Economia europeană se află în fața a două crize: cea a industriei siderurgice și cea a sectorului auto. Ambele industrii așteaptă o serie de soluții de la politicile publice. Ele vor veni, dar este greu de crezut că vor rezolva toate problemele.

Industria europeană a oțelului este în criză. Au anunțat-o șapte mari producători dintre care Tata Steel, Arcelor Mittal Europe și Salzgitter, membri ai Federației Europene, Eurofer. Reprezentanții celor mai mari companii din industria oțelului au transmis o scrisoare deschisă șefilor de state și de guverne care se întâlnesc astăzi la Consiliul European.

Cauzele crizei în viziunea managerilor marilor producători de oțel sunt supracapacitatea globală de producție, comerțul neloial și prețurile mari ale energiei din Uniunea Europeană. Drept urmare, reprezentanții industriei siderurgice cer măsuri urgente pentru ca firmele din acest sector să poată investi în planurile de decarbonizare până în anul 2030.

Federația Eurofer arată că, în anul 2023, producția de oțel în Uniunea Europeană a scăzut cu 30% până la 126 milioane de tone, ceea ce înseamnă 60% din capacitatea totală. De asemenea, în ultimii 15 ani, s-au pierdut 100.000 de locuri de muncă. Managerii firmelor evocă recentul raport Draghi privind competitivitatea economiei europene. Ei doresc măsuri de „întărire și garantare” a apărării comerciale a UE împotriva practicilor considerate neloiale. De asemenea, îngrijorează supracapacitatea producției de oțel de la nivel mondial.

Reprezentanții industriei cer o îmbunătățire a mecanismului de emisii de carbon, o reducere a tarifului energiei și stabilirea de piețe pilot pentru a stimula cererea de „oțel verde” în Europa. Preocupările industriei siderurgice nu sunt noi, supracapacitatea există de câțiva ani. De exemplu, anul trecut, capacitatea de producție, la nivel global, era de 551 milioane de tone, în timp ce alte 157 milioane de tone urmează să fie puse în funcțiune până în anul 2026, conform datelor OCDE.

China este în centrul atenției. Economia chineză se confruntă cu o criză imobiliară și drept urmare cererea de materiale de construcții a scăzut. Cu toate acestea, producătorii de oțel sunt subvenționați în continuare de statul chinez ceea ce face ca aceștia să exporte oțel la prețuri mici, artificiale. Este motivul pentru care Statele Unite au impus taxe vamale asupra importurilor de oțel din China și un mod prin care se poate proteja producția internă de o concurență considerată neloială. Decizia suprataxării oțelului și aluminiului a fost luată în mandatul lui Donald Trump, dar a fost reînnoită anul acesta de președintele Biden, ceea ce ne arată că pe unele teme economice Trump și Biden au împărtășit aceleași idei.

America Latină are aceeași problemă cu SUA. Chile, de exemplu, a introdus anul trecut taxe pentru importurile din China, dar ele au venit prea târziu, pentru că, după 74 de ani de funcționare, cel mai mare combinat din țară s-a închis. Anul trecut, America Latină a fost inundată de 10 milioane de tone de oțel ieftin produs în China. De altfel, conform Asociației Latino-Americane de Oțel, în ultimii 20 de ani China și-a crescut cota pe piața mondială de la 15% la 54%.

O altă industrie cu probleme este cea auto. Ieri, ministrul francez al industriei aflat în vizită la Salonul Mondial Auto a declarat că este îngrijorat de dificultățile de care se lovește sectorul auto, în special producătorii de echipamente și companiile subcontractoare.

În Franța, sunt 340.000 de locuri de muncă în sectorul auto. Dar, există probleme, pentru că industria este amenințată de agresivitatea producătorilor auto chinezi, dar și de scăderea vânzărilor de mașini electrice. Drept urmare, guvernul francez își propune să susțină cererea, tocmai pentru a ajuta industria auto în acest moment dificil. În acest context, reducerea dobânzii-cheie de către Banca Centrală Europeană, pentru a treia oară în acest an, până la o rată marginală de 3,65% și la 3,25% pentru dobânda-cheie la depozit, este o mișcare cât se poate de normală.