Programul de guvernare al noii coaliții politice este un șir de bune-intenții economice și administrative. Nu știm, însă, multe lucruri. Iar cel mai important este că nu știm dacă programul de guvernare ține cont de nevoia de reducere a deficitului bugetar.

Ieri, posibila viitoare coaliție de guvernare PSD-PNL-UDMR plus grupul parlamentar al minorităților a prezentat un prim proiect al programului de guvernare. Programul este generos și cuprinde un șir de bune-intenții guvernamentale cum sunt reformă, debirocratizare, descentralizare, eficiență a administrației, investiții, dar și consolidare bugetară.

Mai important decât conținutul acestui program de guvernare este ceea ce lipsește din el. Pentru că publicul s-a obișnuit cu înșiruirea unor ambiții de guvernare, mai interesant este să avem o privire lucidă, dacă nu chiar critică.

Așadar, ce lipsește din programul de guvernare? Nu vedem o asumare a aplicării legii responsabilității fiscal-bugetare. Această lege este singura care impune în mod clar o serie de măsuri referitoare la ținerea sub control a cheltuielilor publice în funcție de câteva praguri la care ajunge datoria publică. Guvernul Ciolacu și-a oferit o derogare de la aplicarea unor paragrafe ale legii și ar fi interesant de văzut dacă noua guvernare va respecta legea responsabilității fiscal-bugetare în integralitatea sa.

Bineînțeles, din programul de guvernare lipsește esențialul și anume impactul bugetar al fiecărei măsuri. Desigur, se poate găsi scuza că programul este doar o sumă de principii și de măsuri care se vor aplica într-o perioadă mai lungă de timp, nu doar în primul an, dar efectele asupra bugetului sunt extrem de importante, pentru că România va fi obligată să traverseze o perioadă de șapte ani în care gradual va trebui să reducă deficitul bugetar până la sub 3% din PIB. De exemplu, ar fi interesant de văzut care sunt așteptările coaliției pentru creșterea veniturilor bugetare prin impozitarea progresivă a marilor averi. Sau care vor fi economiile de cheltuieli bugetare în cazul reducerii numărului de ministere la 16 și desființării sau comasării a cel puțin un sfert din agențiile de stat.

În aceste condiții, situația finanțelor publice va fi mai clară doar după ce se va adopta bugetul de stat pentru anul 2025. Pentru că bugetul nu poate fi doar o colecție de bune intenții, ci trebuie să se încadreze într-o serie de parametri.

În acest context, ar trebui ca viitorul guvern să se angajeze să ia în serios punctele de vedere ale Consiliului Fiscal. Până acum, Consiliul nu a avut decât un rol pur decorativ, fără să poată influența efectiv decizia guvernului în materie de politici fiscale. De anul viitor, ar trebui ca analizele și punctele de vedere ale Consiliului Fiscal să fie baza pentru construcția sau rectificarea bugetară.

Nu știm din programul de guvernare nici deficitul bugetar cu care se va încheia anul acesta. Conform unor surse media, deficitul va ajunge la sfârșitul anului aproape de 9% din PIB. Este important pentru că plecând de la deficitul din anul 2024 va trebui ca guvernul să ia în calcul cât de mare trebuie să fie corecția bugetară. Singurul lucru concret pe care ni-l spune programul de guvernare este că anul viitor România va trebui să aibă un deficit bugetar de 7% din PIB și o datorie publică de sub 60% din PIB. Dacă anul acesta se închide cu 9% din PIB este clar că anul viitor va fi nevoie de o reducere cu 2% din PIB, ceea ce nu va fi deloc simplu.

Lipsesc din programul de guvernare referirile la o reformă profundă a administrației centrale și la reforma administrativă, în general. Nu se spune nimic despre o eventuală ambiție politică privind reorganizarea administrativ-teritorială. Nu se spune nimic despre pensiile speciale, ceea ce poate însemna că pentru coaliția de guvernare acesta este un subiect închis.

Nu știm din programul de guvernare dacă reformele încep înainte sau după alegerile prezidențiale. În fine, este de văzut cine va face parte din noul Guvern? Vor fi tot cei care au adus România în situația de azi sau aceștia vor face câțiva pași în spate?