În Caraş-Severin au avut loc în zilele de 17 și 18 octombrie Colocviile Presei din Banatul de Munte, ediția 2025.

Organizate de către Filiala Caraș-Severin a UZPR și Clubul Presei din Banatul de Munte, acestea s-au desfășurat, în cele două zile dedicate manifestării, în două locații distincte, Reșița și Șopotu Vechi, simbolizând legătura strânsă dintre mediul urban și cel rural în conceperea actului jurnalistic.

Prima, desfășurată la Reșița, la sediul filialei, a avut ca temă dezbaterea cu titlul: O uniune puternică = filiale puternice. Această dezbatere a adunat jurnaliști, membrii ai filialei, precum și membrii ai conducerii centrale a UZPR, respectiv pe vicepreședintele Emil Stanciu și prof. univ. dr. Lavinia Betea – membru al Consiliului Director al UZPR. Discuțiile s-au axat pe câteva puncte cheie: autonomia filialelor și colaborarea, subliniindu-se necesitatea unui echilibru între autonomia decizională a filialelor, adaptată specificului regional, și o colaborare mai strânsă cu conducerea centrală. De asemenea, în acest context, s-a desfășurat și o analiză a rolului și responsabilității filialelor în consolidarea Uniunii la nivel național. Concluzia generală a fost că puterea unei uniuni este dată de vigoarea membrilor săi. Filialele puternice, capabile să organizeze evenimente, să apere drepturile profesionale și să stimuleze dezbaterea etică la nivel local, sunt fundamentul care asigură influența și relevanța UZPR în peisajul mediatic național.

Colocviile au continuat în ziua de sâmbătă, 18 octombrie, la Șopotu Vechi.

De această dată, afiliate unei mai ample manifestări, respectiv Conferinței istoricilor din Banatul istoric, ediția a IV-a, întâlnirea s-a desfășurat în programul manifestării acesteia la secțiunea ,,Istoria Presei”, în incinta Muzeului Presei Bănățene din aceeași localitate, muzeu fondat de Gheorghe Rancu Bodrog, membru marcant al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, respectiv a filialei Caraș Severin.

Momentul inițial al manifestării, cel de primire a invitaților de către organizatori s-a produs în sala de spectacole a Casei de Cultură din localitate, moment ce a precedat lucrările conferinței.

Cu acest prilej s-a desfășurat un scurt ceremonial de decernare, din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a unor distincții comemorative, dedicate celui care a fost Gheorghe Rancu Bodrog, a cărui personalitate și existență a marcat o etapă istorică importantă în conservarea și promovarea culturii tradiționale în Valea Almăjului. Nu în ultimul rând, Gheorghe Rancu Bodrog a fost și unul dintre actorii remarcabili în afirmarea identității și a importanței presei rurale, a cărui activitate, în culminația sa, a produs înființarea primului muzeu al presei bănățene, în inima Văii Almăjului, la Șopotu Vechi.

În acest context, I.D. Cucu, președintele filialei Caraș Severin a UZPR, împreună cu prof. univ. dr. Lavinia Betea – membru al Consiliului Director al UZPR, au înmânat familiei regretatului profesor Gheorghe Rancu Bodrog, o diplomă post mortem, din partea filialei, respectiv, din partea centrală a UZPR o medalie centenară UZP 100 – ,,Împreună scriem istoria clipei”.

Un alt moment distinct în debutul manifestării a fost reprezentat și de prezentarea cărții Învățătorii – Autoportretul unei generații, coordonator Prof. univ. dr. Lavinia Betea.

Odată cu consumarea acestui moment, participanții s-au repliat grupându-se în cele două secțiuni consacrate ale conferinței: Istorie, biserică, școală, tradiții și obiceiuri și Istoria presei.

O secțiune nouă, începând cu această ediție, în cadrul conferinței, a fost Adunarea Generală a membrilor Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, sub conducerea muzeografului Ion Traia, mulți dintre membrii acestei asociații fiind și membrii ai filialei Caraș Severin. Două puncte distincte ale adunării: comemorarea regretatului Gheorghe Rancu Bodrog, membru marcant și vicepreședinte al asociației, respectiv alegerea noii conduceri. În urma acestor alegeri, funcția de președinte a asociației a fost preluată de ec. Petru Opruț, ce îl înlocuiește pe prof. Ioan Traia. Unul dintre vicepreședinții asociației, reprezentat al arealului geografic al Văii Almăjului – Băile Herculane, a fost ales ing. Constantin Vlaicu, alături de pr. Vasile Suciu și poetul Vasile Barbu, reprezentând celelalte zone geografice și culturale din cuprinsul bănățean.

La secțiunea de Istorie a Presei, desfășurată sub auspiciile Clubului Presei din Banatul de Munte, coordonat de Dorina Sgaverdea, tema abordată a fost: De la limbajul de lemn, la fake news.

Inițial discuțiilor pe această temă, participanții au asistat la un scurt moment artistic susținut de profesoara Elena Borchescu, împreună cu un grup de tineri, care au interpretat câteva poezii în grai, compoziții proprii ale doamnei profesoare.

Dezbaterile au debutat cu luarea de cuvânt a doamnei Prof. Dr. Lavinia Betea, membru al uniunii și al Consiliului Director al UZPR, cercetător cu expertiză în psihologie socială și politică aplicată istoriei recente.

Domnia sa a prezentat concluziile studiului său asupra „Limbii de lemn în varianta Ceaușescu”.

Metodologia sa științifică de cercetare, bazată pe analiza de conținut, o metodă statistică riguroasă, neafectată de opinia personală.

Corpusul de analiză ales a fost cuvântul de încheiere al lui Ceaușescu la Congresul al XIV-lea (1989), comparat cu un text jurnalistic de referință (Ion Cristoiu) ca etalon de limbaj natural.

Din concluziile acestui studiu, desprindem câteva aspecte foarte interesante: – limbajul public al lui Ceaușescu era extrem de limitat, folosind sub 500 de cuvinte (față de 2500-3000 necesare pentru un limbaj normal). O alegație interesantă o face doamna Betea citând pe Ludwig Wittgenstein: „Limitele limbii mele sunt limitele lumii mele”.

O altă constatare interesantă, rezultată din analiza stenogramelor discuțiilor private și diplomatice, este că Ceaușescu avea două limbaje: un limbaj public rigid și un limbaj privat natural, demonstrând o formă de inteligență emoțională în relațiile interpersonale.

În încheierea prezentării sale, doamna profesor a insistat asupra neutralității cercetătorului, prin distanțarea de tendința generală de a judeca sau împărți în buni și răi. De asemenea, a criticat condamnarea forțată a comunismului, considerând-o un tip de manipulare; blamarea trecutului ar trebui înlocuită cu efortul de îmbunătățire a prezentului.

În continuare, doamna Dorina Sgaverdea, explorează impactul post-adevărului, al știrilor false și al influenței rețelelor sociale asupra societății contemporane și a rolului mass-mediei. Se evidențiază rolul social media în răspândirea fake news-urilor și influența influencerilor și a trolilor, subliniind că aceștia nu pot fi comparați cu ziariștii profesioniști. În final, se exprimă optimism cu privire la supraviețuirea mass-media tradiționale, argumentând că oamenii au nevoie de diversitate și că inteligența umană, în colaborare cu inteligența artificială, va putea distinge între adevăr și fals.

Mario Balint, în intervenția sa abordează problema știrilor false, a manipulării și a propagandei, subliniind că acestea nu sunt fenomene noi și că au fost utilizate cu mult înainte de a fi teoretizate. Se pune accent pe faptul că războiul este tragic peste tot, cu victime și distrugeri indiferent de naționalitate sau ideologie, și că, de fapt, este un instrument prin care cei bogați devin și mai bogați. Se critică modul în care mass-media contribuie la distorsionarea adevărului și la manipularea opiniei publice, dându-se exemple istorice de știri false și propagandă (Napoleon, cucerirea orașului Anvers). Se menționează momentul în care jurnalismul a devenit o armă de război și o țintă legitimă.

O concluzie esențială a celor prezentate este necesitatea imperioasă de a verifica atât informațiile, cât și sursa, și de a nu le crede orbește.

Un moment extrem de interesant în desfășurarea Colocviilor, a fost cel creat de prezența a doi cunoscuți jurnaliști din Banatul sârbesc: Mariana Stratulat și Valentin Mic.

Aceștia au făcut o prezentare succintă a activității Casei de Presă și Editură Libertatea din Serbia, o instituție prestigioasă a românilor din Serbia, care tocmai a aniversat 80 de ani de existență. În cuprinsul intervenției se menționează publicațiile pe care le editează, precum săptămânalul Libertatea, revistele pentru copii și tineri, și cărțile. Se discută despre provocările menținerii limbii române în contextul influenței mediului online și a migrației, dar și despre eforturile de a atrage tinerii prin intermediul rețelelor de socializare. Se subliniază importanța menținerii formatului tipărit al săptămânalului Libertatea, apreciat de comunitatea românească din Serbia și din diaspora. Se evidențiază, de asemenea, utilizarea pe scară largă a ChatGPT ca unealtă de documentare, dar se exprimă și rezerve față de folosirea excesivă a acestei tehnologii în creația literară.

Cei doi jurnaliști propun înființarea unei filiale a Uniunii Ziariștilor Profesioniști care să reprezinte acest nucleu de presă de limbă română din mijlocul comunității românești din Serbia.

Oglindă a puterii și a vitalității acestui nucleu, notăm informația privind activitatea remarcabilă a Casei de Presă și a Editurii Libertatea: cea mai importantă publicație este săptămânalul Libertatea, cu un tiraj de 2400 exemplare, apoi revistele Bucuria Copiilor, Tinerețea, Lumina, și peste 20 de titluri de carte anual.

Cu toate că finanțarea provine de la Guvernul Voivodinei, acesta finanțând săptămânalul, cărțile sunt finanțate prin multiple proiecte, precum și de către numeroșii autori.

Ca public țintă sunt românii din Banatul sârbesc până în Serbia de răsărit, inclusiv diaspora, care pre