Recent, FMI a rezervat o surpriză: a propus ca Germania să relaxee „frâna de îndatorare”. Guvernul federal, însă, refuză o astfel de schimbare. Cât de mult s-a schimbat viziunea în cazul FMI și cât de fix a rămas reperul Germania în materie de responsabilitate fiscală.
 

Am trăit să vedem și așa ceva. Fondul Monetar Internațional (FMI) recomandă Germaniei, într-un raport apărut recent, să relaxeze așa-numita frână de îndatorare. Surprinzător, pentru că FMI este cunoscută ca o instituție extrem de atentă la cheltuielile publice ale economiilor pe care le analizează.

În urmă cu 15 ani, FMI era caracterizată de multă prudență în ceea ce privește cheltuielile și deficitele. Mai mult chiar, instituția era acuzată că impune politici economice care conduc la austeritate. Viziunea FMI s-a schimbat în timp, în sensul că a devenit mai flexibilă în materie de deficit bugetar. După criza din 2008-2009, atunci când Fondul a fost acuzat că prin politicile sale a dus la scăderea economiilor, FMI a început să fie atent la rațiunile sociale și la investițiile publice.

Iată că acum s-a ajuns ca FMI să recomande Germaniei relaxarea frânei de îndatorare înscrisă în Constituție, adică, mai clar, să propună o creștere a gradului de îndatorare. Argumentul suprem pentru flexibilizarea frânei de îndatorare este nevoia de investiții.

Nu este pentru prima oară când Germania este presată să cheltuiască mai mult. Să ne aducem aminte că înainte de pandemie, multe state europene făceau presiuni asupra Germaniei pentru a-și crește deficitul bugetar prea mic sau pentru a scădea excedentul de balanță comercială. În continuare, Germania a rămas consecventă în rândul țărilor frugale, adică a statelor care au datorii în scădere, deficit bugetar redus sau chiar zero și excedent de balanță comercială.

Ce este frâna îndatorării și ce ar însemna relaxarea ei? În anul 2009, așadar în plină criză economică, Germania a decis să introducă în Constituție o restricție cunoscută ca frâna îndatorării care spune că guvernul federal nu se poate împrumuta anual cu mai mult de 0,35% din PIB. Excepția se putea aplica doar în situații de urgență excepționale. De altfel, Germania a și aplicat derogarea de la prevederea constituțională cu ocazia pandemiei. Timp de câțiva ani, Germania a renunțat la frâna îndatorării, dar motivele erau într-adevăr excepționale și anume criza sanitară. Toate statele membre se împrumutau masiv pentru a susține sectoarele închise din cauza panedmiei și economia în general. Nici Germania nu a făcut excepție și timp de câțiva ani regula constituțională a limitării împrumuturilor nu a mai fost aplicată.

Acum, FMI propune, într-un raport, ca frâna de îndatorare să fie flexibilizată. Argumentul adus este nevoia de investiții federale. Raportul FMI arată că o schimbare până la 1% a gradului de îndatorare nu ar afecta creșterea datoriei publice.

Din nou, suntem în fața unei propuneri prin care Germania ar trebui să crească cheltuielile bugetare și implicit gradul de îndatorare. Probabil că se mizează din nou ca Germania să fie motorul de creștere pentru întregul bloc comunitar doar dacă ne gândim că este cea mai mare economie europeană, un exportator solid și un importator important.

Mass-media internațională arată că propunerea FMI nu a fost bine primită de guvernul de la Berlin care crede mai mult într-o abordare conservatoare a deficitului și datoriei decât într-una expansionistă. Ciudățenia situației este că FMI îndeamnă Germania să cheltuiască mai mult, să investească mai mult, prin împrumuturi, iar guvernul federal nu ia în calcul, cel puțin deocamdată, această variantă. Mai ales că o creștere a deficitului bugetar ar însemna și o presiune asupra creșterii inflației. Așadar, Germania refuză să meargă pe calea cea mai ușoară pentru a obține creștere economică, un gest de responsabilitate bugetară care ar trebui să inspire și alte guverne europene.