Angajații francezi din sectorul privat au avut în perioada 2019-2023 o stagnare a puterii de cumpărare. Anul acesta, scăderea inflației va aduce, procentual, salarii mai mari decât creșterea prețurilor. În România, în schimb, creșterile de salarii „bat” creșterea inflației.

În Franța, în luna septembrie a.c., rata inflației a coborât la 1,1%. Ca efect al scăderii inflației, arată Institutul de statistică francez, salariile reale vor recupera jumătate din pierderile suferite în raport de creșterea prețurilor. Până la sfârșitul acestui an, salariul real în Franța va fi de 1,4%, după ce în perioada 2020-2023 salariul mediu real a avut o scădere cu 3%.

Datele statistice publicate ieri de Institutul de specialitate francez arată că anul trecut creșterea salariilor a fost mai mică decât creșterea inflației. Astfel, un angajat din sectorul privat a câștigat un salariu mediu net de 2.735 euro. Creșterea salariului a fost cu 4%, dar insuficientă pentru a acoperi rata inflației, care a fost în anul 2023 de 4,9%. Așadar, anul trecut, în Franța, salariul mediu real a scăzut cu 0,9%.

În anul 2022, situația a fost la fel ca anul trecut. Astfel, rata inflației a fost de 5,2%, iar salariul mediu real net a scăzut cu 1%. În total, în Franța, arată Institutul de Statistică, în raport de puterea de cumpărare, salariul mediu net din anul 2023 este egal cu cel din anul 2019. Adică, angajații francezi din sectorul privat nu au avut o creștere a puterii de cumpărare în perioada 2019-2023.

Există și o distribuție a salariilor din sectorul privat. Astfel, 50% din angajați au salarii mai mici de 2.183 de euro net, iar cealaltă jumătate câștigă mai mult de 2.183 euro, din care 34% între 2.183 și 4.300 de euro, 10% au salarii între 4.300 și 5.500 de euro, 5% câștigă între 5.500 și 10.200 de euro, iar 1% încasează un salariu peste 10.200 de euro.

Studiul statistic menționează că inegalitățile salariale s-au redus, pentru că salariul minim, 1.381 euro, a avut o indexare automată în raport de rata inflației. Ceea ce nu se poate spune în cazul salariilor mari.

Se poate observa că unul din doi angajați francezi din mediul privat are un salariu mai mic de 2.183 de euro, ceea ce arată că există o concentrare mare a salariilor în partea de jos a scalei. Unii economiști francezi vorbesc despre „o capcană a salariilor mici” și ajung la concluzia că ar fi oportună o reducere a taxelor și impozitelor pe forța de muncă pentru a avea o majorare a veniturilor.

Datele statistice sunt sugestive. Ele arată că un angajat din 10 câștigă mai puțin de 1.512 euro și tot unul din zece este plătit cu mai mult de 4.300 de euro net pe lună. De asemenea, 1% din angajați au un salariu mai mare de 10.222 de euro, de aproape 7,4 ori mai mare decât salariul minim.

În funcție de nivelul încadrării, situația salariilor este următoarea: muncitorii și personalul administrativ din sectorul privat au un salariu mediu net de 2.000 de euro, profesiile de nivel mediu sunt plătite cu 2.700 euro, iar managerii companiilor câștigă 4.600 de euro net.

Statistica franceză arată și diferențele de salarizare dintre femei și bărbați care există în continuare, dar care au tendința de a se restrânge. Femeile câștigă, în medie, un salariu de 2.500 euro, ceea ce înseamnă mai puțin cu 13% decât bărbații. Acest decalaj s-a redus cu 0,5 puncte procentuale față de anul 2022 și cu 7,4 puncte procentuale în comparație cu anul 2008.

În România, tema raportului dintre creșterea salariului și inflație este mult mai favorabilă angajaților, în sensul că în luna august a.c, indicele câștigului salarial real a fost de 108,3, ceea ce înseamnă că salariile au fost în medie cu 8% peste inflație.

Anul trecut, salariile au crescut tot cu 8% mai mult decât rata inflației. Aceste evoluții ne arată că salariile au crescut mai mult decât inflația, dar nu există date care să arate împărțirea între salariile din mediul privat și cele sectorul public. Așadar, pentru angajații români salariile au fost, în medie, mai mari decât inflația, în timp ce salariații francezi din sectorul privat au avut timp de cinci ani o stagnare a puterii de cumpărare.