Din Yemen la Istanbul și București, de la palatul sultanului la cafenele publice, cafeaua turcească a dat ritmul conversației și al convivialității timp de secole. Acum, este pe cale să fie înregistrată drept specialitate tradițională de Uniunea Europeană, relatează postul de radio Deutsche Welle în limba turcă. 

Săptămâna aceasta, un anunț publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a trecut cafeaua turcească în etapa finală de înregistrare ca „Specialitate Tradițională Garantată” (STG).

Dacă nu se depune nicio contestație timp trei luni, decizia va deveni definitivă și numai ceștile preparate conform unei metode specifice vor putea fi servite sub denumirea de „cafea turcească”, amintește DW.

Această înregistrare nu protejează originea cafelei, ci metoda sa de preparare. Prin urmare, cafeaua turcească nu este denumirea unei zone geografice, ci a unui proces. 

Când cafeaua a ajuns la Istanbul, din Yemen, la mijlocul secolului al XVI-lea, bucătăriile palatelor otomane erau deja pline de condimente, siropuri și parfumuri. Dar primirea cafelei la palat avea mai puțin de-a face cu gustul acesteia și mai mult cu prezentarea și semnificația ei.

La Palatul Topkapî, pregătirea și servirea cafelei era o sarcină gestionată de un departament special condus de „kahvecibaşı”, maestrul cafelei. 

Munca kahvecibaşı-ului și a asistenților săi nu se limita la așezarea pe foc a ibricului, care în turcă se numește  cezve [djezve]; ei organizau și spațiul și timpul. Acesta este motivul pentru care, la palat, cafeaua preceda adesea cuvântul: sosirea ceștii putea semnala acceptarea, distanțarea sau uneori chiar un avertisment.

Acest limbaj ceremonial s-a răspândit rapid în reședințele nobiliare și centrele administrative. În reședințele marilor viziri, servirea cafelei și a siropului împreună indica semnificația și importanța vizitei. Unele documente relatează că ordinea în care oamenii erau serviți cu cafea constituia o adevărată ierarhie a respectului.

La Istanbul, primele cafenele s-au deschis în anii 1550 în cartierul Tahtakale: cafenelele erau locuri unde circulau știri, se spuneau povești, se citeau poezii și se juca șah sau table. Această liberă circulație le îngrijora uneori pe autorități. Sub domnia lui Murad al IV-lea, cafenelele au fost închise, iar cafeaua a fost interzisă.

Dar obiceiul s-a mutat în case, curți și ateliere; în timpul adunărilor femeilor, cafeaua a devenit un limbaj invizibil al solidarității. Prin urmare, interdicția nu a întrerupt tradiția. Memoria socială a cafelei a devenit și mai adânc înrădăcinată. „A bea o cafea” înseamnă a te întâlni, a te împăca, a discuta sau chiar a lua o decizie. 

Prețurile imobiliare din Sofia au atins aproape același nivel cu cele din București și Atena și chiar le-au depășit în centrele orașelor

Prețurile proprietăților din Sofia cresc într-un ritm accelerat, iar prețul mediu pe metru pătrat în centrul orașului este ușor mai ridicat decât cel din Atena și București, relatează săptămânalul bulgar Capital. 

În termeni nominali, prețurile sunt încă mai mici în comparație cu cele din Praga, Varșovia, Bratislava și Budapesta.

În noiembrie, conform datelor de pe platforma Numbeo, prețul mediu pe metru pătrat în centrul Sofiei a fost de 3.514 €. Acesta este mai mare în comparație cu Atena (3.351 €) și București (3.222 €). De fapt, în România, cele mai mari prețuri se găsesc în al doilea oraș ca mărime, Cluj-Napoca - 3.540 € în centru, ceea ce este puțin mai mult decât în Sofia. În ceea ce privește prețul, la periferia urbană apartamentele din Sofia se vând la o medie de 2.221 €/m², față de Atena cu 3.222 €/m² și București cu 1.882 €/m².

Deloitte estimează că prețul construcțiilor noi variază între 2.000 și 4.500 de euro/m².

În Belgrad, conform unei analize de piață Deloitte, locuințele vor fi în 2024 puțin mai scumpe decât în ​​Sofia. Prețurile medii sunt de 2.435 de euro/m², iar proprietățile de lux ajung la 11.800 de euro/m² (în anumite cazuri, în zona cea mai râvnită din centrul Sofiei, s-au înregistrat niveluri de 12.000 de euro/m²).

În Zagreb, prețul mediu în centrul orașului este de 4.800 de euro/m² și de 3.809 euro/m² în afara orașului.

Printre cele mai scumpe capitale din Balcani se numără capitala Sloveniei, Ljubljana: prețul mediu în centru este de 5.382 de euro/m², iar la periferie - 4.070 de euro/m².