Ce se întâmplă cu Franța și... mai ales cu francezii? Chestiunea îi preocupă pe jurnaliștii și comentatorii europeni. Unii atrag atenția asupra efectelor pe care criza politică franceză le va avea asupra Europei. Alții privesc către amenințările economice. Și mulți se întreabă: ce va rezulta din furia francezilor?

O scenă politică bulversată, în care nimeni nu vrea să se alieze cu nimeni. O țară în care toată lumea este nemulțumită: dreapta din cauza imigranților, stânga din cauza austerității bugetare, patronii pentru că plătesc prea multe impozite, angajații pentru că vor și mai multe impozite pentru bogați.

Finanțe publice la pământ, deficit și datorie publică la cotele cele mai înalte. Dar rezistență acerbă la orice reformă bugetară. Nemulțumiri din toate păețile, toate revărsate în capul unui singur om: președintele Macron.

În aceste condiții, comentatorul ziarului belgian Le Soir vede nu un bulevard, ci o adevărată autostradă pe care politicienii francezi o deschid în calea extremei drepte.  

„Dar cum pot acești aleși, moștenitori ai Iluminismului și dornici să servească măreția Franței, să nu fie conștienți de abisul în care își aruncă țara, prin orbire personală și partizană?

Franța guvernată de lideri de extremă dreaptă, populiști și naționaliști, după Ungaria, Republica Cehă, Slovaci și, poate, mâine Polonia sau chiar Germania. Nu îndrăznim să ne imaginăm ce ar putea însemna aceasta pentru proiectul european, pentru destinul nostru”, scrie comentatorul ziarului Le Soir.

În Germania, cotidianul Die Welt se întreabă de ce, până la urmă, francezii „simt că trăiesc în iad”?

„Paradoxul este tulburător: acest popor capricios, uneori furios, alteori deprimat, trăiește, totuși, pe o mică bucată de pământ invidiată de întreaga lume pentru frumusețea, diversitatea, istoria culturală extraordinară și modul de viață rafinat.

În ciuda grevelor și a tulburărilor sociale care revin invariabil la începutul fiecărui an școlar, Franța continuă să exercite o fascinație unică în străinătate și rămâne principala destinație turistică mondială. În Franța, chiar și ceapa și cartofii par să emane sofisticare culturală. Și să nu mai vorbim despre produse de patiserie.

Totuși, francezii simt că trăiesc în iad. Au o viziune pesimistă asupra viitorului, Declinul a devenit un sport național. Acest lucru spune multe despre percepția francezilor asupra țării lor, o națiune sfâșiată, rănită de pierderea grandorii sale trecute”.

Filosoful Peter Sloterdijk, un mare iubitor al Franței, oferă un diagnostic: țara oscilează constant între nostalgia monarhică și un sentiment permanent de revoltă. Asta îi face pe francezi atât de fermecători, potrivit lui, dar și atât de dificili. „Devin din ce în ce mai dificili cu ei înșiși”, crede filosoful.

Tot în Germania Frankfurter Allgemeine Zeitung se îngrijorează pentru stabilitatea economică:

„În timpul crizei euro, Europa a învățat că, dacă se întâmplă ceva, piețele însele vor impune reforme. Ar fi mai bine ca Franța să țină cont de această experiență, în interesul partenerilor săi”.

De ce? Răspunde comentatorul ziarului catalan Diari de Taragona: „Pentru că, după criza din 2008, majoritatea țărilor Uniunii Europene, începând cu Spania, au implementat reforme menite să «strângă cureaua, să înghețe salariile, să elimine bonusurile și să ridice vârsta de pensionare la aproape 70 de ani». Franța nu a depus suficiente eforturi”.