Exploatarea aurului în Munții Apuseni naște din nou controverse. Ca și în cazul altor proiecte, statul român s-a retras din sectorul minier de producție a aurului. Dar, România are nevoie să își consolideze rezerva de aur.

Exploatarea aurului revine în atenția publică. De data aceasta, este vorba despre o concesiune din județul Hunedoara. Publicația profit.ro informează că firma canandiană Euro Sun, care are dreptul de exploatare pentru zăcămintele de aur și de cupru de la Rovina, județul Hunedoara, a încheiat o înțelegere cu grupul Glencore pentru vânzarea producției viitoare de aur pe care o va obține în România.

Comercial, este de înțeles. Avem o companie care se așteaptă să producă aur și un mare comerciant la nivel mondial de materii prime. Dar, se ridică o serie de semne de întrebare, legate în special de implicarea statului român în astfel de proiecte miniere.

Astfel, după anul 2000, o companie românească a derulat studii de explorare în perimetrul Rovina care au arătat că există zăcăminte de cupru și de aur. Drept urmare, asocierea companiei românești cu o firmă canadiană specializată în exploatări miniere a primit licența de concesiune pentru exploatarea zăcămintelor de cupru și de aur de la Rovina din județul Hunedoara.

Mai târziu, în anul 2017, guvernul României din acea perioadă a prelungit acordul semnat în 2015. Prin licența de exploatare, confirmată pentru compania care între timp a fost preluată de o firmă canadiană, Euro Sun, statul român nu mai avea niciun rol industrial sau comercial în extragerea și vânzarea aurului și cuprului din perimetrul Rovina. Singurele atribuții pe care le păstra statul erau legate de instituțiile care aveau rolul de a aviza proiectul, din punctul de vedere al mediului și al construcțiilor.

Statul nu avea altceva de făcut decât să aștepte să primească bani din redevențe. În 2017, cifrele arătau astfel: în 20 de ani, perioada de concesiune, ar urma să fie extrase 204 tone de aur și 635.000 tone de cupru, cu o valoare estimată la 3,7 miliarde de dolari pentru aur și 1,7 miliarde de dolari în cazul cuprului. În contul acestor cantități, România trebuia să primească din redevențe, în total, 310 milioane de dolari, în următorii 20 de ani, cu o medie anuală de 15,5 milioane de dolari. Evident, la aceste sume se adaugă impozitul pe profitul obținut de companie, impozitele și contribuțiile pe muncă plătite pentru angajați și TVA ca urmare a vânzării produselor. Să remarcăm că, în comparație cu anul 2017, în acest moment, prețul aurului a crescut ceea ce mărește și valoarea posibilei viitoare exploatări.

Desigur, evaluările afacerii pot fi făcute de fiecare parte, dar este evidentă retragerea completă a statului din exploatarea din Munții Apuseni. De dragul rigurozității, să îi menționăm și pe cei care au semnat din partea statului condițiile exploatării zăcămintelor de aur și de cupru. Este vorba despre Mihai Busuioc atunci, secretar general al guvernului, acum, președintele Curții de Conturi a României; Mihai Tudose, atunci ministrul economiei, acum europarlamentar; Viorel Ștefan, atunci, ministrul finanțelor, acum, membru în Curtea de Conturi Europeană; Tudorel Toader, atunci ministrul justiției și, bineînțeles, premierul de la acea dată, Sorin Grindeanu, astăzi, ministrul transporturilor.

Mai trebuie remarcat că în perioada în care statul se retrăgea din exploatarea de la Rovina, mai mulți deputați din partidul PSD, aflat la guvernare, inițiau un proiect de lege de repatriere a rezervei internaționale de aur a României păstrată la Banca Angliei. Proiectul nu a fost nici până acum validat, dar demersul arată nivelul de demagogie din politica locală.

Adevărul este că exploatarea aurului și a cuprului de la Rovina nu a început nici până în ziua de astăzi. Acordul de mediu a fost acordat și apoi contestat în justiție, iar organizațiile de mediu au blocat începerea lucrărilor.

Dar, tema vânzării în avans a producției de aur este de discutat. Pe acest subiect, Ministerul Finanțelor sau chiar Banca Națională a României ar trebui să aibă un cuvânt de spus. Cel puțin dacă ne gândim că România are nevoie să își consolideze rezerva de aur cu o parte din „metalul galben” exploatat în munții Apuseni.