Căderea regimului Al-Assad din Siria are efecte globale, constată comentatorii presei internaționale. Consecințele se fac simțite, din Africa până în Europa.

Pentru expertul consultat de Le Monde, căderea lui Bashar Al-Assad marchează sfârșitul „axei rezistenței”, cel puțin în forma ei cunoscută, cea a unei structuri care reunește actori statali și nestatali (...) Liderul suprem iranian Ali Khamenei este marele învins al erei post-7 octombrie. Liderii iranieni par paralizați, reacționând doar defensiv.

La Repubblica constată ”cât de ușor i-a împins Turcia pe rebelii sunniți să-l răstoarne pe Assad, sfidând în mod deschis Rusia și Iranul, principalii protectori ai Damascului. (...) Erdoğan vede Damascul ca parte a sferei sale naturale de influență neo-otomană și arată că știe să-și folosească împuterniciții în mod eficient: milițiile sunite, mai mult sau mai puțin jihadiste,  afiliate la ideologia Frăției Musulmane a islamului politic - un curent a cărui expresie este și partidul AKP, cu care Erdoğan a dominat viața politică turcească timp de aproape un sfert de secol”. (Sursa. Eurotopics).

Pentru Globe& Mail,

 

”Moscova se confruntă cu potențiala pierdere a bazelor sale siriene și a rutelor de aprovizionare africane după răsturnarea regimului Assad”.

Aceste baze navale și aeriene „sunt centre de aprovizionare esențiale pentru strategia sa ambițioasă de extindere a influenței sale militare în Libia, Africa de Vest și Africa Centrală.

Pierderea Siriei ar întrerupe imediat rotația luptătorilor din Africa, o organizație paramilitară care asigură apărarea intereselor externe ale Rusiei”.

 

După cum amintește BBC, ”Siria a fost prima provocare majoră a lui Vladimir Putin la puterea și dominația Occidentului, departe de fostul spațiu sovietic.

Și o mișcare de succes, se părea. În 2017, președintele Putin a vizitat baza aeriană rusă Hmeimim din Siria și a declarat că misiunea a fost îndeplinită.

Dar aici este vorba despre mai mult decât prestigiu.

În schimbul asistenței militare, autoritățile siriene au acordat Rusiei contracte de închiriere pe 49 de ani pentru baza aeriană din Hmeimim și baza navală din Tartous.

Rusia și-a asigurat un punct de sprijin important în estul Mediteranei. Bazele au devenit noduri importante pentru transferul contractanților militari în și din Africa.

O întrebare cheie pentru Moscova: ce se va întâmpla acum cu acele baze rusești?”

Libération privește și către efectele asupra Europei și observă că Austria pregătește „expulzarea” refugiaților sirieni, în timp ce Germania îngheață deciziile privind procedurile de azil.

”După căderea lui Bashar al-Assad, autoritățile austriece au anunțat luni că vor suspenda cererile de azil ale refugiaților sirieni din țară și vor pregăti „un program de expulzare”. În ciuda instabilității politice care domnește în prezent în Siria, de astăzi, „toate procedurile în derulare vor fi oprite”, a declarat Ministerul de Interne austriac într-un comunicat de presă. Aproape 100.000 de sirieni trăiesc în țară și câteva mii așteaptă să li se acorde azil.

Având în vedere „incertitudinea actuală”, „a fost decretată o înghețare a deciziilor pentru procedurile de azil în curs de desfășurare” pentru exilații sirieni, a declarat și ministrul german de interne Nancy Faeser, citată de Le Figaro.