Sectoarele economice în care există evaziune sunt cunoscute de autorități. Dar, instituțiile statului nu fac aproape nimic pentru a opri „piața neagră”. În schimb, producătorii care lucrează transparent riscă să ia amenzi.

A mai apărut un sector economic în care predomină „piața neagră”. Este vorba despre băuturile alcoolice. Asociația producătorilor de băuturi spirtoase a arătat că aproximativ 60% din vânzările de produse alcoolice se fac nefiscalizat. Probabil că este vorba despre mărfuri fie contrafăcute, fie produse în gospodăriile populației și scoase la vânzare.

Proporția pieței negre este imensă, dar asociația își bazează estimarea pe două studii. Primul arată cantitatea de băuturi alcoolice care se vând nefiscalizat, al doilea studiu cercetează numărul persoanelor care au cumpărat băuturi alcoolice fără timbru sau băuturi care au fost fabricate de persoane necunoscute.

Trăim în România și știm că aceste lucruri se întâmplă. Sunt însă două motive serioase de mirare atunci când vine vorba de piața neagră din economia românească. Primul este nivelul ridicat al băuturilor nefiscalizate. Ceea ce arată dificultățile cu care se confruntă producătorii corecți, cei care trebuie să suporte concurența neloială a mărfurilor vândute „la negru”.

În al doilea rând, este greu de înțeles noncombatul instituțiilor care au atribuții referitoare la controlul produselor contrafăcute. Este clar că situația din industria băuturilor alcoolice este cunoscută autorităților publice românești. Cu toate acestea, acțiunile pentru combaterea contrabandei cu produse alcoolice au fost foarte timide și fără rezultate spectaculoase.

Ne putem întreba de unde vine lipsa de eficiență a instituțiilor statului, mai ales că sunt estimări destul de fidele care arată situația în care se află industria de băuturi alcoolice. Alături de industria producătoare de băuturi spirtoase sunt și alte domenii în care produsele nefiscalizate ocupă cote importante de piață.

Cu titlul de exemplu să spunem că importul de legume-fructe este o altă sursă de evaziune, comercializarea combustibililor, piața imobiliară, sunt câteva domenii în care piața nefiscalizată are un cuvânt greu de spus. Să mai adăugăm și țigaretele.

Evident, această pasivitate a fiscului și a instituțiilor publice este de neînțeles, în special pentru că sectoarele cu evaziune mare sunt publice.

O explicație se poate găsi. Mărfurile alcoolice, ca și carnea de porc, sunt produse în gospodăriile populației și o parte este vândută. Impunerea unor reguli mai stricte și respectarea lor i-ar face nepopulari pe politicieni și ar avea drept consecință, în ultimă instanță, voturi pierdute. Ceea ce, desigur, niciun politician nu își dorește.

Mai este un argument important pentru care instituțiile statului ar trebui să lupte cu evaziunea și anume toate produsele sunt încărcate de taxe, impozite și accize. Cu alte cuvinte, prin evaziune, bugetul pierde sume importante, pentru că 36% din prețul de vânzare a unei sticle de băutură spirtoasă îl reprezintă accizele. În cazul unui litru de benzină sau motorină taxele și impozitele înseamnă jumătate din prețul de la pompă.

Sunt doar câteva exemple, dar ele pot continua. Evaziunea fiscală cu TVA sau cu accize este „un teren favorit de vânătoare” pentru cei care fac contrabandă.

Mai grav este că bugetul suferă din cauza deficitului mare, iar acum România este în pragul unei consolidări fiscale care va presupune creșteri de taxe și impozite și reduceri de cheltuieli. Evident, o creștere a colectării prin măsuri de combatere a evaziunii ar fi ideală. Dar, parcă nimeni nu își dorește sau nu poate să lupte cu evaziunea, chiar dacă o creștere a încasărilor bugetare nu ar face decât să ușureze sarcina celor responsabili cu bugetul și în general, pentru toți jucătorii din economie.