Ambiția ministrului agriculturii de plafona adaosurile la toate produsele fabricate în România s-a transformat în înființarea unui comitet de monitorizare a prețurilor. Cu ce rezultate și cu ce efecte? Greu de spus.

O vorbă veche spune că dacă vrei să îngropi o problemă nu ai decât să faci o comisie. Sau un comitet. Ideea se adeverește dacă ne uităm la multele comisii parlamentare care s-au înființat pe diverse teme, dar care foarte rar au livrat și un rezultat concret.

Înființarea unui comitet de monitorizare a prețurilor a fost soluția pe care a ales-o ministrul agriculturii Florin Barbu pe subiectul plafonării adaosului pentru mii de produse românești. Ministrul Barbu a anunțat și cine va face parte din comitetul pentru monitorizarea prețurilor: trei reprezentanți ai rețelelor comerciale, un reprezentant al Consiliului Concurenței, trei reprezentanți ai procesatorilor și un funcționar din Ministerul Agriculturii. Iar comisia va fi condusă de însuși ministrul agriculturii. Ceea ce nu ne-a spus Florin Barbu este dacă membrii acestei comisii inutile vor primi și bani publici.

Comitetul de monitorizare este ceea ce a mai rămas din ideea ministrului Barbu de a plafona adaosul pentru toate produsele fabricate în România. De ce doar la cele fabricate în România, nu și pentru cele produse în Uniunea Europeană, în afara Uniunii Europene și în general oriunde în lume? Glumesc, desigur. Ministrul agriculturii a crezut că plafonând adaosul poți plafona și prețurile. Și plafonând prețurile vei putea controla piața și stopa inflația. Iar consumatorii vor fi mulțumiți.

De fapt, legislația prevede în acest moment și o plafonare a adaosurilor produselor din import, pentru că distribuitorii au și ei un plafon de adaos de maximum 5%. Dar, între atâtea plafoane unde mai este economia de piață?

Nu este deloc clar cum va funcționa noul comitet inițiat de ministrul agriculturii și ce forță legală va avea. Mai exact, nu știm în acest moment dacă noul comitet va angaja oameni care vor merge din magazin în magazin, vor nota prețurile produselor și apoi vor calcula evoluția lor. Sau membri noului comitet vor folosi pur și simplu datele statistice pe care le au la îndemână și le vor analiza. De asemenea, nu este clar ce va putea face acest nou comitet în cazul în care va constata că uleiul, cartofii sau detergenții s-au scumpit. Comitetul va avea la îndemână vreo pârghie economică sau legală pentru a reduce prețurile? Este greu de crezut.

Altfel, putem constata că a apărut încă o instituție care vrea să se ocupă de prețuri. Avem Institutul Național de Statistică (INS) care calculează oficial rata inflației și care are un întreg aparat de lucru în teren pentru a culege datele și pentru a calcula inflația.

Avem și Banca Națională a României care monitorizează rata inflației, dar nu doar atât, pe de o parte, are în obiectul de activitate stabilitatea prețului, iar, pe de altă parte, ia decizii de politică monetară care pot influența evoluția inflației.

Avem și Consiliul Concurenței care în urmă cu câțiva ani a înființat un observator al prețurilor, funcțional, care monitorizează prețurile și folosește informațiile pentru a analiza sau investiga diverse piețe din punctul de vedere al concurenței.

Așadar, va mai apărea un comitet, pe lângă Ministerul Agriculturii. Dar, cel mai ciudat este că nu știm la ce folosește și ce utilitate va avea. „Cu atât de multe moașe”, sunt toate șansele ca prețurile să rămână cu „buricul netăiat”. Adică, să ne reamintim că suntem totuși într-o economie de piață, chiar dacă tot mai mulți decidenți politici și-ar dori să controleze și eventual să planifice prețurile, idei care nici măcar comuniștilor nu le-au ieșit.

Devine destul de clar că poți îngropa o problemă cu o comisie. În acest caz este chiar bine că tema devine marginală și fără soluții, pentru că drumul pe care pornise ministrul Florin Barbu era fără sens.