Când oamenii cumpără aur înseamnă că vremurile sunt „ruginite”. Astfel ar putea fi caracterizată o perioadă în care achizițiile de metal prețios au crescut. Iar cumpărătorii nu sunt doar băncile centrale, ci și investitorii care fac parte, în general, din clasa de mijloc.

Evoluția prețului aurului este de-a dreptul spectaculoasă. În martie a.c., uncia de aur era cotată la aproximativ 3.000 de dolari, în aprilie a.c., prețul urcase la 3.500 de dolari, iar, ieri, la New York, prețul unciei a atins nivelul de 4.000 de dolari. Este adevărat că la Londra, o piață care dă ora exactă a cotației „metalului galben”, prețul nu a ajuns la cifra rotundă de 4.000, ci înregistra valoarea de 3.970 de dolari.

De la începutul anului, cotația aurului a crescut cu aproximativ 50%, o evoluție care i-a surprins chiar și pe cei care cunosc de mult timp piața metalelor prețioase. Experții susțin că nu au mai văzut o astfel de evoluție, respectiv o creștere atât de mare într-o perioadă atât de scurtă.

De ce are loc această evoluție a prețului aurului? Desigur, toată lumea știe că „metalul galben” este considerat un activ de refugiu. Adică, atunci când instituțiile publice sau cetățenii sunt îngrijorați de ceea ce se întâmplă în economie, în politică sau în ambele zone ale societății își direcționează banii către active care de-a lungul timpului s-au dovedit sigure, în sensul că, pe de o parte, se pot păstra fizic pe o perioadă lungă de timp fără mari riscuri, iar, pe de altă parte, au înregistrat creșteri ale valorii. Din aceste puncte de vedere, aurul este un activ de refugiu perfect.

Lumea de astăzi nu duce lipsă de conflicte. Există războiul din Ucraina, dar și cel din Orientul Mijlociu, sunt tensiuni comerciale în creștere în întreaga economie mondială și în urmă cu câteva zile a mai apărut și blocajul administrației americane.

Se știe că paralizia bugetară a fost cauzată de neînțelegerile din Congres dintre republicani și democrați pe tema gradului de îndatorare și implicit a bugetului de stat. În plus, din cauză că administrația nu funcționează o serie de indicatori economici importanți sunt publicați cu întârziere. În absența acestor date statistice semnificative, precum cele legate de piața muncii, investitorii s-au orientat către active sigure cum ar fi „metalul galben” și obligațiuni suverane.

În același timp, Rezerva Federală americană a reluat deciziile de reducere a dobânzii de politică monetară. Instituția a făcut un pas în luna septembrie și analiștii se așteaptă să urmeze și alte scăderi ale dobânzii-cheie, bineînțeles, în funcție de evoluția indicatorilor economici pe care guvernatorii îi iau în calcul, precum numărul de locuri de muncă nou create, inflația sau ritmul creșterii economice. Scăderea dobânzii poate fi încă un argument pentru ca o parte dintre investitori să se orienteze către aur.

Mai este o explicație pentru creșterea prețului metalului prețios. Pe piață, au apărut jucători mari care au cumpărat masiv. Este vorba despre băncile centrale, care după începerea războiului din Ucraina și după ce activele din lume ale băncii centrale rusești au fost înghețate, au început să achiziționeze cantități importante de „metal galben”.

De exemplu, în ultimii trei ani, băncile centrale din lume au cumpărat 1.000 de tone de aur, în timp ce în deceniul precedent media achizițiilor a fost de 500 de tone. În principiu, băncile centrale care au cumpărat aur și-au dorit să își echilibreze portofoliul de active aflate în rezervă. În altă situație, așa cum este cazul Băncii Chinei care deține obligațiuni americane, a fost vorba despre o renunțare parțială la dolar și o orientare către aur.

Deși nu generează dividende sau dobânzi, „metalul galben” are avantajul că nu face parte din datoria nimănui. Și, desigur, pentru investitori creșterea spectaculoasă a prețului înregistrată anul acesta a fost o surpriză cât se poate de plăcută.