România nu are o strategie industrială, ci două. Ambele strategii sunt, însă, imperfecte și criticate de organizațiile de afaceri. Pentru economie, important este ca strategia să se transmită la nivelul economiei.

Știți cum se spune: dacă aș fi primit 100 de lei de fiecare dată când am auzit cerându-se o strategie de dezvoltare, acum aș fi un om bogat. Adevărul este că în ultimii 20 de ani strategia, sau mai exact lipsa unei strategii, a fost una dintre temele favorite ale liderilor. Politicieni, antreprenori mai mici sau mari, experți, șefi de organizații de business sau sindicaliști au reclamat de-a lungul timpului lipsa unei strategii de dezvoltare a economiei, în general, și a unor sectoare în particular. La fel de adevărat este că atunci când instituțiile publice au redactat o strategie, documentul fie a fost intens criticat, fie aplicarea în practică a lăsat de dorit.

Așadar, la sfârșitul anului trecut, guvernul a adoptat strategia industrială a României pentru perioada 2023-2027, un document așteptat de reprezentanții acestui sector economic. Dar, organizațiile de afaceri nu au ezitat să aibă o serie de observații critice cu privire la conținutul strategiei.

Cele mai consistente observații au fost aduse, la începutul acestui an, printr-un document de poziție, de organizația patronală Concordia. Printre altele, confederația arată că nu este clară modalitatea prin care statul va putea direcționa sectorul industrial spre tehnologizare rapidă și spre creșterea competitivității. Organizația Concordia dă exemplul indicatorului „valoarea investițiilor nete în echipamente pentru industrie” pentru care se propune o creștere în ritm cu inflația, ceea ce, spun oamenii de afaceri, înseamnă o valoare redusă.

De asemenea, strategia nu prezintă în detaliu acțiunile propuse pentru atingerea fiecărui obiectiv și de aceea este dificil de făcut o corelație între țintele din strategie și măsurile concrete pe care le va lua statul. Mai mult, unii dintre indicatori nu includ ținte nominale, ceea ce face imposibilă monitorizarea și lasă deschisă posibilitatea unor evaluări subiective.

Documentul de poziție al organizației Concordia arată că un obiectiv generos, precum adoptarea tehnologiilor de vârf este puțin probabil să aducă rezultatele așteptate în lipsa introducerii fie a unor condiționări, fie a unor stimulente sau a unei combinații între cele două. Una peste alta, în analiza Concordia se scrie că strategia industrială se concentrează pe politici generice, lipsite de complexitate, precum subvențiile sau ajutorul de stat, ceea ce nu deosebește situația actuală de cea la care aspiră strategia.

O altă observație este aceea că o economie și o industrie competitive nu mai trebuie să depindă de câteva mari orașe și zonele înconjurătoare, iar aplicarea unor politici industriale fără criterii va avantaja concentrările economice existente.

Săptămâna trecută, guvernul a aprobat din nou o strategie industrială de data aceasta pe o perioadă mai lungă de timp, între anii 2024 și 2030. Este greu de spus dacă noua strategie, din 2024, este diferită sau îmbunătățită de cea din 2023, dar este clar că prea multe lucruri în plus nu poate aduce.

De altfel, analiza SWOT, care indică punctele forte și punctele slabe, este preluată copy-paste din documentul de anul trecut ceea ce ne arată că nu sunt mari diferențe între strategia 2023-2027 și cea pentru perioada 2024-2030.

Să adăugăm că, dincolo de strategii, guvernul propune un program care să încurajeze investițiile așa-numite strategice în industria prelucrătoare. Suma alocată pentru perioada 2025-2030 este de 5 miliarde de lei, iar companiile vor beneficia de un credit fiscal de 10% din valoarea investiției, dar nu mai mult de 25 milioane de euro, vor putea primi terenuri, scutiri de la plata impozitelor locale, precum și facilități pentru obținerea mai rapidă a avizelor de construcție, conectarea la infrastructura de transport sau la rețelele de utilități. Este un pachet de facilități generos, de fapt, o parte a aplicării strategiei industriale. Fără îndoială, companiile așteaptă o strategie care să nu se schimbe în timp, dar și programe clare care să susțină investițiile. Ceea ce, având în vedere situația bugetului, va fi destul de complicat.