Acordul Uniunea Europeană-Mercosur este și un test pentru europeni. Vor prefera statele membre să blocheze tratatul și implicit libera circulație sau acordul se va aplica? Deocamdată, vocile celor care sunt împotriva acordului UE-Mercosur se aud mai tare, dar nu înseamnă că au și dreptate.

La sfârșitul săptămânii trecute, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a anunțat la Montevideo finalizarea negocierii acordului dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur, un bloc comercial din care fac parte Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay. După doar cinci zile de la preluarea noului său mandat, a fost un act de curaj pentru von der Leyen să încheie acest tratat UE-Mercosur, pentru că de câteva luni de zile fermierii europeni și-au declarat opoziția față de acord. Mai mult, există două state membre, Franța și Polonia, care se opun public tratatului comercial cu statele din America Latină și există riscul ca refuzul acordului să se extindă și către alte state europene.

Tratatul comercial UE-Mercosur este negociat de aproape 25 de ani. Este o perioadă de timp extrem de mare. În anul 2019, se ajunsese la o variantă agreată de cele două blocuri comerciale, dar aplicarea acordului s-a blocat din cauza polticii dezastruoase de mediu promovată de președintele brazilian Jair Bolsonaro.

Acordul este puternic contestat de fermierii europeni și de producătorii din industria cărnii. Și unii, și alții acuză standardele diferite de producție care se aplică în Europa și în America Latină. Cele mai expuse par a fi sectoarele de producție a cerealelor, cel de producție a cărnii de vită și sectorul de producție a zahărului. Argumentele producătorilor agricoli europeni pot sta în picioare, dar să nu uităm că în ultimii ani, în special după începerea războiului din Ucraina, fermierii europeni, aproape fără excepție, refuză orice concurență pe piața internă, fie că ea vine din Ucraina, din America de Sud sau chiar din statele membre ale Uniunii Europene.

De aceea, de la Montevideo, Ursula von der Leyen s-a adresat fermierilor europeni asigurându-i că în acord sunt negociate clauze de salvgardare solide pentru protejarea agricultorilor europeni și, totodată, că produsele alimentare importate din statele Mercosur vor trebui să respecte standardele de calitate europene.

Dar, nu toată lumea vede „în negru” acordul comercial UE-Mercosur. Avantajele sunt atât de ordin politic, cât și economic. Politic, pentru că un astfel de tratat contribuie la colaborarea între state. Economic, pentru că Uniunea Europeană are nevoie de noi debușee de comerț în condițiile în care își dorește o reducere a dependenței de China, iar taxele vamale anunțate de președintele american ar putea viza și statele membre. În aceste condiții, o piață comună UE-Mercosur de 700 milioane de cetățeni nu este de neglijat. În plus, să nu uităm că tratatul poate contribui la asigurarea accesului industriei europene la materii prime esențiale pentru tranziția energetică.

În ultimă instanță, nu sunt doar agricultori în Uniunea Europeană. De exemplu, cele mai exportate produse din Europa către America Latină sunt automobilele, piesele și subansamblele pentru industria auto la care se adaugă produsele farmaceutice și cele petroliere. Invers, cele mai mari importuri în Europa din blocul Mercosur sunt de animale și hrană pentru animale, produse petroliere, minereuri, produse chimice și material de transport.

Sunt voci care au salutat încheierea acordului, precum cea mai importantă organizație de afaceri europeană sau cancelarul german. Principalii contestatari rămân, însă, fermierii și câteva state membre. De exemplu, vârful de lance este Franța, la care s-a adăugat Polonia și tatonează o poziție de respingere Italia. Scopul oponenților este să ajungă la o așa-numită minoritate de blocare care înseamnă o coaliție de patru state membre care să aibă în total 35% din populația Uniunii Europene.

Președinta von der Leyen a jucat o carte mare, respectiv a forțat mâna celor care se opun acordului: Franța, Polonia, eventual Italia. Dar, partida nu este jucată. Tratatul comercial UE-Mercosur mai trebuie ratificat de statele membre, respectiv de guverne. Să vedem dacă va trece de aceste obstacole. În orice caz, acordul este un test pentru Europa dacă își dorește noi piețe, cu avantajele și dezavantajele aferente, sau preferă barierele comerciale.