Presa internațională este cu ochii pe turul doi al alegerilor prezidențiale de duminică. Jurnaliștii analizează documentele desecretizate ale CSAT privind o ingerință străină în alegeri . De asemenea, vorbesc despre consecințele alegerilor pentru UE și NATO.

După cum transmite BBC, ”Călin Georgescu, un NATO-sceptic de extremă dreapta care l-a lăudat anterior pe Vladimir Putin, a fost aproape necunoscut în România până când a câștigat primul tur de scrutin la alegerile prezidențiale de acum două săptămâni.

Acum, serviciile secrete românești spun că popularitatea  sa, care a crescut brusc și surprinzător, se datorează unei campanii „foarte organizate” și „de gherilă” pe rețelele de socializare, care distribuia mesaje identice și folosea influenceri.

O evaluare separată a serviciilor de informații spune că România a fost identificată drept „stat inamic” de către Moscova și o țintă prioritară pentru ceea ce numește „acțiuni hibride agresive”.

Informația explozivă politic – care a aterizat cu doar câteva zile înainte de al doilea tur de scrutin – provine din documente desecretizate publicate miercuri seară de președintele în funcție, Klaus Iohannis”.

Politico notează că ”strategia a fost similară cu o campanie desfășurată în Moldova vecină, care a încercat să convingă oamenii să voteze pentru candidatul pro-rus la alegerile prezidențiale din acea țară.

Președintele în exercițiu pro-UE, Maia Sandu, care este și cetățean român, a câștigat alegerile de luna trecută, pe fondul avertismentelor că Rusia intenționează să-i răstoarne guvernul și să-și instaleze propriul regim prin procură pentru a controla țara”.

”Votul prezidențial, un referendum privind viitorul european al României”, titrează Kyiv Post.

”Sunt numeroase temeri că sub Georgescu țara, a cărei importanță strategică a crescut de când Rusia a invadat Ucraina, se va alătura blocului de extremă dreapta al UE și va submina unitatea europeană în fața Rusiei - spre care Bucureștiul a arătat pe fondul acuzațiilor de amestec în primul tur de scrutin.

Iar Financial Times se întreabă dacă nu cumva asistăm la o ”a doua revoluție” în România.

”În primele luni tulburi după ce România și-a răsturnat și și-a executat dictatorul comunist în 1989, oponenții cabalei de membri ai partidului care preluaseră puterea cutreierau străzile Bucureștiului scandând „singura soluție, altă revoluție”.

Erau puțini și răvășiți. Dorința lor nu s-a înfăptuit niciodată. Însă societatea care fusese în genunchi la sfârșitul domniei sumbre a lui Nicolae Ceaușescu s-a angajat curând, chiar dacă lent, în deschiderea și reformarea instituțiilor, pentru a adera mai întâi la NATO și apoi la UE.

Treizeci și cinci de ani mai târziu se desfășoară o a doua revoluție. Implicațiile sunt cele mai grave pentru România, dar există consecințe îngrijorătoare și pentru UE.

Georgescu l-a salutat pe Putin drept „un om care își iubește țara”. Dacă va fi ales, s-ar alătura liderilor Ungariei și Slovaciei, sceptice față de o mare parte a agendei UE, inclusiv în ce privește tranziția verde și sprijinul blocului pentru Ucraina.

Dar România a privit întotdeauna spre vest, nu spre est și, spre deosebire de fostele republici sovietice, cum ar fi Moldova și Georgia, nu are o minoritate de limbă rusă și nici legături istorice cuRusia. Iar în timpul războiului rece a rupt-o cu Moscova”.