la creșterea poverii fiscale pentru companii, în special pentru IMM-uri. De altfel, patronatul care reprezintă companiile mici și mijlocii a cerut fără ezitări ca salariul minim să nu crească.

Desigur, au fost și oponenți la ideea înghețării salariului minim, cel mai vehement fiind PSD cu un argument de natură politică. Totuși, menținerea salariului minim avea și o bază obiectivă, un element important fiind acela că în ultimii ani salariul minim a avut o creștere agresivă, mai mare decât rata inflației.

Un alt subiect era impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA). Analize realizate de experți în economie arătau că IMCA crește artificial fiscalitatea companiilor ducând rata profitului, în unele cazuri, la niveluri aberante de 80%-90% și reducând în felul acesta sumele și apetitul firmelor pentru investiții.

Nu în ultimul rând, mediul de afaceri, dar și publicul așteptau o reducere a cheltuielilor publice ale clasei politice. Pentru că dacă firmele suportă povara reducerii deficitului, dacă puterea de cumpărare a scăzut, atunci era nevoie ca și politicienii să își asume o scădere a sumelor primite de la bugetul de stat. De asemenea, mai trebuia clarificată situația administrației, respectiv care sunt măsurile despre care se discută de câteva luni de zile și care ar trebui să reducă nivelul cheltuielilor bugetare cu sectorul administrativ.

Ieri, în decizia coaliției politice de la guvernare am avut încă o dovadă a faptului că politica este numită arta compromisului. La București, nu a fost chiar o lucrare de artă, dar compromisul a fost evident. Coaliția a luat deciziile care să împace și capra și varza, adică și elanul reformator al PNL-USR și obstrucționarea continuă a reducerilor de cheltuieli bugetare practicată de PSD.

Concret, primul compromis este că salariul minim va crește de la 4.050 la 4.325 de lei, dar nu de la 1 ianuarie 2026, ci de la 1 iulie 2026. În același timp, creșterea salariului minim a fost folosită ca „monedă de schimb” pentru reducerea la jumătate a cuantumului impozitului minim pe cifra de afaceri și apoi ca eliminare a acestuia din anul 2027.

Există vreo legătură între salariul minim și impozitul minim? Da. Pe de o parte, aduni mai mulți bani la buget de la cei mai mici și reduci povara fiscală pentru cei mari. Cu precizarea că, pentru economie, degrevarea companiilor de la plata unei părți din impozitul minim pe cifra de afaceri este o decizie care vine să încurajeze investițiile.

Pe de altă parte, din punct de vedere bugetar, creșterea salariului minim se echilibrează cu scăderea IMCA. Pentru că, în ultimă instanță, creșterea salariului minim va aduce mai mulți bani la bugetul de stat.

Coaliția a decis reducerea cu 10% a subvențiilor încasate de partidele politice și a sumelor forfetare primite de senatori și deputați. Procentajul este foarte mic și neconvingător. Ar fi fost de așteptat ca politicienii de la guvernare să facă o mișcare mai hotărâtă și să scadă alocațiile bugetare către partide și parlamentari cu 25%-30%. În fine, tot cu 10% se vor reduce cheltuielile administrației centrale, fără însă a afecta salariul de bază al funcționarilor (probabil prin tăierea sporurilor sau prin reduceri la capitolul bunuri și servicii). De asemenea, 20% din posturile ocupate din administrația locală vor dispărea. Puțin, dar acesta este astăzi rezultatul compromisului.