Economia reală

Rezerva Federală americană păstrează neschimbată rata dobânzii, Banca Centrală Europeană face o mică scădere. BCE s-a mișcat înaintea FED. Este o premieră, dar jocul continuă. Rezerva Federală americană (FED) a păstrat neschimbată dobânda-cheie în intervalul cuprins între 5,25% și 5,50%. Acest nivel este același din iulie 2023 și este cel mai ridicat din ultimii 20 de ani. Decizia menținerii dobânzii la rata actuală a fost luată în unanimitate de membrii Comitetului de politică monetară.Stagnarea ar putea să dureze. Jerome Powell, președintele FED, a schimbat foaia, în sensul că dacă la începutul anului lăsa să se înțeleagă că va urma o reducere a ratei de dobândă, acum Powell este mult mai circumspect. Președintele FED a declarat că „ratele dobânzilor vor rămâne la un nivel ridicat atât timp cât este necesar, dacă economia rămâne solidă și inflația persistă”.Ca toți bancherii centrali și Jerome Powell spune că este nevoie de câteva luni de scădere a inflației pentru ca reducerea dobânzii să poată să înceapă. Aceeași idee o putem găsi, de exemplu, și la guvernatorul Băncii Naționale a României. Doar că formularea bancherilor centrali este destul de vagă, adică nu spun clar câte luni trebuie să scadă inflația și cât de pronunțată ar trebui să fie încetinirea pentru a avea loc o reducere a dobânzii.Mai este o problemă pentru FED și pentru alte bănci centrale și anume creșterea salariilor. Și în America, salariile au o creștere prea mare pentru a se reduce inflația. Este destul de cinic, dar aceasta este realitatea: o creștere a salariilor mai mare decât inflația, în termeni reali, nu contribuie la eforturile de reducere a inflației. Iar aceasta este o problemă pentru mai multe economii, nu doar pentru cea americană.FED nu urmărește doar evoluția inflației, ci și piața muncii. În mod paradoxal, atunci când rata șomajului scade, dobânda nu coboară. Motivul? O piață a muncii solidă transmite semnalul că economia merge bine, sunt bani la consumatori și atunci inflația persistă. Dacă, însă, va exista o scădere accentuată a inflației, oarecum neașteptată, FED nu va ezita să scadă dobânda. Dar, oficialii FED au indicat că va exista doar o singură reducere a dobânzii. Desigur, cei care sperau la începutul anului că dobânda se va reduce rapid și în mai multe etape, pot fi acum dezamăgiți.FED a anunțat că progresele înregistrate pentru reducerea inflației la 2% sunt deocamdată modeste. La începutul acestui an, rata inflației s-a redus, a revenit câteva luni și a ajuns în luna mai la nivelul de 3,3%. Acest nivel nu a convins, însă, FED să scadă dobânda-cheie.Jocul FED, la fel ca al băncilor centrale, este complicat. Dacă scade prea târziu rata dobânzii, atunci riscă să provoace o încetinire sau chiar o scădere a economiei. Doi senatori democrați au trimis o scrisoare președintelui FED avertizându-l că o politică monetară restrictivă ar putea pune în pericol piața forței de muncă.Instituția financiară este independentă de puterea politică, dar deciziile sale au consecințe semnificative asupra economiei americane.După cum se poate vedea, între BCE și FED există o diferență de start în ceea ce privește reducerea dobânzilor. Surprinzător, BCE a făcut primul pas înaintea FED. Surprinzător pentru că de multe ori în ultimele două decenii mișcările mai rapide, inițiativa, a aparținut FED, urmată de BCE. Acum, lucrurile au stat invers.BCE a redus dobânda-cheie, dar oficialii instituției au precizat că este posibil să nu urmeze foarte rapid o nouă scădere, pentru că decidenții instituției financiare așteaptă o confirmare a reducerii inflației cât mai aproape de 2%.Cei din urmă ar putea fi cei dintâi. Este posibil dacă ne gândim că economia americană are o creștere mai solidă decât cea a Uniunii Europene.                           Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

Comisia Europeană a anunțat introducerea unor noi taxe vamale pentru importurile de mașini electrice fabricate în China. Măsura a împărțit Europa, dar a și ridicat o problemă majoră: care va fi răspunsul părții chineze? Totul a început în luna septembrie 2023 atunci când Comisia Europeană a lansat o investigație legată de subvențiile acordate de statul chinez producătorilor locali de mașini electrice. Vehicule care au început să ajungă prin importuri tot mai mari pe piața europeană. Ancheta era justificată de concurența neloială pe care producătorii chinezi o puteau face constructorilor europeni.Nouă luni mai târziu, mai precis ieri, Comisia Europeană a prezentat rezultatele investigației și deciziile luate. Astfel, Comisia a concluzionat că lanțul valoric al mașinilor electrice din China beneficiază de subvenții și reprezintă o amenințare de concurență neloială pentru producătorii europeni. Drept urmare, Comisia Europeană a luat decizia să crească taxele vamale, cu până la 38%, pentru vehiculele electrice fabricate în China. La care se adaugă taxa de 10% aplicată deja pentru automobilele noi.Cuantumul noilor taxe vamale este diferit, în funcție de producător. Respectiv, pentru vehiculele fabricate de compania BYD se va aplica o taxă de 17,4%, mașinile produse de Geely vor fi suprataxate cu 20%, iar automobilele fabricate de firma SAIC vor fi taxate cu 38,1%. Criteriile luate în calcul la stabilirea taxei vamale au ținut cont de nivelul subvențiilor primite de la statul chinez și de cooperarea cu autoritățile europene.Cel mai interesant este că sunt și mărci occidentale care se fabrică în China și pentru care se vor aplica suprataxele. De exemplu, pentru că au cooperat cu instituțiile europene care au efectuat investigația toți producătorii europeni plus compania americană Tesla vor avea taxe vamale de numai 21%. Un caz special este cel al companiei mixte, înființată de firma chineză SAIC cu Volkswagen. Produsele firmei vor fi taxate la nivelul maxim, 38%, chiar dacă până acum nu a exportat nicio mașină în Uniunea Europeană. Tesla care produce un model în China, BMW, Great Wall Motors, care a creat o societate mixtă cu BMW și produce un SUV și Nio, un producător chinez de SUV-uri, vor plăti o taxă vamală medie, de 21%.Tarifele au fost anunțate, dar vor intra în vigoare începând cu data de 4 iulie a.c., dacă (pentru că există și un dacă) până atunci, Comisia Europeană nu va găsi o soluție împreună cu guvernul chinez pentru a rezolva problema.Datele statistice arată că producătorii chinezi și-au crescut cota de piață în Uniunea Europeană de la 1,9%, în anul 2020, la 8,8%, la sfârșitul anului trecut. Dacă se includ toate mașinile fabricate în China, atunci cota de piață ajunge la 25%, ceea ce este deja mult. Ancheta Comisiei Europene arată că statul chinez subvenționează întregul lanț de producție, de la extragerea materiei prime, litiu, la producția de baterii și până la fabricarea de mașini și transportul în Europa.Tema taxării importurilor din China a împărțit Europa. Germania, Suedia sau Ungaria, cu producători auto importanți, care vând în China, nu sunt deloc încântate de suprataxare. De exemplu, Volvo, companie deținută acum chiar de grupul chinez Geely, vinde 42% din producție în Europa și 24% în China. De partea cealaltă, Franța și Spania susțin decizia Comisiei Europene, dintr-un motiv simplu și anume că vânzările producătorilor naționali nu merg spre China. De altfel, tema a produs o oarecare iritare și în relațiile dintre Paris și Berlin.Și totuși, decizia europeană nu este singulară. Luna trecută, SUA a crescut taxa vamală pentru mașinile electrice chinezești de la 25% la 100%, iar Turcia a impus săptămâna trecută o taxă de 40% pentru importurile din China, respectiv minimum 7.000 de dolari pentru un vehicul. Noile tarife vor intra în vigoare din 7 iulie.Toate bune și frumoase, numai că europenii se întreabă care va fi reacția părții chineze. Deocamdată, comunicatele oficiale deplâng măsurile protecționiste europene și descurajarea comerțului liber. Totodată, voalat, oficialii chinezi sugerează că guvernul de la Beijing ar putea lua măsuri similare, adică o creștere a taxelor vamale, pentru produsele agro-alimentare, piesele de schimb pentru avioane și mașinile de lux fabricate în Europa. Vinul și produsele lactate sunt considerate de partea chineză produse puternic subvenționate la nivelul Uniunii Europene.Contenciosul este în desfășurare, iar soluții se pot găsi până la începutul lunii iulie. Până atunci, compania chineză BYD va fi sponsor al Campionatului European de fotbal care va începe săptămâna aceasta în Germania. Ceea ce arată, încă o dată, că producătorii chinezi vor să își consolideze poziția pe piața europeană.Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

Premierul Ciolacu lansează ideea unei reforme fiscale. Fără detalii, doar în niște termeni vagi. Dar, posibile schimbări fiscale pot crea panică și nesiguranță în rândul investitorilor. S-ar părea că la adăpostul celor 48% din voturi obținute de alianța PSD-PNL la alegerile de duminică, premierul Marcel Ciolacu a prins curaj și a început să vorbească din nou despre economie. Sau, mai exact, despre o așa-numită reformă fiscală.Mai întâi de toate, trebuie spus că este absolut inoportun ca premierul să aducă în discuție o reformă fiscală în termeni extrem de vagi. Să ne aducem aminte că nu mai departe de vara anului trecut antreprenorii și managerii marilor companii au suportat o „țopăială” fiscală care parcă nu se mai termina. De la o zi la alta, se publicau noi variante, noi proiecte de modificare a legislației și, în același timp, asigurări date de membrii Executivului că informațiile apărute în spațiul public nu sunt 100% reale.După câteva luni în care au fost analizate tot felul de scenarii de schimbare a legislației fiscale, în luna octombrie 2023 a apărut ordonanța care a modificat o serie de prevederi din Codul Fiscal și care s-au aplicat de la începutul acestui an.Este ciudat că premierul Ciolacu susține în continuare sus și tare că nu a mărit taxe sau impozite, când, de fapt, de la 1 ianuarie 2024 a fost introdus impozitul minim pentru mari companii, a crescut fiscalitatea pentru microîntreprinderi și a urcat TVA la unele produse care până atunci aveau o cotă redusă. Dacă nici asta nu înseamnă creșteri de taxe, atunci ce ar putea să fie?De altfel, premierul Ciolacu a susținut ieri că reforma fiscală nu va însemna că se vor introduce noi taxe. Dar, oare prin reforma fiscală se vor mări taxele și impozitele? Marcel Ciolacu este din nou ambiguu în această privință, în sensul că afirmă că sub nicio formă nu se va mări TVA la medicamente și alimente. Este în regulă. Dar, la alte produse se va mări TVA? Este o întrebare.Nu vreau să despic firul în patru pentru fiecare declarație a premierului, dar Marcel Ciolacu trebuie să înțeleagă că situația companiilor românești este complicată. Majoritatea managerilor de firme se așteaptă ca anul viitor să fie luate decizii de reducere a deficitului bugetar. Deja, sunt semne de întrebare dacă guvernul va reuși să atingă ținta de deficit pe care și-a asumat-o anul acesta. În aceste condiții, majoritatea antreprenorilor bănuiesc că anul viitor se va decide o mărire a taxelor și impozitelor.De aceea, premierul nu face decât să agite și mai mult spiritele în rândul oamenilor de afaceri cu ideea sa foarte vagă referitoare la o reformă fiscală. Este exact ce lipsește mediului de afaceri cel mai mult și anume predictibilitatea.Experții pot înțelege două lucruri din ideea de reformă fiscală anunțată de Marcel Ciolacu. Pe de o parte, că s-ar putea ca reforma să fie de fapt introducerea impozitului progresiv, una din obsesiile fiscale ale premierului Ciolacu.Pe de altă parte, există percepția că mediul de afaceri privat va achita din nou nota de plată în contul sectorului public. Dar, nemulțumirile legate de acest subiect au revenit în ultimii ani, mai ales că în materie de restructurare a instituțiilor publice nu s-a făcut nimic.Marcel Ciolacu a ratat șansa de a nu vorbi despre economie și fiscalitate. Cel mai bine în acest moment este să nu deschidă „țopăiala” despre o reforma fiscală în termeni atât de vagi, pentru că fiecare înțelege altceva. Bineînțeles că un proiect detaliat de reformă fiscală asumat de guvern poate fi pus în dezbatere, dar ambiguitatea este nocivă.Acum, companiile românești și străine se gândesc dacă să mai investească în România, în condițiile în care anul viitor se anunță dificil din punct de vedere bugetar. De aceea, declarațiile neclare ale premierului mai mult complică lucrurile decât să ajute.Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

Cine contribuie la creșterea economică? S-a schimbat în ultimii ani structura economiei? Răspunsurile le găsim analizând evoluția produsului intern brut. Cum arată economia românească în primul trimestru al acestui an și respectiv care au fost factorii care au contribuit la firava creștere economică? Datele statistice publicate recent ne oferă o serie de răspunsuri.Dar, înainte de toate, să spunem că în termeni anuali, în primul trimestru, economia a înregistrat o creștere cu 0,1%, iar ca serie ajustată sezonier nivelul a fost cu 1,8% mai mare. De remarcat că indiferent de metoda de calcul, ca serie brută sau ca serie ajustată, încetinirea economiei este evidentă și îngrijorătoare. Spre comparație, în urmă cu doi ani, creșterea economică era de aproximativ 5%. Deci, în doi ani, economia românească și-a pierdut și unul dintre puținele sale atuuri și anume o creștere cu o dinamică bună.Acestea fiind cifrele mari, să vedem factorii care au contribuit la creștere și cei care au indus scăderea economică. Astfel, sectorul de informații și comunicații a avut o creștere a volumului de activitate cu 2% și a avut o contribuție la creșterea economică de 0,2%.Activitățile culturale, de spectacole și recreative au avut tot o contribuție la creștere cu 0,2% (la fel ca domeniul IT&C), dar volumul activității a fost mai mare cu 7%. Sectorul public, adică administrația publică, apărarea, învățământul, sănătatea și asistența socială, a avut o contribuție pozitivă la creșterea economică, 0,1% și o creștere modestă a activității, cu 0,9%.În fine, motorul de creștere a fost capitolul impozite nete, care a avut cea mai mare contribuție la creștere, cu 0,6%, dar și o creștere a volumului cu 6%.Ce ne spun aceste date? Că întreaga economie a produs, per total, o scădere cu 0,5%, iar impozitele au salvat creșterea economică. O explicație a acestui salt este aceea că la începutul anului a existat o mărire a fiscalității care a contribuit la avansul economic. Dar, evident, creșterea taxelor sau impozitelor nu poate salva în fiecare an și în fiecare trimestru ritmul creșterii economice.Sunt două domenii, agricultura și tranzacțiile imobiliare, care au avut un efect neutru, adică zero, asupra creșterii economice. În rest, industria, construcțiile, comerțul, sectorul bancar și cel de asigurări, activitățile profesionale au avut contribuții negative asupra creșterii economice, situație care este cauzată de reducerea activității economice.Totodată, consumul (cu 3%) și investițiile (cu 1,3%) au contribuit la creșterea economică, dar stocurile și deficitul balanței comerciale au redus dinamica creșterii până la 0,1%. Ceea ce ne arată că părerile care susțin că ritmul creșterii economice se datorează investițiilor sunt doar parțial corecte. Să nu uităm de consum.Dincolo de evoluția produsului intern brut, datele statistice ne oferă și o imagine asupra structurii economiei românești, în comparație, de exemplu, cu anul 2021. Industria pierde din pondere (18,3% față de 18,6%), construcțiile au salt solid (4,9% față de 3,5%), comerțul crește și ca pondere în PIB, 24%, anul acesta, față de 20,6% în anul 2021. Informațiile și comunicațiile au urcat ca pondere, iar tranzacțiile imobiliare au scăzut.Desigur, evoluția din ultimii trei ani nu aduce diferențe neapărat mari, dar îngrijorarea vine de la industrie, un sector care scade ca pondere în PIB în ultimii ani. Cu atât mai mult cu cât domeniul industrial are o contribuție negativă la creșterea economică.În concluzie, economia românească încetinește într-un moment în care ar avea nevoie mai mult ca oricând o creștere solidă. Firava creștere de PIB se datorează, culmea, creșterii impozitelor, expansiunii unor sectoare precum IT&C și cel de spectacole și activități recreative și, bineînțeles, consumului. Din păcate, prin structură și dinamică, economia românească nu este cea mai performantă dintre cele europene.Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

Alegerile de ieri arată două probleme: reforma administrației locale amânată de mai mulți ani și temele complicate de la nivelul Uniunii Europene. Întrebarea este: un mandat nou îi va convinge pe politicienii aleși să facă reforme? După alegerile din anul 2020, politicienii au susținut că vor face reforme, dat fiind că urma o perioadă de patru ani fără scrutinuri electorale. Acum, în anul 2024, constatăm că nu s-a întâmplat nimic în materie de reformare a administrației.Cea mai importantă ar fi fost reorganizarea administrativ-teritorială. De exemplu, multe dintre comunele din România nu se pot susține financiar. S-a vorbit despre o reformă a administrației locale, dar în ultimii patru ani nu a existat un proiect de lege concret.În anul 2023, Camera de Comerț și Industrie a României a prezentat public o propunere de reorganizare teritorială care viza comasarea comunelor, astfel încât să nu mai existe nicio unitate teritorial-administrativă care să aibă mai puțin de 5.000 de locuitori și de asemenea o reducere a numărului de județe. Într-un alt context, Emil Boc a propus ca un județ să aibă cel puțin 800.000 de locuitori. Chiar și Marcel Ciolacu a avansat la un moment dat ideea comasării unităților administrativ-teritoriale care au mai puțin de 1.500 de locuitori.Reacția primarilor de comune a fost rapidă. Aceștia au adus argumentele care se opuneau comasării localităților, bineînțeles, în numele cetățenilor.În anul 2021, primarul Buzăului a inițiat un referendum pentru alipirea comunei Țintești la municipiu. Argumentele economice și teritoriale erau valabile, dar la referendum au fost prezenți doar 10% din locuitori, insuficient pentru a fi aprobat.Așadar, reforma administrației a rămas în ultimii ani doar la nivel de dezbatere. Vor urma alți patru ani fără scrutinuri electorale în care vom vedea dacă se va trece de la vorbe la fapte.În ceea ce privește temele europene, miza alegerilor este importantă. De ce? Pentru că Uniunea Europeană trebuie să schimbe ceva. Jean Monnet, unul dintre părinții fondatori ai Uniunii spunea că „oamenii nu acceptă schimbarea decât ca o necesitate, iar necesitatea nu poate fi văzută decât în criză”. Iar Uniunea Europeană nu a dus lipsă de crize. A fost criza economică începută în anul 2008, urmată de cea a datoriilor suverane. A continuat cu Brexitul, cu criza sanitară și acum cu războiul din Ucraina.Crizele - un sfetnic bunToate crizele mai mari sau mai mici au obligat Uniunea Europeană să găsească soluții, uneori, punând în discuție funcționarea tratatelor. Se poate spune că, în unele cazuri, crizele au fost și un sfetnic bun. Să luăm doar un singur exemplu: criza financiară din anul 2008, care a avut în centru Grecia, a adus în prim-plan viziunile diferite ale statelor nordice, frugale, cu cele ale țărilor din sudul Europei, adepte ale lejerității în gestionarea finanțelor publice.Spre deosebire de punctele de vedere divergente de la nivel european din criza economică din anii 2008-2010, pandemia a făcut ca Uniunea Europeană să achiziționeze vaccinuri de pe o platformă comună, iar programele naționale de relansare sunt finanțate printr-un împrumut girat de Uniunea Europeană.Mario Draghi, cel care a prezentat recent un raport referitor la creșterea competitivității europene, spunea despre Uniunea Europeană că „instituțiile, procesele decizionale și alocările financiare funcționează în conformitate cu lumea de dinainte de Covid-19, Ucraina, Orientul Mijlociu și revenirea rivalității între marile puteri. De aceea, este nevoie ca Uniunea Europeană să se adapteze lumii de astăzi și de mâine”.Sunt o serie de teme europene care se află în centrul schimbării: „Pactul verde”, contestat atât de agricultori, cât și de liderii din industrie, soluții pentru păstrarea competitivității companiilor europene în concurență cu cele americane sau chinezești, apărarea europeană, imigrația, tranziția ecologică sau, de ce nu?, interdicția ca începând cu anul 2035 să mai fie vândut în Europa vreun vehicul care are un motor ce utilizează benzină sau motorină. Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European ne arată un status quo la nivelul grupurilor politice importante, dar și un mesaj care vine din câteva state membre în care extremele politice au obținut scoruri electorale bune. În concluzie, instituțiile care se vor cristaliza pe baza votului cetățenilor europeni vor trebui să găsească soluții la problemele complicate ale Uniunii Europene. Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

Statele rispitoare din sudul Europei și-au regăsit creșterea economică. Explicațiile economiștilor sunt miza pe sectorul turistic, care și-a revenit mult mai rapid decât cel industrial, și fondurile europene puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Acum provocarea este ca ritmul creșterii să fie menținut. Ieri, după 16 ani de la declanșarea crizei economice, băncile din Grecia au intrat în normalitate. Este vorba despre faptul că băncile grecești au fost din nou autorizate să plătească dividende și să răscumpere acțiuni. Este dovada revenirii la o situație de funcționare firească.O pagină se întoarce. Ieri, Banca Centrală Europeană a ridicat interdicția, impusă cu 16 ani în urmă, ca băncile elene să plătească dividende. De fapt, BCE transmite un semnal clar că principalele bănci grecești sunt suficient de solide pentru a plăti o parte din profituri către acționari.Criza economică și financiară începută în anul 2008 a avut în epicentrul său, în Uniunea Europeană, Grecia. De-a lungul timpului, Grecia a cunoscut trei planuri de salvare financiare care au presupus atât recapitalizări bancare, cât și măsuri dure de austeritate.Astăzi, ratingul Greciei a ieșit din categoria junk, iar creșterea economică va fi de 2,5%, un nivel egal cu cel dinainte de criză. De asemenea, rata creditelor neperformante s-a întors la normalitate, respectiv, de la 45% în anul 2016, la mai puțin de 6%, anul acesta.Concret, cele patru mari bănci grecești – Eurobank, Banca Națională a Greciei, Alpha Bank și Piraeus Bank – au realizat, anul trecut, profituri de 3,5 miliarde de euro. Este adevărat că la acest nivel de profituri s-a ajuns într-un context general economic cu dobânzi mari, dar este greu de spus dacă a ajutat băncile sau le-a încurcat.Băncile elene pot să distribuie către acționari 25% din profituri, ceea ce înseamnă un nivel încă redus față de media de 50% pentru băncile din zona euro. Analiștii financiari cred, însă, că rata de distribuție a profiturilor, sub forma dividendelor, va crește în anii următori, în așa fel încât băncile grecești vor ajunge din urmă, la acest capitol, băncile europene.De altfel, „elevii repetenți” din criza din 2008 au ajuns astăzi în fruntea clasei, adică Spania, Portugalia sau Grecia au înregistrat cifre de creștere economică mai mari decât economiile din vestul Europei.Dar, se întreabă experții, cum au reușit statele din sud, din așa-numitul Club Med, să regăsească o bună sănătate economică? Primul răspuns se numește turism: Spania (12%), Portugalia (15%) și Grecia (20%) au ponderi ridicate ale turismului în produsul intern brut, față de o medie europeană de numai 10%.Perioada post-pandemie, care a însemnat o creștere spectaculoasă a serviciilor turistice în toată lumea a avantajat țările europene din Club Med. De exemplu, anul trecut, Portugalia a înregistrat un an turistic record, iar Grecia a primit 32,7 milioane de turiști străini, cu 1,5 milioane mai mult decât în anul 2019.Economiștii constată că sectorul serviciilor, inclusiv turismul, și-a revenit mai rapid și a crescut mai repede după pandemie decât sectorul industrial, acolo unde Germania excelează. Serviciile au fost mai puțin afectate de criza energetică și de problemele de competitivitate globală.O altă explicație a revenirii economice a statelor din sudul Europei este planul european de redresare și reziliență. Statele sudice beneficiază de fonduri europene importante pe care chiar le utilizează. Grecia, Spania și Portugalia au primit alocări semnificative prin programul european. În plus, banii europeni sunt condiționați de un pachet de reforme.În fine, a treia explicație este mecanismul ciclului economic, respectiv alternanța perioadei de scădere cu cea de creștere. Acum, statele din sud se află în perioada de expansiune.Statele din Club Med au revenit la excedent bugetar sau la deficite mici, cu excepția Italiei, păstrează totuși un nivel ridicat al datoriei publice, dar este clar că, în majoritatea cazurilor, „soarele a ieșit și pe strada lor”. Marea problemă este în ce măsură creșterea economică regăsită va putea fi menținută. Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

Analiștii financiari se așteaptă ca astăzi Banca Centrală Europeană, BCE, să scadă dobânzile. Ar fi un semnal important pentru relaxarea politicii monetare la nivel european și pentru intrarea într-o nouă conjunctură, a unei inflații mai mici și a unor dobânzi în scădere. Astăzi, la Frankfurt, se așteaptă ca Banca Centrală Europeană (BCE) să reducă dobânda cu 25 de puncte de bază. De fapt, sunt trei dobânzi-cheie cu care operează BCE, iar o scădere cu 25 de puncte ar duce dobânda de refinanțare la 4,25%, rata dobânzii marginale la 4,50% și rata depozitelor bancare la 3,75%. Cert este că o reducere a dobânzilor ar însemna un mesaj important transmis de banca centrală a zonei euro.Analiștii financiari se așteaptă ca BCE să reducă dobânda, dar, desigur, ziua de azi ar putea oferi și o surpriză, respectiv decizia BCE ca dobânzile să rămână la actualul nivel. Dacă astăzi vom asista la o reducere a dobânzilor ar fi pentru prima dată din anul 2016, în cazul dobânzii de refinanțare și a dobânzii marginale și tot pentru prima dată după anul 2019, în ceea ce privește nivelul dobânzii depozitelor.Este posibil ca astăzi BCE să dea semnalul unei noi tendințe de scădere a dobânzilor. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că economia zonei euro a trecut printr-o perioadă de creștere a dobânzilor (cu 450 de puncte de bază între iulie 2022-septembrie 2023), care și-a adus contribuția la scăderea inflației de la 10,6%, în octombrie 2022, până la 2,6%, în mai 2024. Aproape de nivelul mult dorit de băncile centrale, de 2%.Chiar dacă rata inflației nu a ajuns încă, în zona euro, la nivelul de 2%, tendința este de scădere și pare suficientă pentru ca BCE să ia astăzi decizia scăderii dobânzilor. De altfel, președinta BCE, Christine Lagarde a declarat încă din luna martie a.c. că mai multe date necesare luării deciziei de reducere a dobânzii vor fi disponibile în luna iunie a.c. Iată că iunie a venit și toată economia așteaptă cu sufletul la gură decizia BCE de astăzi.Trebuie menționat că o reducere a dobânzilor cu 25 de puncte de bază ar păstra dobânzile real-pozitive, adică mai mari decât inflația. Pe de altă parte, există un semn de întrebare dacă BCE va repeta reducerea dobânzilor și în ședința de politică monetară din luna iulie a.c. Experții se îndoiesc că dinamica reducerii va fi atât de rapidă și cred că mai degrabă guvernatorii care formează Consiliul BCE vor aștepta vara aceasta să vadă evoluția indicatorilor macroeconomici. Adică, vor urmări dacă rata inflației va continua să scadă, dacă se va menține creșterea economică, vor fi atenți la ritmul de creștere a salariilor și la deficitele bugetare înregistrate de statele membre. Este foarte posibil ca abia în septembrie să mai vorbim despre o eventuală nouă reducere a dobânzilor. Una peste alta, analiștii piețelor financiare prognozează că vor exista două sau trei tăieri de dobânzi până la sfârșitul acestui an.Dilema în care se zbate BCE este cea a majorității băncilor centrale. Adică, o relaxare rapidă a politicii monetare ar stimula cererea și investițiile, ceea ce ar putea reaprinde presiunile inflaționiste înainte ca ținta de 2% să fie atinsă. Totodată, băncile centrale sunt atente și la evoluțiile prețurilor energiei și la tensiunile geopolitice care pot influența dinamica prețurilor.De asemenea, mai există o legătură între Rezerva Federală americană și BCE. Dacă Rezerva Federală păstrează dobânda-cheie la același nivel, iar BCE scade dobânzile se formează o presiune pentru devalorizarea monedei euro față de dolar. Dacă, însă, dobânzile nu scad există riscul ca ritmul creșterii economice să aibă de suferit. Deci, BCE trebuie să aleagă calea de mijloc.În aceeași situație este și Banca Națională a României (BNR). Analiștii financiari se întreabă dacă instituția va reduce dobânda la ședința din 5 iulie a.c sau va păstra actualul nivel. Mulți cred că nu va exista o reducere a ratei de dobândă-cheie, date fiind evoluțiile macroeconomice și riscul revenirii inflației.Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

Trei companii aviatice au fost obligate de legislația americană să plătească despăgubiri pasagerilor și amenzi pentru perturbarea programului de zbor în timpul pandemiei. În Europa, normele legale sunt clare, dar aplicarea lor este vagă. Câteva companii aeriene plătesc daunele produse pasagerilor în perioada crizei sanitare, scrie cotidianul francez „La Tribune”. Se întâmplă în SUA, unde departamentul de stat pentru transport a obținut de la trei linii aeriene plata a aproximativ un miliard de dolari pentru anulările sau modificările semnificative ale orarului de zbor în perioada pandemiei.Este vorba despre companii aeriene care au returnat banii pasagerilor și au plătit și o amendă. Cel mai mult a fost afectată Lufthansa care a restituit 775 milioane de dolari și a plătit o penalizare de 1,1 milioane de dolari, KLM a rambursat 113 milioane de dolari și a achitat o amendă de 1,1 milioane, iar South African Airways a returnat 15 milioane și a plătit amenda de 300.000 dolari. După cum se poate vedea, principalii beneficiari au fost clienții americani ai companiilor aeriene care și-au primit banii înapoi. Destul de târziu, dar cum se spune mai bine mai târziu decât niciodată.Ministerul Transporturilor american a anunțat la sfârșitul lunii aprilie a.c. că liniile aeriene care operează în SUA sunt supuse unor reglementări mai stricte în ceea ce privește rambursarea și compensarea pasagerilor în caz de anulare, modificare sau întârziere a zborurilor sau chiar de pierdere a bagajelor.Rezultatul a fost că anularea zborurilor, în anul 2023, în SUA, a înregistrat o rată de numai 1,2%, cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu. Ceea ce arată că însăprirea legislației a dus la o mai bună disciplină de zbor pentru firmele aviatice, chiar dacă numărul curselor programate a fost mai mare față de anii anteriori.Secretarul de stat american pentru transporturi a explicat în cadrul unui comunicat de presă că dacă un zbor este anulat sau schimbat în termeni semnificativi, călătorii nu trebuie să lupte cu firma pentru a-și primi banii înapoi. Trebuie, pur și simplu, ca rambursările de bani către consumatori să se facă în mod automat. Legislația americană a definit și ce înseamnă „o schimbare semnificativă”, respectiv, o modificare cu trei ore a plecării sau sosirii pentru cursele interne și cu șase ore pentru cele internaționale.De asemenea, se consideră „schimbări semnificative” plecarea de pe un alt aeroport sau sosirea pe un altul, mai multe escale efectuate în cadrul zborului sau retrogradarea pasagerului din clasa rezervată. După cum se poate vedea, legislația americană este clar în favoarea consumatorilor, dar departamentul de stat are grijă ca normele legale să fie și respectate. Desigur, nici Europa nu duce lipsă de legislație, dar uneori aplicarea ei lasă de dorit.În 2023, anulările zborurilor din anul precedent și-au pus amprenta asupra rezultatelor financiare ale companiei Lufthansa. Anul acesta va continua să fie cu probleme, în sensul că grevele angajaților companiei vor duce și ele la zboruri anulate și implicit la pierderi financiare.Principalul grup de companii aeriene europene, care include alături de Lufthansa, firme din Austria și Elveția plus Eurowing și Brussels Airlines, a încheiat primul trimestru al acestui an cu o pierdere de 849 milioane de euro, ceea ce a redus previziunile pentru profitul operațional pe anul 2024 la 2,2 miliarde de euro. Iar profitul pe trimestrul al doilea 2024 este așteptat să fie cu 100 milioane de euro mai mic decât în aceeași perioadă din anul precedent. Ceea ce arată clar rezultate financiare în scădere ale companiilor aviatice europene.Problema a venit din cauza conflictelor de muncă din interiorul companiilor aviatice care au condus la o scădere a cererii de zboruri cu liniile aeriene respective. Cu toate acestea, grupul european de companii aviatice poate salva anul cu ocazia sezonului de vacanțe de vară care se apropie și pentru care există o creștere a rezervărilor de bilete. O creștere care ar putea să ducă la o performanță economică mai bună decât în anul 2023.Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

O analiză a unei firme de consultanță franceză arată că exporturile de cereale ale Ucrainei au revenit la nivelul de dinainte de război. Ceea ce demonstrează că, în pofida protestelor fermierilor, autoritățile europene și cele naționale au găsit soluții pentru a susține exportul de produse agricole din Ucraina. Iar, Uniunea Europeană va impune, de la i iulie a.c., un impozit mai mare pentru importurile de cereale din Rusia și Belarus. În primele luni ale acestui an, fermierii din statele europene limitrofe Ucrainei au protestat virulent împotriva importurilor de cereale ucrainene. Agricultori din România, Polonia, Ungaria, Slovacia și Bulgaria acuzau că prețurile la care se vând cerealele din Ucraina “le strică piața”.Este dificil de spus câtă realitate și câtă exagerare a fost în protestele de la începutul anului, pentru că de fiecare dată, autoritățile naționale și cele europene au susținut că materiile prime agricole din Ucraina nu fac decât să tranziteze statele Uniunii Europene și să fie vândute pe piețele internaționale.O analiză realizată de compania franceză specializată în business agricol, Agritel-Argus Media, arată că exporturile ucrainene de cereale și-au recâștigat poziția pe piața mondială. Astfel, anul acesta, Ucraina a exportat lunar aproximativ șapte milioane de tone de cereale, adică nivelul de dinainte de începerea războiului, în februarie 2022.Performanța este cu atât mai bună cu cât Ucraina nu are acces la regiunile din estul țării, ocupate de Rusia, pe care se află 21% din producția de grâu din producția totală a Ucrainei, 17% din producția de orz și 19% din cea de floarea-soarelui. La porumb, situația este mai bună, în sensul că suprafețele cultivate cu această plantă se află în nordul țării. Cert este că Ucraina este din nou al patrulea exportator la nivel mondial de porumb și al optulea de grâu.În ciuda protestelor fermierilor, Uniunea Europeană a dat o mână de ajutor serioasă Ucrainei pentru a putea exporta produse agricole. Dacă înainte de război, 90% din exporturi se făceau prin portul Odessa, acesta a fost închis până în august 2022, iar apoi, aproape un an, a funcționat ca urmare a acordului realizat la inițiativa ONU și negociat de Turcia. În vara anului 2023, Rusia s-a retras din înțelegerea privind Marea Neagră, dar Ucraina a reușit să securizeze un coridor pentru export la Marea Neagră.Analiza Agritel-Argus Media arată că exporturile de cereale ucrainene s-au făcut în ultimii ani, în ordinea ponderilor, atât prin așa-numitul coridor Odessa, pe Marea Neagră, cât și pe Dunăre, dar și terestru, cu trenul sau cu camioane. Din cele 6-7 milioane de tone exportate, una-două trec pe Dunăre, a declarat expertul Agritel.Datele analizei companiei de consultanță franceze sunt confirmate și în România. Adică, ieri, profit.ro a publicat sinteza unui document guvernamental care arată că, anul trecut, traficul de mărfuri din Ucraina a fost foarte profitabil pentru canalul Sulina, canalul Dunăre-Marea Neagră, porturile dunărene de la Brăila, Galați și Tulcea și, bineînțeles, pentru portul Constanța. Doar pentru tranzitul pe canalul Sulina, autoritățile portuare au perceput tarife de 16 milioane de dolari, arată profit.ro. Ceea ce ne demonstrează că tranzitul nu a fost deloc neprofitabil pentru anumite zone ale țării.Desigur, uzura sau chiar deteriorarea infrastructurii rutiere și feroviare, reclamate de fermieri, pot fi o realitate, dar statul român ar fi putut cu proiecte bine argumentate să obțină finanțări europene pentru modernizarea infrastructurii.Pe de altă parte, Uniunea Europeană a adoptat un regulament care crește taxele pentru cerealele importate din Rusia și Belarus. Este destul de bizar că fermierii din Europa de Est au protestat împotriva importurilor din Ucraina, dar nu au fost deranjați de cele din Rusia. Doar Letonia a impus unilateral un embargo produselor agricole care veneau din Rusia și Belarus, până în iulie 2025, iar Polonia a cerut sancționarea acestor importuri. De altfel, cele două state au inițiat la nivel european majorarea taxelor pentru cerealele din Rusia până la un nivel care să blocheze importul acestora.În final, chiar dacă nu este vorba despre produsele din Ucraina, să spunem că fermierii vest-europeni au găsit încă un motiv să protesteze. Astfel, opt puncte de trecere a frontierei dintre Spania și Franța au fost închise ieri, pentru mai multe ore, agricultorii cerând energie mai ieftină. Este clar că până la alegeri nimic nu-i poate opri pe fermieri să-și „arate mușchii”. Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

Agenția de rating Standard&Poors a scăzut calificativul economiei franceze. Motivul? Înrăutățirea indicatorilor bugetari și prognoza de creștere a datoriei publice. Este o situație din care și România poate învăța. În ultima zi a lunii mai, agenția de rating Standard & Poor's a redus calificativul Franței de la dublu A la AA- din cauza „degradării poziției bugetare”. În nota agenției se arată că va crește datoria publică a Franței din cauza deficitelor bugetare, mai mari decât se anticipa, care se vor înregistra în următorii trei ani. Din acest punct de vedere, situația fiscal-bugetară a Franței și abordarea agențiilor de rating merită analizate, mai ales că ele seamănă izbitor, din anumite puncte de vedere, cu evoluția bugetară a României.În aprilie a.c., agențiile Moody's și Fitch nu au penalizat ratingul suveran al Franței. A făcut-o, însă, la sfârșitul lunii mai a.c., S&P, în fața evidenței că situația bugetară s-a degradat în ultimii ani și după ce agenția de rating făcuse posibilă o astfel de mișcare prin reducerea perspectivei de la stabilă la negativă.Este pentru prima oară din anul 2013 când ratingul suveran al Franței este redus, dar argumentele agenției S&P sunt imbatabile. Analiștii agenției nu cred că Franța va reuși să revină cu deficitul bugetar sub 3% din PIB, până în anul 2027, în pofida declarațiilor făcute de oficiali. Din acest punct de vedere, situația este perfect asemănătoare cu cea din România. Și guvernul de la București și-a asumat să revină în următorii ani la un deficit de 3% din PIB. Dar cine are încredere în ceea ce-și asumă oficialii români?Bineînțeles, nu se pune problema ca Franța să nu își onoreze la timp plata datoriilor. Dar, marea întrebare rămâne: retrogradarea ratingului va influența nivelul dobânzilor la împrumuturi? Părerile sunt împărțite: sunt economiști care cred că diferența dintre randamentele franceze și cele germane (acum la 50 de puncte de bază în favoarea Germaniei) se va menține. Alți analiști anticipează o creștere a costurilor de împrumut pentru obligațiunile franceze.Anul trecut, Franța a avut o degradare a situației bugetare, un deficit de 5,5% față de 4,8% din PIB, anul precedent. În anul 2023, a fost un derapaj bugetar de aproximativ 18 miliarde de euro care se explică prin scăderea veniturilor bugetare din impozitul pe profit și din TVA. Anul acesta, bugetul a fost construit cu un deficit de 4,9% din PIB, departe de nivelul de 3% așteptat în zona euro. În zona euro, anul trecut, Italia a avut un deficit mai mare decât Franța, dar francezii sunt printre „elevii cei mai puțin silitori” în materie de deficit și datorie.Anul acesta, Franța a avut o avalanșă de vești rele în materie bugetară. Mai întâi, s-a constatat că deficitul bugetar de anul trecut, 5,5% din PIB, a fost mai mare decât cel prognozat. Ca răspuns, guvernul a anunțat economii bugetare de 10 miliarde de euro pentru anul acesta și alte 20 miliarde de euro pentru anul viitor. Apoi, datoria publică a fost anul trecut de 110% din PIB și este prognozată pentru anul acesta la 112% din PIB. Cu toate acestea, sunt și analiști care liniștesc opinia publică uitându-se la cererea crescută pentru obligațiunile franceze.Un subiect de dezbateri este acela că retrogradarea de rating s-a făcut cu numai 10 zile înainte de alegerile europarlamentare. Nu este cazul unor interpretări politice, dacă ne gândim că data evaluării agenției de rating era demult stabilită și cunoscută. Dar, ca și în România, speculațiile de ordin politic nu pot fi oprite.În materie politică, stânga franceză a susținut refrenul că o reducere a deficitului fără creștere a produsului intern brut dăunează economiei și a reproșat guvernului că a refuzat să aplice o impozitare crescută a superprofiturilor și a superdividendelor. Stânga politică propune introducerea unui impozit de 1% aplicat gospodăriilor care dețin active financiare mai mari de 2,2 milioane de euro. În materie de reducere a cheltuielilor, politicienii de stânga resping aproape orice soluție, mergând pe ideea că problema bugetară este la venituri, nu la cheltuieli. În concluzie, situația bugetară franceză și abordarea agențiilor de rating pot fi lecții valabile și pentru România. Rubrică susținută de SALT Bank, primul neobank 100% românesc.

Recent, FMI a rezervat o surpriză: a propus ca Germania să relaxee „frâna de îndatorare”. Guvernul federal, însă, refuză o astfel de schimbare. Cât de mult s-a schimbat viziunea în cazul FMI și cât de fix a rămas reperul Germania în materie de responsabilitate fiscală.  Am trăit să vedem și așa ceva. Fondul Monetar Internațional (FMI) recomandă Germaniei, într-un raport apărut recent, să relaxeze așa-numita frână de îndatorare. Surprinzător, pentru că FMI este cunoscută ca o instituție extrem de atentă la cheltuielile publice ale economiilor pe care le analizează.În urmă cu 15 ani, FMI era caracterizată de multă prudență în ceea ce privește cheltuielile și deficitele. Mai mult chiar, instituția era acuzată că impune politici economice care conduc la austeritate. Viziunea FMI s-a schimbat în timp, în sensul că a devenit mai flexibilă în materie de deficit bugetar. După criza din 2008-2009, atunci când Fondul a fost acuzat că prin politicile sale a dus la scăderea economiilor, FMI a început să fie atent la rațiunile sociale și la investițiile publice.Iată că acum s-a ajuns ca FMI să recomande Germaniei relaxarea frânei de îndatorare înscrisă în Constituție, adică, mai clar, să propună o creștere a gradului de îndatorare. Argumentul suprem pentru flexibilizarea frânei de îndatorare este nevoia de investiții.Nu este pentru prima oară când Germania este presată să cheltuiască mai mult. Să ne aducem aminte că înainte de pandemie, multe state europene făceau presiuni asupra Germaniei pentru a-și crește deficitul bugetar prea mic sau pentru a scădea excedentul de balanță comercială. În continuare, Germania a rămas consecventă în rândul țărilor frugale, adică a statelor care au datorii în scădere, deficit bugetar redus sau chiar zero și excedent de balanță comercială.Ce este frâna îndatorării și ce ar însemna relaxarea ei? În anul 2009, așadar în plină criză economică, Germania a decis să introducă în Constituție o restricție cunoscută ca frâna îndatorării care spune că guvernul federal nu se poate împrumuta anual cu mai mult de 0,35% din PIB. Excepția se putea aplica doar în situații de urgență excepționale. De altfel, Germania a și aplicat derogarea de la prevederea constituțională cu ocazia pandemiei. Timp de câțiva ani, Germania a renunțat la frâna îndatorării, dar motivele erau într-adevăr excepționale și anume criza sanitară. Toate statele membre se împrumutau masiv pentru a susține sectoarele închise din cauza panedmiei și economia în general. Nici Germania nu a făcut excepție și timp de câțiva ani regula constituțională a limitării împrumuturilor nu a mai fost aplicată.Acum, FMI propune, într-un raport, ca frâna de îndatorare să fie flexibilizată. Argumentul adus este nevoia de investiții federale. Raportul FMI arată că o schimbare până la 1% a gradului de îndatorare nu ar afecta creșterea datoriei publice.Din nou, suntem în fața unei propuneri prin care Germania ar trebui să crească cheltuielile bugetare și implicit gradul de îndatorare. Probabil că se mizează din nou ca Germania să fie motorul de creștere pentru întregul bloc comunitar doar dacă ne gândim că este cea mai mare economie europeană, un exportator solid și un importator important.Mass-media internațională arată că propunerea FMI nu a fost bine primită de guvernul de la Berlin care crede mai mult într-o abordare conservatoare a deficitului și datoriei decât într-una expansionistă. Ciudățenia situației este că FMI îndeamnă Germania să cheltuiască mai mult, să investească mai mult, prin împrumuturi, iar guvernul federal nu ia în calcul, cel puțin deocamdată, această variantă. Mai ales că o creștere a deficitului bugetar ar însemna și o presiune asupra creșterii inflației. Așadar, Germania refuză să meargă pe calea cea mai ușoară pentru a obține creștere economică, un gest de responsabilitate bugetară care ar trebui să inspire și alte guverne europene.

Activitatea comercială riscă să fie sufocată de reglementări. Plafonarea adaosului comercial și, mai nou, ideea controlului delistării produselor românești pot duce la efecte inverse față de așteptări și anume o retragere a investitorilor sau la o penurie de produse. Știți gluma cu ursul și iepurașul care nu avea șapcă. De fiecare dată, când ursul îl prindea prin pădure pe iepuraș fără șapcă îi dădea câteva scatoalce. Azi, așa, mâine, așa, când într-o zi află regele pădurii și îl cheamă pe urs la el. Leul îi spune să găsească motive mai serioase pentru a-i aplica o corecție iepurașului, cum ar fi să-i ceară o țigară și un foc. Iepurașul, însă, ascultă convorbirea și a doua zi când se întâlnește cu ursul este pregătit: are țigări de toate felurile, are chibrituri și brichetă și orice îi cere ursul îi dă. Exasperat, ursul îi spune iepurașului: „da, dar iar nu ai șapcă!”.Glumița cu iepurașul și ursul se potrivește în cazul marilor rețele comerciale din România. În urmă cu câțiva ani, a existat o lege care îi obliga pe marii retalieri ca jumătate din produsele de pe rafturile magazinelor să fie românești. Bineînțeles că legea nu s-a aplicat, iar Comisia Europeană a ajuns să deschidă României o procedură de infringement. În cele din urmă, legea a fost uitată.Mai de curând, o directivă europeană îndreptată împotriva practicilor comerciale neloiale impunea producătorilor și comercianților obligația de a negocia contractele de livrare și, totodată, stipula termene maxime de plată către furnizori. Este greu de spus dacă impunerea unor prevederi în mod imperativ i-a ajutat în mod real pe producătorii autohtoni.În aceste zile, ministrul agriculturii a anunțat că pregătește alte două acte normative care se referă la lanțul comercial, respectiv la comercianți. În primul rând, este vorba despre plafonarea adaosului comercial pentru produsele românești, dar și pentru cele din import care sunt materie primă pentru fabricarea altor mărfuri.În al doilea rând, ministrul agriculturii a anunțat că lucrează la o ordonanță ce îi va penaliza pe comercianții care delistează produse românești și se aprovizionează cu produse din import, mai scumpe decât mărfurile care au fost scoase de pe raft. În această situație, amenda va fi enormă, adică 5% din cifra de afaceri.Este ca în bancul cu iepurașul care nu are șapcă. După ce statul a încercat să oblige supermarketurile să aibă un anumit procentaj de produse românești la vânzare, după ce se pregătește o plafonare a adaosului comercial pentru produsele autohtone, acum a apărut și ideea interzicerii delistării unor produse românești. Supermarketurile „nu au șapcă” și atunci trebuie să li se aplice o corecție financiară serioasă!Este de neînțeles de ce producătorii români și statul se ambiționează să sufoce marile rețele comerciale cu reglementări când mult mai simplu ar fi să recunoască lipsa de soluții practice în concordanță cu piața. Pentru că de fiecare dată când s-au adoptat reglementări în afara pieței, ele au fost ocolite de jucătorii de pe lanțul comercial.Dacă este atât de greu de lucrat cu supermarketurile, de ce producătorii nu renunță pur și simplu să își mai ducă marfa în marile rețele comerciale? Prin asociere sau singuri, producătorii au libertatea economică să își facă propriile rețele de magazine în care să își vândă produsele. Acolo, în magazinele lor, producătorii ar putea să impună propriile reguli și ar scăpa de abuzurile marilor rețele comerciale. Evident, construirea unei rețele de magazine nu este o întreprindere ușoară. Dar, știind acest lucru, producătorii ar trebui să înțeleagă mai bine modelul de afaceri al supermarketurilor și dacă nu îl apreciază, măcar să îl respecte.De asemenea, statul își poate lua inima în dinți și poate încerca să construiască o rețea comercială. De fapt, acest lucru s-a întâmplat, prin înființarea Casei de Comerț Unirea. Doar că obiectivele ambițioase ale Casei Unirea au eșuat. De șase ani, Casa Unirea nu reușește să deschidă câteva magazine, în schimb s-au deschis mai multe dosare de cercetare penală. Reglementările atât de numeroase și de amănunțite dau senzația că statul vrea să preia ostil afacerea supermarketurilor. În această situație, acționarii pot decide să plece din România. Se poate întâmpla când le tot spui investitorilor că „nu au șapcă”.

În zona euro, inflația s-a redus și se apropie de nivelul ideal de 2%. Banca Centrală Europeană ia în calcul începerea unui ciclu de reducere a dobânzilor, dar creșterea salariilor încă poate fi un factor de revenire a inflației. În mai multe state din zona euro, inflația se apropie de nivelul ideal, adică de 2%. În aprilie a.c., Germania și Franța sunt la egalitate, în ceea ce privește rata inflației, respectiv 2,2%. În Franța, tendința este de scădere, de la 2,3%, în martie a.c. În Germania, rata inflației a rămas neschimbată în martie și aprilie, la 2,2%, dar tendința a fost, totuși, de scădere dacă ne uităm la cifra din februarie a.c, respectiv 2,5%.Această evoluție încurajatoare l-a făcut pe Bruno Le Maire, ministrul francez al economiei, să declare că „bătălia cu creșterea prețurilor a fost câștigată”. Să se fi grăbit cu acest verdict ministrul economiei? Vom vedea în următoarele luni, dar, deocamdată, entuziasmul lui Bruno Le Maire pare susținut de cifrele statistice.În Franța, inflația a coborât datorită încetinirii creșterii prețurilor alimentelor și țigaretelor. Prețurile produselor manufacturate a scăzut ușor pe parcursul unui an, în perioada aprilie 2023-aprilie 2024, iar tarifele serviciilor, categorie care ocupă aproape jumătate din coșul de consum al francezilor, au crescut peste medie, cu 3%.Iată câteva exemple de produse alimentare care au înregistrat în ultimul an o evoluție notabilă a prețurilor. Uleiul, din cauza uleiului de măsline, a avut o creștere semnificativă a prețului cu 3,2%, dulciurile, precum zahărul, mierea sau ciocolata s-au scumpit cu 2,5%, iar prețul băuturilor alcoolice a urcat cu 2%. La polul opus, există și o scădere a prețului, la legumele proaspete, cu 4,7%.În Germania, lucrurile stau asemănător cu Franța. Nu doar în ceea ce privește rata generală a inflației, tot 2,2%, ci și pe categorii de produse. Tot uleiul, ca și în Franța, are o creștere mare de preț, 7,4%, iar uleiul de măsline a crescut cu procentul incredibil de 53%. De asemenea, prețul dulciurilor (zahăr, gem, miere) a urcat mult, cu 8,3%. În contrast, prețul legumelor proaspete a scăzut (la fel ca în Franța, din nou) cu 8,8%.Se poate observa cât de asemănătoare sunt cele mai mari economii europene, în sensul că la multe produse, tendința a fost la fel, scădere sau creștere, doar procentele au făcut diferența în unele cazuri.De remarcat, că în Germania, prețul energiei a scăzut, de exemplu, tariful energiei electrice pentru gospodării s-a redus cu 3,2% și în general, prețul energiei a scăzut cu 1,2%, fiind avantajat și de o reducere a TVA de la 19% la 7%. Este adevărat că scăderea TVA s-a aplicat temporar, respectiv până în aprilie a.c.Jocul inflației nu este important doar pentru consumatorii de produse și servicii, ci și pentru sistemul bancar. La cea mai recentă reuniune a guvernatorilor Băncii Centrale Europene, din luna aprilie, mesajul a fost că este plauzibil ca banca centrală a zonei euro să înceapă o reducere a dobânzii-cheie. Totdeauna există, însă, un „dacă”. În cazul de față dobânda-cheie din zona euro va fi redusă în luna iunie, doar dacă inflația va coborî și în luna mai.Situația este parțial asemănătoare cu cea din România, dacă ne gândim că guvernatorul BNR a făcut precizarea, în luna februarie, că se pregătește o reducere a ratei de dobândă de politică monetară cu condiția ca inflația să scadă suficient de mult în lunile martie și aprilie. Încetinirea creșterii prețurilor nu a fost suficientă, astfel că BNR și-a mai acordat o amânare până la o posibilă reducere de dobândă.Banca Centrală Europeană are o problemă și anume creșterea salariilor în zona euro. Conform unui studiu publicat recent de BCE, în primul trimestru al acestui an, creșterea salariilor a fost cu 4,69%. În același timp, BCE prognozează că anul acesta vor crește salariile în medie cu 4,5%, iar anul viitor cu 3,6%. Analiza Băncii Centrale Europene arată că o creștere medie a salariilor cu 3% este compatibilă cu atingerea unei inflații de 2%. Dacă, însă, vor fi creșteri de salarii mai mari de 3% presiunea asupra creșterii inflației va crește. Sunt principii de care ar trebui să țină seamă și guvernul României.

Ministerul Finanțelor a făcut publice datele bugetului din primele patru luni ale anului. Primele cifre vizibile sunt cele ale deficitului bugetar. Un indicator care a ajuns la 3,24% din PIB, adică 57,2 miliarde de lei, ceea ce înseamnă de aproximativ două ori mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut, atunci când deficitul era de numai 1,70% din PIB, respectiv 27 miliarde de lei. Există, în valoare nominală, o creștere a deficitului bugetar cu aproape 30 miliarde de lei. Calculele trebuie refăcute, în sensul că în luna aprilie a.c., guvernul a luat decizia să plătească pensiile în avans, adică înainte de Sărbătorile de Paști. Ceea ce, evident, încarcă bugetul pe aprilie a.c. cu fondurile din luna mai. Ministerul Finanțelor ne spune și care au fost cheltuielile suplimentare, respectiv 9,33 miliarde de lei. De asemenea, în nota privind execuția bugetului general consolidat se arată că din cele 9,3 miliarde, 8,3 au fost plătite din bugetul asigurărilor sociale și un miliard de la bugetul de stat. Ceea ce ne spune că 10% din cheltuielile cu pensiile sunt acoperite de la buget, prin transferuri. Iar acest lucru se întâmplă cu siguranță pe ansamblul întregului an.Să ne întoarcem însă la deficitul bugetar. Pentru a avea o imagine corectă după patru luni ale anului va trebui să scădem sumele plătite în avans în contul pensiilor. Vom ajunge la un deficit 2,7% din PIB, respectiv aproximativ 48 miliarde de lei. Chiar și în aceste condiții, deficitul bugetar este cu mult mai mare decât cel de anul trecut, mai exact cu 20 miliarde de lei.În ultimul timp, guvernul explică nivelul ridicat al deficitului bugetar prin creșterea investițiilor. Este oare o justificare? Mai întâi, cifrele. Datele Ministerului Finanțelor arată, într-adevăr, anul acesta o creștere importantă a investițiilor publice în comparație cu cele de anul trecut. Nota de execuție a bugetului spune că în primele patru luni ale anului cheltuielile din fonduri publice pentru investiții au fost de 31 miliarde de lei, în timp ce anul trecut erau de numai 19 miliarde de lei.Interesant este că anul acesta proporția investițiilor realizate din fonduri naționale a fost mult mai mare decât în urmă cu un an. Adică, din 31 miliarde de lei, 21 miliarde au fost de la bugetul național și numai 10 din fonduri europene. În contrast, anul trecut din 19 miliarde lei alocate pentru investiții, aproape 12 au fost din fonduri europene.O întrebare legitimă este: în ce măsură suntem în fața unei tendințe corecte, mai ales într-o perioadă în care România are la dispoziție foarte multe fonduri europene? În mod normal, acum, investițiile ar trebui să se concentreze pe absorbția banilor europeni și, bineînțeles, pe reformele din PNRR care fac posibilă atragerea sumelor alocate României.Chiar și dacă scoatem din deficitul bugetar sumele în plus alocate anul acesta de la buget pentru investiții, nivelul deficitului rămâne mai mare decât cu un an în urmă. Această abordare nu este corectă. Ea apare la unii miniștrii, dar nu se poate afirma că fără investiții deficitul ar fi mult mai mic. Este o înșelătorie. Pentru că pe această logică putem spune că reducerea la jumătate a cheltuielilor cu salariile ar scădea substanțial deficitul. Dacă s-ar reduce și pensiile deficitul ar tinde spre zero.Dar, acest raționament simplist nu este valabil. De fapt, deficitul bugetar este suma tuturor cheltuielilor făcute de stat, fie că este vorba despre pensii sau salarii, despre medicamente sau dobânzi, despre investiții sau subvenții. Fiecare în parte contribuie la cheltuielile bugetare care ajung să fie mai mari decât veniturile. De aceea, echilibrarea bugetului nu se va putea face reducând doar un capitol de cheltuieli, ci scăzând din fiecare atât cât este optim.

Premierul Ciolacu a atins recent câteva subiecte sensibile pentru angajații bugetari. Presiunea creșterii salariilor, numărul de salariați din sectorul public și chiar libertatea bugetarilor de a-și găsi un loc de muncă în sectorul privat. Opiniile dlui Ciolacu sunt corecte, rezultatele în practică sunt, însă, puțin vizibile. Recent, premierul Marcel Ciolacu a avut o mică revoltă față de cererile salariale ale angajaților bugetari. Prim-ministrul a fost iritat că o parte din angajații din aparatul tehnic al Guvernului nu au fost mulțumiți cu creșterea salarială de 10% și au cerut și protestat pentru o mărire a salariilor cu 30%. Marcel Ciolacu a reacționat.Sunt mai multe paliere de discuție. Premierul le-a transmis angajaților bugetari că dacă nu le convine nivelul creșterii salariale să nu îl voteze. Pare o afirmație curajoasă, în contextul acestui an electoral, dar, să nu uităm, deocamdată, Marcel Ciolacu nu candidează la nimic. Dacă vorbim despre partidul pe care îl conduce, atunci lucrurile stau altfel.În orice caz, abordarea tranșantă a premierului merită remarcată. Doar că vine într-un moment în care guvernul tocmai a crescut salariile cu 10% pentru o serie de categorii de angajați ai statului, deci „puseul” de responsabilitate al premierului este doar verbal. Adică, sunt bani în buget pentru o creștere a salariilor cu 10%, dar nu și pentru o mărire cu 30%. De fapt, bugetul de stat nu are bani nici pentru mărirea cu 10%, ci se forțează, din nou, nivelul deficitului bugetar.Afirmația lui Marcel Ciolacu aduce aminte de anii 90, atunci când Theodor Stolojan, premier pentru un an de zile, le-a spus românilor, cu un rictus al feței specific și dând cu pumnul în masă, că bugetul nu mai are bani pentru a face față presiunilor de creștere a cheltuielilor care veneau din toate părțile. Stolojan avea dreptate, atunci bugetul nu avea bani. Acum, guvernele au descoperit o cale foarte simplă de a face rost de bani și anume se împrumută.Dar, Marcel Ciolacu mai spune câteva lucruri interesante și anume că la guvern și în Parlament, în aparatul tehnic, se pot găsi soluții pentru structuri de personal mai suple și astfel pot crește salariile celor care merită. Ba chiar, sugerează că nemulțumiții din sectorul bugetar își pot căuta un loc de muncă în mediul privat. Abia acum, premierul este în mijlocul problemei. De ani de zile, mediul de afaceri cere o simplificare și o reducere numerică, acolo unde este cazul, a aparatului bugetar. Ce s-a întâmplat? Exact invers, adică o creștere a numărului de angajați la stat. De asemenea, experții consideră că o bună soluție pentru creșterea salariilor este disponibilizarea unor angajați și creșterea salariilor celor care rămân.Restructurarea ar trebui făcută pe baza unei analize care să arate, pe de o parte, numărul de angajați necesar pentru fiecare instituție publică și, pe de altă parte, să indice salariații care trebuie disponibilizați. Guvernul de coaliție PNL-USR Plus-UDMR începuse realizarea unor audituri în fiecare instituție publică, dar fie timpul a fost prea scurt, fie voința politică a fost scăzută, cert este că rezultatele acestor evaluări nu s-au văzut în practică, poate cu excepția Ministerului Economiei.De altfel, nici rezultatele reorganizării instituțiilor publice inițiată de guvernul Ciolacu, nu vor fi spectaculoase. Să reamintim că legea privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, publicată în octombrie 2023, prevede desființarea posturilor neocupate și o revizuire a posturilor de șef de serviciu, director sau de director general în funcție de personalul aflat efectiv în subordine.Aplicarea ordonanței a fost amânată de la sfârșitul anului 2023 până la jumătatea acestui an, timp suficient pentru ca multe dintre instituțiile publice să așeze schemele de personal astfel încât să nu se schimbe nimic semnificativ nici în buget, nici în ceea ce privește numărul de salariați.Așadar, dincolo de punctele sensibile sesizate de premierul Ciolacu, rezultatele practice rămân nesemnificative. Guvernul nu schimbă nimic important în funcționarea administrației centrale sau locale și de aceea statul va continua să se împrumute și pentru a plăti salarii tot mai mari pentru tot mai mulți bugetari.

Turiștii români au cheltuit, anul trecut, în afara țării, 8,4 miliarde de euro. Este o sumă imensă pe care hotelierii și administrația nu fac niciun efort pentru a o păstra în țară. Una dintre cele mai șocante cifre ale societății românești poate fi găsită în datele privind contul curent al balanței de plăți. Mai clar, balanța de plăți contabilizează intrările și ieșirile de monedă din țară, respectiv rezultatul net al balanței comerciale plus serviciile din care fac parte transportul, prelucrarea bunurilor, telecom, tehnologia informației și serviciile turistice și de călătorii.Cifra despre care vorbim este 8,4 miliarde de euro și reprezintă banii pe care românii i-au cheltuit, anul trecut, în afara țării, în calitate de turiști. Este de prisos să spunem că suma este enormă și ea s-a dublat în doar doi ani, adică în anul 2021 cheltuielile au fost de 4,4 miliarde de euro.Fără a intra în amănunte, statistica Băncii Naționale a României arată că turiștii români aflați în călătorii în afara țării au cheltuit 8,4 miliarde de euro. Este clar că suma include costul vacanțelor, dar și al călătoriilor de afaceri. Statistica nu precizează destinațiile favorite (dar, putem bănui că sunt cu precădere statele europene) și, de asemenea, suma include cheltuielile totale făcute de români în afara granițelor.Suma de 8,4 miliarde de euro are, însă, mai multe semnificații economice. În primul rând, previzibil de altfel, este o problemă a industriei turistice românești. Faptul că românii au cheltuit anul trecut în afara țării 8,4 miliarde de euro ar trebui să îi preocupe zi și noapte pe responsabilii turismului românesc, fie că sunt din administrație sau din mediul privat.În esență, turismul autohton de vacanță sau de business a pierdut anul trecut 8,4 miliarde de euro fără ca vreun oficial român sau vreun președinte al unei organizații patronale să se îngrijoreze. Nimeni nu a suflat niciun cuvânt despre ieșirea masivă de bani din țară și eventual să propună o serie de măsuri pentru a atrage în țară o parte din banii cheltuiți în străinătate.Bineînțeles, suntem într-o piață liberă, turiștii români au toată libertatea de a călători și de a-și cheltui banii unde doresc în afara țării. Problema este la hotelierii români, la organizatorii români de evenimente, la agențiile de specialitate care nu pot să îi convingă pe turiștii autohtoni să cheltuiască o parte din sumă aici pe teritoriul țării.Este posibil ca proprietarii de hoteluri să fie mulțumiți de încasările sigure pe care le au prin utilizarea tichetelor de vacanță oferite de stat în special angajaților din sectorul bugetar. Suma totală anuală a tichetelor de vacanță este de aproximativ 200 milioane de euro, ceea ce înseamnă o piață sigură pentru proprietarii de active turistice.Dar, mult mai interesant ar fi ca proprietarii unităților de cazare din România să obțină o parte din felia pe care turiștii români o cheltuiesc în afara țării. Unii bugetari au deja un obicei: fac o vacanță în țară, cu tichetele oferite de stat, și una în afara țării, pe banii lor.O a doua temă a celor 8,4 miliarde de euro este chiar suma în sine. Pentru a o cheltui, românii trebuie să aibă acești bani. Apetitul pentru vacanțe și călătorii în străinătate a crescut foarte mult anul trecut. Să fie oare un reflex întârziat al pandemiei? Să fie rezultatul politicii salariale a guvernului de creștere a salariilor bugetare, să fie salariile performante din sectorul privat la care se adaugă o parte din banii „gri”? Este posibil.Orice explicație este valabilă, dar industria turistică din România are trebui să facă un plan care să îi aducă pe turiștii români înapoi acasă. Nu va fi simplu, dar ceva ar trebui făcut.Datele băncii centrale arată că balanța comercială are deficit major, serviciile turistice duc și ele mai mulți bani în afara țării decât aduc turiștii străini în România, iar transportatorii și serviciile IT produc excedent al balanței de plăți. În concluzie, turiștii români au cheltuit anul trecut în afara țării 8,4 miliarde de euro fără ca nimeni în România să miște un deget sau să spună ceva.

Guvernul vrea să crească salariile unor categorii de bugetari cu 10%. Este sfidător față de mediul privat și este o politică economică greșită care încurajează creșterea inflației și mărirea datoriei publice. Ministerul Muncii a lansat în consultare publică un proiect de ordonanță prin care salariile unor categorii de angajați bugetari cresc cu 10%. Inițiativa guvernului este de domeniul incredibilului, dacă privim datele bugetare. Adică, nivelul cheltuielilor de personal, respectiv cele cu salariile, au crescut vertiginos. România are un deficit bugetar scăpat de sub control, iar statul român se împrumută cu sume imense pentru a acoperi deficitul bugetar și pentru a rostogoli datoriile ajunse la scadență. În aceste condiții, creșterea salariilor, chiar și cu 10%, pentru o serie de categorii de angajați bugetari este o adevărată sfidare.Cine sunt cei care vor primi majorările salariale? Angajații care au protestat în ultimul timp, adică funcționarii din instituțiile de cultură, cei de la Registrul Comerțului, angajații din administrația locală, dar și cei din administrația centrală și diplomații. Profesorii, angajații din sistemul sanitar sau magistrații au primit deja majorări salariale consistente. Au mai rămas câteva categorii de bugetari care și-au arătat nemulțumirea față de salariile pe care le au și cu ocazia proiectului de ordonanță primesc un plus de 10%.Este o soluție populistă. În mod normal, guvernul ar fi trebuit să înghețe salariile nu doar pentru că deficitul bugetar nu scade, ci mai ales pentru că este o perioadă în care se pregătește o nouă lege de salarizare unitară. Dar, până să se clarifice principiile și ierarhia categoriilor profesionale printr-o nouă lege de salarizare unitară este mult mai simplu să acorzi direct creșteri de salarii. De altfel, văzând că nu apar în proiectul de ordonanță, polițiștii cer și ei o mărire a indemnizațiilor cu 10%.Creșterea salariilor bugetare este cu atât mai șocantă cu cât ea vine după o altă majorare care a avut loc la începutul acestui an. Este adevărat că guvernul încearcă să reducă impactul bugetar prin faptul că se raportează la salariile din decembrie 2023 și pentru că împarte procentajul de 10% în două tranșe, în iunie și septembrie.Mai este o problemă și anume calculul guvernului cu privire la impactul bugetar. În Nota de fundamentare a ordonanței se menționează că vor fi cheltuieli suplimentare de 1,1 miliarde lei. Pare cam puțin dacă ne uităm că doar în primele trei luni ale anului cheltuielile cu salariile bugetare au însumat 36 miliarde de lei. Putem înțelege că de creșterea cu 10% nu vor beneficia chiar toți angajații bugetari, dar impactul de doar un miliard de lei pare a fi prea mic. În plus, nota de fundamentare nu are nicio sumă în dreptul viitorilor ani, chiar dacă, se știe, cheltuielile cu salariile sunt de tip permanent.O nouă creștere a salariilor bugetare este o sfidare și pentru mediul privat. În acest moment, unele companii cu capital privat traversează o perioadă dificilă. Există concedieri sau scăderi ale veniturilor. Drept urmare, firmele private își restructurează activitatea și în unele cazuri și personalul pentru a putea rezista pe piață. De asemenea, în multe sectoare economice, companiile private nu își permit să crească salariile angajaților.În acest context, nonșalanța cu care guvernul decide să crească salariile bugetare este indecentă față de angajații din sectorul privat. În mediul economic, dacă nu li se oferă angajaților o creștere de salariu, aceștia pot să își schimbe locul de muncă. În sectorul public, funcționarii pun presiune asupra guvernului pentru a le crește salariile. Și în cele mai multe cazuri, așa după cum vedem, au câștig de cauză. Plecarea către un job în mediul privat nu este luată în calcul de angajații bugetari. Ei rămân pe posturile lor și fac presiune pentru creșterea salariilor până când guvernul cedează. Despre indicatori de performanță în sectorul bugetar și legarea lor de salarii nici nu poate fi vorba, în cele mai multe cazuri.Nu în ultimul rând, politica salarială a guvernului este generatoare de inflație. Și va urma, în a doua parte a anului, creșterea salariului minim și creșterea pensiilor. Dar, logica majorării salariilor bugetare este una politică, nu economică.

Grupul BRD – Société Générale vinde portofoliul de credite de consum din România. Este un pas în spate, surprinzător pentru un grup financiar care are o bună poziție pe piață. Să fie vorba despre o restructurare la nivel internațional? Grupul BRD- Société Générale a decis să vândă divizia de credite de consum din România. Presa de specialitate a scris, ieri, citând comunicate ale companiei, că BRD Finance IFN se află în curs de vânzare a portofoliului său de credite. Trebuie precizat că grupul bancar Societe Generale are în România mai multe entități financiare, respectiv banca BRD – Groupe Société Générale, divizia de credite de consum (aflată acum în proces de vânzare), o societate de leasing, una de management al activelor plus fondurile de pensii administrate privat.Prin vânzarea BRD Finance IFN, grupul financiar renunță la o parte importantă din activele sale. Instituția financiară nebancară înglobează creditele de achiziții de bunuri, cardurile de credit, creditele auto și creditele de nevoi personale. Adică, un portofoliu întreg de așa-numite credite de consum.Cu siguranță, grupul bancar francez nu va avea probleme cu vânzarea pachetului de credite. Doritori se vor găsi, dar mutarea creditelor la alte societăți va însemna și un transfer de active. În felul acesta, grupul BRD va pierde active și drept urmare va scădea în clasamentul băncilor, în timp ce cumpărătorii, oricare ar fi ei, vor adăuga la portofoliul lor valoarea activelor achiziționate. Este de așteptat ca portofoliul aflat la vânzare să fie cumpărat de băncile care se află deja pe piața românească.Așadar, BRD pierde, competitorii câștigă. Dacă grupul BRD renunță la creditele de consum, ne întrebăm, logic: cu ce mai rămâne? Este clar că, deocamdată, portofoliul creditelor imobiliare/ipotecare și cel al împrumuturilor pentru companii sunt păstrate de grupul financiar francez. Nu știm, în acest moment, care este valoarea activelor scoase la vânzare, dar acest lucru se va vedea în perioada următoare în clasamentul băncilor în funcție de active.Mare întrebare este: de ce grupul financiar Société Générale renunță la o parte importantă din activitatea din România? Un posibil răspuns îl putem găsi în evoluția din ultimul an a companiilor. De exemplu, la începutul anului, mass-media din România publica informația că întregul grup BRD – Société Générale din România este scos la vânzare. Oficialii băncii franceze nu au confirmat această posibilitate, dar, iată că acum se constată că o parte din operațiunile bancare, cea a creditelor de consum, este de vânzare.Cu alte cuvinte, nu se vinde tot grupul, ci doar o parte din el. În urmă cu doi ani, BRD era lovită de un adevărat scandal: o fraudă de 22 de milioane de lei din conturile societății de administrare a fondurilor de pensii private. Contribuabilii nu au fost afectați, dar acționarul societății a trebuit să completeze sumele dispărute din conturi.Evident, pentru a înțelege decizia vânzării diviziei de credite de consum trebuie să luăm în calcul și rezultatele financiare obținute în România. Paradoxal, anul trecut BRD – Société Générale a avut un profit în creștere față de anul precedent. De asemenea, rezultatele băncii sunt apreciabile. Se află pe un loc bun în clasamentul în funcție de active, nivelul creditelor neperformante este mic, iar acoperirea cu provizioane este bună. Văzând aceste rezultate te-ai aștepta ca banca să își consolideze poziția pe piață, să achiziționeze bănci mai mici, cu o cotă de piață redusă, nu să vândă și în felul acesta să își dilueze prezența pe piața bancară.Desigur, trebuie luată în calcul și activitatea la nivel global. Astfel, anul trecut la conducerea Société Générale a fost adus un bancher de investiții cu experiență, Slawomir Krupa. Acesta a definit condițiile pentru păstrarea în portofoliu a subsidiarelor și anume să aibă un profil de risc adecvat, să ofere sinergii și să aibă o profitabilitate bună. Dacă ne uităm la România am putea spune că grupul BRD îndeplinește toate cele trei condiții. Dar, vânzarea creditelor de consum contrazice bunele performanțe de pe piața locală și ne oferă un răspuns la întrebarea: de ce Société Générale vinde o parte din businessul din România.

China și Uniunea Europeană au în continuare neînțelegeri de natură comercială. Ambele blocuri deschid investigații care vizează ajutoare de stat sau prețuri de dumping practicate de cealaltă parte. Deocamdată, sunt doar investigații. Vom vedea dacă vor apărea și sancțiuni. Tensiunile comerciale dintre China și Uniunea Europeană continuă. Chiar dacă vizita președintelui chinez în două capitale din Uniunea Europeană părea că va mai disipa tensiunea comercială dintre cele două blocuri economice, lucrurile nu stau deloc așa.La sfârșitul săptămânii trecute, China a anunțat că a deschis o anchetă antidumping asupra unui produs chimic importat din Uniunea Europeană, Statele Unite, Taiwan și Japonia. Investigația se referă mai concret la copolimerul polioximetilenului, un produs din plastic care este utilizat în fabricare telefoanelor mobile, a echipamentelor medicale și pentru piesele auto. Polimerii pot înlocui parțial utilizarea unor metale precum cuprul sau zincul și de aceea sunt cu atât mai importanți și valoroși.Ministerul Comerțului chinez a anunțat că investigația pe tema polimerului va dura un an de zile, dar va putea să se prelungească încă șase luni.Dumpingul este o practică prin care un produs se vinde în afara țării la prețuri mai mici decât cele practicate pe piața națională. Uniunea Europeană are și ea propriile investigații referitoare la suspiciuni de dumping pentru o serie de mărfuri care vin din China.Un exemplu celebru este investigația referitoare la mașinile electrice aduse de companii chineze în Uniunea Europeană. Dar, nu doar atât. Luna trecută, instituțiile europene au deschis o investigație referitoare la achizițiile publice de dispozitive medicale. Mai precis, se suspectează practici discriminatorii ale companiilor chineze față de firmele europene.Beijingul a reacționat rapid acuzând Uniunea Europeană că trimite semnale protecționiste și că țintește companiile chineze. Nu este imposibil, mai ales că Uniunea Europeană a început o adevărată bătălie comercială cu China, care se manifestă prin controale și investigații de ambele părți.La începutul lunii mai a.c., în vizita din Europa a președintelui chinez, șeful statului francez Emmanuel Macron i-a mulțumit omologului chinez pentru că nu a impus suprataxe vamale provizorii la coniacul francez. Contextul a fost unul cât se poate de simpatic, pentru că președintele francez i-a oferit cadou omologului chinez, printre alte produse, două sticle de coniac, una de Hennessy, cealaltă de la Remy Martin.Este greu de crezut că pentru președintele chinez a contat cadoul primit, cea mai bună dovadă în acest sens fiind chiar investigația lansată de China în cazul produsului chimic importat din UE, SUA și Japonia și Taiwan.Preocupată de concurența automobilelor electrice chinezești, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat în septembrie 2023 deschiderea unei investigații referitoare la acordarea de subvenții de către statul chinez pentru industria auto. China a reacționat rapid: a calificat investigația ca fiind protecționism pur și a declarat că ar putea afecta relațiile comerciale chino-europene.La începutul acestui an, von der Leyen a declarat într-o conferință de presă că este nevoie de o concurență corectă cu China. Trebuie să existe transparență în ceea ce privește tipul de subvenții și circumstanțele în care acestea sunt acordate, a explicat președinta Comisiei Europene.Așadar, bătăliile comerciale dintre Uniunea Europeană și China sunt purtate pe diverse categorii de produse. Deocamdată, efectele nu se văd efectiv în economie, în sensul că nu apar până la nivelul consumatorului. Dar, nu se știe niciodată până unde pot merge deciziile politicilor comerciale.

Guvernul vrea să extindă plafonarea adaosului comercial la produsele alimentare românești și la cele din import. Numai că supra-reglementarea lanțului comercial are șanse să ducă la o penurie de produse alimentare. La sfârșitul săptămânii trecute, ministrul agriculturii a anunțat că pregătește un act normativ care va plafona adaosul comercial la toate produsele alimentare românești și, totodată, produsele din import, care nu intră în procesare, vor avea un adaos plafonat la 5%.Este o idee cât se poate de ciudată care ridică multe de semne de întrebare. De ce ai plafona adaosul produselor românești, fără să ai certitudinea că măsura este eficientă? Autoritățile o țin pe a lor spunând că inflația a scăzut datorită plafonării adaosului comercial la unele produse alimentare. Afirmația este relativă, nu există o analiză guvernamentală sau independentă care să arate efectele plafonării, respectiv dacă nivelul vânzărilor produselor cu adaos plafonat a crescut și dacă nu cumva plafonarea a dus la ceea ce specialiștii numesc efectul „saltelei cu apă”, adică o plafonare a prețului unor produse „de bază” este însoțită de creșterea prețurilor altor produse.Ceva lipsește din inițiativa plafonării. Și anume răspunsul pieței în fața supra-reglementării filierei de produs. Procesatorii români au declarat de mai multe ori că măsura plafonării adaosului comercial nu îi avantajează pentru că sunt între presiunea producătorilor, care vor prețuri mai mari pentru mărfurile lor, și cea a comercianților, care vor prețuri mai mici. Între ciocan și nicovală, mai lipsește doar plafonarea adaosului decisă de stat.În același timp, afirmația ministrului agriculturii, care spune că produsele românești au adaos mare, iar cele din import au adaos redus, este foarte relativă. În primul rând, cu siguranță, nu se poate generaliza. Profesionist ar fi fost să existe un studiu care să arate, pe lanțul comercial, cum se împart veniturile, profitul și eventual adaosul practicat de actorii pieței.Ministrul agriculturii merge pe ideea că producătorii fac profit mic, iar comercianții obțin profituri mari. Dar, analizele economice arată exact contrariul și anume o rată a profitului mică pentru sectorul comercial și una mai mare pentru producători decât pentru comercianți.Care ar fi logica pentru care produsele fabricate în România ar avea un adaos mai mare decât cele din import? Un profit mai mare pentru producătorii și procesatorii autohtoni.Este, însă, sigur ministrul agriculturii că toate produsele din import au un adaos mic pentru a concura cu cele românești? Mai degrabă, este de crezut că prețul lor și implicit adaosul sunt adaptate la piața locală și la puterea de cumpărare din România.Producătorii români au și alte probleme în afară de adaosul comercial. De exemplu, discounturile care intră la categoria remize și risturne sunt clauze contractuale controversate. De asemenea, la nivel european se pregătește un regulament care va reduce termenul de plată al furnizorilor de la 60 la 30 de zile.Intervenția normelor legale devine tot mai agresivă, iar contractele comerciale sunt tot mai limitate. Se poate motiva că este rezultatul unei politici comerciale agresive a rețelelor comerciale, dar încercarea de a rezolva o problemă de afaceri prin acte normative este o soluție nefericită.În loc să se iluzioneze că luptă cu inflația prin plafonarea adaosului comercial, decidenții politici ar trebui să asculte ceea ce spun, de exemplu, economiștii băncii centrale. Și anume, că reducerea deficitului bugetar, corecția fiscală și o politică salarială reținută pentru sectorul bugetar ar contribui la reducerea inflației.Plafonarea este văzută de guvern ca o soluție bună pentru consumatori și pentru reducerea inflației. Doar că piața se răzbună, iar cel mai simplu mod în care o face este dispariția unor produse de pe rafturile magazinelor. Nu este doar un scenariu, experiența din Ungaria de anul trecut arată că prea multă plafonare duce la o penurie de produse alimentare.