Victor Hugo este scriitorul total al secolului XIX: romancier, poet, dramaturg și om politic, aflat mereu la intersecția dintre artă și angajament. În romanele sale - „Mizerabilii”, „Notre-Dame de Paris”, „Oameni și zei” - combină forța narativă cu reflecția socială și religioasă. Nu scrie doar pentru a emoționa, ci pentru a îndrepta nedreptăți. Fiecare personaj e un simbol, fiecare destin – o punere în scenă a marilor tensiuni ale epocii: între lege și milă, între ordine și revoluție, între Dumnezeu și societate.

Poet romantic prin excelență, Hugo este și un reformator al limbajului. În „Contemplațiile” sau „Legenda secolelor”, versul devine spațiu de profeție, revoltă, iubire, meditație. Nu separă frumusețea de adevăr: le unește în imagine, în metaforă, în viziune. În teatru, e cel care sparge regulile clasicismului, prin „Hernani”, în numele unei arte mai libere, mai expresive, mai vii.

Exilat politic, dar adorat public, Hugo a fost conștiința morală a Franței în secolul XIX. A luptat pentru abolirea pedepsei cu moartea, pentru libertatea presei, pentru drepturile celor marginalizați. Moartea lui a fost un eveniment național. Hugo rămâne un reper: un umanist cu nerv dramatic, un romantic cu vocație civică, o voce care a știut să dea formă durerii colective și speranței universale.