Guvernul pregătește o ordonanță de urgență prin care încearcă să limiteze creșterea cheltuielilor. Dar, capitolele bugetare vizate sunt periferice. De aceea, efectele asupra bugetului este greu de crezut că pot fi semnificative.

Sub impulsul creșterii alarmante a deficitului bugetar și a cheltuielilor publice, guvernul Ciolacu a scris o jumătate de ordonanță în care își propune să taie elanul instituțiilor publice în materie de cheltuieli.

Prima observație importantă este că în expunerea de motive a ordonanței nu se precizează care vor fi economiile la buget începând de la momentul aplicării actualului proiect de ordonanță. Este o dovadă că reducerea cheltuielilor bugetare va fi nesemnificativă. De fapt, logica în care este scrisă ordonanța este de a nu mai mări nivelul cheltuielilor, nicidecum de a le reduce. De aceea, ideea că ar fi o ordonanță a „austerității” este departe de realitate.

Ce conține, concret, ordonanța? O serie de măsuri menite să nu mai crească nivelul cheltuielilor mai mult decât media primelor șapte luni ale acestui an. De altfel, tehnica actului normativ este raportarea la media cheltuielilor efectuate până la intrarea în vigoare și impunerea ca în lunile următoare să nu fie depășite cheltuielile medii lunare.

Mass-media a scris despre înghețarea angajărilor în sectorul public și despre blocarea creșterii salariilor din fonduri publice. Recunosc că nu am găsit niciun paragraf în proiectul de ordonanță în care să se scrie așa ceva.

În schimb, am o nedumerire. La articolul XX, aliniatul 1, din proiect, se scrie așa: sumele care reprezintă diferența dintre drepturile salariale stabilite prin acordarea valorii de referință sectorială în cuantum de 605,225 lei prin ordin sau decizie a conducătorilor instituțiilor din sistemul judiciar și drepturile salariale aflate în plată începând cu data de 1 ianuarie 2018, neachitate la de 15 noiembrie 2023, se plătesc eșalonat în perioada 2025-2029. Ceva înțeleg din formularea legală și anume că sunt drepturi salariale neachitate care sunt eșalonate la plată. De altfel, de ani de zile se eșalonează la plată drepturi salariale câștigate în instanță, sumele fiind de ordinul a miliarde de lei.

Nu înțeleg, însă, ce înseamnă „drepturi salariale stabilite prin acordarea valorii de referință sectorială prin ordin sau decizie a conducătorilor instituțiilor din sistemul judiciar”. Am dat acest exemplu pentru a vedea în ce situație complicată, imposibil de înțeles din afara sistemului, a ajuns salarizarea în sectorul public. Și probabil că nu este decât un exemplu. Aceste exemple sunt relevante pentru că arată că sectorul bugetar a apelat la o serie întreagă de subterfugii legale pentru a ascunde de ochii opiniei publice creșterile de venituri.

În rest, proiectul de ordonanță de urgență prevede blocarea achizițiilor publice și implicit a unor noi cheltuieli pentru bunuri și servicii precum furnituri de birou, obiecte de inventar, cărți, publicații și materiale documentare, consultanță și expertiză, studii și cercetări sau pregătire profesională.

De asemenea, cheltuielile cu investițiile vor trebui să fie în ultimele patru luni ale anului cel mult la nivelul mediei din primele opt luni. Cu alte cuvinte, plățile făcute pentru investiții vor trebui să rămână la nivelul mediei din primele luni ale anului. Această prevedere vine în contradicție cu promisiunile guvernului care spun că vor crește în continuare alocările pentru investiții. Nu vor crește, se vor menține la nivelul din lunile ianuarie-august.

În același timp, actul normativ crește plafonul până care se pot împrumuta administrațiile locale de la Trezoreria statului de la un miliard la două miliarde de lei. Este posibil ca prin această măsură administrațiile locale să primească mai puțini bani direct de la buget și să fie îndrumate către împrumuturi de la Trezorerie. În concluzie, ordonanța nu va reduce cheltuielile statului. Va reduce, în cel mai bun caz, elanul instituțiilor publice de a cheltui „în neștire”.